Lectia 4a – Aci 12

Cursul 12

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”

A treia parte

Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 4a

 

O scurtă recapitulare

1. 1. 1. Vreau să rezum argumentul școlii Numai Minte, care este contrar școlii Madhyamika, legat de adevărul fals și adevărul ultim.

Școala Madhyamika spune că totul este o iluzie: lucrurile sunt o iluzie, mintea este o iluzie. Totul este o proiecție determinată de karmă și nimic nu are existență proprie.

Și asta derută școala Numai Minte. Pentru că ei cred că dacă lucrul funcționează trebuie să existe. Și invers: ceea ce există trebuie să funcționeze.

Deci ea spune:

⇓ Dacă mintea este o iluzie –
⇓ Atunci ea nu există –
⇓ Deci nu poate funcționa
⇓ Deci nu poate recunoaște iluzia –

Pentru că vrem să ne percepem cum ne-am atașat de iluzie, cum credem în minciună. Tot timpul credem în minciună și nu ne percepem făcând asta, de aceea continuăm să o facem. Acesta este scopul învățăturii. Deci adversarul care face parte din școala „Numai Minte” spune: „Este imposibil să facem asta dacă mintea nu există deloc”. Dacă mintea este o iluzie, nu există, cum va percepe minciuna?

⇓ Și dacă mintea nu există deloc și nu poate percepe minciuna,
⇓ Atunci minciuna este o iluzie,
⇓ Deci ea nu există deloc.
⇓ Asta înseamnă că dacă nu există subiect, nu există obiect și deci nu există nimic.
⇓ Asta înseamnă că procesul nu va funcționa.

Asta spune școala Numai Minte.

Dacă obiectul este o iluzie, greșeala este o iluzie, dacă nu există minte, adică subiectul, care ar trebui să o perceapă – atunci iluzia nu poate exista deloc.

1. 1. 2. Cum răspunde Madhyamika?

Ea spune: „Stai așa, tu ești școala Numai Minte, și tu vorbești despre vacuitate, despre faptul că lucrurile nu au existență de sine. Și tu ai ideea de iluzie. Ea este puțin diferită de a noastră, dar tot vorbești de iluzie. Ai definiția existenței de sine.

Care este definiția școlii „Numai Minte” a existenței de sine?

Ea spune: Cum proiectăm lucrurile? Avem semințe karmice ( toată lumea este de acord cu asta) aceste semințe karmice rodesc și cum rodesc? Sămânța care rodește mă creează pe mine, obiectul și întâlnirea dintre noi. Totul vine din aceeași sămânță:

– Lucrul pe care îl experimentez,
– Eu care experimentez, și
– Experiența în sine.

Toate acestea reprezintă rodul aceleiași semințe karmice.

Dacă lucrurile stau așa, ce înseamnă vacuitatea pentru ea? Orice lucru care mi se pare că există altfel decât o rodire karmică a semințelor, este o iluzie. Pentru că văd lucrurile ca și cum ar veni din exterior și nu ca rodire karmică. Deci, are conceptul de iluzie, care nu este foarte diferit de cel al școlii Madhyamika.

(Madhyamika Prasangika abordează poziția lor prin definirea iluziei în cadrul școlii Numai Minte. Școala Numai Minte spune că iluzia înseamnă că atunci când vedem un pix, el pare că nu vine din aceeași sămânță karmică ca și mintea noastră, dar în realitate face acest lucru. Este o iluzie că pixul se află acolo, separat de mintea noastră. Școala Numai Minte spune că pixul este o iluzie și că nu este real în acest fel. Madhyamika Prasangika spune că, dacă pixul nu este real, atunci mintea nu există. Și asta datorită faptului că nu putem avea o minte subiect fără un obiect pe care să-l percepem. Dacă nu există niciun pix, nu putem avea o percepție a pixului.

Existența condiționată/dependentă pentru școala Numai Minte înseamnă că pixul și ochii și mintea noastră provin din aceeași sămânță karmică. Vacuitatea pentru școala Numai Minte este că nimic nu există altfel decât așa.

Existența dependentă în școala Madhyamika Prasangika este că existența pixului depinde de faptul că karma te forțează să organizezi datele brute într-un pix în mintea ta. Vacuitatea înseamnă că pixul este gol de orice alt mod de a exista.

Iluzia, conform școlii Numai Minte, constă în faptul că ceva ce vezi și privirea ta asupra lui par să provină din cauze separate, dar de fapt provin din aceeași sămânță karmică. Ei cred că atât semințele karmice, cât și mintea au existență de sine.)

1. 1. 3. Analogia ursului, a șobolanului și a otrăvii

Avem cinci etape:

Chiar înainte de prima etapă, ursul doarme în peșteră.

1. 1. 1. În prima etapă șobolanul vine și îl mușcă pe urs. Analogia este experiența pe care o avem atunci când percepem ceva. Experimentăm mâncatul pizzei. Mușcăm din pizza.
      2. Prin mușcătura șobolanului, otrava pătrunde în corpul ursului. Este similară experienței de a avea o minte care este subiect și care există în același timp în care obiectul este perceput. Mintea mea este subiectul, cel care percepe. Apoi se întâmplă lucruri, acestea sunt obiectele. Deci, pătrunderea otrăvii în timpul mușcăturii, este paralelă cu faptul că, în timp ce eu percep obiectul, există mintea care percepe acest obiect.
      3. În timpul mușcăturii, ursul se întoarce în cealaltă parte – nu este conștient de otrava care a pătruns în timpul mușcăturii. Analogia este că, în timp ce sunt concentrat pe obiect, nu sunt cu subiectul. Sunt concentrat pe obiect – pe pizza, dar nu sunt atent și la mintea mea. Nu pot fi simultan în ambele locuri.
         Nu pot fi conștient de mine în același moment în care mușc din pizza – mintea poate ține doar un obiect la un moment dat, iar în acel moment este pizza pe care o mușc.

1. 1. 4. Mai târziu, ursul vede puroiul și își amintește de mușcătură. Și-a amintit: „Ah, m-a mușcat”. Analogia este atunci când ne amintim mai târziu de experiența pe care am avut-o cu obiectul, cu pizza. Mai târziu simțim pizza în stomac.
      5. Ursul își dă seama că a fost mușcat de un șobolan infectat, abia după ce vede puroiul. Numai după ce a văzut puroiul, ursul și-a dat seama că a fost mușcat de un șobolan infectat.

Ursul nu a conștientizat momentul mușcăturii – „Acum sunt mușcat de un șobolan infectat”. Este similar cu faptul când spun: „Am mâncat pizza” – această experiență vine la o secundă după aceea, când îmi amintesc de pizza.  O fracțiune de secundă după aceea.

Acestea sunt cele cinci etape. Madhyamika le descrie ca un proces care se desfășoară în serie.

Deoarece nu te poți percepe pe tine însuți în timp ce percepi altceva (mintea nu poate reține decât un singur obiect în același timp), poți deduce că ai făcut ceva în trecut prin amintirea lucrului pe care l-ai perceput, mai degrabă decât prin amintirea minții tale care îl percepea.

 

A. Perceperea directă a vacuității este esențială pentru a reuși pe cale

În lecția 4, Maestrul Shantideva subliniază importanța de a percepe direct vacuitatea.

Acum vom lăsa la o parte școala Numai Minte, și ne întoarcem la argumentele școlilor Hinayana cu privire la importanța perceperii vacuității. Școlile Hinayana susțin că nu trebuie să percepem direct vacuitatea pentru a ajunge la nirvana. Ea spune că a vedea cele patru adevăruri nobile este tot ceea ce este necesar pentru a elimina toate afecțiunile noastre mentale și a ajunge la nirvana.

Dacă vă aduceți aminte, am unit trei școli de gândire într-una – școala Funcționaliștilor. Dar curentul „Numai Minte” nu există numai în Hinayana, ci și în Mahayana. Deci primele două școli din cele trei, aparțin curentului Hinayana.

Am vorbit puțin despre Ascultători și despre Cei deveniți singuri Buddha. Și am spus că Ascultătorii sunt numiți așa pentru că, deși aud învățături despre compasiune și despre calea Bodhisattva, aceasta nu este practica lor principală. Ei se concentrează să ajungă la Nirvana.

Deși nu sunt Buddha, Cei deveniți singuri Buddha, nu ajung la iluminare singuri pentru că nu se poate ajunge la  iluminare fără practica Bodhisattva care se concentrează asupra celorlalți. Primele patru perfecțiuni din cele șase sunt concentrate pe ceilalți.

Adversarul din Hinayana spune în versetul 41:

41.
„Prin vederea adevărurilor se obține eliberarea,
Atunci ce rost mai are de a vedea vacuitatea”?
Pentru că Scriptura afirmă că fără această cale,
Nu există niciodată iluminare.

El vorbește despre cele patru adevăruri nobile, adevărurile lui Arya. Care sunt cele patru adevăruri nobile?

1. 1. 1. Adevărul suferinței,
      2. Adevărul sursei suferinței,
      3. Adevărul sfârșitului suferinței, și
      4. Calea de ieșire din suferință.

În literatura Hinayana apar șaisprezece aspecte ale celor patru adevăruri nobile. Fiecare dintre cele patru adevăruri are patru aspecte.

Acestea sunt șaisprezece experiențe pe care le avem după ce percepem direct vacuitatea, care sunt grupate în cele patru adevăruri nobile. Ascultătorii Hinayana și Cei deveniți singuri Buddha susțin că percepem cele șaisprezece adevăruri ale lui Arya în timpul (nu în urma) Căii Perceperii și că această cale nu constă decât în perceperea acestor adevăruri și nu trebuie să includă neapărat percepția directă a vacuității. Ei spun că simpla înțelegere a acestor șaisprezece lucruri duce la nirvana și, prin urmare, nu este necesar să percepem direct vacuitatea. Ei au încurcat lucrurile și nu realizează că aceste șaisprezece lucruri rezultă din perceperea directă a vacuității. Este adevărat că prin înțelegerea acestor lucruri ne putem reprima afecțiunile noastre mentale – ceea ce ne învață primele capitole din Ghidul de viață a unui Bodhisattva – dar abia după ce percepem direct vacuitatea realizăm direct cele șaisprezece aspecte. Experiența directă a celor șaisprezece adevăruri este cea care ne permite să înlăturăm definitiv afecțiunile mentale (și nu doar să le suprimăm), adică să ajungem la nirvana.

Când cei din Hinayana spun „eliberare” se referă la nirvana. Ei nu vorbesc limbajul iluminării depline, ei vorbesc despre nirvana și nu despre iluminarea completă.

Noi am spus până acum că este imposibil să ajungem la nirvana fără percepția directă a vacuității. Cei din Hinayana afirmă altceva, ei spun: Nu trebuie să percepem neapărat vacuitatea, este suficient să percepem direct cele șaisprezece aspecte ale celor patru adevăruri nobile. Dar maestrul Shantideva răspunde la asta [astfel]:

Pentru că Scriptura afirmă că fără această cale,
Nu există niciodată iluminare.

Adică, fără a percepe vacuitatea este imposibil să ajungem la iluminare.

Deci, hai să vorbim puțin despre acest răspuns.

 

Perceperea directă a vacuității

Percepția directă a existenței dependente/condiționate

Iată cum se întâmplă procesul. Am vorbit despre:

Chö Chok

În Chö Chok ne percepem cum creăm o ceașcă unde nu există ceașcă. Vedem o colecție de forme și culori și ne surprindem cum proiectăm ceașca din mintea noastră, pe acea colecție de forme și culori. Vedem iluzia.

Ce este iluzia conform școlii Prasangika Madhyamika? Lucrurile nu au nicio existență proprie de sine, sunt toate o proiecție din minte, care ne este impusă de karma mea.

În procesul Chö Chok – toată karma pe care a acumulat-o Bodhisattva prin practica multă pe care a făcut-o, prin meditațiile și binefacerile multiple făcute, prin înțelegerea intelectuală a vacuității- rodește și percepe, de exemplu, cum creează ceașca pe o colecție de forme și culori. Cum creează ceașca acolo unde nu există nicio ceașcă de la sine.

Aceasta se numește percepție directă a existenței dependente. Percepem cum ne creăm realitatea, cum ne fabricăm realitatea tot timpul. Tot timpul facem asta, fără să știm că facem asta.

 

Meditația vacuității

Bodhisattva se percepe creându-și realitatea. După care intră în meditația asupra vacuității. De obicei, acest lucru se întâmplă la scurt timp după aceea, pentru că karma lui este atât de puternică încât intră în meditație și percepe direct vacuitatea.

În timpul meditației vacuității, el nu știe că se află în meditația vacuității, de ce? Pentru că nu mai are noțiunea de „eu”, de „meditație”, de „vacuitate”. Pentru că gândirea lui nu mai este conceptuală, este altceva.

În acele momente, se spune că se contopește cu vacuitatea. Ca apa în apă Conștiența lui funcționează într-un mod complet diferit, nu mai are gândire conceptuală. În timpul meditației, nu mai există dualitate. Când meditația se termină, el va ieși din ea, pentru că nu este încă un Buddha.

În timpul meditației corpul este aici în lumea dorințelor, dar mintea se află în lumea cu formă, într-o altă lume, nu în cea a dorințelor. Unii zei sunt încă în samsara, dar nu mai sunt în lumea dorințelor, ci într-o lume superioară care este împărțită în două: lumea cu formă și lumea fără formă.

Sunt oameni care meditează mult, dar care nu au înțelegerea vacuității și ating niveluri foarte înalte de concentrare, și dacă părăsesc lumea fiind în această stare, se vor renaște ori în lumea cu formă, ori în cea fără formă, în funcție de nivelul de meditație pe care l-au atins.

Ei nu au perceput vacuitatea. Nu știu încă cum să-și elimine karmele care le provoacă suferință, așa că în cele din urmă vor fi forțați să cadă din ea. De aceea nu încurajăm aceste practici. Noi spunem că trebuie să ajungem la un nivel foarte înalt de meditație, iar după aceea să ne concentrăm pe vacuitate.

 

Înțelepciunea de după

Cel care coboară din meditația vacuității, mintea lui se întoarce în lumea dorințelor, revine la gândirea obișnuită. El are sentimentul că a coborât dintr-o lume foarte înaltă. El devine un Arya.

După meditație are o perioadă de aproximativ douăzeci și patru de ore în care are multe conștientizări. Mintea nu mai este în vacuitate, ea acum gândește. Conștientizările sunt în realitatea falsă, relativă.

Pentru toți cei care percep vacuitatea, au un set similar de conștientizări – cum funcționează această realitate. Ei încep să înțeleagă cum funcționează karma, cum funcționează semințele karmice, de unde vine suferința, cum să oprească suferința.

 

Patru adevăruri, șaisprezece aspecte

Conștientizările care apar după meditație sunt  cele „Patru Adevăruri ale lui Arya”. În Occident au fost traduse greșit ca cele „Patru Adevăruri Nobile” deoarece Arya este un cuvânt pentru cineva care este superior și nobil.

Există în total șaisprezece aspecte ale celor patru adevăruri ale lui Arya. Acestea apar în a doua parte a perceperii vacuității, numită Jetop Yeshe, înțelepciunea de după.

În Hinayana o descriu ca și cum ar fi parte din meditație, dar nu este adevărat pentru că conștientizările sunt gânduri descrise în cuvinte. Așa că în literatura care o descrie ca și cum ar face parte din meditația vacuității există confuzie. În literatura Mahayana se spune că nu putem înțelege cu adevărat cele patru adevăruri și cele șaisprezece aspecte ale lor până când nu percepem vacuitatea în mod direct. Până atunci înțelegerea este incompletă.

De aceea, Maestrul Shantideva scrie, că în toate scripturile se spune că nu se poate ajunge la iluminare fără percepția vacuității:

Pentru că Scriptura afirmă că fără această cale,
Nu există niciodată iluminare.

 

B. Dezbaterea cu școala Hinayana

Din nou vine adversarul care reprezintă punctele de vedere ale școlii Hinayana și spune: „Nu știu dacă mă pot baza pe aceste scrieri, pentru că nu au fost verificate”.

Aceste scrieri sunt sutre din Mahayana. Iar adversarul nostru este din Hinayana. El nu cunoaște aceste sutre, și spune: „De unde știu că sunt adevărate? De ce să te cred? De ce să le accept?”

Cei din Hinayana nu acceptă scrierile Mahayana. Ei spun: „acestea nu au fost rostite de Buddha”.

 

Decizia ce scripturi sunt corecte

a. Scrierile Mahayana

Yum Gyi Do

 

Yum – mamă,
Do     – sutra.

Yum Gyi Do înseamnă Sutrele Mamă.
Sutrele mamă se mai numesc și sutrele perfecțiunii înțelepciunii, este înțelegerea înțelepciunii din mintea unui bodhisattva, o minte plină de compasiune.

De ce perfecțiunea înțelepciunii se numește „mamă?” Pentru că ea dă naștere lui Buddha. Copiii perfecțiunii înțelepciunii sunt Buddha. Dacă o persoană dobândește perfecțiunea înțelepciunii, aceasta îi permite să ajungă la iluminare.

Deci toate scrierile Prajna Paramita, ale perfecțiunii înțelepciunii, sunt numite Yum Gyi Do, Sutrele Mamă.

Aceste sutre ne învață despre perfecțiunea înțelepciunii, și spun: „Nu se poate ajunge la Nirvana fără perfecțiunea înțelepciunii, fără perceperea directă a vacuității. Fără perceperea directă a vacuității nu se poate ajunge la iluminare și nici măcar la nirvana.

b. Scrierile Hinayana

Scrierile Hinayana acceptate și de școlile Mahayana – sunt organizate în trei colecții:

1. 1. 1. Scrierile Vinaya– conțin regulile și preceptele morale pentru călugării și călugărițele budiste. Cele zece precepte de eliberare vin de aici, de exemplu. Toate aceste învățături sunt acceptate atât de Hinayana, cât și de Mahayana.
      2. A doua colecție numită scrierile înțelepciunii sau scrierile „Abhidharma”. Texul Abhidharma Koshaeste unul dintre ele.
      3. Colecția de sutre ale lui Buddha pe care ambele părți le acceptă.

Maestrul Shantideva îi răspunde in versetul 42:

Dacă spui că „Mahayana nu este adevărată”, 
Atunci cum este tradiția ta verificată?
„Pentru că este acceptată de ambele părți”.
Dar pentru tine nu a fost așa de la început.

Adversarul spune: De unde știu că aceste scrieri sunt autentice, că sunt adevărate?

Atunci maestrul Shantideva îi răspunde: „Cum știi că tradiția ta că este autentică? Cum ți-ai verificat tradiția? Ea nu a fost așa de când te-ai născut, spune maestrul.

Imediat după ce te-ai născut și, de asemenea, înainte de a fi capabil să ajungi la o înțelegere a sensului lor prin utilizarea rațiunii – nici măcar colecția de scripturi a căii inferioare nu a fost ceva adevărat pentru tine. Cineva te-a învățat, te-ai dus să le verifici și te-ai convins că sunt adevărate.

Versetul 43:

Condițiile care îți inspiră credința în tradiția ta
Sunt aceleași și pentru Mahayana.
Dacă ceva este acceptat ca fiind adevărat de două părți diferite
Atunci și Vedele, de asemenea, ar trebui să fie adevărate!

Maestrul spune: Există o modalitate de a verifica și de a ne convinge că anumite scrieri sunt corecte. Nu urmăm fiecare învățătură, nu credem în fiecare carte pe care o citim, avem nevoie de o modalitate de a ne convinge că aceste lucruri sunt autentice și că funcționează. Buddha însuși a transmis în învățătura Hinayana cum să-i verificăm cuvintele; Cum se verifică o carte. Trebuie să studiem aceste teste de verificare pentru a nu ne pierde timpul cu prostii.

Și iată câteva argumente:

– Nu majoritatea decide

În versetul 42 spune:

„Pentru că este acceptată de ambele părți”.

Cei din Mahayana acceptă scrierile din Hinayana, dar nu și invers. Cei din Hinayana spun, că nu cred că Prajna Paramita a fost spusă de Buddha. Maestrul Shantideva îl întreabă pe adversar: „De ce accepți scrierile Hinayana?” Iar adversarul răspunde: „Pentru că sunt acceptate de ambele părți.”

Apoi, în versetul 43, maestrul Shantideva îi spune:

Dacă ceva este acceptat ca fiind adevărat de două părți diferite
Atunci și Vedele, de asemenea, ar trebui să fie adevărate!

Maestrul spune: „Acum îmi spui că dacă ceva este acceptat de doi oameni,  atunci este adevărat? Dacă așa este, spune el, și Vedele ar trebui să fie adevărate”.

De ce spune maestrul asta?

Ce sunt Vedele? Vedele sunt scrieri antice din tradiția hindusă care a precedat budismul, iar budismul nu le acceptă ca fiind cu totul corecte. Budismul nu este de acord cu o parte din ceea ce este scris acolo, iar acest lucru este împărtășit și de Hinayana și de Mahayana. Ambele nefiind de acord cu privire la această parte a Vedelor. Deci el spune: „Atunci Vedele trebuie să fie adevărate pentru că doi hinduși le acceptă? Ce dovadă este asta?”

Cu cine vorbește maestrul? Cu adversarul din partea Hinayana?

Cine este acest adversar? Noi suntem. De multe ori mergem după ce spune majoritatea: „Dacă ăștia cred și ăia cred, [atunci] așa trebuie să fie!”. De multe ori acceptăm lucruri pentru că mulți le acceptă, fără ca noi să le examinăm. Mergem cu turma, spune maestrul.

– Sunt țări care susțin anumite convingeri despre care știm că nu sunt corecte, despre care știm că sunt dăunătoare.
– Există culturi întregi care au crezut în sacrificiile umane;
– Există culturi întregi care au crezut în oprimarea femeilor;

Există multe credințe pe care le au națiuni întregi – și acest lucru nu le face adevărate. De aceea, maestrul exclude din capul locului ideea de a merge după cum decide majoritatea, sau faptul că dacă altcineva este de acord cu tine nu îți dă mai multă dreptate, sau mai multă putere. Deci acesta este un argument.

– Buddha ne-a învățat cum să verificăm învățătura spirituală

Ceea ce este interesant este cum le verificăm?

Unul dintre testele de verificare, pe care Lordul Buddha ni l-a dat, dacă o învățătură este corectă, este ca ea să fie în acord cu cele trei colecții de scrieri: Vinaya, Abhidharma și Sutrele, acceptate de Hinayana. Vinaya vorbește despre moralitate, Abhidharma vorbește despre înțelepciune, iar sutrele de aici vorbesc despre concentrare.

Maestrul spune că o învățătură spirituală bună ar trebui să includă:

• • • Moralitatea,
    • Cum trebuie dezvoltată concentrarea – cum să medităm,
    • Învățături despre înțelepciune.

Și ambele părți sunt de acord cu asta. Atât Hinayana, cât și Mahayana.

În versetul 43 el spune:

Condițiile care îți inspiră credința în tradiția ta
Sunt aceleași și pentru Mahayana.

Așa că spune: „Fă acest test și pe scrierile Mahayana! Tu nici măcar nu le-ai citit! Dacă ai lua condițiile care te-au determinat să crezi în tradiția ta, dacă iei aceste teste pe care le-ai aplicat deja pe un set de scripturi și le aplici acestui set, vei vedea că este corect. Așa că nu le respinge complet, verifică înainte de a respinge.

 

Cele trei teste

Există criterii pe care Buddha le-a transmis în scrierile Hinayana cum trebuie să fie verificate învățăturile. El a spus:

1. 1. 1. În primul rând, verifică-le prin propria ta experiență de viață. Verifică dacă ceea ce îți predă profesorul contrazice ceea ce tu ști prin cunoaștere directă.
         Nu dintr-o altă învățătură, ci din ceea ce ști direct. Dacă știu că soarele este galben și profesorul îmi spune că soarele este albastru, atunci nu mă duc la acel profesor, pentru că contrazice ceea ce știu deja.

1. 1. 2. Al doilea test este testul de logică care ne-a învățat Buddha. Există lucruri pe care nu le pot cunoaște direct. Pot vedea dacă soarele este galben sau albastru, dar există lucruri pe care nu le pot cunoaște direct. Ca, de exemplu, vacuitatea, pentru că încă nu am perceput-o direct, dar mă pot folosi de logică pentru a verifica dacă lucrurile sunt corecte. Deci, voi verifica lucrurile dacă ele se potrivesc sau nu cu logica mea. Dacă profesorul predă lucruri care nu sunt în acord cu logica mea, nu-l voi urma. Deci, acesta este un al doilea test pe care îl aplicăm lucrurilor pe care nu le experimentăm direct, dar le putem verifica prin logică.
      3. Al treilea test se aplică în situația în care nu putem verifica lucrurile, nici măcar prin logică, cum ar fi mecanismul subtil al karmei. Avem legile karmei, care ne spun cum funcționează karma, dar sunt mici detalii pe care nu le pot înțelege prin logică, cum ar fi, de exemplu, de ce am părul negru sau de ce am părul blond? Nu știu exact ce karma m-a adus la toate aceste detalii, numai Buddha știe.

Atunci cum să-l cred? Acestea sunt lucruri pe care nu le pot cunoaște și, nici măcar nu le pot verifica prin logica mea, Deci cum pot verifica dacă ceea ce spune el este adevărat? Așa că Buddha spune: „Observă dacă se contrazice. Verifică de-a lungul timpului în diverse locuri, diferite învățături și diferite audiențe și vezi dacă se contrazice.

Pentru ca învățătura spirituală să mă ajute, să mă elibereze, trebuie să am încredere în profesor, trebuie să-l las să mă conducă. Nu oricine este demn de încrederea mea. Trebuie să-l verific cu atenție, iar Buddha ne-a învățat cum să-l verificăm pe profesor.

În versetul 43 Maestrul Shantideva spune:

„Ia toate lucrurile care îți inspiră încrederea/credința în tradiția ta, și aplică-le în Mahayana și vezi dacă sunt adevărate, nu le respinge dinainte”.

 

Elevul spiritual serios 

Elevul care este serios pe calea spirituală trebuie:

1. 1. 1. Să aibă mintea deschisă. Dacă are atitudinea că știe deja, el nu va putea învăța prea multe. Nu spunem să anuleze lucrurile pe care le-a învățat, ci spunem că dacă vine să audă o învățătură, să pună la o parte cea învățat. Dacă stă și compară tot timpul, nu va primi valoarea învățăturii pe care o aude
      2. Să fie inteligent– să examineze ceea ce se spune și să fie consecvent. Să nu spună: „Ok, m-ai convins” și apoi să fac invers. Pentru că nu va ajunge nicăieri.
      3. Să aibă aspirație spirituală. Dacă nu ați fi avut această aspirație, nu ați fi fost aici, așa că n-am să vorbesc despre asta.

Cu toții facem o mulțime de lucruri fără să le verificăm. Suntem supraîncărcați de „învățături” – între ghilimele – pe care le-am primit de la educatoare, de la mamă, de la societate. Suntem supraîncărcați cu lucruri pe care le facem, pe care nu le verificăm, și nici nu știm de ce le facem.

Există o poveste despre o mamă care prăjește cârnați. Ea mai întâi îi taie și apoi îi prăjește. Fata ei vine și o întreabă: Mamă, de ce tai cârnații? Mama spune: nu știu, așa făcea mama mea. Apoi fata se duce la bunica să o întrebe de ce sunt tăiați cârnați înainte de a fi prăjiți. Bunica îi răspunde: nu știu, așa făcea mama mea. Până la urmă reiese că bunica bunicii care a început tradiția avea o tigaie foarte mică și trebuia să taie cârnații în bucăți mici. Și a devenit o tradiție în familie, cârnații se fie tăiați înainte de a fi prăjiți.

De multe ori moștenim astfel de tradiții și nu le verificăm. Dacă verificăm toate lucrurile pe care ni le-a spus învățătoarea în clasa întâi, și ne uităm unde a ajuns ea, am mai crede? Cât timp rămânem cu ceea ce ni s-a spus? Toată viața .

Deci este foarte important să fim independenți în gândirea noastră și să verificăm lucrurile. Faptul că  auzim „așa facem noi”, nu este un motiv pentru care să fac și eu tot așa. Nu dacă sunt serios pe calea mea spirituală.