Cursul 12
„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
A treia parte
Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 5a
A. Două tipuri de idei greșite – cele două tipuri de atașamente de sine
Ignoranța – Avidya
Vom descrie acum prima verigă din roata vieții. Prima verigă este ignoranța. Și ea este reprezentată de un om bătrân și orb care merge cu un toiag.
Cuvântul sanscrit pentru ignoranță este A-vidya, ceea ce înseamnă a nu vedea.
Bătrânul este orb. El nu vede, nu înțelege. În continuare vom descrie aspectele A-vidya, despre cum nu înțelegem.
Există două tipuri principale de ignoranță:
1.
Dendzin Kuntak
2.
Dendzin Hlenkye
-
-
- Tendința învățată de a vedea lucrurile că vin de la sine
-
Dendzin Kuntak este tendința de a ne atașa de lucruri ca existând de la sine, care vine ca urmare a lucrurilor pe care le-am învățat
– de la părinții noștri,
– de la scoală,
– de la societate,
– de la religie.
Toate lucrurile pe care le-am dobândit în această viață; Lucruri cu care nu ne-am născut, dar pe care le-am învățat după ce am venit pe această lume. Tot felul de idei, opinii, teorii, modele pe care le-am preluat din știința, psihologie, chimie, fizică, și pe care nu le-am analizat, credem în ele și le lăsăm să ne dirijeze viața și deciziile – toate aceste lucruri sunt Dendzin Kuntak, ignoranța învățată.
Toate acestea, cu excepția cazului în care ne-am născut din părinți iluminați, [toate acestea] sunt forme diferite de exprimare a lucrurilor existente de la sine. Aceasta include toată știința, include aproape tot ceea ce te înconjoară, 99,999% din ceea ce ne înconjoară, ne spune: lucrurile există de la sine.
Știința spune: dacă iei medicamentul ăsta, îți va rezolva problema de sănătate. Toate acestea cred în existența de sine și, prin urmare, ne ucid pentru că nu ne scot din samsara.
Definiția lui Dendzin Kuntak a tendinței învățate de a crede în existența de sine a lucrurilor este următoarea:
tsowor drupte lo gyurwa la tu gupay dendzin, dendzin kuntak
Tsowor – în principal,
Drupta – sistem de credințe, filozofie,
Lo – minte,
Lo gyurwa la – care afectează mintea,
Tu – depinde,
Gupay – necesar,
Dendzin – atașament sau credință,
Dendzin kuntak – forma învățată de atașament.
În tibetană, ordinea cuvintelor din propoziție este inversă de cea cu care suntem obișnuiți în română. Dendzin kuntak este subiectul definiției, iar subiectul apare la sfârșitul propoziției!
Forma învățată a tendinței de a ne atașa de lucruri ca și cum ar exista cu adevărat este tendința de a crede că lucrurile au propria lor natură, care depinde în principal de influențele anumitor filozofii asupra minții.
Sau aceasta este tendința de a vedea lucrurile ca existând de la sine, care depinde în principal de cineva care te învață un sistem de credințe și îți schimbă mintea în acest fel.
-
-
- Tendința înnăscută de a vedea lucrurile ca venind de la sine – Dendzin Hlenkye
-
Hlenkye înseamnă înnăscut, adică [Dendzin Hlenkye înseamnă] tendințe cu care ne-am născut.
Acesta a fost primul pas din cei șase pași ai lui Maitreya. Am venit deja pe această lume cu tendința de a vedea lucrurile ca existând în sine. Fiecare ființă vie are această tendință: „Acesta sunt eu și acesta nu sunt eu”.
Venim cu această sămânță, care apoi se dezvoltă.
Definiția tendinței înnăscute – Dendzin Hlenkye:
tokma mepa ne jesu shukpa, drupte lo gyur ma-gyur nyi-ga la
yupay dendzin, dendzin hlenkye
Tokma mepa ne, este o expresie care înseamnă: din timpuri fără început,
Jesu shukpa ― acționăm și trăim în lumina ei,
Drupte lo gyur ma-gyur ― fie din cauza credințelor filozofice care au influențat mintea, fie că nu,
Nyi-ga la ― în ambele cazuri
Yupay ― există,
Dendzin ― atașament sau credință,
Dendzin hlenkye ― forma înnăscută de atașament.
Definiția spune:
Forma „înnăscută” a tendinței de a crede că lucrurile au propria lor natură, este atașamentul care a existat întotdeauna în mintea noastră, fie că este sau nu este rezultatul influenței anumitor filozofii asupra minții noastre.
Sau atât cei care au fost expuși la un sistem de credințe, cât și cei care nu au fost expuși la un sistem de credințe, au tendința de a vedea lucrurile ca și cum ar exista de la sine, iar acest lucru s-a întâmplat din timpuri fără început.
Calea Perceperii elimină tendința învățată
Ce se întâmplă când o persoană percepe direct vacuitatea?
– Cel care percepe direct vacuitatea, o experimentează direct, personal, percepe vacuitatea lucrurilor.
– El știe că tot acest sistem de credințe este greșit.
El știe că modul în care știința descrie cauzalitatea nu este adevărat, deoarece știința nu poate explica de ce ne îmbolnăvim. Ea va spune că radiațiile dăunează cromozomilor și un cromozom suferă o mutație, apoi celula se dezvoltă diferit, iar apoi se poate dezvolta cancerul.
Dar mulți dintre noi ne aflăm în zona radiațiilor. Unii fac cancer, iar alții nu. Deci aceasta nu poate fi explicația pentru cancer. Pentru că altfel – dacă radiația ar fi o explicație pentru cancer – atunci oricine a lucrat într-un mediu cu radiații ar fi trebuit să facă cancer. Dovadă că nu toată lumea face cancer.
Nu negăm ceea ce ne învață știința. Ea ne spune cum se întâmplă lucrurile, dar nu ne spune și de ce se întâmplă ele.
Pentru că cauzalitatea pe care o explică știința nu este ultimă/supremă. Ea explică cum și nu explică de ce.
Deci, cel care percepe direct vacuitatea vede cu ochiul înțelepciunii sale, că aceste lucruri nu sunt adevărate. Când percepe pentru prima oară vacuitatea și iese din meditație, primul lucru pe care îl elimină este ignoranța învățată. Tot ce l-au învățat părinții, școala, cultura – el elimină asta într-o singură meditație.
A doua tendință, cea înnăscută, este adânc înrădăcinată în noi. În mod automat când vedem pe cineva, credem că vine din afara noastră. Această tendință spre ignoranță care este înnăscută lucrează la nivelul instinctelor. Este un nivel greu de atins cu mintea. Doar percepția directă a vacuității ne oferă instrumente pentru a începe să eliminăm aceste tendințe.
Tong Lam
Tong Lam înseamnă Calea Perceperii. Ea este etapa în care vedem percepem direct vacuitatea.
„Calea” în budism mai are și semnificația de piatră de hotar sau un loc pe cale.
Această etapă, Tong Lam se petrece după mult studiu, multă meditație, după multe servicii aduse Lamei și Dharmei, multe binefaceri – toate acestea se reunesc și se întâmplă minunea perceperii vacuității.
Cel care a perceput vacuitatea își elimină trei din 84 de mii de afecțiuni mentale. Și una dintre ele este îndoiala față de cale. Nu mai are nicio îndoială față de cale. Și așa cum am spus, el elimină, de asemenea, prima tendință, cea învățată.
Când va elimina a doua tendință? Pentru asta va trebui să muncească mult mai mult. După ce iese din meditație, lucrurile îi vor apărea în continuare ca fiind existente în sine, dar știe că nu este adevărat.
La al optulea nivel este eliminată și tendința înnăscută
Când lucrurile nu vor mai apărea că vin din afară? Când va ajunge la nivelul numit:
Sa Gyepa
Sa înseamnă pământ și, de asemenea, nivel.
Gye ― opt.
Sa Gyepa înseamnă al optulea nivel.
Adică, al optulea nivel al unui bodhisattva. Cel care a perceput pentru prima oară vacuitatea urcă la primul nivel al unui bodhisattva. Apoi începe să-și desăvârșească
– generozitatea lui,
– la al doilea nivel își perfecționează moralitatea,
– la al treilea nivel își perfecționează răbdarea, și așa mai departe.
Bineînțeles că nu trebuie să așteptăm până atunci pentru a începe să ne dezvoltăm cele șase perfecțiuni. Trebuie să începem să practicăm de acum, generozitatea, recunoștința și toate celelalte. Dar a le aduce la desăvârșire cu adevărat, este numai după perceperea directă a vacuității, iar acest lucru se întâmplă la nivelurile bodhisattva.
Lama Dvora Hla compară nivelurile Bodhisattva cu scara Richter.
(Scara Richter a fost imaginată în 1935 de Charles Richter, pentru a măsura puterea unui cutremur. Este o scară logaritmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării amplitudinii undelor de volum (de tip P și S), la 100 km de epicentru și este gradată de la 1 la 9. De obicei intensitatea cutremurelor nu se exprimă în numere întregi, ci în numere fracționare.
Deoarece scara Richter este o scară logaritmică, o modificare de un grad pe scara Richter este corelată cu o modificare de 10 ori a amplitudinii undelor seismice și de aproximativ 30 de ori a energiei eliberate de cutremur).
La fel se întâmplă și cu nivelele spirituale al unui bodhisattva. Nivelul doi depășește cu mult nivelul unu, iar un bodhisattva la nivelul opt cu greu îl vom deosebi de un Buddha. La asemenea nivele, bodhisattva sunt sfinți.
Este aproape imposibil să-i întâlnim. Încă de la nivelul șapte, ei pot intra și ieși din meditația asupra vacuității într-o clipă.
Buddha meditează permanent asupra vacuității și, în același timp, și asupra realității convenționale. Numai un Buddha este capabil să facă asta, care este al unsprezecelea nivel. (Sunt zece nivele și apoi Buddha). Cei de la nivelul șapte nu pot face asta în același timp, dar pot să intre și să iasă din meditație într-o fracțiune de secundă.
La nivelul opt lucrurile nu mai apar ca existând de la sine. Bodhisattva vede cum proiectează podeaua. Face un pas și vede cum creează podeaua de sub următorul pas.
Și nu numai atât – toate virtuțile lui sunt sublime, iar capacitatea lui de a ajuta ființele este foarte mare. El poate trimite replicile sale pentru a-i ajuta pe ceilalți. Deci, la nivelul opt a doua tendință este eliminată. Și după cum am spus, pentru asta este nevoie de mult mai multă muncă.
Trei idei greșite care sunt învățate despre cine sunt eu
Aceste idei greșite se bazează pe o credință greșită în existența de sine, concentrată pe modul în care ne privim pe noi înșine, de unde venim și care este baza noastră finală:
Deci, acum vom detaila tendința numărul unu, pentru a învăța să o eliminăm.
Așa că vom enumera trei idei greșite care se bazează pe credința greșită în existența de sine, concentrată pe modul în care ne privim pe noi înșine, de unde venim și care este baza noastră finală.
Aceasta este deja opinia celor care încep să se uite la cine sunt ei. Dacă nu examinăm aceste lucruri, înseamnă că nu ne aflăm încă pe o cale spirituală.
-
-
- Modelul – stăpân și servitori
-
Prima idee este legată de relația dintre mine și părțile mele, de exemplu, între „eu” și membrele mele, mâini, picioare și așa mai departe.
În tibetană:
gangsak dang pungpo jewo dang kolpo shindu dzinpa
Gangsak – persoană,
Dang – cuvânt de legătură, și,
Pungpo – agregate, aici ne referim la părțile umane,
Jewo – maestru,
Kolpo – servitor,
Shindu – similar, ca,
Dzinpa – a considera, a ține.
Aceasta este tendința de a vedea o persoană și părțile sale ca pe un stăpân și servitorii săi, sau a considera că o persoană și agregatele sale sunt similare unui stăpân și servitorilor săi.
Cine sunt eu? Sunt ca maestrul care conduce spectacolul. Sunt părți ale corpului meu, părți ale minții mele și eu trag sforile. Eu sunt în camera de control. Adică, eu sunt șeful, servitorii sunt părțile mele și eu le dirijez.
Deci, în această viziune, mă percep undeva în afara părților mele, și decid ca: mâna să coboare, ca tonul să se ridice, ca piciorul să se miște, să meargă la lecția de Dharma și așa mai departe.
Este clar că există sentimentul puternic de existență proprie de sine. Credem că deținem controlul și că suntem separați de mintea și corpul nostru.
Aceasta este de fapt ideea de suflet. Există un suflet sau „eu” care este complet separat de părțile mele și care deține controlul.
Cu toții credem mai mult sau mai puțin în acest fel.
Aceasta este o viziune total greșită. Nicio școală budistă nu o acceptă. Acesta este pre-budhism.
De ce este total greșită?
-
-
- Nu putem găsi acest lucru undeva în afara agregatelor noastre– în afara minții și în afara corpului nostru,
- Nu putem confirma existența lui, iar
- Credința că el ar avea existență de sine, nu ne poate elibera. Însuși faptul că credem în el, este o condamnare la moarte.
-
Toate ideile pe care le voi enumera acum sunt foarte greu de dezrădăcinat, și foarte periculoase, pentru că ne ucid. Le-am integrat din studii, din mediul nostru, din cultura noastră și ele nu funcționează. Nu ne ajută să ne eliberăm.
Ne ținem strâns de ele și suntem gata să de dăm viața pentru ele, dar ele sunt cele care ne ucid.
Și singurul motiv pentru care este dat acest studiu, este să ne învățăm să ieșim din suferință. Acesta este singurul motiv. Atâta timp cât ne vom ține strâns aceste ideii, nu vom putea ieși din suferință, și nu vom putea să-i ajutăm pe ceilalți să iasă din suferință.
Deci, una dintre ideile greșite este de a atribui existență de sine a unui „eu”, sau a unui „suflet”, ceva care este în afara mea. Această idee nu este acceptată de nicio școală budistă.
Dacă vă spun să ridicați mâna dreaptă – veți ridica mâna dreaptă. Atunci care e problema? Va veni o zi când nu veți mai putea ridica mâna dreaptă.
Dacă am avea cu adevărat control asupra ei, atunci am putea-o ridica oricând. Sunt oameni care vor să ridice mâna dreaptă și aceasta nu se ridică, pentru că nu avem control. Avem iluzia controlului. În prezent avem karma care ne dă acest control pentru o perioadă. Dar, noi în sine nu avem acest control. Dovadă că nu pot, prin puterea deciziei mele, să fac asta întotdeauna. Uneori pot și alteori nu.
Modelul de stăpân și servitori, nu funcționează. Mulți sunt obsedați de acest model, și când aud adesea aceste lucruri, se ridică și pleacă. Pentru că modelul este cu mult mai important pentru ei decât de a-l cerceta.
Dacă aveți o asemenea credință, începeți să o verificați. Unde este sufletul? Unde este acest „eu” care controlează lucrurile, care este în afara corpului meu și în afara minții mele?
Dacă aceasta este credința voastră, trebuie să o consolidați prin puterea logicii și a experienței voastre. Încercați să căutați și să găsiți unde este acest suflet. Dacă spuneți „mi-a spus cineva asta” – nu este de ajuns.
Dacă oamenii vorbesc despre suflet și sunt obsedați de ideea asta, că există un fel de suflet care este undeva în afară – dacă ei cred asta, vor muri. Nu există nicio școală budistă care să o accepte.
-
-
- Modelul atomilor
-
A doua idee, pe care o preluam, este că lumea este alcătuită din niște particule atomice de bază, care sunt elementele fundamentale ale realității.
dultren chame du dzinpa
Dultren – particule atomice,
Chame – indivizibile,
Du – că,
Dzinpa – a considera, a ține.
A considera că baza supremă a realității noastre sunt atomii, particule elementare care există în mod obiectiv și care sunt indivizibile.
Pe vremuri, fizicienii au crezut că atomul este o particulă indivizibilă, până când au aflat că el se poate divide, și au reușit să găsească particule subatomice care și ele pot fi divizate.
Ideea aici este că lumea este formată din particule. Nu contează cum le numim: particule atomice, sub-atomice. Există credința că există o componentă de bază, o particulă atomică din care sunt alcătuite lucrurile.
Adică, încerc să-mi descifrez realitatea și descompun lucrurile, până când ajung la o particulă minusculă, microscopică, submicroscopică, dar care există de la sine.
Dar chiar și dacă o particulă microscopică, ar exista de la sine – nu a-și putea scăpa de suferința mea, nu-mi pot transforma lumea.
În momentul în care am o asemenea credință, mă va opri, mă va bloca. Pentru că atunci lucrurile nu sunt cu adevărat goale, pentru că există ceva acolo care există de la sine.
Și aceasta este opinia științifică. Opinia științifică privește, observă, explică, are modele. În cele din urmă, există ceva în interiorul fiecărui model științific care există de la sine. Poate că este o energie, poate că nu o vor numi atomi, dar ceva există în ea, există axiome în ea și vor începe să construiască pe ea.
Dar problema este, că toate aceste modele nu explică de ce eu sufăr.
Și nu sunt aici pentru a respinge știința. Ea are un rol important în lumea noastră. Datorită științei, am putut ajunge aici cu avionul.
Dar ea nu poate salva oamenii de la moarte pentru că nu explică de ce mie mi se întâmplă asta. Deci, în acest sens nu funcționează.
Această credință nu ne poate aduce la beatitudinea sublimă a lui Buddha, în niciun caz.
Nicio ramură a științei nu ne poate aduce la beatitudinea sublimă a lui Buddha.
Dacă karma noastră se termină, nu contează câte particule cunoaștem și în ce credem – se termină.
Aceasta este o viziune materialistă a lumii, viziune care nu leagă realitatea mea de cât de bună am fost în lume.
După ce am terminat toate discuțiile despre vacuitate, totul va depinde de cât de bună am fost cu ceilalți. Pentru că în cele din urmă, dacă totul este gol – totul este determinat de karma, iar karma este complet determinată de bunătatea mea, sau de răutatea mea.
-
-
- Modelul momentelor discrete de timp
-
A treia idee este legată de a doua,
shepa kechik chame du dzinpa
Shepa – mintea ta,
Kechik – moment de timp,
Chame – indivizibil,
Du – că,
Dzinpa – a considera, a ține.
Acesta este deci ideea care crede că la baza realității noastre există momente de conștiență care sunt în mod obiectiv reale și indivizibile.
Și aici, în loc să vorbim despre particule de materie, vorbim despre particule de timp și acest lucru este oarecum legat de discuțiile pe care le-am avut înainte. Aceasta se referă și la sentimentul unui „eu” care există dincolo de părțile noastre.
Deci, există credința în particule foarte scurte de timp, infinit de scurte, care alcătuiesc timpul, care alcătuiesc mintea. Ne gândim la minte în termeni de momente ale minții, instantanee ale minții. Vedem aceste particule de timp ca existând de la sine, ca având o realitate proprie, independente de mine, independente de karma. Un fel de existență de sine a particulelor de timp. Această viziune atribuie minții existență de sine.
Dacă a doua idee atribuie materiei existență de sine, a treia atribuie minții existență de sine.
Numărul doi și numărul trei sunt viziunile budiste ale școlilor inferioare. Trei aparține școlii „Numai minte”, iar doi aparține școlii „Abhidharma”, a sutriștilor.
Modelul Căii de Mijloc
Ce spune Calea de Mijloc ? Cine suntem?
Ea spune că nu există nicio fărâmă de existență de sine nicăieri în lume: nu în mine, nu în afara mea, nicăieri. Și tot ceea ce experimentez este o proiecție mentală, iar ea este determinată 100% de karma, iar karma este determinată 100% de:
– Acțiunile mele,
– Vorbele mele, și
– Gândurile mele, din trecut și în special față de ceilalți.
Școala de mijloc spune că nu suntem suma părților noastre și nici vreo parte individuală a noastră.
De exemplu, tu nu ești mâna ta. Nu ești suma părților tale fără a impune conceptul de “eu” asupra acestor părți. Altfel, toată lumea te-ar recunoaște imediat pentru că emani „Felician”. Karma ta te obligă să dai o anumită identitate acelor părți. Karma te obligă să te vezi îmbătrânind și murind. Acumulând cantități mari de karma bună și puternică, vei fi forțat să te percepi ca o ființă iluminată și nemuritoare.
Adevărul este că niciun obiect nu este suma părților sale până când nu îl concepem ca atare, datorită karmei noastre trecute. Așadar, în realitate, nu suntem altceva decât semințele noastre karmice care se manifestă în succesiune rapidă.
B. Omul și părțile lui
Prima idee greșită a fost că „Eu sunt șeful părților mele”.
În versetul 58 maestrul spune:
Dinții, părul, unghiile nu sunt „eu”,
Și nici oasele și sângele meu,
Nu sunt limfa sau mucusul din nas,
Și nici flegmă, sau puroi;
59.
Nici grăsimea, nici transpirația,
Nici plămânii și ficatul nu sunt „eu”;
Nu sunt organele interioare,
Și nici urină și fecale.
60.
Carnea și pielea nu sunt „eu”,
Nici căldura trupului, nici vântul,
Nu sunt toate deschiderile corpului meu,
Și nici una dintre cele șase conștiințe.
Aici începe meditația asupra vacuității. Cel care meditează începe să caute cine este.
– Sunt eu dinții mei? Dacă scot toți dinții, voi dispărea? Atunci dinții nu sunt „eu”.
– Sunt eu părul meu? Nu, părul poate fi tăiat .
– Unghiile – dacă sunt tăiate, sunt încă aici. Maestrul continuă și cu alte componente ale trupului. Trebuie să fim convinși că nu suntem niciuna dintre aceste părți.
Deci nu este atât de dificil din punct de vedere intelectual, dar trebuie să trecem prin această meditație. Nu cu vorbele, ci pe perna de meditație. Dacă nu o facem, poate vom rămâne unele îndoieli: poate că „eul” există într-un loc pe care nu l-am explorat? Pentru a ajunge la experiența directă a vacuității trebuie să ne căutăm peste tot și să nu ne găsim.
Experiența „nu este” este grea pentru noi. De aceea maestrul ne-a vorbit mai înainte despre frica de experiența vacuității. Când ne apropiem de această „nu este”, pare un abis.
De aceea începem încet. Nu ne este greu să medităm asupra dinților, sau asupra unghiilor. Dar de ce nu prea vrem să ne scoatem dinții stricați? Pentru că credem că suntem noi, iar dacă îi scoatem suntem cumva mai puțini noi. Ne identificăm cu aceste ei.
Aceasta este partea ușoară a meditației. Nimeni nu va spune „Părul sunt eu”, pentru că iese din frizerie și este încă acolo.
Trebuie să căutăm peste tot, pentru a ne convinge.
Nu toate părțile corpului sunt atât de ușoare. Dar inima? Dar creierul? Trebuie să trecem și peste ele. Trebuie să decidem, în sfârșit, că nu suntem niciunul dintre ele.
Sunt eu suma tuturor părților mele?
După ce am trecut peste fiecare parte individuală a corpului, facem pasul următor. Deci nu sunt niciuna dintre părțile mele individuale, atunci poate eu sunt suma acestor părți?
Dacă luăm toate părțile, trupul și mintea, și le adunăm pe toate la un loc, va fi „Gabriela”?
-
-
- Să luăm ecuația:
-
„Eu” = „suma părților mele”
Să luăm „suma părților mele”. Trebuie să specificăm despre ce este vorba. Trebuie să luăm toate părțile noastre; toate capilarele noastre sanguine. Un capilar a explodat – ce s-a întâmplat cu voi? Ați dispărut! Pentru că am spus: „Eu” = „suma părților mele”
Să mergem logic. Dacă scriu „Eu” = „suma părților mele”, atunci dacă suma s-a schimbat, nu mai sunt eu; este altceva; chiar dacă un singur capilar se mișcă – nu mai sunt eu. Și în plus, știm că celulele se schimbă tot timpul, la nivel microscopic. Deci, din punct de vedere biologic nu se poate confirma această idee. Este suficient ca să renunțăm la acest argument.
-
-
- Există și argumentul că dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci oricine ar întâlni această sumă de părți, fără microscop, ar spune: „Aceasta este Gabriela”. Acest lucru nu este adevărat, pentru că sunt oameni care nu m-au întâlnit niciodată și nu știu cine sunt. Și cu siguranță furnicile nu vor spune „este Gabriela”. Deci nu poate fi „eu”.
-
Deci, ce lipsește? De ce eu nu sunt suma părților mele?
-
-
- Mai este ceva – atunci când spun „aceasta este partea mea”, atunci am deja ideea de „Gabriela”, nu-i așa? Dacă spun „aceasta este mâna mea”, atunci am deja ideea de Gabriela, iar acum o asociez cu Gabriela, și atunci am o Gabriela. Deci, nu o mai pot defini pe Gabriela folosind părțile ei, pentru că acum am definit părțile folosind Gabriela. Asta ar fi o logică circulară. Deci logic, a spune că eu sunt suma părților mele, este o definiție circulară.
-
Nu putem lucra cu această definiție. Și am enumerat deja cel puțin trei probleme legate de ea.
Concepția Căii de Mijloc
Cine suntem conform Căii de Mijloc?
Ce legătură au părțile mele? Pentru că versetele vorbesc despre mâini și picioare.
Care este legătura conform școlii Prasangika Madhyamika, dintre Gabriela și părțile sale? Părțile mentale și fizice.
Conform școlii Prasangika Madhyamika – suma de părți devine „Gabriela”, dacă proiectez „Gabriela” pe ea. Și asta vine din karma. Și acesta este singurul motiv pentru care acum am o experiență despre mine însumi.
Acum analizez cine sunt. Analizez cine sunt, unde sunt. Caut unde sunt. Am căutat în unghii, fire de păr și oase și nu l-am găsit. Nu am găsit nicio parte individuală. Acum pot spune: OK, acum voi aduna toate părțile, și atunci va fi Gabriela.
Prasangika Madhyamika va spune: „suma de părți devine „Gabriela”, dacă proiectez „Gabriela” pe ea. Și când mi se va termina karma de a proiecta Gabriela pe ea, va fi un corp mort. Nu va mai fi Gabriela. Ea este doar o proiecție pe care o proiectez pe sumă de părți și vine din karma. Și nimic mai mult.
Nu este suficient să existe suma de părți, ci este nevoie de cineva care s-o definească, să-i dea un nume, să-i dea o identitate. Și asta este karma. Trebuie să existe proiecția. Fără proiecție, ar fi o sumă de părți.
Și nu este clar de ce să nu adaug la această sumă de părți și mâna altuia? De ce da, de ce nu? De ce să includ mâna mea în această sumă de părți – nu este clar. De ce proiectez această sumă de părți și nu alta? Aceasta este karma cu care vine fiecare dintre noi.
Deci, cheia este karma. Am acum karma de a mă proiecta ca ființă umană. Dacă învăț să acumulez karma bună, nu am niciun motiv să proiectez pe această însumare de părți o ființă umană. Poate fi un înger.
Karma mea mă forțează în prezent – nu am de ales, mă obligă – să mă experimentez ca ființă umană, cu o minte umană, cu avantaje și cu limitări umane; Și cel mai rău lucru este că se degradează, îmbătrânește, se îmbolnăvește și este pe cale să moară.
-
-
- Dacă karma mea va fi mai bună, va veni ziua și brațele mele vor fi de înger,
- Dacă karma este mai puțin bună, brațele vor fi labe de animal, și
- Dacă este rea, atunci voi fi în tărâmurile inferioare.
-
Așadar, această înțelegere a karmei și a vacuității, a modului în care lucrează împreună, poate schimba întreaga noastră lume.
Cum putem verifica mecanismul karmic?
Trei niveluri de realitate
În cursul 4 vorbim despre niveluri de realitate, în ceea ce privește capacitatea noastră de a le cunoaște.
-
-
- Nivelul vizibil– sunt lucrurile pe care le putem experimenta prin simțuri. Atunci când experimentăm prin simțuri, cunoaștere este directă și greu de contrazis. Dacă simt că gustul este dulce, tu nu-mi poți spune că este sărat. Tu poți să-mi spui, dar eu nu te cred.
- Există cunoașterea pe care nu o putem primi direct, ci prin logică, cum ar fi vacuitatea. Această realitate o numim realitate ascunsă. Ea este ascunsă pentru că până nu ajungem la experiența directă a vacuității, noi nu o percepem direct, ci prin logică.
Și acesta este scopul întregului curs. Tot acest curs este logica care ne îndrumă spre această experiență.
-
-
-
- Și există cunoașterea care se află la un nivel foarte ascuns– cunoașterea a cum funcționează karma și cum ne creează realitatea. Chiar și cu ajutorul logicii, nu pot ajunge la ea, și pentru aceasta avem nevoie de ajutorul ființelor iluminate, pentru că numai ele o știu exact.
-
Și, spre norocul nostru, ele au venit și ne-au transmis învățătura. Trăim într-o lume în care se găsește această învățătură. Nu orice ființă care trăiește într-o astfel de lume, are acces la ea. Mai mult de atât, pentru a ne folosi de aceste cunoștințe pentru a scăpa de suferință, trebuie să fim pe deplin convinși că ele funcționează.
Cum ne convinge de ceea ce nu putem vedea sau realiza singuri?
Așa că vă oferim câteva modalități de a vă convinge:
-
-
- Carnețelul.
-
O modalitate de a ne convinge este să ținem carnețelul. Începem să respectăm regulile morale meticulos, începem să ne urmărim gândurile, de cel puțin șase ori pe zi.
Carnețelul este un instrument foarte important și esențial. Și ne dă o indicație despre cum funcționează karma. Scopul carnețelului este de a urmări cum funcționează mintea noastră –
-
-
- Comportamentul nostru,
- Vorbele noastre, și
- Gândurile noastre.
-
Ținem carnețelul să spunem câteva luni, l-am completat de șase ori pe zi. Mă uit să văd ce mă învață acest carnețel? Îl folosesc ca instrument științific. Văd că de fiecare dată am scris: am eșuat la acest subiect.
Să spunem că am tendința să bârfesc. Și m-am surprins de multe ori făcând acest lucru. Așa că acum voi începe să fiu mai atentă la acest subiect. Să fiu atentă când deschid gura, și să o închid înainte să bârfesc. Bârfele au consecințe karmice. Dacă fac asta un timp și văd că rezultatele se schimbă, atunci știu că există un adevăr în aceste lucruri. Deci, carnețelul este un instrument științific care ne ajută să ne convingem. În plus, ne purifică și ne schimbă lumea.
-
-
- Sangha
-
O a doua modalitate este atunci când vă aflați deja într-o Sangha în care există membri activi. Vă uitați la ceilalți și vedeți cine progresează și ce fac ei. Acest este un mod de a ne convinge văzând progresele celorlalți.
-
-
- Profesorii
-
Ajută, de asemenea, să ne uităm la profesori.
Cheia este păstrarea moralității.
Dacă totul este karma și ea este determinată de cât de mult am respectat moralitatea, atunci respectarea moralității trebuie să aibă un efect. Și atunci vom ști în mod direct.
Grup Facebook