Lectia 4b – Aci 12

Cursul 12

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”

A treia parte

Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 4b

 

C. Eliminarea completă a afecțiunilor mentale

Cele două tipuri de obstacole ale afecțiunilor mentale

Pentru a ajunge la nirvana, omul trebuie să înlăture toate afecțiunile sale mentale. De fapt, se spune că nu afecțiunile mentale trebuie înlăturate, ci omul trebuie să înlăture din minte obstacolele legate de afecțiunile mentale.

Și putem spune că aceste obstacole sunt de două tipuri:

Ngun gyurwa

Bakla nyelwa

1. 1. 1. Ngun Gyurwaînseamnă ceva care s-a manifestat deja, ceva care a apărut deja.
         Obstacole de tipul Ngun Gyurwa sunt deja aici, adică, când m-am supărat, afecțiunea mentală s-a manifestat. Ea a pus stăpânire pe mintea mea.

1. 1. 2. În contrast, Bakla Nyelwaînseamnă că obstacolele legate de afecțiunile mentale sunt latente în acest moment

Nyelwa – a dormi,
Bakla    – sămânță.
Bakla Nyelwa înseamnă sămânța care doarme. Latentă, inactivă.

Asta înseamnă că există obstacole legate de afecțiunile mentale care sunt latente/inactive în acest moment. Avem sămânța în minte care așteaptă să apară. Adică, s-ar putea să nu fiu supărat acum, dar am semințele de a mă supăra, de a mă enerva.

Cel care ajunge la nirvana trebuie să elimine cele două tipuri de obstacole legate de afecțiunile mentale. Le numim în tibetană:

Nyun Drip

Drip – obstacol,
Nyon este prima silabă a cuvântului Nyon Mong care înseamnă afecțiune mentală.

Deci, Nyun Drip înseamnă obstacole legate de afecțiunile mentale.

Avem multe semințe care sunt latente în mintea noastră. Și pentru a ajunge la nirvana trebuie să scăpăm de toate acestea – atât cele latente, cât și cele care încă nu s-au manifestat.

Arya Nagarjuna, de exemplu, în cartea sa Scrisoare către un prieten, scrisoarea către prietenul său regele, enumeră tot felul de metode de a înlătura dorința, care este o afecțiune mentală. Și spune:

„Dar apropo, toate acestea nu prea funcționează. Între timp, înfrâneaz-o puțin, ceea ce îți va oferi mai mult spațiu ca să poți practica. Dar dacă vrei cu adevărat să-ți depășești dorința, trebuie să percepi direct vacuitatea”.

Și aici Maestrul Shantideva spune că în Scripturi scrie: „Chiar dacă nu aspiri să atingi iluminarea deplină a lui Buddha, chiar și pentru a ajunge la Nirvana trebuie să percepi vacuitatea în mod direct. De ce ? Pentru că fără percepția directă a vacuității nu vei putea elimina al doilea tip de obstacole ale afecțiunilor mentale, Bakla Nyelwa – care mai devreme sau mai târziu, se vor manifesta.

Despre asta vorbește maestrul Shantideva în versetul 46:

Adversarul spune:

„Eliminarea afecțiunilor mentale este suficientă pentru a aduce eliberarea, nirvana”.

Iar maestrul îi răspunde:

Dacă „Eliminarea afecțiunilor mentale
Este suficientă pentru a aduce la eliberare”, 
Atunci libertatea ar trebui să vină imediat în clipa următoare!
Dar chiar și cei care și-au eliminat toate afecțiunile mentale,
Sunt încă supuși forțelor karmice.

Dacă o persoană a învățat să nu se mai supere, ar trebui să intre imediat în Nirvana. Aici se vorbește despre primul tip de obstacole. Iar cel care și-a înlăturat primul tip, nu intră încă în nirvana. Pentru că cel care și-a eliminat primul tip de obstacole, este încă supus forțelor karmei, nu a învățat încă să-și controleze karma.

Versetul 48:

Sentimentul provoacă dorință,
Și cu siguranță, ei mai au sentimente.
În mintea lor încă mai există
Tendința de a se atașa de diverse obiecte.

Din lectura cursului:

„Oamenii care nu au realizat încă vacuitatea nu au reușit să elimine nici cea mai mică parte din acea ignoranță care constă în a se atașa de adevărata existență a sentimentelor lor. Ca atare, cu siguranță vor crește în ei tipurile de dorințe provocate de sentimentele lor; și anume, dorința de a nu fi separați de sentimentele de plăcere și dorința de a fi separați de sentimentele de durere. Acum, acele tipuri de persoane despre care spui că sunt distrugători de dușmani, încă mai cred că sentimentele pot exista prin definiție. Dar adevărul este că – atâta timp cât în continuumul unei anumite persoane rămâne o formă clară a stării minții care încă mai are tendința de a privi lucrurile ca și cum ar fi adevărate – atunci este imposibil ca această persoană să fi putut opri forma manifestă a dorinței care este instigată de această tendință.”

Versetul 49:

gakpa lar yang kye gyur te
dushe mepay nyomjuk shin

Chiar dacă s-au oprit, înaintea realizării vacuității,
Cu siguranță vor reveni.
La fel ca și în meditația profundă
În care distincțiile au încetat;
Prin urmare, trebuie meditat asupra vacuității!

Dacă s-au oprit, cine s-au oprit? Numărul (1), Ngun Gyurwa.

„Chiar dacă s-au oprit, înaintea realizării vacuității,”

Adică, nu ai perceput direct vacuitatea,

„Cu siguranță vor reveni”.

Adică, cu siguranță, afecțiunile mentale de primul tip (1) vor reveni.

Cu alte cuvinte, maestrul ne spune că dacă (1) s-au oprit și au rămas (2) mai devreme sau mai târziu (1) vor reveni, pentru că avem semințele lor care sunt  încă active. Virusul este încă activ. Și dă un exemplu:

La fel ca și în meditația profundă
În care distincțiile au încetat;

El o compară cu cineva care a atins un nivel meditativ foarte avansat, în care învață să-și oprească Ngun Gyurwa, afecțiunile mentale care sunt vizibile, care se manifestă: nu mai este supărat, nu mai este gelos, nu mai dorește răul altora. Este o persoană calmă, minunată, un adevărat maestru și este foarte plăcut să stai în preajma ei.

El poate ajunge la niveluri rafinate de meditație. O minte în care nu mai există gândire conceptuală. Se poate ajunge la acest nivel, dacă se practică.

Dar până când nu va trece la următoarea etapă de eliminare a obstacolelor Bakla Nyelwa – spunem că este un dezastru spiritual. Chiar și atunci când ajunge în lumea cu formă sau fără formă. El poate rămâne în această stare sute de mii de ani, și poate chiar să creadă că a ajuns la Nirvana, dar nu a ajuns la Nirvana. Se simte foarte bine, pentru că nu mai are afecțiuni mentale. Nu mai este gelos, nu mai are sentimente care să-i tulbure liniștea sufletească. Dar încă le mai are pe cele latente care, mai devreme sau mai târziu, se vor manifesta, pentru că nu a învățat cum să genereze karma pentru a le elimina.

Acesta este motivul pentru care nu încurajăm aceste meditații. Aceste meditații pot duce la această stare în care o persoană înlătură Ngun Gyurwa și experimentează cele șaisprezece aspecte și așa mai departe – dar nu este același lucru cu a percepe direct vacuitatea.

„Meditația profundă în care distincțiile au încetat” înseamnă tipul de meditație pe care mintea conceptuală a încetat, pe toată durata meditației. Nu o facem practica noastră exclusivă. Pentru că maestrul ne spune în rândul următor:

Prin urmare, trebuie meditat asupra vacuității!

Fără asta nu ne putem elibera.

Maestrul ne dă exemplul acestei meditații, pe care o încearcă destul de mulți practicanți. El spune: „Atenție, nu rămâne acolo. Este minunat că ți-ai dezvoltat o tehnică de meditație, dar concentrează-te acum pe înțelegerea vacuității”.

Direcționează-te spre perceperea vacuității. Trebuie să ajungi la Shine – [adică la] liniștea/pacea meditativă, apoi urcă încă puțin. Iar aici un bodhisattva va medita asupra vacuității. Cel mai important lucru este perceperea vacuității.

 

D. Cum elimină percepția vacuității afecțiunile mentale

Aș vrea să vorbesc despre legătura dintre perceperea directă a vacuității și eliminarea afecțiunilor mentale. Pentru că maestrul spune: „Trebuie să percepem vacuitatea”.

Această învățătură este una dintre cele mai sfinte învățături ale budismului, deoarece vine direct de la Maitreya. Maitreya, conform tradiției budiste, este un bodhisattva la nivelul zece, care se află  acum în paradisul Tushita. Se spune că el va fi următorul Buddha.

Se povestește despre Maestrul Asanga care a trăit în secolul al IV-lea, că a practicat 12 ani într-o peșteră pentru a-l întâlni pe Maitreya. El a fost fratele Maestrului Vasubhandu, cel care a scris „Abhidharma Kosha”. Sper că vă mai amintiți de povestea cu câinele.

Maestrul Asanga urcă în Tushita și îl întâlnește pe Maitreya. El primește învățături direct de la Maitreya, pe care le scrie în cinci cărți. Una dintre ele se numește Uttara Tantra. Ea este o învățătură deschisă și nu tantrică.

Tantra înseamnă fir sau ceva care leagă, iar Uttara înseamnă înalt.

Aici se spune că trebuie să percepem vacuitatea pentru a opri afecțiunile mentale. Deja în scrierile lui Asanga, ni se oferă legătura dintre karma și vacuitate.

Mulți ani, în multe tradiții nu s-a înțeles legătura; au vorbit despre vacuitate, au vorbit despre karma, dar nu au făcut legătura dintre ele. Încă din secolul al IV-lea, Maestrul Asanga a primit această legătură din gura lui Maitreya. Această învățătură a reapărut mai târziu, pentru că Je Tsongkapa a păstrat-o.

 

Cei șase pași ai lui Maitreya

Iată cum descrie Maitreya toată durerea din viața noastră în 6 pași. Cum a fost creată și cum poate fi oprită ca urmare a perceperii vacuității.

Fiecare pas ulterior este cauzat de cel precedent, este nevoie doar de câteva secunde pentru ca mintea noastră să parcurgă toți cei șase pași, iar acest proces are loc tot timpul de-a lungul vieții noastre. Pentru a rupe acest ciclu, trebuie percepută vacuitatea.

Acum vom enumera și vom scrie în tibetană cei 6 pași.

1. 1. 1. Ne naștem cu tendința de a vedea lucrurile ca existând de la sine

dakdzin nyi kyi bakchak yu

Dakdzin – tendința de a vedea lucrurile ca fiind existente de la sine,
Dak – eu,
Dzin – a percepe, a vedea.

Adică, percepția lucrurilor ca existente în sine, ca având propria lor natură.

Nyi – doi,
Kyi – al,
Bakchak – semințe karmice,
Yu – este.

Adică, venim pe lume cu tendința de a vedea două lucruri ca fiind existente de la sine.

Care sunt cele două lucruri? – „Eu” și „al meu”. Și când ei spun „al meu”, se referă la „părți ale mele”, adică cele cinci agregate.

– Corpul meu,
și mintea mea care are patru agregate:
– Sentimentele
– Facultatea de a discerne
– Factori mentali, și
– Conștiența.

Deci, primul pas este cum venim pe lume. Mă nasc cu tendința de a-mi atribui mie și părților mele existență de sine.

1. 1. 2. Această tendință crește și devine mai puternică

Al doilea pas:

dakdzin nyi kye

Dakdzin – tendința de a vedea lucrurile ca fiind existente de la sine,
Nyi           – cele două semințe, adică:

• • • Prima sămânță este tendința de a mă vedea ca existând de la sine,
    • A doua sămânță este de a vedea părțile mele ca existând de la sine.

Copilul vine pe lume cu aceste două semințe din nenumărate vieți anterioare.

Kye înseamnă a crește.

Adică copilul vine pe lume cu aceste semințe și ele încep să se manifeste. La vârsta de doi ani, aceste semințe „eu” și „al meu” s-au dezvoltat complet. 

1. 1. 3. Lucrurile apar ca fiind atrăgătoare sau respingătoare de la sine

rang-ngu ne druppay yi-ongwa dang yi-mi-ong du

Rang-ngu ne                   – de la sine,
Druppay                           – vine,
Rang-ngu ne druppay – vine de la sine,
Yi-ongwa                          – atractiv,
Dang                                  – și,
Yi-mi-ong                         – neatractiv,
Tsul min                           – mod greșit,
Yi je                                    – concentrarea mentală,
Kye                                     – a crește.

1. 1. 1. Am venit cu o anumită tendință.
      2. Această tendință crește, se manifestă la copil.
      3. Apoi, ca urmare a acestui fapt – tendința continuă să crească și ajunge la starea în care lucrurile apar ca fiind atractive sau respingătoare într-un mod greșit, ca și cum s-ar întâmpla de la sine.

Adică, datorită acestor tendințe care s-au dezvoltat în noi, începem să vedem lumea într-un mod greșit, începem să vedem lucrurile care fiind atractive sau neatractive de la sine.

1. 1. 4. Apare dorința și aversiunea

duchak dang shedang kye

Kye           – a crește,
Duchak   – dorință, poftă, pasiune, atașament,
Dang        – și,
Shedang – aversiune, dezgust, sau dispreț.

Adică, dorința și aversiunea, încep să apară.

1. 1. 5. Acumulăm karma

le sak

Le    – karma,
Sak – a acumula.

Le sak, înseamnă acumulăm karma.

1. 1. 6. Continuăm să învârtim roata suferințeisau ne perpetuăm suferința

korwar kor

Korwar – roată,

Învârtim din nou roata suferinței.

Vom trece peste pași și vom începe cu ultimul:

• • • Învârtim roata samsarei, adică suferim. De ce ?
    • Pentru că am acumulat karma pentru a învârti roata. De exemplu, am țipat la cineva. Am făcut o faptă care ne provoacă suferință. Cum am acumulat karma? Prin faptul că am țipat la cineva.
    • De ce am țipat? Pentru că nu-l putem suferi. Pentru că avem Shedang– aversiunea, dezgustul. Nu ne place de el, este respingător.
    • De ce este respingător? Pentru că ne apare ca fiind enervant de la sine. Ca și cum ar avea calitatea de a fi în sine enervant și, prin urmare, trebuie înlăturat.
    • De ce ni se întâmplă asta? Pentru că avem tendința de a vedea lucrurile („eu” și „al meu”) ca existând de la sine.
    • De ce asta? Pentru că am venit pe lume cu ea.
    • De ce am venit pe lume cu ea? Pentru că ne aflăm în roata suferinței.
    • De ce suntem în ea? Pentru că am acumulat karma.

Așa se învârte roata karmei. Verigile au fost reduse de la douăsprezece la șase.

Ceea ce ni se spune este că venim pe lume deja cu aceste tendințe. De ce venim cu aceste tendințe? Pentru că am fost dintotdeauna în samsara. Pentru că am fost dintotdeauna în greșeală și ne-am obișnuit cu ea.

1. Venim cu tendința de a vedea lucrurile ca existând de la sine, și apoi la scurt timp bebelușul începe să perceapă lucrurile ca fiind neplăcute de la sine.
2. Această tendință crește și spunem „Acesta sunt eu”, „Acesta nu sunt eu”, „Este al meu”, „Nu este al meu.” La copiii de doi ani tendința este deja pe deplin dezvoltată.
3. Tendința de a vedea „eu” și „al meu” ca existând de la sine, crește repede. Din moment ce lucrurile au existență de sine, unele lucruri ne sunt plăcute, altele neplăcute.Plăcut /neplăcut de la sine. Lucrurile au aceste calități, ca și cum le-ar radia spre noi. Dar de fapt este invers, ele radiază din noi.
4. Lucrurile sunt plăcute sau neplăcute de la sine. Le dorim pe cele plăcute, și le respingem pe cele neplăcute.
5. Acționăm pentru a obține lucrurile pe care le dorim. Și de a scăpa de cele pe care nu le dorim.
6. Acumulăm karma, ne perpetuăm suferința.

 

Cum ajută înțelegerea vacuității să oprească roata?

Ce legătură are asta cu perceperea vacuității?

Maestrul Shantideva ne spune în capitolul șase: „Dacă înțelegeți asta, puteți strânge la un loc toate lucrurile care nu vă plac și să vă luați rămas bun de la ele, pentru că vor dispărea din viața voastră. Pentru că nu mai produceți cauzele să le mai vedeți în viața voastră”.

Unde putem opri roata?

Pasul 3 este cheia. Cu (1) am venit deja în lume, și (2) s-a întâmplat când aveam doi ani. Nu prea am ce face în privința. Dar cu pasul (3) pot face ceva.

Lucrurile apar ca fiind plăcute sau neplăcute. Înțelegând karma și vacuitatea, înțeleg că ele nu au calitatea de a fi plăcute sau neplăcute de la sine, pentru că sunt goale. Ele îmi apar așa datorită karmei pe care am acumulat-o atunci când m-am purtat plăcut sau neplăcut față de ceilalți în trecut. Întotdeauna în trecut.

Această karma se manifestă, iar acum lucrurile apar cum apar. Karma îmi impune să-mi proiectez realitatea.

Nu pot clipi din ochi și să decid că neplăcutul este plăcut, sau invers. Nu așa funcționează. Pentru că întotdeauna există un interval de timp. Trebuie să plantez semințele înainte de a obține rezultate.

Înțeleg că așa funcționează karma, prin urmare nu mai cred în ceea ce văd și, deci, nu mai reacționez în consecință. Ceva este plăcut, sau neplăcut, trebuie să înțeleg de unde a venit.

 

Greșeala

Și aici avem cuvântul cheie. Văd lucrurile ca fiind plăcute sau neplăcute, în mod greșit. Cum adică în mod greșit?

Le atribui calitatea de a fi plăcut sau neplăcut; aceasta este greșeala.

Greșeala nu este că numesc un lucru ca plăcut sau neplăcut. Nu aceasta este greșeala. Chiar nu-mi place.

Greșeala pe care o fac este că eu cred că neplăcutul vine din acel lucru. Că el este neplăcut de la sine. Și atunci, voi căuta să scap de el. Nu vreau nimic neplăcut, și atunci voi încerca să-l scot din viața mea.

Dacă neplăcutul nu vine din el, atunci oricât m-aș strădui să scap de el, se va întoarce. Lucrurile neplăcute vor reveni până când voi înțelege că neplăcutul nu vine din ele.

Pasul (3) este punctul cheie, în care pot opri roata.

Dacă încetez să mă mai relaționez la ele ca și cum ar exista de la sine:

– nu va mai apare aversiunea,
– nu voi face lucruri imorale ca să le obțin sau să scap de ele, și atunci
– încetez să mai învârt roata.

Întregul mecanism s-a oprit. Pentru că este ca o roată care o învârte pe alta. Este cum se oprește. Și depinde în totalitate de cât de mult înțelegem vacuitatea.

Până când percepeți vacuitatea direct, auziți explicațiile și s-ar putea să le practicați. La scurt timp după ce plecați de aici, se poate întâmpla ceva neplăcut și ați uitat toate astea și reacționați.

Ca să fiți consecvenți în aplicarea acestui lucru, aveți nevoie de un nivel foarte profund de înțelegere, dar el nu va fi suficient de profund până nu percepeți direct vacuitatea.

Singurul lucru care are puterea extraordinară de a opri roata samsarei – nu imediat – este perceperea directă a vacuității.

Aceste douăzeci de minute de meditație directă asupra vacuității schimbă întreaga noastră carieră spirituală. Pentru că atunci vom știm că lucrurile nu vin din afară. Ele ne vor apărea în continuare că vin din afara noastră dar deja știm că este o iluzie. Apoi ne vom schimba mult mai repede tiparele și comportamentul și astfel ieșim din samsara.

Așa ne scoate Buddha din samsara. Cum ? Învățându-ne aceste lucruri. Ceea ce poate face Buddha este să ne îndrume practica.

Fiecare trebuie să facă calea singur. Nimeni nu poate face asta pentru el.

Maestrul Shantideva ne spune în versetul 49:

Prin urmare, trebuie meditat asupra vacuității!

În lumina citatelor din scripturi, perceperea vacuității este un pas esențial dacă vrem să ieșim din roata samsarei.

În versetul 54, maestrul spune:

Ca atare, ar fi o greșeală
Să respingem întreaga învățătură a vacuității.
Îndepărtează-ți, așadar, orice umbră de îndoială
Și întoarce-te să meditezi asupra vacuității.

Maestrul spune că cei care resping ideea vacuității și spun, că cele șaisprezece aspecte și cele patru adevăruri sunt de ajuns pentru a obține eliberarea, fac o greșeală foarte gravă.

În versetul 55, maestrul accentuează mai mult această idee:

Vacuitatea este antidot pentru întunericul
Obstacolelor afecțiunilor mentale și pentru omnisciență.
Cum poate cineva care aspiră să dobândească rapid omnisciența,
Să nu mediteze asupra vacuității?

Vacuitatea este antidotul pentru toate aceste lucruri.

Ce înseamnă omnisciența? Înseamnă Buddha, este iluminarea. Deci, cel care aspiră să dobândească rapid omnisciența, trebuie să mediteze asupra vacuității.

Spre asta ar trebui să ne îndreptăm. Să ajungem în situația în care avem:

• • • Cunoștințele necesare
    • Abilitatea necesară
    • Tehnica necesară
    • Condițiile exterioare necesare, pentru a realiza omnisciența.

 

D. Frica de experiența directă a vacuității

Una este înțelegerea vacuității în teorie, dar alta este experiența directă a ei. Iar pentru asta este nevoie de multă învățătură și multă pregătire.

Dar mai există și un aspect legat de asta, și anume că ne este frică de vacuitate. Pentru că avem impresia că nu mai există un eu concret. Această teamă este unul dintre factorii care ne încetinește progresul.

Și la acest lucru se referă Maestrul Shantideva în versetele sale, pentru că este un fenomen universal – și se întâmplă multora. Pentru că atunci când începem să medităm cu adevărat asupra vacuității, începem să înlăturăm lucrurile cu care ne identificăm.

Ceea ce ar trebui să ne sperie cu adevărat este suferința din samsara…

În versetul 56, maestrul Shantideva ne răspunde foarte frumos.

Dacă te sperii de lucrul
Care îți creează suferințe,
Atunci de ce te sperii de lucrul
Care pune capăt oricărei suferințe?

Dacă ne gândim la semințele pe care le aducem cu noi și care mai târziu vor rodi și ne determină să suferim și să ne învârtim mereu în roata samsarei – asta ar trebuie să ne sperie!

Să fim în samsara, să trăim în realitatea în care războaiele, cancerul vin peste noi fără să le dorim, în care ne pierdem oamenii dragi – asta este groaznic. Maestrul ne spune să ne temem de ceea ce ne provoacă suferința.

Apoi spune:

Atunci de ce te sperii de lucrul
Care pune capăt oricărei suferințe?

Acesta este răspunsul lui și nu există un răspuns mai bun decât acesta.

Cu siguranță vom avea de înfruntat dificultăți pe cale. Dacă ar fi fost ușor, am fi fost deja iluminați. Este clar că va trebui să ne confruntăm cu dificultăți, pentru că trebuie să mergem împotriva condiționărilor, nu numai din această viață – ci și din multe vieți anterioare.

Învățătoarea din clasa I, părinții și cultura – toate aceste condiționări care ne umplu capul și ne guvernează, trebuie depășite.

Există opțiuni mai rele decât cele pe care le avem acum. Majoritatea vieților anterioare au fost cu mult mai rele. Karmele pe care le purtăm cu noi – cele mai multe dintre ele sunt extrem de dificile. Chiar și în această viață, câte gânduri de bunătate avem? Câte gânduri avem pe zi, de a avea grijă de alții? Dacă scădem orele în care dormim, orele în care mâncăm, orele în care am pregătit mâncarea și orele în care am fost la baie și am fost la cumpărături – cât timp ne-a rămas să ne gândim la fapte bune?

Aceste karme sunt puține la număr.

Această viață se datorează rodirii unei cantități enorme de merite, pe care am acumulat-o în milioane de vieți, iar acum ea este aici, nu se va mai repeta!

Ori ieșim din samsara, ori ne lăsăm târâți din nou de ea. În tibetană, cuvintele sale pot fi rezumate astfel:

denpar dzinpa dukngel kyeje
tongnyi tokpa dukngel shi-je

 

Atașamentul de existența de sine este sursa întregii suferințe care există.
Percepția vacuității, pe de altă parte, elimină orice suferință care există.

El subliniază că tendința de a vedea lucrurile ca având existență de sine este cauza întregii suferințe din lume și, dacă trebuie să ne temem, atunci să ne temem de ea. Pe de altă parte, înțelepciunea care realizează vacuitatea este cauza care pune capăt tuturor suferințelor din lume și, prin urmare, a întregii frici din lume – și de aceea trebuie să medităm asupra vacuității.

Versetul 57:

Dacă ar fi existat ceva cu natură de sine,
Frica ar fi fost justificată.
Dar din moment ce nu este un „eu” care există,
Cum ar putea fi cineva care să-i fie frică?

Dacă lucrurile ar avea natură proprie, atunci chiar ar trebui să ne temem. Există atâtea lucruri de care să ne temem în samsara: sunt tâlhari, dușmani, teroriști, cancer și boli grele. Există lucruri înspăimântătoare care provoacă suferință și ne umple de groază. Dacă lucrurile ar avea natură proprie de sine, atunci n-ar mai fi nimic de făcut.

Dar din moment ce „eul” nu există în sine, lucrurile nu au natură de sine, atunci nu există nimic care să fie înfricoșător în sine. Toate sunt invenția/ficțiunea mea.

Și de ce le-am inventat așa? Pentru că nu am înțeles procesul karmic și am încălcat regulile moralității. De aceea lucrurile îmi apar sub formă de demoni și răufăcători și sub formă de suferință.

Karma și afecțiunile mentale sunt singura sursă a tuturor suferințelor mele.

Afecțiunile mele mentale și semințele karmice pe care le-am acumulat se manifestă și mă împing încolo și încoace. Dar ele nu au existență de sine. Nu au natura de a fi demoni în sine.

Buddha stă sub arborele Bodhi, în meditația de iluminare, iar forțele Mara, forțele satanice, vin și trag săgeți în el. Și în mijlocul văzduhului săgețile se transformă în flori, prin puterea meditației sale, pentru că le înțelege vacuitatea. Pentru că nu au natură de sine. Puterea înțelepciunii și a iubirii sale le transformă. De asemenea, compasiunea lui față de ei, îi transformă în îngeri. În acest fel, Buddha a transformat demonii în îngeri și oricine dintre noi o poate face.

Dar din moment ce nu este un „eu” care există,
Cum ar putea fi cineva care să-i fie frică?

Maestrul spune: „Nici măcar tu nu exiști de la sine; cine este cel care se teme?”

Tot ce este greu în viața noastră, sau înspăimântător sau dureros în viața noastră – vine din neînțelegerea vacuității și, prin urmare, reacționăm greșit și învârtim roata.

Asta ar trebui să ne sperie, ignoranța ar trebui să ne sperie, și nu înțelepciunea.