Lectia 5a – Lo Jong 3 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Un scurt rezumat

Acest studiu pe care îl învățăm se numește:

Lo Jong

După cum am spus Lo Jong este o tradiție tibetană.

Lo         înseamnă minte sau conștiință.
Jong     înseamnă a transforma, a schimba, a practica, a antrena.

Deci, Lo Jong înseamnă antrenarea minții sau transformarea minții.

Acest Lo Jong specific se numește în limba tibetană:

Shenpa Shi Drel

Shenpa = atașament,
Shi          = patru,
Drel       = eliberare sau libertate.

Deci, eliberarea de cele patru atașamente.

Am vorbit despre micuțul Sachen Kunga Nyinpo care îl întâlnește în viziunea lui pe îngerul Manjushri, iar acesta îi transmite patru rânduri:

Cel atașat încă de această viață – nu practică Dharma

Cel atașat încă de roata vieții – nu are Renunțare.

Cel atașat încă să obțină ceea ce își dorește – nu se poate numi bodhisattva.

Cel atașat încă de lucruri – concepția lui asupra lumii este greșită.

În urma studiului său aprofundat și în marea sa înțelepciune, înțelege întregul sens al tuturor scripturilor, și de fapt al întregului drum spiritual.

Mai târziu el devine un mare Lama, lăsând moștenire această tradiție fiilor săi. Și unul dintre fiii lui s-a numit:

Jetsun Drakpa Gyeltsen

El a dus linia mai departe și a fost de neegalat în înțelepciune, unul dintre cei mai mari Lama din Tibet. Majoritatea cunoștințelor sale ne-au fost transmise prin tantra, prin tradițiile secrete. Deci nu veți auzi prea multe despre el la cursurile deschise. Chiar și în Tantra nu prea mult, doar în părțile cele mai avansate.

Este un mare privilegiu să studiem comentariul său. Și, de fapt, comentariul asupra textului lui Drakpa Gyeltsen aparține lui Geshe Michael. Și, de asemenea, este un mare privilegiu.

 

Atașamentul de această viață

1. Deci primul atașament din cele patru:

„Cel atașat de această viață – nu practică Dharma”

El spune, o persoană atașată de această viață nu este considerată un practicant de Dharma, adică un practicant spiritual.

 

Există o mulțime de concepții greșite despre eliberarea de atașamentul față această viață

Oamenii aud profesori spirituali sau profesori budiști spunând: „Să nu fi atașat de această viață”. Așa că ei spun: „Ce înseamnă să nu fi atașat?”

Și ne uităm la ce este viața noastră:

– Am corpul meu,
– Am familia mea,
– Am casa mea,
– Am afacerea mea, sau slujba mea.

Trebuie să mă detașez de aceste lucruri. Am o casă frumoasă – bine. Am o casă care nu este frumoasă – bine. Îmi dărâmă casa – bine. Îmi construiesc casa – bine. Am mâncare – bine. Nu am mâncare – iarăși bine. Oamenii au interpretat lucrurile în așa fel. Un fel de indiferență față de ceea ce li se întâmplă.

 

Lipsa de atașament nu înseamnă să fim indiferenți la ceea ce se întâmplă în viața noastră

Dacă ne uităm îndeaproape de ce oamenii practică o cale spirituală, vom vedea că ei își caută cumva fericirea, vor să fie fericiți și bucuroși. Ei practică o cale spirituală pentru că s-au săturat de suferință.

Oare ideea noastră despre fericire este să rămânem indiferenți la ce se întâmplă în viața noastră, să fim deconectați de realitate? Oare această detașare, această indiferență, acest dezinteres, este idealul nostru de fericire?

Aceste lucruri sunt greșite, nu acesta este sensul eliberării de atașamentul față de această viață. Oamenii au interpretat lucrurile la propriu. Nu asta este intenția.

Deci, vrem să analizăm ce înseamnă asta. Hipioții anilor 70 spuneau: “Nimic nu contează. Ne eliberăm de obligații, fără familie, fără cont bancar”. Această cale a eșuat; acești oameni fie au avut parte de necazuri, fie s-au așezat la casele lor și au devenit ca toți ceilalți. Faptul că decid să nu mă oblig la nimic este doar o iluzie de libertate. Și de unde știm? Acești oameni au revenit la suferință.

Acest text se referă la un nivel cu mult mai înalt a ceea ce înseamnă să ne eliberăm de atașament. Se referă la un alt fel de atașament de care trebuie să ne eliberăm. Și primul rând din cele patru se adresează de fapt celor care sunt deja pe o cale spirituală, care sunt deja într-un loc în care caută să înțeleagă de ce există suferință.

Poate că au trecut printr-o tragedie, poate vecinului i s-a întâmplat ceva rău, sau poate au pierdut o persoană dragă, poate se întreabă dacă asta este tot ce există în viață. Oare această cale în care am fost învățați să ne întemeiem o familie, să învățăm o meserie, să avem serviciu, după care îmbătrânim, pierdem totul, este tot ceea ce este? Așa că oamenii încep să-și pună întrebări și apoi ajung pe o cale spirituală.

Drakpa Gyeltsen spune: „Dacă ai urcat pe o cale spirituală, dar nu te-ai eliberat de atașamentul față de această viață, nu te poți numi practicant spiritual”.

 

Robia diferitelor convingeri de care suntem atașați

Și am început să analizăm: de unde am preluat ideile despre cum ar trebui să ne trăim această viață? De unde au venit aceste idei în viața noastră? Și ne-am uitat: de mici copii am mers la școală, am fost foarte deschiși și am primit ceea ce ne-au învățat profesorii. Până astăzi încă purtăm cu noi ceea ce ne-au învățat profesorii, dar nu am avut neapărat ocazia să privim în profunzime la ce ne-au învățat.

Dacă ne uităm în viața profesorilor noștri, oare sunt ei oameni fericiți? Au reușit ei să depășească suferința și boala din viața lor?

Și dacă nu, atunci poate că ar trebui să ne uităm mai atent la acele lucruri pe care le-am preluat de mici, în mod inconștient, și care ne dirijează până în ziua de astăzi.

Cultura noastră pune accentul în mod exagerat pe lucrurile materiale, pe succesul material, pe a face bani și statut. Majoritatea oamenilor măsoară succesul din punct de vedere material, diplome universitare, educație. Onoarea este, de asemenea, un lucru material.

Deci oamenii măsoară succesul după:

Bani,

Bunuri,

Reputație,

Cum ne simțim.

Și noi spunem că toate aceste lucruri nu sunt o măsură bună a succesului. Pentru că toate aceste lucruri, fără excepție, va trebui să le pierdem. Va veni ziua când ne vor fi luate, dacă nu înainte de moarte, atunci în momentul morții.

Așadar primul atașament examinează în ce măsură am cumpărat această scară de valori și trăim după ea. În ce măsură această nevoie de a ne stabili material, de a ne stabili din punct de vedere al respectului în comunitate, în societate, în ziare și așa mai departe, ne conduce viața.

 

Perspectiva morții

Am vorbit despre moarte ca fiind o măsură mult mai bună, pentru că toate aceste lucruri va trebui să le pierdem și nu știm când va fi ultima noastră zi.

Dacă ne trezim dimineața și spunem; „Aceasta este ultima mea zi, nu știu dacă voi mai avea alta, și nici dacă voi termina această zi”. Dacă ne trezim așa dimineața și ne trăim ziua ca și când ar fi ultima, oare vom mai face aceleași lucruri? Oare ne vom mai petrece paisprezece ore muncind într-un birou sau într-un magazin sau oriunde ne petrecem ziua? Sau poate vom alege să facem și alte lucruri care au mult mai mult sens? Poate.

Este nevoie de practică ca să ne obișnuim să trăim așa, nu va veni automat. Dacă ne obișnuim să trăim așa, atunci viața va deveni automat mult mai semnificativă, pentru că vom înceta de a mai face lucruri neimportante și vom face ceea ce este cu adevărat semnificativ pentru noi.

Drept urmare, vom face constant lucruri importante și semnificative și vom fi plini de bucurie, mai creativi și nu ne vom mai risipi timpul pe prostii și certuri fără rost și lupte ale ego-ului, pentru ca știm că seara vom muri. Deci, mai trebuie să ne luptăm de a obține lucruri? Oricum le vom pierde.

În acest fel, întreaga noastră perspectivă se schimbă. Și poate că vom înțelege că singurul lucru care va rămâne în urmă este ceea ce am dat altuia. Nu lucrul pe care l-am primit. Și atunci, poate ne vom preocupa mai mult de a dărui altora decât să obținem lucruri pentru noi. Și poate vom da mai multă atenție și compasiune celorlalți, în loc să ne preocupe faptul dacă suntem suficient de respectați sau dacă ni s-a acordat suficientă atenție.

Și am spus că acesta este un criteriu foarte important, care ne ajută să ne eliberăm de atașamentele greșite; aceste valori care ne guvernează și pe care nu le-am examinat, nu le-am verificat, pe care le-am primit de mici copii de la părinții noștri, de la învățătoare, de la radio, de la televiziune, de la societate, ne aduc fericirea sau nu?

Până când nu vom analiza lucrurile, vom rămâne înrobiți de ele. Dacă nu am verificat dacă aceste lucruri funcționează pentru noi, atunci nu avem libertate în această privință. Ele ne gestionează din culise, fără să ne dăm seama că acolo este cineva care trage sforile.

Deci, prima idee pe care am prezentat-o este să examinăm toate alegerile pe care le facem în viața noastră, în lumina acestei conștientizări că va trebui să murim, și că toate lucrurile pe care le strângem în această viață: toți banii, toate bunurile, toți membrii familiei, nu le putem păstra, nu le putem ține. Va veni momentul când vom pierde tot ce avem, fie înainte de moarte, fie în momentul morții. Întrebarea nu este dacă le vom pierde, ci când și cum le vom pierde. Este clar că le pierdem. Fapt care ne obligă să ne uităm și să examinăm din nou prioritățile și alegerile noastre.

Și aceasta este natura lumii în care trăim, pe care am numit-o Samsara. În această lume trebuie să murim și nu știm când vom muri, iar când vom muri pierdem tot ce avem. Inclusiv chipul nostru, inclusiv numele nostru, totul se șterge. Este o formă de existență nebunească, în care alergăm ca șoarecii după lucruri pe care va trebui să le pierdem. Suntem împinși tot timpul de mintea noastră, de conștiință să obținem lucruri pe care va trebui să le pierdem.

Există alte locuri, nu geografice. Și poate fi chiar aici, în această cameră, dacă se va produce o schimbare suficient de profundă în conștiința noastră. Deși suntem în același loc cu alți oameni, suntem într-un loc diferit și aceste legi nu ni se mai aplică. Și despre asta vorbim.

Tot acest studiu spiritual împărtășit aici are ca scop să ne învețe cum să ne transformăm lumea. Cum să schimbăm acest loc și să nu mai trăim într-o lume nebună. Pentru că lumea asta nu funcționează. Scopul acestui studiu este să ieșim de aici. Până când nu vom înțelege nebunia situației și cât de mult suferim de pe urma ei, nu vom putea atinge acest obiectiv.

Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de cât suferă în cadrul acestui sistem, că sunt înrobiți de un sistem de valori pe care nu l-au testat deloc. Toți cei din jurul lor trăiesc așa, și ei de asemenea trăiesc așa, și nu au libertate, pentru că sunt furați de acest sistem, sunt furați de ideile ei, și urmează același curs ca toți ceilalți.

Unul dintre semnele triste ale culturii noastre sunt anunțurile mortuare din ziare. Iar anunțurile mortuare care ajung pe prima pagină sunt ale celor prestigioși, cei mai reușiți, cei care au atins un anume statut, cu poziții înalte în societate și așa mai departe. Ei sunt lăudați și li se descriu lucrurile frumoase pe care le-au făcut.

Ceea ce este trist este că, dacă citim cu atenție, ni se spune cum au eșuat. Ei au făcut toate aceste lucruri și au fost nevoiți să le piardă. Poate că le-au făcut într-un mod mai sofisticat decât alții, pentru că au avut talentul, intelectul, educația, cunoștințele, energia și inițiativa, și tot ce au făcut în viața lor a fost să meargă pe o cale fără speranță.

 

Există și un alt loc

1. Deci, primul lucru de a ieși, este să înțelegem că suferim, să înțelegem că suntem înrobiți, să înțelegem că suntem într-o cursă nebunească care nu are nicio șansă. Și care are un singur capăt și acesta este cimitirul.

Acesta este primul lucru de schimbat și necesită observație. Vom vorbi mai târziu despre ce ne aduce așa ceva.

2. Al doilea lucru. Să zicem că înțelegem, atunci ce vom face? Deci, al doilea lucru care trebuie schimbat, este să înțelegem că există și alte opțiuni. Pentru că dacă ele n-ar fi existat, atunci ar fi foarte deprimant și foarte trist.

Scopul tuturor acestor conversații este să înțelegem că există și un alt loc. Nu fizic. El poate fi aici, unde suntem, nu este fizic. Mintea noastră se poate schimba într-o asemenea măsură încât nu va mai trebui să trecem prin toată suferința prin care trec oamenii din jurul nostru.

Această tranziție este foarte greu de făcut. De aceea puțini o fac. Sunt puțini în lumea noastră. Dar dacă ne uităm la toate generațiile trecute, mulți au făcut-o deja. Doar că nu-i putem vedea. În toate cărțile sfinte s-au scris despre ei.  Și acesta este scopul acestui studiu, de a ne da această posibilitate care există și calea de o face.

Trebuie să înțelegem că această lume în care trăim, nu se va schimba, va fi mereu așa. Samsara este mereu așa. Samsara este denumirea generală a acestei forme de existență nebunească, în care fugim tot timpul de a pune mâna exact pe lucrurile pe care va trebui să le pierdem.

Avem grijă tot timpul de corpul nostru, îl spălăm, îl ornăm, îl pieptănăm, iar acest trup ne va ucide. Acest corp de care ne îngrijim toată ziua, ne va ucide. Va  muri. Dar putem transforma acest proces. Schimbarea va fi subtilă. Din punct de vedere spiritual putem fi într-o lume complet diferită. Și acesta este scopul nostru.

Și dacă ne uităm la ce au făcut părinții noștri, la ce au făcut bunicii noștri, putem vedea că toți s-au născut, au crescut, au studiat, și-au întemeiat familie, au dezvoltat o afacere, s-au stabilit la casa lor, au avut copii, au îmbătrânit, au avut nevoie de ochelari, apoi de un aparat auditiv, apoi de un baston, apoi de un cadru, iar în final au căzut din picioare și s-a terminat.

S-ar putea să ne mai amintim de părinți, de bunici și poate de două generații în urmă. Dar cine îi mai știe pe cei cu zece generații în urmă? Nu le mai știm numele, nu mai știm cine au fost, cum au trăit, totul s-a fost șters! Și să nu mai vorbim despre cei cu o sută de generații în urmă. Așa vom fi și noi.

Așadar acest studiu vine să prezinte o altă posibilitate și ea nu este nouă. Nu reînnoim nimic. Cunoașterea este străveche. În budism este cunoscut de două mii cinci sute de ani și nu este prima dată când apare în lumea noastră.

Oamenii au făcut calea și au reușit. Deci, și noi putem face asta.

 

Avem condiții deosebite pentru a face calea

Și aceasta este provocarea, iar cuvântul cheie este că putem. Sună atât de  ciudat, atât de nou, atât de departe de noi și despre asta nu se scrie în ziar. De aceea avem nevoie de profesori spirituali, care cunosc calea, care au făcut calea, care au primit-o de la maeștrii lor, care și ei la rândul lor au parcurs calea. Și linia neîntreruptă se duce până ființele iluminate. Linia este desăvârșită și există până în ziua de azi.

Suntem incredibil de norocoși să întâlnim acest lucru direct. Linia de maeștri este străveche, cunoașterea este veche și este încă vie. Cum au putut ei să facă calea, așa putem și noi. Și putem  face asta mai mult decât generațiile anterioare, pentru că avem condiții minunate în viața noastră. Avem condiții fizice deosebite, și nu contează câți bani avem in bancă.

Avem mâncare destulă,

Avem un acoperiș deasupra capului,

Avem instituții de sănătate,

Suntem sănătoși,

Avem un stat de drept,

Avem poliție care ne păzește,

Avem timp liber,

Avem timp să ascultăm aceste lucruri,

Nu trebuie să muncim din greu ziua și să cădem de oboseală noaptea,

Sunteți interesați de aceste lucruri.

Am crescut în valori morale importante ale religiei noastre, care ne împing spre  munca spirituală. Imaginați-vă o persoană care nu are valori morale, care fură sau omoară. O astfel de persoană nu poate reuși în acest fel.

Deci, avem condiții deosebite pentru a face calea spirituală.

Moralitatea bazată pe înțelegere creează libertate!

Am vorbit care sunt motivele profunde de a respecta moralitatea. Am spus că până nu învățăm să respectăm așa cum trebuie moralitatea, nu ne vom putea elibera niciodată din suferință. Și când ne angajăm într-un sistem de legi sau jurăminte, ne cumpărăm libertatea.

Nu vom mai sta în cumpănă dacă să ascundem sau nu. Este clar că nu putem ascunde. Nu putem progresa pe cale dacă ascundem lucruri. Trebuie să ne îndreptăm spre adevăr. Nu putem să păstrăm o minte care încearcă să păcălească.

 

Motivele profunde de respectare a moralității

Am vorbit despre motivele de respectare a moralității. Atâta timp cât motivul este exterior, să spunem:

frica de poliție,

frica de lege,

frica de popă,

frica de profesori,

frica de guvern,

frica de părinți,

atâta timp cât această motivație este cea care ne conduce, nu vom putea menține moralitatea într-un mod profund. Pentru că majoritatea timpului suntem cu noi înșine și nimeni nu vede ce facem și la ce ne gândim.

Și numărul cel mai mare de semințe mentale pe care le purtăm cu noi, le-am plantat cu gândurile noastre. Dacă dorim cuiva rău, gândul este înregistrat în partea inconștientă a minții noastre, și într-o zi va da rezultat; într-o zi această amprentă se va manifesta. Cum? Cineva va veni și ne va face rău.

Tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră, așa cum știm, este manifestarea acestor amprente pe care le purtăm în conștiința noastră, care sunt toate rodul lucrurilor pe care le-am făcut, spus sau gândit.

La finalul fiecărui act, vorbă, gând, este lăsată o amprentă în mintea noastră. Ele sunt înregistrate cu o viteză de 65 pe secundă. Toate rămân acolo, dar noi am uitat de ele. Dar există subconștientul nostru, care nu a uitat. Amprentele stau acolo, acumulând energie și, când le vine timpul, se manifestă și ne creează lumea.

Și dacă înregistrările minții au fost rele, dacă nu am dat altuia când era momentul, dacă i-am rănit pe alții, dacă i-am disprețuit pe alții, ceea ce se va întoarce asupra noastră sunt exact asta.

Lumea care se întoarce la mine este exact lumea pe care o plantez prin acțiunile, cuvintele și gândurile mele.

Deci, atâta timp cât respectarea moralității se face din motive externe, nu vom putea fi atenți la gândurile noastre, pe care legea nu le poate atinge. Dar karma, nu uită niciodată lucrurile. Dacă nu respectăm viața: nu avem grijă de bolnavi, nu conducem cu atenție, desconsiderăm viața altora sau a animalelor sau a insectelor, lăsăm amprente în mintea noastră. Și ceea ce ni se va întoarce va fi deteriorarea sănătății noastre, viața ne va fi în pericol, sau vom trăi într-o țară în care este război și așa mai departe.

De aceea, frica de lege nu este suficient de puternică pentru ca eu să opresc comportamente precum a călca furnicile. Nu există nicio lege împotriva călcării furnicilor. Dar karma nu uită, atunci când calc intenționat furnica sau gândacul. Dacă omor în mod intenționat, înseamnă că sunt conștient că există o ființă vie, că ea vrea să trăiască la fel ca și mine și îi iau viața. Iar ceea ce se va întoarce asupra mea va fi cineva care este conștient că sunt o ființă vie, că vreau să trăiesc și mă va răni. Așa ne producem dușmanii.

De aceea avem parte de accidente sau de boli, datorită faptului că nu am respectat viața altora.

Atașamentul de această viață va fi, de exemplu: respectarea moralității, ca alții să spună despre noi că suntem o persoană cinstită. Pentru ca alții să gândească favorabil despre noi și să nu vină poliția să ne bată la ușă.

Sigur, legea trebuie respectată și oamenii să fie cinstiți, dar motivul pentru asta ar trebui să fie mult mai adânc. El trebuie să fie eliberat de atașamentul față de această viață. Trebuie să înțelegem că atâta timp cât nu păstrăm această legalitate în noi, vom suferi! Se va întoarce asupra noastră și vom suferi. De aceea, nu va exista libertate în viața noastră. Vor veni accidente pe care noi nu le invitam, vor veni boli pe care nu le invitam, iar datorită lor nu vom fi liberi.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.