Lectia 5b – Lo Jong 3 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Un scurt rezumat

Primul aspect al primului rând a fost: Oricine respectă regulile morale.

Acum trecem la al doilea aspect al primului rând: „Și se ocupă de învățare, contemplare și meditație doar în scopurile acestei vieți”.

Deci, învățarea, contemplarea și meditația.

Ce face o persoană care a pornit pe o cale spirituală?

• • Mai întâi trebuie să studieze. Trebuie să se așeze și să studieze. De exemplu, să asculte o astfel de lecție, sau să citească o carte, sau să ajungă la învățături. Deci acesta este primul aspect.
  • Al doilea aspect: după ce am învățat… să presupunem că am auzit vorbindu-se despre furnici. Acum ieșim în stradă și vedem furnici pe jos. Ce facem? Imediat apare gândul: „Ce ne-a spus profesorul? Ce-i cu furnica? Este adevărat ce ni s-a spus?” Începem să ne gândim la învățătură. Aceasta este ceea ce numim contemplare/reflecție.

Deci, după ce am auzit învățătura, va trebui să reflectăm asupra ei. Trebuie să verificăm: „Este corect? Nu este corect? Se potrivește? Funcționează? Nu funcționează? Cum se potrivește asta cu valorile mele? Ar trebui să schimb ceva în viața mea sau nu? Oare rezultatele unui astfel de comportament se reflectă în viața mea acum sau nu? Există boli în viața mea? De unde pot veni ele?

Începem să examinăm, să reflectăm.

Deci, aceștia sunt pași esențiali pe calea spirituală. Studiul/învățarea și contemplarea/reflecția. Dar Maestrul ne spune aici:

O persoană angajată în arta învățării și reflecției
Dobândește resurse pentru a atinge omnisciența.

O persoană care studiază și reflectă și a urcat pe o cale spirituală, dacă progresează foarte mult pe cale, poate ajunge la starea de omnisciență, care este o ființă iluminată, un Buddha care știe totul.

El devine o faclă de lumină
Ce risipește întunericul ignoranței
Și luminează calea ființelor.
Această persoană plantează semințe
De a dobândi corpul înțelepciunii.

Corpul înțelepciunii este dharmakya, un aspect al lui Buddha. Este înțelepciunea unei ființe iluminate.

Când spunem Buddha, nu ne referim la Buddha Shakyamuni care a trăit în India acum două mii cinci sute de ani, ci ne referim la o persoană iluminată. În sanscrită, Buddha este o ființă iluminată.

Versetul pe care l-am citit ne îndeamnă la studiu și reflecție. El subliniază importanța acestui lucru. Și aici spune:

 

Metoda fără învățare și reflecție nu este posibilă.

Indiferent de tradiția spirituală pe care o urmăm, studiem, practicăm, credem, în orice metodă trebuie să existe procesul de învățare și reflecție. Fără el nu există cale spirituală.

Comentatorul continuă:

Dar persoana angajată în învățare și reflecție
În timp ce este atașată de această viață,
Tot ce va dobândi vor fi mijloacele
De a-și dezvolta aroganța și mândria.

„Eu știu mai bine decât celălalt. Cunosc scripturile cel mai bine.” … Așa continuăm să rămânem în această viață. Deoarece studiem pentru ca alții să aibă o părere bună despre noi. Pentru reputație. Dar reputația va trebui să o pierdem. Nu acesta este motivul pentru care studiem.

 

Ce caracterizează învățătura spirituală

Să vorbim puțin despre învățare.

To pa

Acesta este cuvântul în tibetană pentru învățare sau ascultare.

Lama Ken Rinpoche spunea cu o voce blândă și smerită: „Repetați după mine!”. Și întreba: „Ai un ban? Îți plătesc eu.”

În continuare vom vorbi despre procesul de învățare pe calea spirituală. Nu este ca la școală. Pare că vedem o sală de clasă și un profesor. Dar procesul este cu totul altceva.

 

1. Am nevoie de foarte multe ore de studiu.

Primul lucru de știut despre studiul spiritual, despre Topa, este că este nevoie de foarte multe ore de învățat. Deoarece lucrurile pe care le auzim sunt diferite și ciudate, fapt care stârnesc în noi multe obiecții și judecăți. Nu suntem obișnuiți să gândim așa. De unde știm asta? Pentru că dacă am fi fost obișnuiți să gândim în acest fel, nu am mai fi fost aici. Nu am mai fi suferit. Suntem încă într-un corp care îmbătrânește și în viața noastră există boli, foamete, războaie și așa mai departe.

Deci, trebuie să învățăm. Și trebuie să învățăm mult. Sute de ore în clasă. Și asta înseamnă că atunci când întâlnim un profesor calificat, care este capabil să ne învețe aceste lucruri, putem progresa pe cale. Dacă suntem serioși în privința asta.

Și nu facem asta pentru profesori, ci pentru noi.

Și în multe tradiții budiste, atitudinea este: „N-avem timp de învățat atât, n-ar trebui să vorbim atât de mult. Trebuie să medităm și să practicăm”. Desigur că meditația este o parte foarte importantă a căi, dar, trebuie învățat mult, pentru a ști de ce medităm și cum să facem asta corect, astfel încât să ne scoată din suferință.

Ceea ce spunem este că dacă ne așezăm în meditație, fără să înțelegem pentru ce medităm, ce trebuie să facem în meditație și unde ar trebui să ajungem, este risipă de timp. Nu avem la dispoziție atâția ani de viață de a face ceva ce nu înțelegem.

Și pentru asta este nevoie din nou de profesori pricepuți care să ne învețe.

 

2. Învățăturile trebuie ascultate din nou și din nou

Spre deosebire de școala obișnuită, învățătura spirituală trebuie auzită de foarte multe ori. Este un proces lung. Poate lua multe vieți. Pentru că asimilarea ei și a trăi conform ei, durează mult timp.

Cu toții cunoaștem fraza biblică „Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți!”. Câte din gândurile noastre zilnice sunt așa? Până să învățăm să le aducem de la cap la inimă, este drum lung. Cu toate că din punct de vedere intelectual, nu este atât de greu să înțelegem aceste lucruri, ele sunt simple, totuși avem nevoie de a le integra dincolo de înțelegerea intelectuală. Dincolo de „Aha, am înțeles, știu să răspund corect la teme”. Deși este important să ne facem temele, nu este suficient.

 

3. Este necesară binecuvântarea liniei de maeștri

Este nevoie de a auzi învățătura de la cineva care a primit binecuvântarea liniei de maeștri. Nu cineva care a citit din carte. Cineva care a primit învățătura pe linie directă și vie.

Binecuvântarea liniei o primim atunci când ascultăm direct persoana, care la rândul ei a primit direct învățătura de la profesorii săi și aceștia au primit-o direct de la profesorii lor. Această binecuvântare nu poate veni din cărți sau din Internet. De aceea este foarte important să auzim învățătura direct de la profesor.

 

4. Trebuie să studiem cu un maestru în viață

În timpul audierii învățăturii directe de la un maestru, se mai întâmplă și altceva, fenomenul de Lung.

Lung

Este transmisia orală de la profesor la elev. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu.

Nimeni nu a ajuns încă la iluminare, din cărți. Deși cărțile sunt foarte importante și de mare ajutor pe cale, ele nu sunt suficiente. Nimeni nu va ajunge la iluminare folosind Internetul. Trebuie să facem efort de a sta în prezența profesorului, a maestrului. Și asta este foarte important.

Pe de altă parte, o mare parte din învățarea transmisă pe linia de maeștrii este secretă. „Secret” înseamnă că nu se predă în public; se predă când se creează condiții speciale între elev și profesor. Primim binecuvântarea tradiției secrete atunci când profesorul deține linia.

Și avem norocul să avem parte de o linie neîntreruptă și vie de maeștri, care a început acum două mii cinci sute de ani de la ființe iluminate și transmisă până la noi.

 

5. Elevul trebuie să se angajeze să studieze

Și un alt aspect legat de Topa, este că elevul trebuie să se angajeze să învețe.

Ce înseamnă să se angajeze? Elevul nu semnează un contract. Acest studiu este oferit gratuit. Și el va fi mereu așa. Dar în inima lui, se va angaja să acorde mult timp studiului. Să fie multe ore în prezența Maestrului. Nu putem face calea fără el. Și angajamentul trebuie să fie foarte serios.

Oamenii spun: „Îmi doresc foarte mult să vin la cursurile astea, dar trebuie să fac asta și asta.” Ce putem răspunde? Nu pentru profesor veniți, ci pentru voi.

Dacă vrem să mergem înainte, trebuie să ne schimbăm prioritățile. Și dacă suntem cu adevărat serioși în ceea ce privește calea, cu adevărat dedicați căii, nimic altceva nu va mai fi important.

Lama Dvora Hla povestește: „În primăvara anului în care Ken Rinpoche a murit, a susținut câteva săptămâni de învățături. În acea perioadă am primit un telefon de la tatăl meu și mi-a spus: „Nu mă simt bine, vreau să vii acasă”. Și știam că am învățături cu Lama. Așa că m-am dus la al meu Lama Ken Rinpoche să-l întreb ce să fac. El mi-a spus: «Du-te la tatăl tău. Este foarte important să fii cu tatăl tău. Și vino când începe studiul». Așa am făcut și tatăl meu a mai trăit mult timp după aceea”.

Avem doar două opțiuni:

– Ori vom continua să facem aceleași lucruri ca și până acum. Și știm spre ce duce asta. Mulți oameni buni sunt activi, îi ajută pe ceilalți, fac acte de caritate, și unde sunt ei? Este nevoie de un efort cu mult mai mare decât asta și de mult mai multe cunoștințe.

– Ori, să începem să învățăm într-un mod serios. Avem deja o tradiție vie, oameni capabili să ne învețe, oameni care înțeleg ce înseamnă să ne transformăm lumea, mental.

Și mulți oameni au făcut calea. Mulți oameni din India au făcut-o, mulți oameni din Tibet au făcut-o și chiar și unii din lumea occidentală încep deja să o facă.

Dar primul pas este învățătura. Multe ore, în prezența persoanei potrivite.

 

6. Învățarea fără atașament

Și este foarte important să venim la învățătură fără atașamentul față de această viață.

Acest lucru va veni după ce înțelegem pe deplin

– inutilitatea de a depune eforturi destinate doar acestei vieți,
– că nu există nimic lumesc pe care să-l putem păstra,
– că suntem forțați să le pierdem,
– că toate lucrurile lumești, banii, bunurile, relațiile, sentimentele bune și reputația – au natura de a se degrada și ne provoacă suferință, și
– singurele lucruri pe care le putem lua cu noi sunt conștientizările și realizările spirituale.

O astfel de înțelegere ne va încuraja să căutăm învățătura spirituală și un profesor care să ne arate calea și să ne conducă pe calea spirituală, cineva care să înțeleagă cum schimbăm lumile. După ce ne-am îndreptat spre calea spirituală și avem încredere în ea, atunci vom depune toate eforturile de a învăța cu acel profesor.

Învățătura este însoțită de înțelegerea faptului că menirea ei este să ne aducă la fericirea sublimă a iluminării și nu este concentrată pe niciun scop lumesc.

 

7. Trebuie apreciată raritatea faptului că auzim aceste învățături

Cât de rar este tot ceea ce se întâmplă astăzi aici. Cât de rari sunteți. Și nu contează ce v-a adus aici. Puteți spune: „Poate întâmplător auzim asta”.

Noi spunem că nu există întâmplare. Dacă ați venit aici, ați avut karma să veniți aici. Ați avut semințele karmice care au rodit sub forma de a decide să veniți la învățătură. Și asta vă face să fiți complet rari. Nimic nu este de la sine înțeles. Acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată în lume.

Acesta este primul pas: de a obține libertatea după care tânjim; libertatea de lucrurile care ne leagă.

 

Relația profundă cu cărțile Dharma

Un alt aspect legat de Topa este atitudinea față de cărțile pe care le studiem. Și există sute de mii de cărți spirituale.

În mănăstirile tibetane, copiii învață cărțile pe de rost încă de mici, înainte de a le înțelege. Ei învață pe de rost câțiva ani buni. Există cinci cărți importante pe care le studiază. În cursul 9, se dau explicații despre aceste cărți și nu vom intra în detalii aici.

Dar doar ca să vă dau un exemplu, una dintre cele mai importante cărți care se studiază în mănăstire este Abhisamaya Alamkhara, adică Coroana Realizărilor. Este o carte scrisă de Maestrul Asanga, în urmă cu aproximativ 1600 de ani, după ce i-a fost transmisă de Maitreya.

Cartea tibetană are cincizeci de pagini. După ce călugării o învață pe de rost, numai apoi o studiază timp de doisprezece ani. Ce ar fi asta? Cam patru pagini pe an? Așa se dezvoltă o relație cu cartea.

Nu ca noi: am terminat de citit cartea și mergem la următoarea. Toată această înțelepciune este înregistrată în mintea lor și îi însoțește.

 

Cărți valoroase și rare în lume

Vorbim despre cărți foarte, foarte rare care conțin această înțelepciune a modului de a învinge moartea. Cum să scăpăm de suferință. Dintre milioanele de cărți care există în lume, sunt foarte puține cărți care au această înțelepciune. Și întrucât viața noastră este foarte scurtă, nu ne putem permite să citim toate celelalte cărți, pentru că între timp viața se epuizează.

Și va veni ziua când ochii noștri nu vor mai putea citi cărți sau nu vom mai putea înțelege ce este scris în cărți. Și să nu credeți că asta este departe de noi. Pentru că va veni ziua când toate acestea nu vor mai fi.

Deci, capacitatea pe care o avem acum trebuie să o folosim bine, să o îndreptăm spre ceea ce trebuie. Și când am dat deja de o carte atât de deosebită, atunci va trebui să o aprofundăm mult timp. Aceasta este relația față de carte. O relație profundă. Așa cum ne relaționăm față de Biblie sau Coran. Nu este o carte pe care o citim și după aceea o aruncăm.

Deci, acesta este un aspect de care trebuie să ținem cont.

Și vestea bună este că, dacă vă aflați pe o linie de maeștri autentică, dacă studiați bine karma și vacuitatea și practicați ceea ce vi se descrie aici, atunci în decurs de câteva luni sau un an, veți vedea rezultatele. Viața voastră se va schimba. Schimbările vor fi suficient de vizibile încât să vă entuziasmeze și să doriți să mergeți mai departe.

 

Legământul dintre elev și profesorul spiritual

Un alt aspect important al învățării spirituale care este diferit de învățarea din cadrul școlii este relația cu profesorul.

Mergem la școală, la universitate, învățăm un semestru, semestrul se termină, susținem examenul final, și „La revedere!”. S-ar putea să-l mai întâlnim pe profesor sau nu. Am plătit școlarizarea, ne-am făcut toată munca și ne luat rămas bun. Și poate va fi și o ceremonie de absolvire, în cel mai bun caz.

Nu este așa în învățătura spirituală. Dacă vrem să facem o schimbare profundă în conștiința noastră, o schimbare care să ne elibereze de lucrurile care ne leagă, de suferința care ne leagă, această învățătură necesită o legătură foarte strânsă cu profesorii spirituali. Chiar și mai strânsă decât cu familia. Așa a fost întotdeauna în istoria iluminării.

Toți cei care au reușit pe calea spre iluminare, fără excepție, au avut o relație foarte apropiată și strânsă cu învățătorii lor.

Mai întâi trebuie să găsești un profesor calificat care să înțeleagă cum să schimbe lumea:

1. Deci trebuie găsit un profesor calificat. Cineva care:

– știe despre ce vorbește,

– cunoaște calea suficient de bine,

– este capabil să explice calea suficient de bine,

– dorește să ne explice calea, și

– ne poate avansa pe cale.

Nu este ușor de găsit așa ceva.

2. Să existe o relație strânsă între profesor și elev.

— Profesorul, la rândul său, își asumă întreaga responsabilitate față de elevul său.

Profesorul are grijă de toate nevoile spirituale ale elevului. La tibetani, profesorul se îngrijește și de nevoile materiale ale elevului.

Profesorii se ocupă de mâncarea și cazarea copiilor în mânăstire. Dar mai ales, desigur, profesorul are grijă de spiritul elevului. Profesorul își asumă responsabilitatea pentru spiritul elevului. Aceasta este o mare responsabilitate.

— Rolul elevului este de a-și servi profesorul

Elevul, la rândul său, își asumă angajamentul de a ajuta și servi profesorul. „Voi face tot ce pot să te ajut, hai să vedem cum pot să-ți ușurez munca!”. Ca elev, preocuparea mea este să-mi servesc învățătorul. Să-l ajut cât pot. Cu cât mă voi dedica mai mult acestui serviciu, acestei relații, cu atât mă voi deschide mai mult către cunoaștere și mai multe cunoștințe vor veni la mine.

Lama Dvora Hla spunea: „Mulți ani m-am învârtit prin cercurile de dharma și deja am avut ocazia să urmăresc și să văd diferiți oameni cum se comportă pe cale. Cei care au progresat cel mai repede au fost cei s-au devotat profesorului și căii.”

Puteți vedea asta deja printre voi. Așa a fost întotdeauna. Iar mai târziu aceștia vor deveni Lama. Este karma care îi transformă în Lama. Și elevii lor vor sluji pe ei, și în acest fel se păstrează linia.

Iar voi sunteți următoarea generație de Lama. Depinde doar de voi dacă luați aceste învățături și le veți transmite mai departe.

Deci acest Topa – învățare/ascultare – este și un legământ între profesor și elev. Un legământ care este la un nivel de responsabilitate reciprocă profundă. Dar mai ales de la profesor la elev. Profesorul preia viața elevului în mâinile sale.

3. Profesorul trebuie ales cu grijă

De aceea este nevoie să vă alegeți cu atenție profesorul. Nu intrați într-un asemenea legământ cu ușurință, pentru că vă dați viața spirituală altcuiva, și este chiar și dincolo de această viață. Dacă viața în acest trup va lua sfârșit, spiritul vostru va continua. Iar dacă profesorul nu este bun și vă dă o direcție greșită, vă va dăuna multe vieți viitoare.

– Este el capabil să ne îndrume pe cale? Este oare priceput să facă asta? Știe ce face?

– Mai mult de atât, să zicem că el știe ce face, oare chiar putem avea încredere în el/ea? Pentru că elevul ar trebui să fie pregătit să se încredințeze profesorului și să-l lase pe acesta să-l îndrume.

Învățătorul/Lama este cel care ne va conduce spre un tărâm necunoscut. Spre locuri în care elevul nu a fost niciodată, în care nu știe regulile, nu știe ce ar trebui să facă și ce nu. Dacă ar fi știut, ar fi fost deja acolo. Ar fi ieșit singur din suferință. Deci este nevoie de o mare încredere din partea elevului pentru a-l lăsa pe profesor să-l îndrume. Și dacă nu avem o astfel de încredere în profesor, atunci va trebui să plantăm karma încrederii. Cum? Să facem mult bine în lume.

Prin urmre această relație ar trebui aleasă cu grijă. Profesorul trebuie să fie examinat cu atenție. Sunt cursuri despre cum să facem acest lucru. De exemplu: lecția 3, cursul nr.1; lecția nr.7b din seminarul Sursa binefacerilor mele; lecția nr.9, cursul 9; seminarul Guru Yoga; în studiile Lam Rim despre Lama; prelegerea despre calea devotamentului.

Dar după ce ați examinat, după ce v-ați hotărât și sunteți serioși în ceea ce privește calea, va trebui să vă angajați la ea. Desigur că profesorul trebuie să fie calificat, pentru că el este acum responsabil de spiritul vostru.

Dacă elevul strică relația, pentru el va fi un mare dezastru. Dacă se ajunge la situația în care profesorul va spune: „Nu te mai pot învăța!”, va fi teribil trist pentru elev. Pentru că șansa pe care o avea de a schimba lumea mentală și de a ieși din suferință s-a terminat.

De aceea, trebuie să fim foarte atenți la aceste lucruri, deoarece totul se bazează pe amprentele mentale. Întreaga noastră lume este rodirea semințelor mentale pe care le-am plantat. Așa că trebuie să fim foarte atenți la ceea ce semănăm.

 

Reflectarea/contemplarea

Până acum am învățat despre etapa de învățare. Acum vom vorbi despre a doua etapă numită:

Sampa

Sampa înseamnă gândire, contemplare, reflecție.

Această etapă vine în urma studiului. După ce am auzit învățătura, începem să reflectăm la ea. Avem nevoie de timp pentru a o asimila, integra. Învățătura este pentru noi nouă, diferită, ciudată și nu este ușor de înțeles. De mult am fi fost iluminați dacă învățătura ar fi fost ușoară.

Acesta este procesul Sampa care se petrece tot timpul. Odată ce am intrat în studii, contemplarea va veni de la sine. Vom continua să ne gândim la ceea ce am învățat. Plecăm de la studii și cineva ne insultă. Imediat va apare gândul: „Ok, ce fac acum? Ce mi s-a spus în clasă? Cum se potrivește asta cu karma? De unde a venit această insultă? Cum ar trebui să răspund la o insultă?”

Acesta este un Sampa. Este procesul de gândire. Ne gândim la ceea ce am auzit, aprofundăm, asimilăm, verificăm.

Sampa este un proces interior care durează mult timp. În mintea noastră prelucrăm ideile care ni s-au expus, le verificăm. Oare este posibil să nu mai fiu nevoit să mor? Este adevărat că există și alte forme de existență? Există și alte locuri în care pot fi mental dacă fac o anumită practică? Pe ce mă pot baza ca să cred asta? Acesta este Sampa. Am auzit lecția, mergem acasă și iarăși vedem suferință în viața noastră. Există boli, vești proaste, probleme cu banii și așa mai departe. Iar acum începem să aplicăm aceste învățături.

 

Contemplarea eliberată de atașamentul acestei vieți

Contemplarea făcută din atașamentul față de această viață va evalua învățătura în funcție de criteriile legate de această viață: cum ne folosesc toate acestea, ce cred prietenii sau cultura sau părinții noștri despre asta, cum vom arăta în ochii lor, ne ridică statutul prin aceste studii, etc.

Pentru a evita acest tip de reflecție, trebuie să înțelegem că nu există nici un criteriu în viața noastră normală care să ne poată îndruma pe cale, și să nu ne așteptăm la aprobarea altora. Mersul pe calea obișnuită a vieții va duce la moarte și la suferință continuă. Criteriul de examinare și evaluare a învățăturii primite trebuie să fie determinat de dorința de libertate și de iluminare și de dorința de a fi o binecuvântare pentru alții.

 

Meditația

A treia etapă este meditația, în tibetană:

 Gompa

Când omul trece printr-un are necaz, începe să se întrebe: „De ce mi se întâmplă asta? Care este natura acestei vieți, de ce este atât de multă suferință în ea?”. Mai ales dacă i se întâmplă multe deodată și este încă tânăr și nu înțelege, începe să caute răspunsuri. Începe să caute profesori spirituali, decide să învețe – Topa, și merge să-și petreacă timpul învățând. Sampa va veni de la sine.

După care vine Gompa, etapa aprofundării acestor cunoștințe. Ea trebuie să facă parte din orice cale spirituală.

În meditație, ne aprofundăm înțelegerea, ne obișnuim cu lucrurile pe care le-am învățat și asupra cărora am reflectat. Cu ajutorul meditației încercăm să ajungem la conștientizări ale acestora, care este dincolo de înțelegerea intelectuală. Când atingem acest nivel de conștientizare a materiei învățate, vom face meditația de fixare pentru a ajunge la o minte stabilă și calmă, la controlul minții, care ne pregătește pentru practica înaltă.

Și când deja suntem mai avansați pe cale, este timpul să ne retragem, să ne izolăm de lumea exterioară. Vine timpul în care vom sta în meditație, izolați, într-un loc liniștit, unde avem condițiile adecvate și de sprijin.

Iar singura noastră treabă, este doar să medităm, să privim în interiorul nostru. Și încet, începem să găsim răspunsurile în interior și asta va aduce adevărata transformare.

Este foarte important să creăm condițiile pentru un astfel de retreat, să-i ajutăm și să-i sprijinim pe alții în retreat, pentru că asta creează condițiile pentru retreat-urile noastre.

 

Și meditația trebuie să fie, de asemenea, eliberată de atașamentul față de această viață

Ce înseamnă să medităm fiind atașați de această viață? Asta înseamnă să medităm gândindu-ne la: „Ce cred ei despre mine acum? Sunt suficient de sfânt sau nu?”

Chiar și meditația poate fi făcută din atașamentul față de această viață, adică ne gândim cum putem folosi puterea meditației în beneficiul nostru și pentru a promova scopurile lumești.

De aceea trebuie să fim atenți ca meditația să fie ceva pur, ceva între noi și ființele iluminate. Între noi și aspirația noastră pură de a ajunge la iluminare, pentru a aduce cât mai multă binecuvântare lumii.

Am nevoie de toate cele trei etape

To Sam Gom Sum

To      = învățare,
Sam  = contemplare, reflecție,
Gom = meditație,
Sum  = trei.

Am nevoie de toate trei.

Pentru ca întregul proces să funcționeze, să ne aducă transformarea dorită și să ajungem în locul unde nu mai există suferință, trebuie să ne angajăm pe cale. Nu va mai fi ceva secundar. Dacă abordarea mea este ca mai întâi să îmi termin toate treburile, toate nunțile, botezurile și dacă îmi mai îmi rămâne ceva timp, atunci voi merge la lecții, dacă fac aşa atunci nu voi progresa nicăieri.

Este nevoie de angajament, de schimbare a priorităților. Acesta este un angajament foarte mare.

 

Eliberarea de atașamentul față de această viață ne va schimba

Ce înseamnă că facem aceste lucruri fiind atașați de această viață?

Ce înseamnă a învăța în timp ce suntem atașați de această viață?

După cum am spus în cultura noastră, concurența este încurajată încă de la școală. Se dau note, ne uităm cine are note mai bune. Învățăm pentru a lua note bune, sau pentru ca profesorul să ne placă.

La aceste învățături nu se  învață pentru note. Se dau teme de făcut și toată lumea primește de la nota 9 în sus. Deci, putem spune că nu învățăm pentru note, nici pentru a primi diplome de excelență.

Învățătura este cu mult mai profundă, este între voi și iluminarea voastră. Și dacă faceți asta bine, oamenii vor începe să vă vadă un pic ciudați. Asta este în cel mai bun caz. În cel mai rău caz cei din jurul vostru vi se vor împotrivi.

 

Nu vă așteptați la sprijinul celor din jurul vostru

Uitați de recompensele acestei vieți. Nu pentru ele faceți această cale. Nu veți primi nici un sprijin social sau din mediul în care trăiți pentru această activitate. Nu va fi.

De exemplu, vorbim despre faptul că la un moment dat va trebui să faceți retreat. Oamenii nu înțeleg de ce este nevoie, de ce este important să faceți asta. Acest lucru nu este ușor de făcut în societatea în care trăiți.

Și, [tocmai] de aceea nici n-ați întâlnit oamenii care au învins moartea. Este nevoie de multe condiții pentru ca acest lucru să se întâmple. Este nevoie de a ne elibera de atașamentul pe care îl avem față de sistemul nostru de valori actual.

 

Această cale este personală și intimă

Calea va deveni ceva personal și intim. O cale ce este doar între voi și profesor. Între voi și Buddha. Și dacă nu o faceți, veți muri. Lucrurile exterioare, toate știrile, ziarele și revistele, vor trece pe planul secundar. Vor deveni mai puțin importante.

Așadar, acest Lo Jong nu este pentru începători, este foarte adânc. Și dacă înțelegeți ce vi se spune aici, atunci tot ceea ce veți face de acum înainte, nu se va mai baza pe ceea ce spun prietenii sau societatea sau părinții voștri, biserica, televiziunea sau cărțile de istorie. Ei nu au cunoștințe despre asta. Nu vă așteptați să primiți consimțământul lor. Nimeni nu va veni la televiziune să vă spună: „Merită să faci calea asta”.

…acest fapt necesită mult curaj, gândire autonomă și o alegere bazată pe înțelegere!

Ceea ce veți face va trebui să fie separat de sistemul normal de valori în care trăiți, pentru că nu se potrivește căii. Pentru că el vă duce spre mormânt.

Și pentru acest lucru este nevoie de curaj. Să fiți dispuși să nu mai mergeți cu ceea ce este obișnuit și să fiți priviți ca puțin ciudați.

 

Calea noastră spirituală trebuie să fie testată și să dea rezultate

Un alt aspect este că trebuie să fim foarte atenți la ce alegem să studiem. Pentru că este mult de învățat și nu avem timp să învățăm lucruri care nu duc nicăieri. Alegerea a ceea ce învățăm este foarte importantă.

De aceea, este foarte important să găsim învățătura potrivită, profesorii potriviți, calea pe care alții au făcut-o și au reușit.

Nu avem timp să încercăm orice teorie despre care cineva spune: „Sunt un mare profet. Eu am inventat-o și am testat-o!”. Trebuie să alegem calea care a fost testată și experimentată de sute de ani de către oameni care au mers pe ea și au reușit. Aproape orice alt material pe care-l citim nu a fost testat. Nu știm dacă funcționează sau nu. Nu avem timp pentru asta.

Putem citi lucruri foarte interesante, dar ele ne abat de la puținul timp pe care îl avem.

– Nu știm cât timp mai avem la dispoziție,
– Cât ne vor mai ține ochii, și
– Cât ne va mai ține mintea.

Deci, orice lucru pe care îl alegem să ne dedicăm timpul, trebuie să ne întrebăm: „Mă va ajuta la ceva sau nu?” Și dacă răspunsul este nu, îl lăsăm deoparte pentru că nu avem timp.

Dacă nu facem asta înseamnă că studiul și practica noastră este atașată de această viață. Despre asta ni se vorbește aici.

Trebuie să avem o gândire liberă și să nu cumpărăm orice ne vinde altul. Inclusiv ceea ce ni se spune aici. Și asta trebuie, de asemenea, examinat și verificat.

 

A căuta de a face bine altora

Societatea noastră ne-a obișnuit să ne gândim „ce îmi este mie bine”. Am crescut să ne gândim la ceea ce ne este bine nouă sau familiei noastre. Care este cel mai bun mijloc de trai pentru mine, care este șamponul cel mai bun, în ce oraș este mai bine de locuit, ce restaurant este cel mai bun.

Mass-media evaluează tot timpul restaurantele, vacanțele, ofertele. Toate reclamele sunt legate de ceea ce este bine pentru noi.

Căutăm în magazine, în ziare, pe internet: ce e bine pentru mine? Ce oferte bune mi se ofer? Care este partenerul bun pentru mine? Ce mă face să mă simt bine? Și asta am făcut dintotdeauna.

Și iată că încă trăim o viață plină de suferință, de războaie, de boli și așa mai departe. Nimic nu funcționează.

Acest studiu spune contrariul. Dacă ne dorim fericirea, va trebui să ne antrenăm de a face bine celorlalți.

Trebuie inversată proporția. Dacă cu greu în viața obișnuită, ne gândim la „ce aş putea face pentru vecinul meu?” și asta în cazul cel mai bun, acum ar trebui să inversăm proporția. În loc ca gândurile să fie toate asupra noastră, să le îndreptăm încet asupra celuilalt, [spre] cum putem să-i facem lui bine.

Și asta va fi contrar culturii noastre. Acesta este Sampa.

În loc de a purta discuții inutile, acest timp prețios pe care s-ar putea să nu-l mai avem mâine, ar trebui să ni-l petrecem de „cum am putea ajuta pe cineva”. Să ne întrunim și să ne consultăm despre cum să ajutăm pe cineva.

 

Dileme inutile

Societatea în care trăim nu ne învață asta. Trebuie să fim liberi în gândirea noastră. Societatea tot timpul ne derută. Ea ne prezintă mereu două variante: asta sau aia, șamponul acesta sau celălalt.

Ambele nu sunt bune. Este șamponul greșit? Șamponul este în regulă. Dar atunci când ne preocupă gândul „ce șampon să alegem” nu ne mai petrecem timpul cu lucrul principal, de cum să-i ajutăm pe ceilalți și cum să progresăm și noi și ei spiritual.

În societatea noastră de consum avem de ales tot timpul între două sau trei opțiuni. Toate aceste alegeri ne „fură” mintea. Suntem preocupați de aceste alegeri și nu facem ceea ce este cu adevărat important.

Deci

– învățarea ar trebui să fie autonomă, și de asemenea

– Sampa – gândirea trebuie să fie autonomă.

Nu vom putea face calea și să ne transformăm lumea, să învingem moartea, să învingem suferința, dacă nu suntem atenți la modul în care facem aceste lucruri. Și ele trebuie să fie eliberate de atașament.

Iar libertatea înțelege că toate aceste lucruri cu care ne învăluie societatea ne înlănțuie și ne ucid, în toată accepția cuvântului.

 

A alege libertatea

Dacă nu vom face calea, până la urmă vom muri singuri. Ne naștem singuri și murim singuri. Chiar și pe cale suntem singuri, doar ni se pare că suntem înconjurați de oameni, că uneori avem un partener – este doar o iluzie. Până nu vom progresa pe cale, nu suntem cu adevărat alături de ei. Și trecem prin această viață singuri.

Deci, toate aceste decizii de a ne „transforma mințile” sunt personale, intime și nu ar trebui să depindă de nimic legat de această viață. Nu de reputație, nu de câștigul financiar, nu de laude, nu de „Oare ce cred oamenii despre mine?”. Nu este relevant. Pentru că atunci când ne vine vremea vom pleca singuri. Deci toată practica spirituală trebuie să fie complet eliberată de aceste lucruri.

Trebuie să practicăm. Trebuie să vrem să facem To Sam Gom Sum. Trebuie să avem curajul să ne detașăm practica de sistemul de valori în care am crescut și în care suntem înconjurați tot timpul, de mass-media, de cultură și părinții și așa mai departe. Pentru că ceea ce ne înconjoară nu funcționează. Ceea ce ne înconjoară ne omoară.

Și aici am terminat primul rând din cele patru:

„Cel atașat încă de această viață – nu practică dharma”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.