Lectia 6 – Lo Jong 3 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Renunțarea la atașament nu înseamnă renunțarea la plăcere

Până acum ne-am ocupat de ce înseamnă atașament, ce ne înlănțuie, ce ne eliberează. Și ne-am ocupat de întrebarea: eliberarea de atașament înseamnă a nu ne bucura de mâncare? Înseamnă să nu ne iubim familia? Sau nu ne bucurăm de muzică? Și am spus că nu asta este intenția. Cum ar arăta o astfel de persoană? Aceasta este imaginea ideală a fericirii? Bineînțeles că nu.

Dacă ne uităm la marii Lama, ei se bucură cu adevărat de viață, se bucură de mâncare, se bucură de muzică. Ceea ce spunem este că cu cât înaintăm mai mult pe această cale, cu atât plăcerea noastră va crește, pentru că suntem mai puri și vor fi din ce în ce mai puțini factorii care să ne provoace suferința. Buddha se află în continuă plăcere, în extaz. Calea spre iluminare, ea în sine este plină de plăcere, pentru că ea ne purifică treptat lumea și ne duce dintr-o viață cu mici plăceri, dar cu multă suferință, la plăcerea sublimă a lui Buddha.

Și desigur că „a renunța la atașament = a nu te bucura de viață” nu asta înseamnă.

Am spus că primul rând al versetului se adresează celor care sunt deja pe o cale spirituală. Dar motivația lor este încă atașată de această viață.

Cu alte cuvinte, ei iau cele opt gânduri lumești, adică dorința de a se simți bine, de a avea bunuri și bani, dorința de reputație și laude, și le copiază pe calea lor spirituală. Așa că, practic, continuă același lucru, dar  îl numesc diferit. „Sunt un  elev de dharma eminent, vreau să fiu respectat și admirat și să primesc ofrande”. Aceeași Mărie cu altă pălărie. Nu așa ne eliberăm.

Vom trece la următorul rând.

 

Atașamentul de roata vieții

 

Korwa

În tibetană înseamnă cerc sau roată. În contextul nostru, korwa înseamnă o roată specifică, roata samsarei.

Această roată reprezintă locul în care trăim. Permanent ne învârtim de la o existență la alta ale acestei roți. Deja am trecut prin toate locurile acestei roți, și dacă nu vom birui moartea, cine știe de câte ori vom mai trăi în aceste locuri.

Deci al doilea rând spune:

Cel atașat încă de roata vieții

(adică de Korwa)

nu are Renunțare.

Comentatorul ne vorbește de fapt la o scară mai mare.

Cel atașat de roata vieții…

Drakpa Gyeltsen spune că dacă vrem să ajungem la următorul nivel de libertate, un nivel cu mult mai mult potențial, trebuie să ne eliberăm de atașamentul față de roata vieții. Ce înseamnă a ne elibera de acest atașament? Pentru asta va trebui să venim cu mai multe explicații.

Cărțile budiste se referă la roata renașterilor sau roata reîncarnărilor noastre. Și așa cum am spus, cu toții ne aflăm în ea, ne-am reîncarnat în ea și dacă nu ieșim din această roată, vom continua să ne reîncarnăm în ea de nenumărate ori.

Problema este că atunci când vorbim despre reîncarnări, înseamnă să credem în reîncarnări. Iar majoritatea dintre noi nu-și amintesc de viețile trecute și, cu siguranță, nu văd viețile viitoare. De aceea nu avem nicio certitudine cu privire la reîncarnări. Așa că vom evita acest termen de „roată a renașterilor”, pentru că s-ar putea să nu credeți încă în reîncarnări, dar acesta este [de fapt] sensul.

 

Lumile de suferință

Când spunem Korwa ne referim de fapt la un cumul imens de dezastre.

Cele trei tărâmuri care alcătuiesc Samsara

Conform tradiției budiste, ființele din samsara trăiesc în așa-numitele „trei tărâmuri”, care includ:

tărâmul fără formă – acestea sunt ființe a căror minte este foarte subtilă și care s-au eliberat de atașamentul față de corpul fizic, fiind deci ființe fără trup.

tărâmul cu formă – acestea sunt ființe care au încă un corp, dar trăiesc într-o lume în care forma a ajuns la desăvârșire – viața lor este foarte plăcută.

tărâmul dorințelor, în care trăiesc și oamenii. El se numește așa pentru că ființele din el sunt dominate de dorințele lor, în principal dorința de mâncare și sex.

Toate ființele din aceste trei tărâmuri poartă cu ele semințe karmice care le forțează să ducă o existență ciclică, le forțează să se renască în mod repetat într-unul dintre aceste tărâmuri. Și nu au niciun control asupra acestui proces.

Cu multă ușurință ele pot cădea din tărâmul fără formă și cel cu formă, în lumea dorințelor și chiar în tărâmurile suferinde care o alcătuiesc.

 

Cele trei tărâmuri inferioare ale samsarei

În discuția pe care o poartă Lama Drakpa Gyeltsen de ce omul n-ar trebui să fie atașat de samsara, menționează „suferința suferinței” și descrie suferința din cele trei tărâmuri inferioare ale roții samsarei.

Care sunt cele trei tărâmuri inferioare? Acestea fac parte din tărâmul dorințelor, și sunt numite în tibetană:

ngensong sum

dundro          yidak             nyelwa

Ngan song este numele general pentru tărâmurile inferioare.
Sum             = trei,
Dundro      = înseamnă „cei ce merg aplecați”, sau patrupezi, adică animalele.
Yidak          = spirite chinuite sau lacome sau flămânde.
Nyelwa      = făpturile infernului.

Unde se află aceste tărâmuri? Și aici. Cei mai mulți dintre noi nu avem nicio amintire sau experiență directă a acestora, cu excepția lumii animalelor. Dar existența acestor lumi va fi mai probabilă dacă ne amintim că întreaga noastră realitate este de fapt o proiecție.

Toate aceste lumi sunt situate, de fapt, acolo unde se află conștiința care le proiectează. Și dacă cineva este forțat de karma lui, să le proiecteze – este ceea ce va percepe. Omul devine o ființă în lumile inferioare prin perceperea lumii așa cum o percep ființele de acolo.

 

Ce înseamnă să fii câine? Când ești forțat să percepi obiectele din lumea ta așa cum le percepe un câine.

Buddha însuși menționează lumile inferioare în sutra numită „Sutra cerută de Upali”. În tibetană, ea se numește:

nyewarkor gyi shupay do

În această sutra, Buddha explică că cele trei lumi inferioare și, similar, lumile superioare și paradisurile, sunt toate, fără excepție, rezultatul proiecțiilor noastre. El spune acolo:

Când v-am învățat despre teroarea
Din tărâmurile infernului,
Mulți dintre voi
S-au speriat și au fost cuprinși de consternare.
Dar vă spun acum,
Că cei care mor și se duc
Spre acele tărâmuri de teroare –
Ele nu există deloc.
Acolo, nu este nimeni care să vă rănească,
Nimeni care să vă taie cu sabia,
Nimeni care să vă înfigă sulița în corp;
Tot ce vedeți că vi se întâmplă
În aceste tărâmuri de teroare
Este doar o proiecție;
Nu există instrumente de tortură.

Și dă o explicație similară în legătură cu lumile superioare, încântătoare, lumile zeilor.

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.

Nu există nicio firmă de construcții care să le construiască. Întreaga lume vine din proiecțiile noastre.

Desigur, asta nu înseamnă că suferința din aceste lumi nu este în întregime reală. Existența este plină de suferință și ea este reală pentru ființele de acolo, chiar dacă ea este o proiecție. Și știm că proiecțiile funcționează perfect.

Suferința principală din viața oamenilor – niciodată nu sunt satisfăcuți

Dar suferința nu se limitează la cele trei lumi inferioare.

De fapt, tot ce se întâmplă în roata samsarei este un cumul de lucruri rele. Și vom menționa doar unul singur, care este poate cel mai proeminent: incapacitatea noastră de a fi satisfăcuți/mulțumiți.

Este un factor care este imprimat adânc în noi. Nu prea știm cum să fim mulțumiți.

Aceia dintre noi care au obținut lucrurile pe care și le-au dorit, și-au găsit deja partenerul minunat și ideal – după o lună, două, șase luni, partenerul nu mai arată atât de bine după ce luna de miere s-a terminat. Acesta este și motivul pentru care se spune luna de miere, pentru că se termină.

Așa se întâmplă cu partenerii de viață, așa se întâmplă și la muncă. Obținem în sfârșit jobul dorit, mult visat, și după un timp nu mai suntem mulțumiți. Vrem un post mai înalt, vrem mărire de salariu. Nu știm să fim mulțumiți. Și aceasta se întâmplă și la scară mare și la scară mică. Am obținut ceva [am atins un obiectiv] și după o vreme nu mai suntem mulțumiți.

Și asta este adânc înrădăcinat în noi. Așa este mintea noastră, așa este mintea samsarică: mereu nesatisfăcută. Așa e cu casa, cu serviciul, cu soții, cu salariul. După ce deja am reușit să realizăm ceva, după un timp devenim nemulțumiți de el. Găsim defecte la partener, defecte la șeful care ne-a angajat, spunem „merit mai mult ca el”. Şi facem asta tot timpul.

Ne-am născut în această roată samsarică, în care mintea noastră și a tuturor ființelor nu știe să fie satisfăcută. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu noi dacă nu suntem mulțumiți, ci așa este această formă de existență. Este o formă de existență defectuoasă, este ca o casă de nebuni. Este samsara.

Și de ce așa? Pentru că întreaga noastră lume, a fost creată de amprentele mentale, pe care le-am lăsat în mintea noastră în urma a ceea ce am făcut, spus, gândit. Le numim amprente karmice.

Aceasta este karma.

Aceste amprente rămân la incubat, capătă energie, iar când le vine timpul să se manifeste, ne creează lumea. Sunt schimbări de energie. Aceasta este energia: când fapta a luat sfârșit, rămâne potențialul. El este amprenta. Acest potențial germinează, dă rod și se descompune din nou.

Perechea de îndrăgostiți după ce s-au bucurat de luna de miere, începe să găsească defecte în partener – şi asta nu pentru că nu aveau defecte înainte și acum au defecte. Ceea ce s-a schimbat este karma. Karma care mi-a adus partenerul de vis, se descompune. Și dacă acest bine s-a terminat, va veni altceva, o altă karmă.

Mintea mea se schimbă și, ca rezultat, și lucrurile din afară se schimbă.

Cu adevărat au ei defecte? Chiar văd un partener care nu spală vase? Partenerul meu chiar are defecte? În lumea mea – el este așa cu adevărat. Pentru mine, cu adevărat nu spală vase.

Oare vine asta de la el? Oare așa este natura lui? Nu! El nu are nicio natură de sine. Dacă îl văd așa, asta înseamnă că eu îl proiectez așa. Pentru că karma mea s-a schimbat. Și acesta este un punct important.

Deci, ce ne spune acest rând: „Cel atașat încă de roata viețiinu are Renunțare”.

El spune că atâta timp cât suntem atașați de această formă a existenței noastre și credem că va fi bine aici, este imposibil să ne eliberăm de ea.

Oamenii spun: “Sunt și lucruri bune în viață! Deci de ce te concentrezi doar pe suferință?” Asta este adevărat! Dar toate lucrurile bune pe care le avem, va trebui să le pierdem. Nu le putem ține. Atâta timp cât sperăm la binele de aici, este imposibil să ne eliberăm!”. Asta spune el.

 

Renunțarea

În limba tibetană se spune:

Ngen Jung

Ngepa   = certitudine.
Jungwa = a ieși.

Deci, Ngen Jung este prescurtarea de la Ngepa Jungwa.

În tibetană, este un joc de cuvinte care nu a putut fi tradus în română. Cel atașat, nu poate ieși.

Ngen Jung, această renunțare înseamnă a ieși cu certitudine.

Ca să putem ieși spre libertatea mult râvnită, în care suntem liberi de afecțiunile mentale care ne atacă când vor, sau de dezastrele care ni se întâmplă, fără să le invităm – va trebui să ne dezvoltăm dorința de a ne elibera.

Trebuie să înțelegem bine că nu există nicio speranță în roata vieții.

Oamenii speră să le fie bine, oamenii se roagă să le fie bine. Cum va fi bine?

Suntem într-un loc în care suntem legați de karma noastră. Karma ne conduce. Rezultatele acțiunilor pe care le-am făcut ne guvernează. Ca să fie bine, trebuie să facem o schimbare drastică în felul nostru de a fi. Existența noastră este dictată în totalitate de karma, dictată de ceea ce am făcut în trecut. Deci nu există libertate în ea. Este deja stabilită.

Dacă vrem libertatea, va trebui să preluăm controlul asupra acestui mecanism. Trebuie să înțelegem cum funcționează acest mecanism și cum ne determină viața, astfel încât să putem folosi înțelepciunea și cunoașterea acestui mecanism, în avantajul nostru pentru a ne elibera.

Dar, pentru asta este nevoie de mult studiu, de a reflecta, de a ieși în retreat-uri, de a medita. Ca să fim gata să ne mobilizăm eforturile și să facem această muncă, trebuie să dezvoltăm dorința de eliberare! Trebuie să ne dezvoltăm ceea ce numim Renunțarea.

Și atunci întrebarea este: Ne-am săturat deja de samsara?

Cu toții am întâlnim oameni care au obținut totul. Au casă, bani, familie, sănătate, frumusețe și faimă, și tot nu sunt fericiți.

Atâta timp cât suntem în samsara, mintea noastră nu poate fi satisfăcută, este incapabilă. De aceea, dorim să mergem în diverse locuri, căutăm să facem afaceri, să mergem în străinătate, avem nevoie mereu de ceva pentru a ne simți bine.

Și spunem că este posibil să trecem într-o altă existență, în care să fie pace, liniște, satisfacții, fericire profundă și nimic nu ne este luat. Fericirea este sublimă, extatică, de beatitudine și nu se schimbă! Este veșnică. Aceasta este existența ființelor iluminate, care este complet diferită de existența noastră. O existență în care suntem în perfecți.

Dar pentru a ajunge acolo, așa cum am menționat, trebuie să înțelegem că suntem în mocirlă. Că această formă de existență nu funcționează. Chiar și atunci când o persoană spune: „Bine, înțeleg. Nu am nevoie de toate restaurantele și de toate ofertele și de toate mașinile, nu am nevoie de nimic, doar voi sta în liniște  fără nimic.” Acest lucru în sine nu eliberează. A sta în colțul meu liniștit și a spune: „Nu-mi pasă de toate aceste lucruri!” este și asta un fel de atașament. Ne atașăm de o imagine mentală care nu eliberează.

Libertatea despre care vorbim este cu mult mai profundă și necesită o schimbare karmică profundă, necesită o înțelegere profundă a ceea ce eliberează: cum funcționează acest mecanism.

Deci, a trăi simplu, a ne mulțumi cu puțin, a ne bucura de ceea ce avem, ne permite să facem calea, dar nu ne eliberează din suferință.

Mintea noastră samsarică, ia tot ce avem și în scurt timp ne determină să-l vedem defect sau fără valoare.

Corpul nostru este și el proiecția noastră, este rodul karmei noastre. Îl vedem că îmbătrânește. Îl vedem mai puțin sănătos de-a lungul anilor. El merge spre moarte. Și moartea este tot o proiecție! Aceasta este mintea samsarică. De aceea, roata vieții este ținută în brațele Lordului morții. De unde știm? Îmbătrânim din ce în ce mai mult!

Deci, când cineva devine dezgustat de această situație, atunci își dezvoltă Renunțarea.

Lama Dvora Hla spunea:

„Pentru mine a contat educația. O altă diplomă, un alt loc de muncă, mai mult! Mai mult! Mi-am mai luat o diplomă și tot nu am fost fericită, apoi mi-am luat alta și tot nu am fost fericită… Pentru că nu fericirea nu vine de la ele. Fuga după mai multe diplome, mai mulți bani, mai multe bunuri, mai multă reputație, nu pot aduce fericirea. Toate lucrurile samsarice obișnuite din viața noastră nu ne pot aduce fericirea. Ele nu durează mult, se degradează.

Poate fi un moment de bucurie sau un moment de mulțumire, moment care poate dura luni sau ani, dar ele se duc. Ne sunt luate.

Numai atunci când ne-am săturat de toate acestea, am ajuns la Renunțare. Asta ne spune aici.

 

Practica corectă va elimina toată suferința

Dacă practicăm bine, procesul se inversează. Lucrurile se ameliorează. Corpul nostru va deveni mai sănătos, mai puternic și va arăta mai tânăr. Relația de cuplu va deveni minunată. Dacă vom lucra corect cu Karma, vom ieși din această suferință, din această închisoare a samsarei.

Spre asta aspirăm. Vrem să vedem lucruri bune în viața noastră. Lucruri care nu se strică. Lucruri care rămân cu noi, pe care nu va trebui să le pierdem. Și asta este posibil. Dacă ne continuăm calea, dovada va fi că toate aceste lucruri încep să se îmbunătățească. Și dacă ele se pot îmbunătăți, atunci se vor putea îmbunătăți complet.

Sunt mulți profesori budiști care ne spun să fim cumva stoici: vine bătrânețea, vine moartea, vin pierderile, vine dezastrul. Să reacționăm cu un fel de stoicism, cu nepăsare, cu indiferență, cu reținere.

Există o mulțime de astfel de învățături în budism. Cu toate acestea petele bătrâneții continuă să apară și încă înaintăm spre moarte. Din păcate, acest fel de învățătură a dharmei este greșită. Nu asta ne-a învățat Buddha. Buddha a spus în Sutra inimii:

Ma rikpa me ching/marikpa sepa mepa ne
Gashi me ching/gashi sepay bardu yang me do //

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.

Marikpa înseamnă ignoranță.

Gashi este o combinație de două silabe care înseamnă bătrânețe și moarte.
Shi             = moarte,
Ga              = bătrânețe.
Gashi Me = nu există bătrânețe, nu există moarte! Despre asta vorbește!

Această învățătură vine să elimine bătrânețea și moartea. Aceasta este ceea ce ne-a transmis Buddha.

El nu a venit ca să ne învețe cum să ne descurcăm bine când vin toate aceste lucruri peste noi. Nu asta a venit să ne învețe.

Sigur că nu strică să învățăm să ne descurcăm cu calm în fața situațiilor, dar nu aceasta este învățătura.

Învățătura este mult mai radicală. Ea vine să elimine toată suferința. Și Buddha ne-a spus în Sutra Inimii: pentru a putea face acest lucru, trebuie să ne eliminăm ignoranța, Marikpa.

Dacă eliminăm ignoranța, dacă înțelegem cum funcționează acest mecanism, vom putea răsturna roata. În loc să fie o spirală care continuă să ne doboare, ea poate să ne ridice. Și noi putem face asta.

Deci, nu are nici un rost să încercăm să redresăm samsara, ci trebuie să învățăm să scăpăm de ea.

Este bine să ne dorim lucruri bune în viață? Da, foarte bine. Trebuie doar să înțelegem cum să le producem.

A ajunge la iluminare înseamnă a ajunge la cea mai sublimă plăcere. Nu este nimic în neregulă cu lucrurile bune. Dimpotrivă. Este bine să le dorim, dacă le obținem într-un mod înțelept. Într-un mod care le produce cu adevărat.

 

Al doilea atașament este credința că samsara este tot ce există

Ce înseamnă să fim atașați de roata vieții? Înseamnă să nu credem că putem ieși din ea.

Nimeni nu vrea necazuri și dezastre, dar ele vin. Samsara este plină de dezastre. Ea este un dezastru total. Atașamentul de roata vieții este să nu credem că există o cale de ieșire și atunci ne spunem: voi încerca să mă descurc cât mai bine în ea.

Dar întrebarea este:

Oare ne putem opri moartea?

Oare ne putem opri îmbătrânirea?

Oare putem opri acest obicei al minții să fie tot timpul nesatisfăcută?

Să nu mai vedem cum toate lucrurile bune din lumea noastră se diminuează, se strică și se deteriorează?

Schimbarea este mentală, dar manifestarea ei este complet reală.

Doresc din nou să subliniez: că această schimbare mult așteptată, această libertate este o schimbare mentală și cumva ea se manifestă în exterior.

Schimbarea așteptată nu stă în atitudine, ci în obiectele în sine.

Asta nu înseamnă să ne purtăm cu nonșalanță: fie ce-o fi, sunt înșelat, iar eu mă așez pe perna de meditație și îmi imaginez că de fapt e ceva bun. Trebuie să rezolv aceste situații. O vreme vor continua să vină, de aceea este foarte util să învățăm metode provizorii de a le face față, de a nu ne ieși din fire, de a nu ne pierde direcția, ca să ne putem continua calea.

Dar scopul este schimbarea cu mult mai radicală. Scopul este ca obiectele să se schimbe, lumea exterioară să se schimbe, deoarece nu mai producem dezastre. Ele nu vor mai putea veni pentru că mintea noastră s-a schimbat.

Deci, atitudinea noastră nu trebuie să fie de indiferență în fața dezastrelor, ci să le prevenim, ca ele să nu se mai întâmple vreodată în viața noastră. Și pe măsură ce aprofundăm practica, se va merge mai adânc. Și în cele din urmă vom fi un înger  în paradisul lui Buddha, unde nu există cuvântul suferință.

Îndrăznește să-ți imaginezi o lume fără suferință!

Eliberarea din atașamentul de roata vieții înseamnă de a îndrăzni să ne imaginăm o lume în care cuvântul moarte este neștiut. Oare avem curajul să mergem pe poteca pavată, care ne-a fost deja dată cu mii de ani în urmă și pe care mulți au bătătorit-o? Bineînțeles că asta cere să ne schimbăm. Avem acest curaj?

Este nevoie de multă învățătură despre karma și vacuitate, de a lua jurămintele bodhisattva, de a face mult bine în lume, de a lua jurămintele tantrice. Și, desigur, dacă intrăm în tantra, vom putea face asta mult mai repede.

Toată această practică, nu va reuși dacă nu credem că ea poate reuși. Convingerea că se poate este ceea ce ne va face să progresăm.

Eliberarea de atașament este nirvana, iar nirvana înseamnă libertate!

În comentariu există un verset care încheie discuția despre primele două atașamente. El spune:

Eliberarea de atașament este nirvana.

Eliberarea de atașamentul de roata vieții – adică a crede că această roată este tot ceea ce există – va duce la Nirvana; Nirvana înseamnă a ieși din roată.

Iar nirvana, spune el, este fericirea însăși.

Nirvana este fericire, este libertatea! Nirvana este libertatea. Și apoi la sfârșit spune:

 

Acesta este cântecul libertății, a eliberării de ambele atașamente.

Eliberarea de orice atașament este Nirvana,
Nirvana este fericirea însăși.
Acesta este cântecul libertății,
A eliberării de ambele atașamente.

Întrebare: Dar și Buddha a murit, atunci despre ce vorbim?

Răspuns: Putem da mai multe răspunsuri.

    • Spunem că Buddha a venit în lumea noastră deja iluminat și tot ceea ce a făcut în viața lui, inclusiv să stea șase ani sub arborele Bodhi și să ajungă la iluminare, a fost doar pentru noi, pentru a ne învăța calea și pentru a ne arăta că este posibil de făcut.

Ceea ce numim moartea lui Buddha, nu este moarte. Se numește Parinirvana. Când rolul lui Buddha s-a terminat, el a trecut mai departe. Buddha are libertatea deplină să vină și să plece în funcție de nevoile ființelor. Acesta este un prim răspuns.

    • Al doilea, care este mai important decât primul, este că ceea ce vedem în lumea exterioară este complet dictat de karma noastră. Așa că atunci când vedem oameni sfinți precum Buddha „morți”, între ghilimele, este pentru că încă avem în noi „moartea”. Suntem încă încătușați în roata vieții și mintea noastră nu este suficient de liberă, iar când va fi pură, nu va exista moartea în lumea noastră.

Ni se pare că e mort. Corpul lui pare să fi încetat să mai trăiască, rămân relicve și așa mai departe. Toate acestea apar în lumea noastră, pentru că le proiectăm așa. Nimic nu există în lumea noastră, în afară de ceea ce proiectăm. Și proiectăm din mintea pe care o avem în prezent, pentru că nu avem alta.

Și dacă vă aduceți aminte am vorbit de micuțul Kunga care l-a întâlnit pe Manjushri – o ființă iluminată. Când mintea devine suficient de pură, începem să proiectăm o altă lume. Și se prea poate ca tot ceea ce a experimentat Buddha să nu fi fost moartea, ci cu totul altceva. Nu este în viață, nu este mort. El este deja în afara roții renașterilor sau a roții vieții. El este în altă parte. Dar nouă ne apare așa.

Și vreau să merg mai departe și să spun că de fiecare dată când cineva moare în lumea mea, [acesta] este un motiv de a continua să practic. Pentru că nu sunt încă suficient de pură pentru a vedea existența sublimă a ființelor iluminate.

Va veni etapa în care vom fi suficient de avansați pe calea noastră și mintea noastră va fi mai pură, iar atunci percepția diferitelor figuri care apar în viața noastră și a semnificației lor pe calea noastră spirituală, va fi schimbată. Mai mult de atât, această percepere se va aplica retroactiv, deoarece amintirile noastre sunt și ele tot o proiecție din mintea noastră.

Această idee poate fi numită revizionism spiritual. Evenimentele și oamenii, în sine, din prima parte a vieții noastre nu au natura de a fi semnificativi sau nu, din punct de vedere spiritual. Pe măsură ce ne purificăm, începem să-i percepem diferit, ca fiind speciali din punct de vedere spiritual. Datorită vacuității – această percepție va fi complet valabilă, la fel ca percepția pe care o avem acum când îi vedem ca fiind obișnuiți.

Și atunci când cineva ajunge în acel loc, se va elibera de ambele atașamente. Dacă se află și pe calea bodhisattva, el va merge spre realizarea celor patru corpuri ale lui Buddha. El este pe calea de a deveni o ființă iluminată.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.