Lecția 4 – ACI 17

Cursul 17

Principalele idei ale budismului, partea II

O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea II

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Lecția 4 continuă subiectul jurămintelor Bodhisattva.

Semințele care se deschid

Semințele care se deschid se spune în tibetană:

Bakchak sepa

Bakchak sepa înseamnă sămânța care încolțește sau care se deschide.

Datorită faptului că am trăit nenumărate vieți anterioare, am acumulat multe semințe prin faptele noastre și în mod sigur, în unele dintre aceste vieți am fost oameni foarte spirituali, iar asta ne-a determinat să fim atrași aici.

Jurămintele Bodhisattva trec cu noi de la o viață la alta

Când ne pierdem jurămintele Bodhisattva? Atunci când facem Tsatung – înfrângere sau infracțiune gravă.

Dacă am făcut Tsatung complet, atunci practic am rupt jurămintele, le-am pierdut.

Dar dacă totul este în regulă, atunci ele trec cu noi de la o viață la alta. Jurămintele de eliberare personală, sunt pentru această viață. Apoi, în viața următoare, dacă avem ocazia, le luăm din nou. Pe când jurămintele Bodhisattva sunt purtate cu noi de la o viață la alta.

Așa că oamenii întreabă: „Ei bine! De unde știu că nu le-am luat ultima dată?” Aceasta este o întrebare legitimă. Poate că le-au luat ultima dată. Cum pot ști dacă le-au luat în trecut?

Copilul mic nu știe. Dar îi putem vedea tendințele dacă ele sunt spre compasiune sau nu.

Dar la un moment dat acest Bakchak sepa se va întâmpla. Adică, tendința există. Sămânța, ca urmare a practicării compasiunii și a jurămintelor de bodhisattva, la un moment dat va germina. La adolescență sau chiar mai târziu, la un moment dat, sămânța se va deschide, iar modul în care se deschide este acela că veți fi înconjurați de oameni care au compasiune. Veți întâlni învățători. Veți continua să-i proiectați datorită acestor tendințe, datorită acestor amprente care vin cu voi de la o viață la alta. Așadar, vă veți regăsi din nou în acest mediu și poate veți găsi pe cineva care vă conferă jurămintele și așa mai departe.

După cum știm, oamenii au niveluri diferite de atracție față de această învățătură, ca urmare a acestor bakchak-uri, a acestor amprente pe care le poartă în mintea lor. Dacă vă aflați aici, mai mult ca sigur că ați lucrat la acest subiect de mii de ani.

Trezirea…

Și de multe ori pentru ca acest Bakchak să încolțească, trebuie să se întâmple un dezastru sau o nenorocire mare în viața noastră. De multe ori aceasta este situația. Nu știu dacă pot spune „din păcate” sau „din fericire”. Pentru că nimeni nu își dorește o nenorocire în viață și nu dorește altcuiva așa ceva, dar uneori ea provoacă această trezire, iar persoana pornește pe o cale spirituală și iese complet din suferință.

O nenorocire ne șochează și ne zguduie, dar nu ne ucide. Dar, dacă ni s-a întâmplat ceva care ne-a șocat profund și ne-a trezit la adevărata natură a samsarei, înseamnă că am avut noroc.

Cu toții știm că, în cele din urmă, vom muri, dar nu ne trăim viața din această conștientizare.

Încercați să vă imaginați pentru o clipă că intrați în cabinetul medicului cu rezultatul analizelor medicale pe care el vi le-a dat să le faceți, iar doctorul spune: „Îmi pare foarte rău, domnul meu. Mai ai șase luni de trăit.” Încercați să vedeți ce sentimente v-ar încerca dacă ați primi o astfel de veste.

Asta vă va trezi. Deodată, ordinea priorităților se schimbă. Deodată, unele lucruri vor scădea din importanță, iar altele vor crește ca importanță. De multe ori, acest lucru ne deschide inima, ne trezește compasiunea, ne eliberează de meschinării și de preocupări. În majoritatea preocupărilor noastre, alergăm să obținem lucruri pe care va trebui să le pierdem. Așadar, această nenorocire poate trezi acea sămânță latentă care se află acolo, iar pentru a o trezi este nevoie de un eveniment exterior.

Pentru că dacă vom continua așa, dacă lucrurile vor merge ca de obicei, la ce ne putem aștepta? Încotro ne îndreptăm? E clar! Ne îndreptăm spre moarte, spre bătrânețe în cel mai bun caz, sau spre boli și accidente înainte de asta.

Când se întâmplă o nenorocire – oamenii încep să caute o cale spirituală; încep să citească cărți, încep să se intereseze de spiritualitate, încep să vină la cursuri. Dar și asta cu intermitențe. Uneori vin la cursuri, iar alteori nu.

Și acesta este un proces care uneori durează mult și este un timp prețios, pentru că nu avem nicio idee cât timp ne-a mai rămas de trăit. Și vă pot spune că mulți oameni care au început calea cu mine, nu mai sunt pe cale.

Și poate că aceste învățături, prosternări, statui vi se par ciudate. Ne sunt străine, neobișnuite și incomode, iar noi avem rezervele și obiecțiile noastre.

Când ajungem să înțelegem lucrurile într-un anumit fel, după ce le-am auzit de atâtea ori, la un moment dat ne dăm seama că aceste nenorociri care ne lovesc sau lucrurile nedorite care ni se întâmplă, nu ni se întâmplă din senin, ci au o cauză.

…practica care urmează…

Și, ca urmare a acestei înțelegeri intelectuale, va veni o zi când veți decide că trebuie să vă așezați pe perna de meditație. Înțelegeți că este vorba despre voi înșivă! Că trebuie să munciți pentru a vă transforma mintea, pentru că altfel totul va rămâne așa cum este și sunteți pe calea sigură spre moarte.

Și aceasta este o zi importantă – când înțelegeți că este vorba numai despre voi. Că trebuie să practicați și că nimeni din exterior nu poate face asta pentru voi.

Învățătorul vă poate învăța, iar și iar și iar, dar trebuie să înțelegeți că este vorba despre voi, despre viața voastră și despre moartea voastră. Despre lumea și despre realitatea voastră.

Și ceea ce este minunat în practica budistă este că o puteți face acasă. Nu trebuie să mergeți la biserică. Pentru a învăța trebuie venit fizic la curs, dar astăzi puteți studia acasă de pe internet. Transmiterea directă venită pe o linie autentică de maeștri este foarte importantă. Dar practica în sine o faceți voi acasă, pe perna de meditație. Nu aveți nevoie de niciun centru spiritual pentru asta. Să vă respectați jurămintele în carnețel.

Și dacă practicați, meditați zilnic și țineți carnețelul de șase ori pe zi, atunci:

• • Concentrarea începe să se îmbunătățească.
  • Simțiți că aveți mai multă compasiune.
  • Că sunteți mai liniștiți, mai calmi.
  • Mai puțin nervoși.
  • Relațiile cu alții se îmbunătățesc.

…Angajamentul față de cale…

Și apoi apare în voi gândul: „Poate că ar trebui să iau această cale și mai în serios”? Și apoi apare dorința de a vă lua jurămintele și de a vă angaja față de ele. Aceasta este o etapă mai serioasă – asumarea angajamentului față de cale. Și atunci progresul este mult mai rapid. Vă angajați să adoptați un anumit tip de comportament.

Un alt mod de a numi jurămintele, este „reguli de comportament” care vă vor forma noi comportamente și noi obiceiuri.

Decideți, de bună voie, să aduceți o schimbare în viața voastră; o schimbare în obiceiurile voastre, o schimbare în modul în care gândiți și vă comportați în lume.

…și angajamentul de a vă dedica viața altora…

Iar dacă sunteți pe calea bodhisattva și vă luați jurămintele bodhisattva, asta înseamnă că v-ați luat angajamentul de a învăța cum să vă trăiți viața de a fi în slujba celorlalți, de a vă dedica viața celorlalți.

Poate că asta vă va speria puțin, pentru că veți spune„ Dar asta este viața mea, de fapt”. Dar dacă vă gândiți încă un pic, acest lucru este eliberator. Pentru că vă eliberează de toate ezitările: „Ce ar trebui să fac acum? Ce mi se potrivește? Ce nu mi se potrivește?”

Dacă urmați Calea Bodhisattva, știți ce este potrivit pentru voi: ceea ce le este de folos tuturor ființelor, ceea ce le ajută în cel mai scurt timp.

…calea aduce libertatea și fericirea în viața ta

Acest lucru este eliberator. Nu trebuie să mă mai confrunt cu nenumăratele gânduri despre ce este bine pentru mine, ce ar trebui să fac acum și cum ar trebui, ce ar trebui să spun? Creează o atitudine complet diferită față de viață și față de voi înșivă.

Rezultatul unei astfel de gândiri, va fi o schimbare a minții voastre.

Prin simplul fapt că ați luat jurămintele și v-ați angajat să le respectați – se va  produce schimbare; mintea voastră se va purifica, iar ca urmare – lumea voastră va deveni mai pură.

Lumea va părea mai zâmbitoare, veți întâlni oameni spirituali, veți întâlni oameni mai plini de compasiune.

Realitatea însăși, pare că s-a schimbat. Dar nu realitatea s-a schimbat ea de la sine, ci voi v-ați schimbat, mintea voastră s-a schimbat.

Deoarece toată realitatea este proiecția voastră, vă veți afla în alte anturaje, alături de alți oameni, cu alte plăceri; calitatea vieții va fi diferită.

De la drăguț, la uimitor, la miraculos și la o realitate complet diferită

Și cu fiecare pas pe care îl faceți pe calea spirituală, aceasta se schimbă cu câteva grade.

V-ați luat jurămintele de eliberare – ați făcut zece grade. V-ați luat jurămintele bodhisattva – ați mai făcut încă douăzeci de grade.

Și acest lucru se manifestă printr-o îmbunătățire foarte treptată și printr-un proces care pare aproape invizibil, dar după câțiva ani veți costata că nu vă mai aflați în același loc.

Lumea care vă înconjoară va fi diferită, iar calea se îndreaptă spre 180 de grade, spre paradisul iluminat, unde totul va fi complet diferit.

Și, așa cum am menționat, nu lumea s-a schimbat, ci voi sunteți cei care v-ați schimbat. Deoarece lumea este o proiecție a noastră și karma ne impune să vedem lumea prin prisma tiparelor active în acest moment, suntem forțați să vedem o lume care este mai bună, mai plăcută și mai plină de compasiune.

Ceilalți din jurul nostru care nu fac calea – va începe să se formeze distanță între noi și ei. Nu distanță în inimă, ci în ceea ce privește concepția asupra lumii. S-ar putea să-i iubiți și mai mult. Dar veți avea o ordine diferită de priorități, un set diferit de valori.

• • O să le păreți naivi: vor spune „Cum adică, dăruiește tot ce ai?
  • Înțelegeți că numai dăruind puteți primi.
  • În lumea lor, atunci când nu sunt obișnuiți să dăruiască, își spun „trebuie să am grijă de ceea ce am, pentru că mi-l vor lua”.

Așadar, lumea unei persoane care nu practică, este amenințătoare, lumea este înfricoșătoare: „Am nevoie de un lacăt ca să încui lucrurile, trebuie să am grijă de ce am, trebuie să fiu atentă la ce fac.

• • Lumea unui bodhisattva, care este dedicat dăruirii, este complet diferită; el nu are nevoie de lacăt, nu are nevoie să încuie uși.

Lama Dvora Hla spunea: „Călătorim mult prin lume, casa noastră este mereu deschisă, casa și mașina. Nimeni nu a mai intrat vreodată fără permisiune. Vecinul a venit să ne curețe fără să știm, iar de data aceasta a spus: „Ori de câte ori trebuie să plecați, la trei dimineața, vă duc eu duc la aeroport. Spuneți-mi când aterizați și vin să vă iau.”

În loc să vă îngrijiți de voi tot timpul, pentru că lumea este rea și nemiloasă, dacă veți trăi viața unui bodhisattva, lumea va veni și se va îngriji de voi. Toată anxietatea și frica dispar. Și viața voastră se schimbă.

Concepția voastră asupra lumii se schimbă. Știți că plantați semințele și acum începeți să vă creați lumea. Puteți crea orice vreți, oricât vreți, cu puțin mai multă practică, cu puțin mai multă purificare.

• • Iar la un moment dat, lucrurile se vor transforma din drăguțe,
  • în lucruri uimitoare. Începeți să întâlniți oameni uimitori. Nu doar drăguți, ci uimitori, excepționali.
  • Iar apoi treceți în domeniul miracolelor, a lucrurilor cu totul neașteptate.

Așadar, jurămintele bodhisattva ne oferă oportunitatea de a trece într-o realitate complet diferită, dacă le aplicăm și să acționăm în baza lor.

Schimbarea este posibilă datorită vacuității…

Deci, oamenii care nu și-au luat jurăminte, nu știu să aprecieze ce vi s-a întâmplat, nu înțeleg lumea voastră, sunt într-o altă lume. Lumea lor este cu adevărat înfricoșătoare.

Pixul acesta este cu adevărat un pix. Faptul că el este gol de existență proprie, nu îl face mai puțin pix pentru mine. Dacă acestea sunt amprentele mele, atunci este cu adevărat un pix. Dacă am amprente de a proiecta o lume înfricoșătoare, atunci lumea mea va fi cu adevărat înfricoșătoare, și atunci hoții și tâlharii vor veni la mine. Iar dacă este așa va trebui să pun lacăte la ușă. Aceasta este logica în această lume.

Această logică se schimbă dacă vă respectați jurămintele de a face bine oamenilor.

În exterior puteți arăta la fel ca înainte, dar în interior aveți o cu totul altă percepție asupra lumii. Nu mai simțiți frică și teamă. Dimpotrivă! Aveți un sentiment de liniște, pentru că vă simțiți în siguranță în această lume. Lumea are grijă de voi.

Aceasta este natura vacuității, ca fiecare care se află aici să experimenteze diferit această cameră din propriile sale amprente. Fiecare dintre noi, conform karmei cu care am venit, are o experiență diferită a realității sale în acest moment; unul este liniștit, altul este speriat, un al treilea este îngrijorat, un al patrulea nu înțelege și așa mai departe. Când începeți să parcurgeți calea, experiența voastră interioară a lumii poate fi complet diferită. În exterior veți părea oameni obișnuiți.

Putem înțelege că, dacă ar veni un câine aici, el ar vedea ceva complet diferit de ceea ce vedem noi. El poate fi în aceeași cameră, cu aceleași obiecte în această cameră, dar când se uită la acest obiect pe care eu îl văd un scaun, el nu vede un scaun. Ce este un scaun pentru mine? Este un loc pe care îmi așez posteriorul, dar câinele nu caută neapărat un loc pe care să-și așeze posteriorul, deci nu vede un scaun. Poate vedea aceleași forme, dar nu le interpretează ca scaun. El nu are imaginile pe care le am eu. La fel se întâmplă și cu diferitele karme.

…prin practicarea jurămintelor…

Dacă vă respectați jurămintele bodhisattva, karma va începe să se schimbe.

Veți percepe lumea voastră într-un mod cu totul diferit, iar oamenii din jurul vostru se vor afla în aceeași cameră, în același loc, dar vor avea o experiență complet diferită a lumii.

• • Vă vor considera naivi, ciudați; nu încuiați lucrurile, dați totul. Vor spune: „Ești naiv. Într-o zi va veni hoțul la tine.”
  • Vă veți uita la ei cu părere de rău, pentru că sunt încă forțați să trăiască acest stil de viață limitat și înfricoșător.

Și cine are dreptate? Cine are dreptate în concepția sa asupra lumii? Cum este realitatea cu adevărat?

Toată ideea despre vacuitate este aceea că nu există ceva „cu adevărat”; Nu există o realitate obiectivă față de care să ne putem evalua. Unde mă aflu eu cu karma mea, aceasta este exact realitatea pentru mine, iar pentru mine nu există altă realitate. Există doar aceea pe care o proiectez așa cum mă forțează karma mea să o proiectez, și ea poate fi minunată, sau poate fi tristă – realitatea este în funcție de karma care se manifestă pentru mine.

Iar persoana de lângă mine, în aceeași cameră, în același loc, experimentează teroare, frică, neliniște și așa mai departe, iar aceasta este realitatea lui. Și nu există nicio altă realitate în afară de aceasta. Numărul realităților din această cameră este egal cu numărul persoanelor prezente aici, și nu există un punct de referință obiectiv față de care să le putem compara.

Și noroc că este așa, pentru că, dacă nu există un astfel de loc obiectiv, atunci puteți să vă croiți sau să vă modelați realitatea pe care o doriți.

Dacă începem din locul în care trebuie să pierdem fiecare persoană pe care am întâlnit-o; trebuie să ne pierdem identitatea, chipul, corpul, și de fiecare dată când ne luăm un nou set de jurăminte și îl respectăm, realitatea noastră se va transforma, iar în final nu va mai exista boală, moarte și nicio suferință.

Și vă va fi greu să explicați asta altora. Aceasta este o avertizare. Trebuie să se pună o avertizare pe produs, nu-i așa? Așadar, aceasta este o avertizare pentru utilizator: „Veți părea ciudați”.

…respectarea strică a carnețelului

Patentul este ținerea carnețelului. Pentru ca toate acestea să se întâmple – învățarea jurămintelor, luarea jurămintelor și respectarea lor, trebuie urmărite în carnețel – de șase ori pe zi. Nu de două ori pe zi, nu de trei ori pe zi, nu de patru ori, de șase ori pe zi. Asta vine de la Buddha, de șase ori pe zi.

Mulți sunt impresionați de budism, își iau jurămintele, dar nu se întâmplă prea multe în viața lor. Și aceasta este cheia – dacă v-ați luat jurămintele, chiar dacă v-ați făcut temele, dar nu le practicați zilnic de șase ori pe zi, nu va exista nicio schimbare sau schimbarea va fi minimă. Și chiar nu știți cât timp mai aveți la dispoziție.

A ține carnețelul nu este mare lucru. Se creează un nou obicei de a deschide carnețelul de șase ori pe zi și durează un minut sau două. Nu trebuie să scrieți o poveste întreagă, pentru că altfel, cu timpul, veți înceta să mai țineți carnețelul. Trebuie scris scurt și la obiect. La început s-ar putea să uitați, dar este important să vă dezvoltați acest obicei.

Și pentru că aveți tendința să uitați repede, regula în completarea carnețelului este să vă uitați la ultimele două ore sau la ultimele trei ore de când l-ați deschis ultima dată. Chiar și așa vă va fi greu să vă reamintiți la ce v-ați gândit sau ce v-a trecut prin minte în ultimele două ore.

De exemplu, dacă vă urmăriți invidia, câte gânduri de invidie ați avut în ultimele două ore? Dacă vă uitați la ceea ce v-ați gândit cu douăzeci și patru de ore în urmă, mai mult ca sigur nu vă veți aduce aminte.

Există dovezi!

Există dovezi în ambele direcții:

• • S-a dovedit că persoanele care și-au luat jurămintele și nu le-au respectat – nu au înregistrat aproape niciun progres.
  • Există dovezi opuse că cei care au urmărit jurămintele în carnețel – au înregistrat progrese foarte bune.

Iar apoi,

• • Dacă veniți cu această bază la tantra, după o perioadă în care v-ați ținut cu sfințenie jurămintele, tantra va fi minunată și toate lucrurile care ar trebui să se întâmple acolo se vor întâmpla.
  • Iar dacă veniți fără această bază – nu contează câte inițieri primiți, câte sadhana primiți și câte mantra primiți – nu se va întâmpla mare lucru. Vă veți plictisi și veți părăsi practica. Iar acest lucru va fi un mare regret pentru generații întregi, pentru că exact această practică este cea care ne eliberează.

Totul depinde de binefaceri

Este important să înțelegeți că, chiar și faptul de a auzi aceste lucruri pe care le auziți acum, necesită o karma extraordinară. Karma este, de asemenea, și foarte scumpă, pentru că acumulăm karma permanent prin tot ceea ce facem și, de asemenea, o consumăm în același ritm.

Dar nu funcționează după principiul „primul venit, primul servit”. Karma are propriile ei legi, iar unele karme sunt mai puternice și sar în fruntea rândului, în timp ce altele, mai slabe, rămân în urmă. Rolul nostru este să învățăm aceste legi, astfel încât cele pe care le dorim să sară în fruntea rândului și să se manifeste primele, iar celelalte să nu se manifeste. Acesta este rolul nostru.

Ceea ce v-a adus aici se datorează binefacerilor minunate pe care le-ați făcut pe parcursul multor vieți. Acum că sunteți aici, le ardeți. Ce trebuie făcut acum? Acum trebuie să învățați să acumulați și mai repede binefaceri.

Cum pierdem jurămintele bodhisattva?

Există trei moduri de a pierde jurămintele bodhisattva.

1. Prima cale – concepția greșită.

Lokta

Lokta înseamnă concepție greșită.

Concepția greșită spune: „Dacă înșel și nimeni nu mă vede sau nu mă prinde – nu este nicio problemă”. Lokta nu înțelege că eu sunt martor la ceea ce fac, că mintea înregistrează totul, iar lucrurile se vor întoarce asupra mea mai târziu.

Așadar, dacă o persoană se angajează în mod conștient unui astfel de stil de viață, își pierde jurămintele bodhisattva.

Îndoiala nu este neapărat o concepție greșită

S-ar putea să aveți momente de îndoială cu privire la tot ce s-a spus aici. Veți spune: „Oare este adevărat? De ce ar trebui să cred asta?

Nu asta este Lokta, ci este o îndoială. Este perfect natural să apară îndoieli. Ele pot servi drept pârghie pentru o înțelegere mai profundă. Dar ce facem cu îndoiala? Este foarte important să ne clarificăm îndoiala.

Însuși faptul că uneori acționăm contrar jurămintelor noastre indică faptul că avem îndoieli, pentru că dacă mecanismul karmic și jurămintele ne-ar fi fost clare, nu le-am fi încălcat niciodată. Nu-i așa?

Dacă uneori îmi permit să le încalc, înseamnă că încă nu îmi este clar modul în care funcționează aceste lucruri.

Întrebare: Poți fi foarte clar pe cale, dar ce poți face, există înclinația spre a face rău. Asta nu înseamnă că drumul nu este clar.

Răspuns: Acesta este un nivel de „claritate”. Dacă ești complet convins că atunci când atingi focul, el te arde, atunci nu te vei atinge de foc, nu-i așa?  Înclinația rea ​​nu va veni să atingă focul, nu-i așa?

Aici rezultatul, „arderea”, va veni poate peste un an, poate peste doi ani. Așa că spui: „Poate că nu va veni? „Poate că totuși o să fac asta? Nimeni nu o să observe.”

Asta înseamnă că te îndoiești, că încă nu ți-e clar că arsura va veni cu siguranță, doar că va lua ceva timp. Aceasta este îndoiala.

Este adevărat că vechile obiceiuri pot prelua controlul, și vom vorbi imediat despre asta, dar asta nu face decât să arate că încă mai am o oarecare îndoială.

Atunci când spun „îndoială”, mă refer la ea într-un sens mai larg decât îndoiala intelectuală.

De fiecare dată când acționez într-un mod care este contrar concepției corecte, a karmei și a vacuității, asta dovedește că încă mai am îndoieli pe cale.

Și aceste îndoieli vor rămâne cu noi mult timp.

Până când vom percepe direct vacuitatea, vom avea un anumit grad de îndoială, nu neapărat la nivel intelectual, ci la un nivel intern.

De fiecare dată când îmi permit să mă înfurii pe cineva, dovedește faptul că nu înțeleg cu adevărat că se va întoarce împotriva mea. Că într-o zi va veni regele Kalingka și îmi va tăia membrele.

Este important ca atunci când îndoielile apar, să nu le folosim ca o scuză pentru a respinge cunoașterea, principiile pe care le învățăm, ci să le clarificăm.

Cel mai important lucru este să nu folosim îndoiala pentru a respinge, pentru că atunci am pierdut totul.

Când se transformă concepția greșită într-o înfrângere?

Atâta timp cât nu am ajuns în starea tristă în care spunem în mod conștient și ferm: „Resping această cale”, „Nu merg pe această cale”, „Nu funcționează pentru mine”, „Nu sunt convins”, „Gata cu asta! Nu există așa ceva. Nu văd, deci nu există” – nu am pierdut încă jurămintele. Lucrăm cu îndoiala. Nu o folosim pentru negare.

Și întrebarea este: cât timp pot fi sub influența îndoielii fără să-mi pierde jurămintele?

Marele Je Tsongkapa, spune că, pentru ca lokta sau concepția greșită să devină o înfrângere/încălcare gravă care duce la pierderea jurămintelor, ea trebuie să dureze o perioadă de timp.

Nu ne referim la un atac de furie de cincisprezece minute, ci la decizia conștientă și calculată pe care am luat-o, poate săptămâni, poate luni: „Gata cu asta”. Asta este ceea ce se înțelege.

Dacă facem asta, atunci am pierdut jurămintele. După cum am menționat, putem regreta și putem lua jurămintele din nou mai târziu, dar nu va mai fi în același loc și nici cu aceeași intensitate. Iar Je Tsongkapa ne spune: „Nu vom mai putea percepe direct vacuitatea în această viață”, și acesta este un lucru important.

2. A doua cale – Renunțarea la aspirația spre iluminare

A doua cale de a pierde jurămintele este de a respinge în mod deliberat aspirația spre iluminare.

A respinge calea compasiunii, a respinge acest mod de a trăi ca cineva care servește ființele, duce la pierderea jurămintelor.

Până acum ne-am referit doar la două jurăminte: jurământul numărul nouă și numărul optsprezece de pe listă, dar dacă încălcăm unul dintre jurămintele de bază, înseamnă că le pierdem pe toate.

Jurămintele bodhisattva: dacă pierdem unul, le pierdem pe toate. Ele formează un tot unitar.

Trebuie reamintit din nou că nu este vorba doar de un moment greu, sau de o zi când am fost bolnavi, sau când nu ne-am simțit bine, sau când am fost nervoși, ci decizia noastră de a renunța la calea compasiunii a fost calculată și bine gândită.

Din nou revenim și spunem, în cazul în care avem îndoieli, este de datoria noastră să le clarificăm și nu să le folosim în sens negativ.

A respinge lucrurile pe care încă nu le-am înțeles este o prostie.

Cele patru lanțuri

Dar ce se întâmplă cu celelalte șaisprezece?

Am vorbit deja despre faptul că, pentru a pierde jurămintele bodhisattva:

• • Fie am pierdut jurământul nouă sau optsprezece, care țin de schimbarea concepției. Acestea sunt relativ ușor de pierdut.
  • Celelalte șaisprezece sunt mult mai greu de pierdut.

Pentru a avea loc înfrângerea sau încălcarea gravă a celor șaisprezece jurăminte, trebuie să existe „cele patru lanțuri” și toate trebuie să fie prezente pentru ca înfrângerea să aibă loc. Ceea ce înseamnă că este greu să pierdem jurămintele bodhisattva odată ce le-am luat, și asta este bine.

Ce trebuie să se întâmple?

Iată lista celor patru lanțuri:

1. A nu dori să oprești fapta.

Primul lanț – suntem dispuși să repetăm fapta.

Să luăm de exemplu „A te lăuda sau a-i critica pe ceilalți”. M-am lăudat sau am criticat alt profesor și am spus: „Aș repeta asta în fiecare zi. Sunt bucuros să o fac din nou”. E o atitudine răutăcioasă. Am făcut asta și sunt gata să o fac și mâine. Acesta este primul lucru care trebuie să se întâmple pentru ca fapta să fie considerată înfrângere: trebuie să existe bucuria de a săvârși fapta și dorința de a o repeta.

2. Fără considerație și rușine

Al doilea lanț este legat de lipsa rușinii, iar această rușine are două semnificații:

a. Rușinea față de mine însumi. De multe ori ne abținem de a comite infracțiunea, pentru că ne este rușine de noi înșine. Avem un fel de respect de sine, care ne va împiedica să comitem infracțiunea. Deci acesta este un aspect al rușinii – rușinea față de mine sau respectul de sine.

b. Rușinea față de ceilalți. Conștientizarea faptului că, dacă aș comite infracțiunea și alții m-ar vedea făcând-o, i-ar putea determina să se abată de la calea cea bună și ar lua un exemplu negativ de la mine. Așadar, pentru a le păstra gândurile bune și a-i proteja, mă voi abține să fac acest lucru, chiar dacă s-ar putea să fiu tentat să-o fac.

Acum, vorbim despre situația opusă, în care încălcăm grav. Deci, primul lucru este dorința de a repeta fapta, iar al doilea lucru este lipsa totală a rușinii.

3. Bucuria de a săvârși fapta

Un al treilea aspect care trebuie să se întâmple este să mă bucur că încalc jurământul. Mă bucur sau îmi place să bârfesc pe cineva sau lucruri de genul acesta.

4. A nu considera fapta ca fiind o infracțiune

Al patrulea aspect este să nu cred că ceea ce fac este greșit. Nici măcar nu cred că este ceva în neregulă cu asta. Ce-i rău în asta?

Deci, cele„ patru lanțuri” sunt:

1. 1. Dorința de a repeta fapta.
   2. Lipsa rușinii.
   3. Bucuria de a o săvârși și,
   4. A nu o considera că e ceva rău.

Toate cele patru trebuie să fie prezente pentru ca înfrângerea să aibă loc.

Șaisprezece dintre ele devin complete
Numai dacă cele patru lanțuri sunt existente:

1. 1. Să nu consideri că faci rău.
   2. Să nu dorești să încetezi.
   3. Te bucuri să o săvârșești.
   4. Fără considerație și rușine.

 

Ce este o faptă bună sau o faptă rea?

 Întrebare: Am avut o vecină care hrănea pisici, iar pisicile urlau sub fereastra celorlalți vecini și le tulburau somnul. A făcut ea o faptă bună sau o faptă rea?

Răspuns: În budism, se spune că fapta bună este fapta care îmi va da un rezultat bun.

Gradul de bun sau rău al unei fapte se măsoară în funcție de rezultatul care se așteaptă să curgă din ea.

Fapta de a hrăni pisicile este goală. Ea ia boabele și le împrăștie. Nu există în ea generozitate de la sine. Generozitatea vine din intenția vecinei. Aici vorbim de vacuitatea „celor trei sfere”.

În mintea vecinei:

• • Ea percepe pisica ca pe o ființă vie,
  • Boabele ca pe ceva care sprijină viața și pe
  • Ea care oferă această mâncare pisicilor.

Legea karmei spune că, dacă hrănesc o ființă, susțin viața unei ființe și intenția mea este să susțin viața – rezultatul acestui lucru nu poate fi decât bun.

Pe de altă parte, vecinul nu este mulțumit. Vecinului i se manifestă karma de a fi deranjat. De unde vine karma de a fi deranjat?

Din faptul că i-a deranjat pe alții în trecut. Nu există nicio legătură de cauzalitate între hrănirea pisicilor și ceea ce experimentează vecinul.

Mieunatul pisicilor nu este nici bun, nici rău și nu deranjează de la sine. Vecinului i-au rodit semințele pe care le-a plantat în trecut când i-a deranjat pe alții, iar acum este deranjat. Nu există nicio legătură de cauzalitate între aceste lucruri, ceea ce este foarte important.

Așadar, ceea ce determină fapta este intenția.

 Eliminarea violenței din viața noastră

 Întrebare: Exista pericolul să mă îmbolnăvesc de la o mușcătură de țânțar. Așa că aveam opțiunea fie să-l omor, fie să mă îmbolnăvesc de malarie și poate să mor. Ce ar trebui să fac? Există opțiunea sau să omor țânțarul, sau să mor.

Răspuns: Singurul lucru care mă poate ucide este epuizarea karmei pentru această viață și venirea altei karma care mă determină să mă văd încetând de a mai trăi în acest corp.

Și acestei karma i-a luat mult timp să se maturizeze. A venit cu mult înaintea țânțarului.

Este posibil ca țânțarul să fie purtător de virus pe care îl poate transmite?

Desigur. Dar sunt cazuri în care unii oameni sunt înțepați și mor și alții nu mor. Unii iau medicamente și se vindecă, iar alții iau medicamente într-o situație similară și nu se vindecă, pentru că, de la sine, mușcătura de țânțar – nu are natură proprie. Nu are natură proprie de a ucide sau de a face bine sau de a nu face nimic. Este doar o mușcătură de țânțar. Chiar și mușcătura de țânțar este tot o proiecție.

Dacă am karma să mi se termine viața, înțepătura va fi „cum” se întâmplă, și nu „de ce” se întâmplă.

De ce mi se întâmplă – este pentru că acum mi se manifestă karma. Nu există nicio legătură de cauzalitate între aceste lucruri.

În schimb, cu siguranță, dacă ucid o ființă vie – înțeleg că este o ființă vie, că doresc să trăiesc și că lezez viața altei ființe vii – am plantat vătămarea vieții. În mod sigur, această amprentă îmi va leza viața într-o zi, dacă nu în această viață, atunci în alta. Pentru că karma nu se șterge, amprentele nu se șterg.

Dacă a venit vremea să mor, pentru că am karma de a muri, pentru că în trecut am vătămat vieții – atunci fie va veni un țânțar, fie va veni o viperă, fie va veni un glonț, fie va veni un atac de cord, fie mașina la care încă plătesc ratele – acestea mă vor ucide.

Dacă am karma să mor, doamna Karma își va găsi calea să vină la mine.

Acum a apărut țânțarul și îl suspectez. Acum am de ales: să-l omor sau să nu-l omor?

Dalai Lama spunea: „Nu recurgeți la forță”.

Singurul mod în care violența vine în viața noastră, este să acționăm mai întâi violent și apoi acele semințe să dea rod. Unica modalitate de a elimina violența este ca, atunci când violența pe care am plantat-o se va întoarce împotriva mea, să fiu dispusă să o accept, să mă stăpânesc și să nu ripostez, să nu reînnoiesc acest cerc vicios.

Nu există altă cale! Cu excepția purificării, care este o învățătură importantă.

Fiecare dezastru, mic sau mare; un țânțar sau un război – are vacuitatea sa. Ceea ce dorim este să prevenim următoarele dezastre și, dacă nu înțelegem cum se întâmplă, ele vor continua să se întâmple.

Din punct de vedere karmic, nu există nicio justificare de a ucide pe cineva, deoarece singurul motiv pentru care viața mea este amenințată este faptul că eu am amenințat și am ucis alți oameni. Acesta este motivul pentru care viața mea este amenințată

 

Întrebare: Dacă eu fac munca, dar vecinul meu nu o face, ce se va întâmpla cu mine?

Răspuns: Lumea noastră este sută la sută determinată de noi înșine, de semințele noastre. Inclusiv vecinul tău. Am creat în totalitate lumea mea, cu toți locuitorii ei.

Și ceea ce spunem, este că fiecare dintre noi poate aduce pacea, pentru el.

Am spus mai înainte că nu există o realitate obiectivă, că nu există o realitate de bază cu care să-mi pot compara propria realitate. Există realitatea care îmi este dictată de karma mea și realitatea care îi este dictată celuilalt de karma lui, și nu există altă realitate. Trebuie să ne obișnuim cu această gândire: nu există altă lume în afară de cea pe care eu o proiectez.

Mai mult de atât. Nici măcar nu este în afara mea, mi se pare doar că ar fi în afară, în exteriorul meu. De fapt, trăiesc tot timpul în lumea imaginilor mele mentale. Nu există altă lume în afară de cea pe care am proiectat-o.

Și dacă înțeleg ce a proiectat-o, pot începe să creez o altă lume. Pot începe să-mi controlez karma, în loc să mă controleze ea pe mine. Așa ne creăm paradisul, pentru că, pentru mine, nu există alt paradis în afară de cel pe care îl voi crea eu. Doar eu pot crea paradisul meu prin karma mea. Acesta este scopul acestei învățături.

Dacă luați în serios ceea ce vă învățăm aici, acest lucru va schimba fiecare decizie din viața voastră. Viața voastră se va schimba și veți fi mai aproape de paradis.

Și pe cale va exista o etapă de tranziție. Va fi o etapă în care vechile karme se vor manifesta, dar nu veți mai reacționa în același mod. Și în urma acestei perioade de tranziție, dacă înțelegeți ce se întâmplă și nu mai învârtiți din nou roata samsarei, aceste lucruri se vor purifica, iar în locul lor se va crea o altă lume:

• • Cu mai puțină supărare,
  • Cu mai puțini oameni care vă înșală
  • Cu mai puțini țânțari
  • Sănătatea voastră se va îmbunătății. Un bodhisattva se bucură de o bună sănătate, pentru că are grijă tot timpul de oameni.

Iar când acest proces se intensifică, nu numai că îmbătrânirea încetează, ci începe un proces invers. Și, în cele din urmă, acest corp, care este predispus la îmbătrânire, boală și moarte, se transformă într-un corp pur de lumină, care nu mai poate îmbătrâni, îmbolnăvi și nu mai poate muri.

Când are voie un bodhisattva să încalce jurămintele de eliberare

 Printre jurămintele secundare ale unui bodhisattva, există un jurământ despre care trebuie să spunem câteva cuvinte, și anume jurământul 73.

Acesta spune: când vine momentul, în anumite circumstanțe, să încalci primele șapte jurăminte de eliberare – atunci trebuie să le încalci.

Care sunt primele șapte? Sunt cele legate de corp și cele legate de vorbire.

1. 1. Să nu ucizi.
   2. Să nu furi.
   3. Să nu ai un comportament sexual necorespunzător.
   4. Să nu minți.
   5. Să nu dezbini.
   6. Să nu vorbești urât, vulgar.
   7. Să nu vorbești fără rost.

Acestea sunt primele șapte. Uneori apar circumstanțe extreme care impun încălcarea lor. Dacă sunteți bodhisattva, trebuie să le încălcați.

Atunci când Ken Rinpoche, a predat despre acest jurământ, nu prea a vrut să vorbească despre el, pentru că este foarte periculos, deoarece cine va decide că circumstanțele sunt ieșite din comun și justifică încălcarea jurămintelor? Cine va decide asta? Voi veți decide asta, dar voi încă nu aveți o înțelegere bună, pentru că încă nu ați înțeles vacuitatea. De fapt, toate gândurile noastre sunt tot timpul greșite.

De aceea, Ken Rinpoche spunea că această regulă nu este pentru noi. Este pentru oamenii care se află deja de milioane de ani pe calea bodhisattva;

• • Dacă sunteți deja de milioane de ani pe Calea bodhisattva.
  • Și dacă faceți ceea ce faceți din compasiune.
  • Și știți unde se îndreaptă mintea acelei persoane pe care o ucideți, de exemplu, pentru un scop mai înalt.

Numai atunci se pot încălca.

În plus, în ceea ce privește ultimele trei jurăminte de eliberare, nu există niciodată circumstanțe care să justifice încălcarea lor, nu există niciodată permisiunea de a le încălca. Care sunt aceste trei jurăminte? Ele sunt legate de minte:

1. 8. Lăcomia.
   9. Bucuria de răul altuia sau rea voința.
   10. Concepția greșită.

Nimeni nu vă poate obliga să vă schimbați modul de a gândi sub amenințarea armei, așa că nu va exista niciodată permisiunea de a le încălca.

În ceea ce privește comportamentul sexual inadecvat, în cazul călugărilor există o interdicție absolută privind relațiile sexuale. Se spune că acest jurământ nu poate fi niciodată încălcat, chiar dacă se numără printre primele șapte, de un călugăr sau de o călugăriță.

Cele patru puncte ale practicării binefacerii

Vom vorbi în continuare despre „Cele patru puncte ale practicării binefacerii”. Acestea sunt o anexă la jurămintele Bodhisattva și sunt foarte importante.

Ele sunt următoarele¹:

Un bodhisattva se angajează să nu răspundă cu aceeași monedă atunci când se întâmplă unul dintre următoarele patru lucruri:

¹Acesta este jurământul nr. 17 privind răbdarea. Este numerotat în tabelul general al jurămintelor cu numerele 83 – 86.

1. 1. Cineva îl înjură sau îi reproșează.
   2. Cineva se supără pe el.
   3. Cineva îl rănește sau îl lovește.
   4. Cineva îl critică și îi arată defectele.

Deci, Bodhisattva se angajează ca în situația în care, de exemplu, cineva îl critică și îi arată greșelile să nu răspundă cu aceeași monedă. Nu va începe să-i înșiruie greșelile celuilalt.

De ce ar veni cineva să mă critice și să înceapă să-mi enumere greșelile? Pentru că am mai făcut același lucru în trecut. Care este unica cale de a fi criticat din nou? Să-i răspund cu aceeași monedă, să-l critic înapoi.

Același lucru se petrece și cu supărarea, când cineva se enervează pe noi – nu-i  răspundem cu supărare. Nu reacționăm cu critici, nu cu insulte și nu cu lovituri. Acestea sunt cele patru puncte de practică.

Și asta este

• • Contrar instinctelor noastre,
  • Contrar reacției noastre obișnuite.
  • Contrar societății noastre,
  • Complet contrar principiului „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.

Vă angajați să nu răspundeți cu aceeași monedă. Iar asta nu va fi ușor.

 
Faptele Albe și Negre

Faptele albe și negre² sunt și ele o anexă la jurămintele Bodhisattva. Există „patru fapte albe și patru fapte negre”. Acestea merg în perechi, patru perechi.

1. A nu minți niciodată va preveni fapta neagră de a ascunde lucruri de Lama

Fapta albă – a nu minți niciodată pe nimeni. Ce înseamnă a minții A lăsa intenționat o impresie greșită. Nu trebuie neapărat să fie prin cuvinte.

Aceasta este fapta albă, a nu minți, și este un antidot la fapta neagră de care trebuie să știm cum să ne ferim.

Fapta neagră – a ascunde lucruri în mod intenționat față de Lama sau a-l înșela pe Lama. Să-l înșelăm sau să-l mințim pe învățătorul spiritual sau să-i spunem lucrurile pe jumătate în mod intenționat. Să nu fim complet sinceri cu lama și cu „oamenii sfinți”.

De ce este o faptă atât de gravă? De ce este mai gravă fapta neagră în comparație cu a minți în general? Pentru că Lama este cel care mă ajută să ajung la adevăr.

Pentru ca eu să pot descoperi adevărul, cu ajutorul Lamei, acest lucru este imposibil dacă nu sunt sincer cu Lama. Oricum Lama știe totul, pentru că el este Buddha.

____________________________

²Sunt enumerate în tabelul general al jurămintelor, jurămintele care cuprinde 146 -153

Dar atunci când:

• • Lama vede că nu spun adevărul – el nu mai poate continua să mă îndrume pe cale.
  • Îmi creez singur obstacol pe cale.
  • Dacă îmi creez un obstacol pe cale – nu mai pot ajunge la iluminare și
  • Nu-i voi mai putea ajuta nici pe ceilalți să ajungă la iluminare.

Acesta este o faptă cu mult mai gravă decât a minți pe altcineva, deși asta nu înseamnă că este permis să mințim pe altcineva.

Deci, antidotul este – să nu mințim niciodată pe nimeni. De ce? Pentru că jurământul spune „să nu minți pe Lama și pe oamenii sfinți”. Cine sunt oamenii sfinți? Ei sunt bodhisattva. Cum știm cine este un bodhisattva? N-avem cum ști. Nu știm cu cine avem de-a face, așa că, pentru a nu cădea în păcat, pur și simplu nu mințim.

2. A aduce oamenii pe calea compasiunii antidot la a determina o persoană să regrete fapta bună pe care a făcut-o

Fapta albă – este să-i determinăm pe alții să aspire să facă calea bodhisattva, să aspire să trăiască în lumina acestei minunate idei a altruismului unui bodhisattva. Să-i încurajăm să-și dedice viața pentru binele celorlalți

Această faptă albă este un antidot la

fapta neagră – a determina pe cineva să-și regrete fapta bună pe care a
făcut-o. Cineva a făcut ceva bun de care este bucuros, iar noi îi spunem: „De ce i-ai dat bani?” Îl facem să-și regrete fapta bună pe care a făcut-o.

A face asta este un mare păcat, mai ales dacă acea persoană face lucruri pe care le consideră bune, datorită credinței pe care o are. Să presupunem că este o persoană religioasă care crede în religia sa și tu spui: „Asta e o prostie. Aceasta este o regulă pe care nu trebuie să o urmezi.” Dacă facem asta, îi provocăm un prejudiciu grav și ne provocăm nouă înșine un prejudiciu și mai grav, pentru că, atunci când încurajăm pe cineva să-și desconsidere calea, nu ne vom putea păstra propria noastră cale și, astfel, nu vom putea ajunge la iluminare.

Deci, aceasta este fapta neagră, iar antidotul pentru ea este să încurajăm oamenii să trăiască după modelul de viață al unui bodhisattva, dedicându-și viața binelui celorlalți.

3. A vedea fiecare persoană ca pe o ființă iluminată, va preveni fapta neagră a supărării față de un bodhisattva

A treia faptă albă – este de a învăța să trăim din perspectiva că fiecare persoană pe care o întâlnim, și nu numai oamenii pe care îi întâlnim, ar putea fi Buddha, sau ființe iluminate, sau îngeri deghizați, care au venit la noi pentru a ne învăța ceva.

A ne trăi viața astfel, dacă putem pune fapta albă în practică – ne va transforma lumea foarte repede, într-o clipită. Nici măcar nu știm cine este cine, nu-i așa? Așa că există șansa ca ei să fie așa. Iar acest lucru nu-l putem nega.

Oare ar trebui să vedem doar oamenii ca ființe iluminate sau toate ființele vii?

Ar fi bine să facem asta chiar și față de lucruri care nu sunt vii, cum ar fi pietrele, pentru că Buddha poate apărea în orice formă, așa cum este potrivit fiecăruia, nu-i așa?

Deci, dacă întâlnim ceva sau pe cineva, ne spunem: „Poate că este o manifestare a lui Buddha, sau poate cu o karma diferită, voi putea să văd cu adevărat un înger iluminat aici?” Este un jurământ foarte important și extrem de sănătos. El constituie un antidot la,

Fapta neagră – a vorbi cu furie unui bodhisattva. A vorbi cu supărare/furie unui bodhisattva ne determină să retezăm rădăcina binefacerii – este o faptă foarte gravă. Toate binefacerile pe care le-am acumulat în toți eonii în care am trăit, atunci când izbucnim de furie pe un Bodhisattva, le retezăm pe toate. Este ca un foc care mistuie toate binefacerile, de aceea, din punctul nostru de vedere, este o faptă îngrozitoare, iar pentru că nu știm cine este un bodhisattva, ne vom imagina că toată lumea este așa. Acest lucru va preveni fapta neagră.

4. A menține o atitudine complet onestă față de orice ființă vie, va preveni fapta neagră de a ne comporta cu viclenie față de ceilalți

A patra faptă albă este de a fi complet sinceri cu orice persoană pe care o întâlnim.

Dacă cineva vă întreabă: „Ce părere ai despre rochia mea?” Iar pentru voi, rochia nu vă face nicio impresie. Ce veți face?

Veți spune că n-ați mai văzut rochie așa de urâtă? Nu, ci vom schimba subiectul. Nu trebuie să întristăm persoana cu părerea noastră despre rochie și, în afară de asta, este doar părerea noastră. Deci nu trebuie să mințim, dar nici nu trebuie să le spunem tuturor totul. Trebuie să cântărim ce spunem, pentru că oricum nu spunem tuturor totul.

Sinceritatea absolută nu înseamnă să spunem totul fără discernământ.

Lama Dvora Hla spunea că a avut odată un prieten, cu mulți ani în urmă, care locuia cu o fată și avea tot felul de aventuri în afara acestei relații, iar el venea mereu și îi spunea: „Pentru că sunt un om cinstit”. Nu asta spunem aici.

Fapta neagră – a te purta cu viclenie sau necinstit față de cineva. Comentatorii ne explică aici că, a te purta cu viclenie în acest context înseamnă orice interacțiune pe care o am cu o persoană care nu este însoțită de gândul: „Care este cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru el, pentru a-l ajuta să ajungă la iluminare cât mai repede posibil”. Asta se numește a te purta cu viclenie, în acest context.

A te purta cu viclenie față de cineva înseamnă, de exemplu: a da o rețetă de prăjitură și omite ceva.

Chiar dacă dăm rețeta de prăjitură așa cum trebuie, dar nu ne gândim: „Datorită faptului că îi dau această rețetă de prăjitură, fie ca această karma să se manifeste într-o zi și să-i pot oferi fericirea supremă”. Ne folosim de acest mic gest ca pe un mod de a gândi: „Ce altceva aș mai putea face pentru ea, care să o ajute cu adevărat în viață? Îi voi da prăjitura, ca pe o sămânță care îmi va permite, în viitor, să-i ofer fericirea supremă”.

Deci, cu alte cuvinte vă invităm să vă trăiți viața ca în orice interacțiune pe care o aveți oricât de banală ar fi, cum ar fi cea a rețetei de prăjitură, să vă gândiți „Ce pot face acum pentru această persoană, ca să o aduc cât mai repede la iluminare?”

Și uneori bodhisattva inițiază tot felul de acțiuni. El poate spune: „Ține-mi, te rog, geanta pentru o clipă”, și, când îi permiți cuiva să-ți țină geanta pentru o clipă, te gândești în sinea ta: „Datorită faptului că îmi face un serviciu acum, se va crea karma între noi, se va crea o legătură între noi care, în viitor, îmi va permite să-i răsplătesc fapta, să îi ofer Dharma și să îl conduc spre iluminare”. Asta în cazul în care omul nu este disponibil în acel moment pentru Dharma, sau nu-l interesează Dharma în acel moment.

Așadar, bodhisattva caută modalități de a crea karma cu celălalt, de a crea o legătură cu el și uneori chiar și o legătură negativă, pentru ca să existe o datorie karmică, iar în viitor să o poată duce la bun sfârșit.

Patru moduri în care oamenii își încalcă jurămintele

Cum își încalcă oamenii jurămintele?

Există patru moduri în care ne încălcăm jurămintele:

1. 1. Nu cunoaștem jurămintele. Dacă nu le cunoaștem, atunci le vom încălca, pentru că nici măcar nu știm că le-am încălcat.

Deci, care este antidotul? Să învățați cursul 7, să învățați jurămintele.

1. 2. Am învățat jurămintele, dar nu avem timp astăzi. Suntem leneși de a face efort. Este nevoie de efort pentru a ne ține jurămintele. Deci, al doilea mod este lenea.
   3. Suntem atacați de o afecțiune mentală. Afecțiunea mentală pune stăpânire pe noi.
   4. Disprețul total față de jurăminte.

Și aceasta este ordinea crescândă de severitate:

1. 1. A nu le cunoaște.
   2. Lenea de a nu le învăța și de a le practica.
   3. Când suntem sub atacul unei afecțiuni mentale, datorită căreia ne încălcăm jurământul.
   4. Disprețul total față de jurăminte. Acesta este cel mai grav lucru, pentru că le va determina pe toate celelalte.