Lectia 3b – Lo Jong 3 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Există multe situații care ne pot pune moralitatea la încercare

Revin din nou și spun: în meditația făcută, am intrat intenționat în diferite situații, în care lucrul corect de făcut poate fi contrar multor lucruri pe care societatea noastră se așteaptă să le facem. Ideea lui Drakpa Gyeltsen și, practic, a oricărui profesor spiritual, este că dacă respectăm moralitatea din atașament față de această viață, această moralitate nu ne va conduce spre țelul libertății. Nu ne vom putea elibera.

Ce ne va împiedica să comitem infracțiuni în situațiile în care până și statul permite?

• • Statul vă spune să „trageți în junglă”, comandantul este cel ce reprezintă legea statului, sau
  • Statul spune: „Denunță evreii”, sau
  • Puteți lua lucrurile altuia fără să simtă nimeni și astfel aveți șansa să nu fiți prinși.

Ce vă va determina să păstrați cu strictețe moralitatea în situații limită, în situații extreme sau în situații care sunt poate mai puțin importante?

Să spunem că vă aflați într-un depozit mare plin cu dosare, un bun ieftin. Și dacă ați lua un dosar, nimeni nu-i va simți lipsa. Și hotărâți că nu luați. Sunteți oameni buni și nu furați. De ce nu furați?

Maestrul Drakpa Gyeltsen ne spune că motivația din spatele respectării moralității este critică.

Ce vă determină să nu luați dosarul? Sigur veți spune: „Pentru că așa mi se pare/simt că este corect!”. Sau s-ar putea să nu luați pentru că vă este rușine sau să spuneți: „Eu nu fac astfel de lucruri. Nu mă voi simți bine cu mine după aceea”.

Maestrul spune că nu este un motiv suficient de bun.

Da, este bine că ne este rușine. Și avem nevoie de ea pentru a ne descuraja în situațiile în care putem eșua. Dar nu este suficient de bine. De ce? Acest criteriu  „mă simt bine” și „nu mă simt bine”, se numește în tibetană:

Tsorwa

Tsorwa înseamnă sentiment. Adică suntem în situația în care respectăm moralitatea sau nu, după cum ne simțim.

Și spunem că acest criteriu după „cum ne simțim”, este foarte, foarte periculos. Pentru că dacă acesta este un criteriu, atunci vom spune „nu iau pentru că nu mă voi simți bine după aceea”. Dar când se creează o situație extremă, în care chiar aveți nevoie de bani, copiilor voștri sunt flămânzi, sentimentul vostru se va schimba brusc. Să spunem că suntem foarte flămânzi, vom fura pâine.

Când dorința este suficient de mare, ceea ce se simte bine va fi contrar a ceea ce se întâmplă în alte circumstanțe. Nu ne putem baza pe sentimentul nostru ca criteriu. Și de multe ori spunem: „Nu avem nevoie de profesori să ne spună. Știm ce este bine și ce este greșit. Simt ce este bine și ce este greșit!”.

Noi considerăm că a merge după ceea ce simțim nu poate fi de încredere.

Pentru că ne aflăm în lumea așa-ziselor dorințe, suntem plini de dorințe, fie că suntem conștienți de asta sau nu.

• • Dorința de a obține ceea ce ne dorim, ceea ce ne place, sau
  • Dorința de a scăpa de ceea ce nu ne place, de ceea ce ne provoacă durere.

Și una este dorință și alta este dorință. Suntem inundați de dorințe. Și în situație de extrem, ceea ce ni s-a părut bine altădată, acum ni se va părea greșit.

Deci, a merge după ceea ce simțim, nu este un criteriu suficient de bun. Pentru că atunci când suntem în situații limită, mintea va înregistra că am luat ceva, ceea ce nu era al nostru. Și asta este exact ceea ce ne-a adus în situația de extrem în primul rând. Și dacă ne aflăm în sărăcie lucie, de exemplu, înseamnă că în trecut am furat, iar sămânța a rodit și acum ne-am trezit în lipsuri. Dacă fur acum, învârt din nou roata și în viitor voi trăi iar în sărăcie.

Poate în acest moment mi-am rezolvat problema, am luat mâncarea altcuiva și nu mai îmi este foame. Dar va veni ziua când îmi va fi foame din nou. Pentru că continui să semăn semințele furtului.

Deci, nu ne putem baza pe sentiment, pentru că ne complică viața. Este unul dintre aspectele respectării moralității în timp ce suntem atașați de această viață. Respectăm moralitatea în funcție de ceea ce simțim.

Dorința noastră de a ne simți bine este un lucru lumesc. Vrem ca în această viață, să ne simțim bine și nu vrem să ne simțim rău. Acestea sunt două dintre cele opt gânduri lumești despre care Drakpa Gyeltsen ne vorbește în verset.

Dar practicarea unei vieți morale
În timp ce ești atașat de ea
Vor adânci mai mult rădăcinile
Celor opt gânduri lumești.

Deci, acest factor de a ne simți bine sau de a evita să ne simțim rău nu poate fi un bun profesor al moralității noastre, pentru că ne va trăda și ne va complica. Ca practicant spiritual, vor exista multe situații în care a face ceea ce este corect va fi ceva ce nu ne va conveni și poate chiar va fi şi dureros.

Sentimentul este un motiv lumesc și, prin urmare, nu poate fi luat ca un criteriu moral.

Ca practicant spiritual trebuie să separăm complet decizia referitoare la ce este corect de făcut sau ce este greșit, de sentimentul pe care îl avem, pentru că nu este un profesor bun. Este un profesor lumesc, al acestei vieți, care caută să se simtă bine sau să evite să se simtă rău și ne complică. Este exact ceea ce aduce situațiile dureroase în viața noastră. Și acesta este un exemplu.

De multe ori, pe măsură ce progresăm ne vom afla din ce în ce mai mult în aceste situații, în care a face ceea ce este corect nu va fi ceva tocmai plăcut pentru noi.

De exemplu: sunt la servici și am primit o sarcină de făcut de la șef. Nu am avut timp s-o îndeplinesc sau am uitat de ea, sau am încercat tot posibilul și nu am executat-o. Șeful deja a uitat de ea sau poate că nu a observat.

Ce să fac? Mă duc să-i spun? Nimeni nu mă întreabă, șeful nu mă întreabă. Oare ar trebui să-i spun ce s-a întâmplat sau mai bine mă fac că plouă. Ce voi face?

A ascunde informația că nu mi-am îndeplinit sarcina, de exemplu, este o formă ușoară de minciună. Nu mințim, dar nici nu spunem exact adevărul.

Pe termen scurt, mi se pare că am evitat situația neplăcută, nu-i așa? Nimeni nu țipă la mine, nimeni nu observă, a trecut totul în pace, mergem mai departe. Dar eu am fost martora când am ascuns adevărul. Mintea mea a înregistrat: „Nu am spus tot adevărul”.

Copacul este întotdeauna similar seminței din care a crescut. Deci, dacă decid să nu spun întregul adevăr sau să spun o parte din adevăr, sau să las altuia o impresie falsă, atunci care va fi rezultatul? Doar unul negativ. Din faptul că am fost nesinceră, nu voi avea parte de ceva bun în viață. Pentru că eu am fost acolo când m-am fotografiat făcând ceva lipsit de sinceritate. Așa că, ceea ce se va întoarce asupra mea, va fi lipsa de sinceritate a altora. Cineva mă va minți sau îmi va ascunde lucruri.

Și totuși neplăcerea a fost evitată, iar șeful nici nu a observat. Spunem, că acest rezultat, nu poate să apară din sămânța de a ascunde adevărul. Pentru că rezultatul este întotdeauna similar cauzei. Ceea ce înseamnă că nu există nicio legătură cauzală între ceea ce am spus și acest rezultat. Acest rezultat, în care a fost evitată neplăcerea, este rodirea unei semințe complet diferite, pe care am plantat-o cu mult mai înainte când eu am evitat altuia neplăcerea.

Pe de altă parte, faptul că nu spun acum adevărul, va planta o sămânță care va rodi când altcineva mă va înșela sau va ascunde adevărul. Nu există nicio legătură cauzală între a nu spune adevărul și evitarea neplăcerii. Este doar o apropiere imediată în timp.

Deci, dacă motivația noastră de a face sau nu ceva, este după cum ne simțim, moralitatea noastră va eșua.

Un practicant spiritual care învață aceste lucruri trebuie să observe decalajul de timp dintre cauză și efect. Întotdeauna va exista un decalaj de timp în maturizarea karmei. Ceea ce facem acum, va rodi mult mai târziu.

Ceea ce îmi va aduce rezultatul dorit, nu este legat de ceea ce fac acum. Ceea ce intenționez să obțin prin faptă nu este ceea ce se va întâmpla. Ceea ce se va întâmpla este în funcție de calitatea faptei pe care o fac. Şi asta se va întâmpla mult mai târziu.

Șeful va observa sau nu. Adică, ori voi fi într-o situație neplăcută, ori a fost evitată, nu are nicio legătură cu ceea ce am făcut acum. Situația depinde de karma acumulată în trecut care se manifestă acum.

Cu toții căutăm în această viață să ne simțim bine și suntem dispuși să denaturam moralitatea în funcție de asta. Și atâta timp cât nu suntem conștienți că facem asta, nu vom putea preveni aceste situații și vom continua să acumulăm cauzele suferinței. Continuăm să învârtim roata suferinței și în acest fel nu ne putem elibera.

Și mai mult de atât, întotdeauna copacul este mai mare decât sămânța din care a provenit, iar dacă acum problema mea cu șeful este minoră, în viitor voi avea parte de înșelăciune care mă va răni.

Ideea nu este să renunțăm la a ne simți bine, sau să nu ne bucurăm în viață, să trăim cu ceea ce nu ne place. Nu acesta este scopul în budism sau a unei căi spirituale.

Ideea este, de a nu îndrepta moralitatea în funcție de cum ne simțim. Și asta este ceva foarte subtil de a distinge.

În lecția trecută, dacă vă mai amintiți, ne-am comparat cu gâsca care nu poate bea numai laptele din amestecul de lapte și apă. Această deosebire este foarte subtilă deoarece:

Suntem plini de emoții,

Suntem plini de preferințe,

Suntem plini de dorințe.

Deci pentru a aplica acest criteriu avem nevoie de înțelepciune și avem nevoie de o decizie conștientă de a-l aplica chiar și în situații dificile.

Și de ce am face acest lucru? Pentru că în cazul șefului, avem iluzia că dacă ascundem adevărul nu va trebui să suferim de reacția șefului. Dar asta este o iluzie. Nu așa funcționează lucrurile.

Este imposibil ca din ceva lipsit de onestitate să răsară plăcere. Este o iluzie a cauzalității care este greșită, care nu este adevărată, care nu a funcționat niciodată și de aceea suntem încă într-o viață de suferință. Din această cauză încă îmbătrânim și murim.

Prin urmare, suntem înrobiți iluziei că dacă lucrurile sunt apropiate în timp, una provoacă alta. Nu există nicio legătură cauzală. Suntem înrobiți de credința că lucrurile sunt așa cum apar în fața noastră, iar aceasta este iluzia. Lucrurile care ne apar în fața noastră sunt o iluzie. Lumea nu funcționează așa. Nu aceasta este legea lumii.

Deci, dacă am practicat deja și am depășit acest tip de atașament față de această viață, cum vom arăta în exterior? Vom arăta puțin ciudați. Noi suntem cei care punem întrebarea al cărei răspuns este clar în prealabil.

– „Nimeni nu te-a întrebat, de ce să spui?”

– „Oh, tocmai pentru că nu m-au întrebat, va trebui să spun.”

Eu am fost acolo când nu mi-am terminat sarcina primită și mintea mea a înregistrat două karme negative:

• Una că nu mi-am îndeplinit sarcina primită, și
• Alta că nu am spus adevărul despre asta.

Întrebare: Dacă am opțiunea de a spune sau nu a spune, înseamnă că am posibilitatea de a alege. Dar alegerile mele sunt dictate de karma. Deci, pot alege?

Răspuns: Da, este adevărat că alegerile noastre sunt dictate de karma. Dar avem iluzia alegerii și de aceea putem alege.

Am iluzia unei mese și de aceea am o masă. Dovadă că pun lucruri pe masă și ele nu au căzut. Este adevărat că lucrurile sunt goale de orice natură și dictate de karma, dar ele funcționează. Deci, este adevărat că am iluzia alegerii, dar:

 

Îmi apare ca alegere

↓

De aceea pot alege

↓

Și ca atare va funcționa ca o alegere

↓

Iar ea va planta următoarea karmă

 

Nu vom intra acum să detailăm ce este bine și ce este greșit, pentru că nu avem timp pentru asta aici. Dar puteți citi cursurile predate pe site, mai ales cursul 7.

 

Respectarea absolută a jurămintelor creează libertatea

Cu timpul ne vom obișnui să deosebim sentimentul pe care îl avem despre lucruri, de ceea ce este corect sau greșit. La început ne va fi greu să discernem, pentru că suntem obișnuiți să ne eschivăm și să căutăm calea ușoară. Dar cu timpul ne vom obișnui cu asta și ne vom simți din ce în ce mai bine, fapt care ne creează mai multă libertate. Nu trebuie să spui o minciună din niciun motiv. Din nici un motiv nu ar trebui să mințim. Nu va mai fi nevoie să ne amintim ce i-am spus unuia și ce i-am spus altuia. S-a terminat. Iar acest lucru ne va aduce libertate în inimă.

Fie că va veni o reacție negativă sau nu va veni o reacție negativă, acest lucru a fost plantat de mult. Este ca povestea cu irakianul din Basra. De mult a fost plantat. Suntem complet liberi să facem mereu ceea ce trebuie.

Ca urmare, ne vom simți mai bine și corpul nostru va începe să se schimbe, datorită legăturii strânse dintre corp și gânduri. Corpul se va schimba și lumea noastră se va schimba.

 

Nu vom mai fi puși la încercare

Cu timpul vom fi mai puțin puși la încercare. Suntem supuși încercării atâta timp cât ne-am gândit că poate nu spunem adevărul. Dar când posibilitatea de a nu spune adevărul am șters-o, nu mai suntem puși la încercare. Trebuie să spunem adevărul, scurt. Prin urmare, lumea noastră va începe să se schimbe și ne va pune mai puțin la încercare.

O condiție pentru ca lumea să înceapă să se schimbe este să ne luăm angajamentul de a trăi conform adevărului și nu conform sentimentului.

Deci, acesta este primul aspect legat de sentiment.

Nici instinctele nu constituie un criteriu bun pentru moralitatea noastră

 

Al doilea aspect

Vorbim în continuare despre eliberarea de atașamentul de această viață în ceea ce privește menținerea moralității. Un al doilea aspect care influențează deciziile pe care le luăm se numește:

Bakchak

Cu toții cunoaștem acest cuvânt, pentru că îl folosim foarte mult. Dar aici îi dăm un sens ușor diferit.

Bakchak de obicei are sensul de sămânță karmică. La sfârșitul fiecărei acțiuni pe care am făcut-o cu gândul, vorba sau fapta, este plantat Bakchak în mintea noastră. Permanent, mintea noastră le înregistrează într-un ritm de 65 dintr-o pocnitură de degete. Semințele (de asemenea) rodesc în același ritm de 65 dintr-o pocnitură de degete. Intră unele și ies altele. Aceste semințe determină calitatea experienței noastre. Dacă mergem la cursul 5 – despre karma, acolo se vorbește despre patru rezultate karmice,

În afară de faptul că,

în viitor vom avea parte de o experiență similară cu sămânța plantată

un alt rezultat karmic, este:

întărirea tendinței de a face același act

Deci, dacă cineva minte o dată, poate că a fost ceva neobișnuit. Dar, a doua oară va fi deja puțin mai ușor. A treia oară va fi și mai ușor, apoi mai trece o altă dată, și poate alte vieți, și va deveni un mincinos patologic. Tendința se întărește. În acest sens vorbim despre Bakchak. Tendința se transformă în instinct.

 

Instinctul este un obicei foarte adânc

Dacă avem obiceiul să facem același lucru mereu, acesta se transformă în instinct. Acum voi spune invers: fiecare instinct pe care îl avem este rezultatul a ceva ce l-am făcut în mod obișnuit mult timp, multe vieți, nu doar în această viață. Aceste instincte provin din ceea ce am făcut în viețile anterioare.

Mulți oameni care sunt buni și care se văd cinstiți, pe care poate și alții îi văd ca fiind oameni cinstiți, vor putea spune: „Nu am nevoie de religie, nu am nevoie de Lama, nu am nevoie de ritualuri religioase, eu știu. În mod instinctiv, știu ce este bine și ce este greșit.”

În meditație, în mod intenționat v-am introdus în anume situații în care să fiți îndrumați de instinctele voastre.

Auzim de multe ori oamenii spunând:

– Am etica mea,

– Simt ce este bine și ce este rău,

– M-am născut așa,

– Am încredere în mine,

– Nu am nevoie de Lama sau de popă sau de vreo lege,

– Știu ce este bine sau greșit, am instincte bune.

Spunem că și instinctele sunt foarte periculoase. Este foarte posibil să aveți instincte foarte bune și într-adevăr să fiți oameni buni și să fiți atrași de a face fapte bine, dar aceste instincte sunt foarte fragile și chiar și ele pot fi puse la încercare.

Poate aveți instinctele de a proteja viața, și dacă veți fi puși la încercare veți omorî. Puteți fi puși în situații în care vor veni și alte instincte.

De multe ori vedem oameni buni, începând cariera în lumea afacerilor. Încep bine, sunt corecți. De-a lungul timpului, diferitele afaceri care li se păreau profitabile încep să decadă. Deciziile lor treptat nu mai sunt oneste.

Drakpa Gyeltsen spune: „Nu te poți baza pe instinctele tale ca un criteriu pentru ceea ce este corect și ceea ce este greșit. Te poate complica la fel ca și criteriul anterior. Instinctul, în mod clar este condus de atașamentul de această viață, de ceea ce îți dorești în această viață. De exemplu, vrei profit sau ca afacerea ta să reușească – asta este una dintre cele opt gânduri lumești, care te va îndrepta spre o direcție care apoi îți va provoca multă suferință.”

Există o poveste frumoasă despre Benjamin Franklin. El a fost unul dintre părinții Revoluției Americane. Nu a fost președinte, dar el a fost cel care a făcut posibilă revoluția, s-a ocupat de finanțarea revoluției. Se spune că a fost o persoană foarte interesantă, foarte inteligentă, originală și integru cu el însuși. Și pe lângă toate acestea îi plăcea foarte mult să mănânce.

Observând atent viața lui și-a dat seama că a uciderea vietăților este greșită din punct de vedere moral. Și că consumul de carne nu este în concordanță cu decizia de a nu ucide, așa că s-a hotărât să devină vegetarian. Acum 300 de ani, în Statele Unite nu existau vegetarieni. S-a hotărât să fie vegetarian, dar nu i-a fost ușor, pentru că îi plăcea mâncarea.

Povestea spune că Benjamin Franklin se afla pe o navă cu pânze în drum spre Franța pentru a obține finanțare pentru Revoluția Americană.

Vremea era foarte liniștită, fără vânturi, și nava nu mai înainta. Fiind blocați multă vreme pe mare, depozitele de alimente încep să se golească, apare frica și oamenii încep să pescuiască și să frigă pește.

Lui Benjamin Franklin îi era foame și începe să stea în cumpănă dacă să mănânce sau nu. El ezita pentru că decise să nu mănânce animale. Își stabilise regula de a fi vegetarian.

El observă cât îi era de foame, cum regula lui nu merge, cum caută justificări pentru a mânca pește pentru că este flămând.

Apoi vede cum oamenii pescuiră un pește mare, și despicându-i burta, începură să iasă o mulțime de pești mici din ea. Așa că își spune: „Oh, dacă și-a permis să mănânce alți peștișori, atunci și am voie să-l mănânc”. Aşa că mănâncă peștele.

Mai târziu, Benjamin Franklin a scris: „Moralitatea mea nu are coloană vertebrală. O voi deforma în funcție de ceea ce simt. Instinctele mele vor deforma morala”.

Deci instinctele sunt foarte fragile, ele nu ne pot ghida. Ele vor deforma moralitatea noastră când dorințele vor fi suficient de puternice.

 

Chiar și ceea ce au spus tata și mama nu este neapărat un standard moral bun

Am vorbit până acum de două aspecte: a nu ne baza pe sentiment și a nu ne baza pe instinct. Al treilea aspect:

Pa Ma

Ma = de la mama, iar Pa = de la tata. Deci, tata și mama.

Un alt factor în păstrarea moralității și în a decide ce este corect sau greșit, este ceea ce am învățat de la părinții noștri.

Când vorbim acum despre atașamentul nostru, nu ne mai referim dacă suntem atașați de înghețată sau de un film bun, ci dacă suntem atașați de ceea ce am învățat de la tata și mama drept criterii de moralitate. Și aici trece un fir subțire.

Asta nu înseamnă că tot ce a spus tata și mama este greșit. Şi să nu ne bucurăm de asta. Trebuie să fim foarte conștienți de ce respectăm moralitatea. Putem găsi nenumărate exemple, fiecare în viața lui, în care ceea ce a spus tata și mama nu a fost neapărat moral.

V-am dat un exemplu extrem din Germania nazistă în care părinții spun copilului: „Denunță-l pe evreu, aceasta este legea noastră!”. O mulțime de lucruri pe care ni le-au transmis părinții, care și ei le-au primit de la părinți lor, nu le-am examinat și ne provoacă necazuri.

Când copilul vine de la școală bătut, mama lui îi spune „lovește-l și tu pe el”, pentru că așa a fost învățată, „Lovește-l îndărăt!”, și în acest fel l-a făcut să-și complice toată viața. Copilul se va duce să de-a în celălalt și astfel va avea parte iar și iar de violență în viața lui.

Deci, nu trebuie să primim tot ceea ce ne-au spus părinții, fără să examinăm.

Cu alte cuvinte, practicantul spiritual care vrea să dobândească libertatea trebuie să examineze fiecare lucru!

• • sentimentele sale,
  • instinctele sale,
  • educația de acasă.

El nu poate lua asta drept criteriu absolut, pentru că o parte din el îi va complica viața.

Putem găsi nenumărate exemple. De exemplu, tata și mama ne spun „ai grijă mai întâi de tine”. Sau „Cum adică? Mă îngrijesc de alții și asta îmi va aduce fericirea? Dar cu mine cum rămâne?” De unde am auzit asta? De la tata și mama. Ei ne-au spus: „Ai grijă în primul rând de tine!”.

De multe ori am auzit în cultura noastră faptul că „familia trebuie să fie preocuparea principală” sau să avem grijă de nevoile celor apropiați înainte de a avea grijă de cei îndepărtați. Toate acestea ni s-au infiltrat în mintea noastră de la o vârstă fragedă, când nu eram critici, când eram complet deschiși, iar tatăl și mama erau pentru noi Dumnezeu. Și ne-a fost greu să le examinăm, și nici nu am observat că aceste lucruri ne dirijează viața.

Multe dintre lucrurile pe care le credem că sunt corecte sau greșite, le-am primit de la părinții noștri fără să punem întrebări. Și se poate ca nici măcar părinții să nu fi observat că ne-au strecurat astfel de idei.

Este foarte important ca practicantul spiritual să înțeleagă că nu contează cine au fost părinții săi, nu contează unde ei au trăit, nu contează ce au crezut, încă există lucruri pe care le-a învățat de la ei, care îl rănesc și vor continua să-l rănească, atâta timp cât nu le examinează și le localizează.

 

Trebuie examinat și ce au spus profesorii

Deci, practicantul spiritual serios trebuie să aibă o gândire complet independentă:

• • Independentă de instincte,
  • Independentă de sentimente,
  • Independentă de ceea ce am primit de la părinți,
  • Independentă chiar și de ce ne-au spus profesorii (de la şcoală), sau chiar profesorii spirituali.

Trebuie să examinăm tot ce ni s-a spus, dacă funcționează sau nu. „Cum examinăm?”, aceasta este o altă întrebare.

Cu alte cuvinte, nu trebuie încetată respectarea moralității, ci trebuie să examinăm cu atenție motivele pentru care păstrăm moralitatea și ce este această moralitate pe care o păstrăm exact.

 

Vom începe să ne schimbăm

Ca rezultat, viața voastră va începe să se schimbe, voi veți începe să vă schimbați, și (prin urmare) altora veți arăta diferit. Pentru că nu veți mai merge la fel cu toată lumea, nu veți mai face ce v-au spus mama și tata. Nu veți mai face ce v-a spus educatoarea de la grădiniță sau învățătoarea de la școala primară. Am preluat o mulțime de lucruri de la ele. Cu siguranță au avut cele mai bune intenții din lume. Dar dacă ne-am întâlni cu ele acum, sau cu profesorul din clasa a șasea, sau cu profesorul de biologie, va fi clar că nu aceasta va fi persoana pe care o admirăm și ale cărei valori vrem să le imităm, a cărei viață a evoluat atât de mult frumos. Dar atunci eram prea mici și deschiși și am primit ce ni s-a dat, și nu am observat că de fapt melodia de fundal ne dictează ceea ce ni se pare bine sau greșit.

Toate celelalte lucruri au limitele lor, au situațiile lor și când suntem atașați de această viață

• • Sub forma instinctelor noastre,
  • Sub forma sentimentelor noaste,
  • Sub forma moștenirii noastre,

Toate acestea ne vor denatura deciziile și ne determină să suferim în continuare.

 

Legile statului și convențiile sociale nu constituie neapărat un standard de moralitate

Din al treilea aspect derivă – patru.

Luk Sol

Este vorba despre cultura în care creștem.

De exemplu: Am mers cu toții la școli. Școlile ne-au supus la examene și ne-au dat note. Ele ne-au încurajat să fim competitivi. Ne-au încurajat de la vârstă fragedă să fim cei mai buni din clasă, să luăm cea mai bună notă din clasă.

Am învățat să ne manifestăm simpatia pentru echipa noastră, nu pentru cealaltă echipă, chiar dacă ceilalți au avut performanțe excepționale pe terenul de sport. Am devenit competitivi.

Lama Dvora Hla spunea că a văzut un videoclip care a impresionat-o foarte mult. În videoclip era prezentată munca unei profesoare cu copii la clasă. Ea îi învățase pe copii să țină carnețelul. Un băiețel este filmat cum scrie în carnețelul său: „Azi m-am bucurat că Johnny a terminat examenul înaintea mea”. Este atât de ciudat pentru noi, dar tocmai asta îi aduce copilului succesul la școală. Acești copii au cu mult mai mult succes la școală decât alți copii. Ei plantează semințele succesului.

 

Mintea noastră se revoltă

Cineva poate să obiecteze și să spună: „Da, aceste lucruri sunt foarte importante, dar nu oricine poate intra în acest teritoriu.”

Ce face mintea? Ea se împotrivește. De aceea este nevoie să examinăm lucrurile și trebuie să experimentăm singuri legile karmei, înainte de a face afirmații că lucrurile nu funcționează. Și cu siguranță va fi greu să venim cu dovezi contrare.

Vorbim mult despre legile karmei și avem multe de învățat despre ele în cursurile noastre. Este adevărat că ceea ni se spune este atât de diferit și de contrar lui Luk sol, a culturii în care am crescut, care ne trezesc îndoieli și obiecții. Rolul nostru este de a le examina.

Cei care ne transmit toate aceste învățături sunt mari Lama, ființe iluminate, a căror scop este să ne aducă la fericirea sublimă, iar ei ne spun că este o greșeală în gândirea noastră. De aceea merită să încercăm să verificăm ceea ce ei ne transmit.

Iar eu spun: nu faceți tabula rasa, nu primiți lucrurile pentru că eu am spus, sau că Lama a spus, sau pentru că Buddha a spus. Verificați asta. Și sunt modalități de a le verifica. Și în loc de a respinge din capul locului leacul pentru orice suferință, numai pentru că noi

– am fost educați diferit, sau

– am crescut altfel, sau

– avem alte păreri,

cel puțin, hai să le acordăm puțin credit, să le dăm o șansă și să verificăm. Acesta este rolul unui practicant spiritual, iar unul dintre rolurile lui este de a-și elimina îndoielile. Este greu să aducem dovezi că egoismul funcționează, pentru că nu funcționează. Egoismul este sursa tuturor relelor.

Această preocupare numai pentru mine însămi, este sursa, spune maestrul Shantideva, tuturor suferințelor care există în lume.

El spune „totul”! El nu spune: uneori vei suferi din cauza asta. El spune: Toată suferința din această lume vine din grija numai față de mine. Și o spune în mod absolut, fără rezerve: toată fericirea din întreaga lume vine din grija pentru ceilalți și nu există alt loc din care să vină.

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Lama Dvora Hla spunea că cineva care a auzit despre karma și vacuitate, i-a povestit aceste lucruri fiicei sale de 14 ani care avea note proaste la școală. Fetița din proprie inițiativă a început să ajute copiii mai slabi din clasă și a terminat clasa premiantă. Și asta în câteva luni!

Oamenii care au succes în afaceri, sunt cei care își laudă rivalii pentru succesul lor aplaudă atunci când concurenții lor au succes. Ei sunt cei care pun mâna pe telefon și îi felicită direct pe rivali pentru succesul lor. Sau merg și cumpără produse concurenților lor pentru a-i ajuta. Aceștia au mai mult succes decât cei cărora le pasă doar de partea lor și încearcă să-și învingă concurența.

Pentru că atunci când încerc să-mi înving concurența, ce fac? Las amprenta în mintea mea că încerc să împiedic succesul altuia. Când depun energie pentru a preveni succesul altuia, ceea ce înregistrează mintea mea este: „Nu permit altuia să reușească sau intenționez ca el să nu reușească”. Ceea ce mi se va întoarce asupra mea, este că eu nu voi reuși în ceea ce fac.

 

Înțelegerea este cheia

Și singurul mod în care pot reuși, este dacă înțeleg cum funcționează karma. Fiecare act pe care îl fac, fiecare gând pe care îl gândesc, lasă o sămânță karmică în mintea mea. Iar când va rodi, îmi va determina realitatea. Iar dacă acționez pentru a-i sprijini pe ceilalți și succesul lor, succesul va trebui să vină la mine.

Poate nu imediat, pentru că mai există karme anterioare care așteaptă la rând să se maturizeze.

În cele din urmă, echilibrul se va schimba. Cei care știu cum să-și producă succesul, vor avea succes nu odată sau de două ori, ci îl vor avea permanent.

 

Nu tot ce este legal este moral și nu tot ce este moral este legal

Deci, legile statului nu pot fi un factor exclusiv în decizia mea despre ce este bine și ce este rău. Și v-am dat în meditație exemplul legii de interdicție al consumării și produceri de alcool în Statele Unite din anii 1920, conform căruia oricine care era prins că bea alcool, era închis.

De asemenea au existat legi împotriva amestecării rasiale, sau acte legislative menite să impună segregarea rasială la nivelul căsătoriei sau al relațiilor intime, cu penalizarea căsătoriei inter-rasiale și, uneori, chiar a actului sexual între membrii diferitelor rase.

Deci, legea statului nu poate fi singurul factor în a decide ce este corect și ce este greșit. Există legi imorale.

Sunt lucruri care sunt legale și sunt imorale. Sunt lucruri care sunt ilegale și morale.

Noi nu spunem că nu trebuie respectată legea.

Criteriul suprem: înțelegerea profundă a legilor karmice.

Ceea ce spunem este că, în calitate de practicant spiritual care aspiră spre libertate, trebuie să fim arbitrul cu privire la ceea ce este bine să facem și ce nu, și ar trebui să fie dictat

• • Nu după cum ne simțim,
  • Nu după instinctul nostru,
  • Nu după ce au spus mama și tata.
  • Nu după ce spune cultura noastră,
  • Nu după ce este ilegal în momentul de față în țara mea, pentru că asta se poate schimba,

ci trebuie dictat numai în funcție de ceea ce este corect moral, conform legilor karmice. În funcție de înțelegerea profundă a modului în care toată realitatea mea este determinată de acțiunile mele. Iar aici nu există compromisuri.

Singurul lucru care ar trebui să-l ghideze pe un practicant spiritual, sunt legile karmei. Adică, am plantat o sămânță negativă, prin urmare trebuie să iasă un rezultat negativ.

Legile karmei sunt unicul lucru absolut, care funcționează.

Tot ce dorim să subliniem este că criteriul de respectare a moralității nu poate fi legat de această viață și de ceea ce suntem obișnuiți în această viață.

Asta este eliberarea de atașamentul față de această viață.

Eliberarea de atașamentul față de această viață nu înseamnă să renunțăm la plăcerea din această viață. Ci să renunțăm la ideea că plăcerea poate veni dintr-un act ilegal sau un act imoral, de exemplu. La asta trebuie să renunțăm.

Ceea ce va determina decizia mea morală nu va fi în funcție de

• • ceea ce mi se pare mie bine, sau
  • convenție de stat, sau
  • ce a spus mama și tata, sau
  • părerile pe care le am pe care nu le-am testat vreodată.

Trebuie să fie ceva absolut, ca de exemplu, legile karmei.

Verificați-le! Nu credeți orbește.

Concluzia este că practicantul spiritual trebuie să fie complet independent în gândirea sa. Acesta este criteriul succesului lui. Dacă vrem să ne eliberăm, trebuie să ne eliberăm de toate aceste lucruri. Trebuie să fim complet independenți în gândirea noastră.

 

A ne alia cu ființele iluminate

Și asta înseamnă că practica noastră spirituală este o alianță între noi și ființele iluminate, dacă vrem să ne alăturăm lor. Deci este o chestiune privată între noi și ele.

Aceasta nu este o chestiune legată de părinți sau de obiceiul statului. Nu lăsăm aceste lucruri să ne dicteze. Este doar între noi și înțelepciunea ființelor iluminate pe care trebuie să o verificăm. Nu ne vom lăsa conduși de credința oarbă. Și acesta este singurul lucru care ne va permite să ne eliberăm. Orice altceva ne leagă.

La începutul ceremoniei de conferire a jurămintelor Lama spune: „Legământul este între mine și voi. Vă luați jurămintele ca legământ între voi și Lama.”

Facem legământ direct cu Buddha. Nu cu cel care a trăit acum 2500 de ani. Ci cu o ființă luminată care ne-a adus această înțelepciune. Pentru asta avem nevoie de ea, pentru că nu putem vedea noi înșine această înțelepciune, pentru că suntem părtinitori de Tsorwa – sentiment, Bakchak, Pa Ma și Luk Sol. Toate acestea ne dirijează tot timpul și nu putem vom vedea ce este bine și ce este greșit atunci când suntem supuși încercării.

Întrebare: Spui că entitatea iluminată îi dă legitimația acelui elev?

Răspuns: Ființa iluminată ne învață legile karmei. Ea spune: Dacă ucizi furnici, vor trece anii și doctorii vor găsi, de exemplu, că suferi de o boală gravă care nu poate fi vindecată.

• • Există o legătură între a vătăma viața altuia și sănătatea mea,
  • Există o legătură între starea de sărăcie, de lipsuri și deteriorarea sau nerespectarea proprietății altora,
  • Există o strânsă legătură între a nu spune adevărul și înșelăciunea care există în viața mea.

Asta ne transmite ființa iluminată. Singurul motiv de a respecta moralitatea este că dacă o încalc, voi suferi. Pentru că numai eu sunt prezentă la încălcarea regulilor morale. Ea nu ne dă legitimația. Ci ne spune: Dacă faci asta va fi bine, dacă faci asta va fi rău. Verificați.

Cum verificăm?

Să presupunem că cineva are o problemă de sănătate recurentă sau o problemă gravă de sănătate. Și ni se spune: această situație este rezultatul faptului că vătămat viața altora sau a rănit alte vietăți în trecut și, posibil, în alte vieți anterioare.

Dacă este adevărat că există o cauzalitate reală, între vătămarea sănătății mele și faptul că am făcut rău altor vietăți în trecut, și dacă voi începe acum, în modul cel mai strict:

• • Să fiu atent la viața celorlalți,
  • Să nu rănesc viața altora,
  • Să sprijin viața altora,
  • Să am grijă de oameni bolnavi, și
  • Să mă asigur că nu am gânduri care rănesc, ceea ce este un nivel foarte înalt,

Vom vedea, spunem, că vei vedea rezultate. Nu imediat, pentru că este nevoie de timp pentru ca karma să se maturizeze, dar vom vedea rezultate. Și oamenii care au făcut asta s-au vindecat de boli grave.

Ființa iluminată ne spune: „Sămânța asta, așa va rodi. Acum este treaba ta să mergi și să verifici”. Nu ea este cea care ne dă legitimația pentru fiecare act, ci noi ne dăm nouă legitimația, dacă înțelegem bine această cauzalitate.

 

Problema noastră este că nu vedem

Și de ce avem nevoie să venim aici și să auzim asta? Pentru că nu vedem această cauzalitate. Acest mecanism este ascuns. Pentru că există un decalaj de timp între cauză și efect.

Mergem la doctor şi acesta ne spune că analizele nu sunt bune; noi spunem „ooh!”. Sau, merg pe drum și camionul ne lovește mașina și spunem „De ce mi se întâmplă mie asta? De ce tocmai mie?”

Nu reușim să facem legătura pentru că s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Poate că acum mai bine de 20 de ani am omorât eu un gândac. Karma se intensifică. Rezultatul, copacul, este mult mai mare decât sămânța din care provine.

Pentru că nu vedem, nu putem face legătura între lucruri. Și pentru asta avem nevoie de ființele iluminate. Numai ele văd, pentru că au făcut deja calea și au dobândit înțelepciunea care ne poate duce la libertate.

Și puteți spune: „De ce să o cred?”. Nu credeți. Verificați. Și asta este tot. Acum ați auzit toate acestea și dacă aveți vreo problemă în viața voastră care vă deranjează de mult și nu ați reușit să o rezolvați

• • Dacă este în domeniul sănătății
  • Dacă este în domeniul finanțelor
  • Dacă este în domeniul relațiilor
  • Dacă este în domeniul achizițiilor,

orice ar fi, va trebui să le analizați. Nu vă dau aici toate corelațiile. Vom discuta despre ele în lecția următoare și puteți găsi și în cursurile de pe site (www.dharmakaya.ro).

Acesta este un subiect care ridică nenumărate întrebări, deci aveți răbdare și încet, încet vă veți lămuri.

Legile karmice nu se schimbă, ele sunt universale și au fost testate de mii de ființe care s-au eliberat folosind această înțelepciune. Verificați singuri. Deci, concluzia este că practica spirituală, este personală în acest sens, și este doar între practicant și ființele iluminate.

Și nu mai trebuie să intervină nimeni, nici statul, nici tatăl și mama, nici sentimentele mele, nici instinctele mele, nici după cum mă simt. Și dacă aceste lucruri intervin, înseamnă că sunt atașată de această viață. Și asta a venit să ne învețe Drakpa Gyeltsen.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.