înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței
Seminar de meditație
Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente
Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1,a
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Meditație :
Vom începe acest seminar cu o scurtă meditație.
Așezați-vă într-o poziție confortabilă și închideți ochii.
Pentru câteva minute fiți atenți la respirația voastră. Observați trecerea aerului prin nări, înăuntru și în afară. Începeți să numărați zece respirații. Dacă v-ați încurcat, numărați de la început și încercați să ajungeți la zece.
Și acum întrebați-vă care este viziunea voastră despre libertate. Ce este libertatea pentru voi?
Și dacă ați putea cu adevărat să o puneți în faptă, cum ar arăta?
Deoarece meditația vă permite să navigați departe cu ajutorul imaginației voastre, faceți-vă libertatea voastră să fie cât mai profundă, extinsă și frumoasă.
Încercați să vedeți diferite aspecte ale acesteia: interioare, exterioare, în viața voastră exterioară, în lumea din jurul vostru și, de asemenea, în viața interioară, în sentimentele și gândurile voastre.
Dați-i toată culoarea, nuanța, grația și frumusețea care vine cu ea. Și acum comparați această viziune a voastră, acest vis al vostru, cu viața pe care o duceți acum.
Întrebați-vă ce vă împiedică, chiar acum, să realizați acest vis minunat. Care sunt obstacolele în calea libertății depline?
Aveți obstacole în calea libertății depline?
Și dacă există o distanță între viziune și realitate, ce cauzează această distanță? Aceasta este familia voastră? Sau ocupația voastră? Starea contului bancar? Poate că există o problemă de sănătate? Poate aveți angajamente care vă leagă? Încercați să vă uitați ce există în viața voastră care vă împiedică să fiți liberi.
Și acum uitați-vă în voi. Există lucruri în interiorul vostru care vă împiedică să fiți liberi?
Poate aveți anumite trăsături de caracter care vă limitează.
Poate aveți anumite păreri care nu vă lasă să acționați liber.
Poate că aveți credințe pe care le-ați preluat la un moment dat în viața voastră care vă împiedică să fiți liberi.
Poate că există reguli de moralitate care vă îngrădesc și nu vă permit libertatea dorită.
Dacă ar veni cineva și printr-o scamatorie v-ar elimina toate aceste obstacole din viața voastră, ați fi liberi?
Poate că văzând anunțul acestui studiu, ați venit aici cu o oarecare speranță. Care a fost speranța voastră? La ce vă așteptați?
Stați aici și sunteți înconjurați de un ocean de suferință. Oriunde vă uitați sunt oameni care suferă de una sau alta. Oare puteți fi liberi atâta timp cât suferința există în jurul vostru? Și dacă nu, ce puteți face pentru a schimba situația?
Vom reveni la această meditație mai târziu.
Puteți să vă deschideți ochii.
————————————-
Ce este de fapt libertatea, oare există așa ceva?
Bineînțeles că toate acestea duc la întrebarea: Ce este libertatea?
- Oare libertatea înseamnă că avem dreptul de a alege guvernul? Și dacă l-am ales, suntem acum liberi?
- Oare un stat independent este ceea ce ne dă libertate?
- Dacă avem destui bani, dacă există așa ceva, ne va da libertate?
- Sau partenerul potrivit?
- Sau starea de sănătate bună?
- Sau copii sănătoși și buni?
- Sau o casă bună?
- Sau un mijloc de trai sigur?
Toate aceste lucruri la care suntem expuși, de care suntem interesați și pentru care muncim, ne garantează libertatea?
Știm că răspunsul este nu. Pentru că există oameni care au aceste lucruri și nu se simt liberi. Lucruri neplăcute încă li se întâmplă pe neașteptate, fără ca ei să le invite, iar lucrurile la care se așteaptă (şi le doresc), nu li se întâmplă.
Și s-ar putea să avem bani, casă, familie, sănătate și așa mai departe, și totuși, oare suntem liberi în momentele de furie? Oare suntem liberi de a nu ne enerva când supărarea ne lovește? Avem această libertate înăuntru?
După cum se vede nu avem prea mult control asupra minții noastre. Și poate ea este cea care ne leagă.
Și poate că ar trebui să facem un efort să căutăm această libertate în interior.
Oare pot să garantez că voi avea doar gânduri de bucurie și fericire? Pot să garantez că nu va exista nicio durere în viața mea? Am control asupra vieții mele? Și dacă nu am control, pot pretinde că sunt liber? Pot să-mi opresc îmbătrânirea? Moartea mea?
Deci, toate acestea sunt puncte la care trebuie să reflectăm, care pot fi obstacole în calea libertății, obstacole pe calea eliberări.
Oare există o astfel de stare de libertate? Există așa ceva? Dacă toate acestea sunt obstacole, oare există cineva care să fie scutit de ele? Există așa ceva sau doar ne pierdem timpul vorbind?
Și totuși, cu toți avem această năzuință adânc în inima noastră.
Cu toții ați văzut-o aici pe frumoasa noastră zână care ne atinge inimile. Undeva în noi simțim dorul de a fi ușori și de a zbura spre stele.
Deci libertatea înseamnă că suntem liberi de orice obligație? Este asta libertate? Că nu vom avea angajamente? Acest model a fost încercat, de altfel. Hipioții anilor șaizeci, șaptezeci au spus: „Vom fi liberi. Fără casă, fără ipotecă, fără cont bancar, fără nuntă, fără contracte, fără nimic.”
Această mișcare a eșuat lamentabil. Au încercat mulți ani. Cu timpul au văzut că fără bani nu prea le-a mers și au cerut părinților să le trimită un alt cec. În cel din urmă ei înșiși s-au pus pe picioare și au făcut contrar a ceea ce au crezut în tinerețe. Așa că știm deja că acest mod de a se debarasa și de a nega angajamentele nu dă neapărat naștere la libertate.
Lama Dvora Hla spunea că a găsit un eseu pe internet, scris de o tânără despre ce este libertatea pentru ea. Eseul ei a câștigat multe premii. Ce este libertatea pentru ea? Ea scria: „ Libertatea este:
-
- „Când nu există restricții exterioare”, și
- „Când facem ce vrem”.
Și poate acestea sunt primele lucruri la care fiecare dintre noi se va gândi, înainte de a le examina mai în profunzime. Dar al treilea lucru pe care l-a scris a fost:
“Libertatea este de a face ceea ce este demn. Ceea ce este corect să fac.”
De multe ori frustrarea noastră în viață vine din faptul că știm în adâncul inimii noastre ce ar trebui făcut și ce este potrivit de făcut, că există lucruri care ne împiedică să facem asta și nu putem realiza sensul profund al vieții noastre.
Deci, tema acestui seminar este: studiu asupra libertății și al opusului ei, a ceea ce ne încătușează, din punct de vedere budist.
Nu aș vrea să vă blocați în cuvântul „budist”, deoarece nu este specific budismului. Acest lucru este valabil pentru orice căutător spiritual, pentru orice persoană care se află pe o cale spirituală. Și nu v-ați fi aflat aici dacă nu ați fi avut vreo dorință spirituală. Deci, pentru oricine este pe o astfel de cale, acest studiu este pentru el.
De unde vine acest studiu?
Acest studiu a venit din Tibet în urmă cu aproximativ opt sute de ani. Budismul a venit în Tibet, după cum poate m-ați auzit spunând în trecut, cu aproximativ o mie de ani în urmă, perioadă relativ târzie în istoria budismului. Când budismul ajunsese în Tibet, trecuseră deja aproximativ o mie cinci sute de ani de la moartea lui Buddha.
În acest studiu ne vom baza un text care vine din Tibet, scris de cineva pe nume Konchok.
Muchen konchok gyeltsen
El a făcut parte din prima generație de budiști din Tibet. El nu știa nimic despre budism. La vârsta de aproximativ patruzeci de ani, a întâlnit un învățător budist pe nume Bodhi, care era și traducător al scripturilor din sanscrită în tibetană. Învățăturile lui l-au impresionat și entuziasmat pe Konchok. Și ca urmare a acestui studiu și-a dorit foarte mult să înființeze un centru pentru a continua să-l transmită și altora. El a locuit la sud de Lhasa și acolo a găsit un deal care avea solul alb. El l-a cumpărat ieftin, poate pentru că pământul nu era fertil și a înființat un mic centru numit Sakya.
Sa înseamnă pământ și kya – alb.
Deci centrul se numește „Pământ Alb”. Și așa a început tradiția Sakya în budismul tibetan. Aceste lucruri s-au întâmplat în jurul anului 1100-1200. Acest Konchok a avut un fiu pe nume Kunga.
Sachen kunga nyinpo
În acea perioadă, mulți tibetani au început să călătorească în India pentru a afla mai multe despre budism. Budismul a început să se răspândească. Datorită altitudinii din Himalaya, plămânii tibetanilor erau foarte deschiși și nici nu erau imuni la toate bolile care circulau în India, mulți dintre ei s-au îmbolnăvit de tuberculoză și au murit. De aceea budismul nu a trecut ușor din India în Tibet. Mulți tibetani care au venit să studieze budismul și să-l aducă în țara lor au murit pe drum.
Acest învățător Bodhi care era și traducător, a fost unul dintre ei. El a venit și a început să-l învețe pe micul Kunga cum să ia contactul cu divinitatea, cu Manjushri, îngerul înțelepciunii. El este considerat întruchiparea înțelepciunii.
El este mereu reprezentat într-o astfel de culoare aurie. El ține în mână o sabie învăluită de flăcări, sabia înțelepciunii. Sabia de flăcări cu care taie ignoranța.
Așa că Bodhi l-a învățat pe Kunga o practică menită să-l contacteze pe Manjushri. Povestea spune că acest băiețel de doisprezece ani a început să practice ce i s-a spus, dar tot felul de spirite rele veneau și îl tulburau. Avea o mulțime de obstacole, care-l împiedicau să ia contact cu Manjushri. Apoi Bodhi se întoarce și îi oferă o altă practică menită să înlăture obstacolele. În cele din urmă, Kunga depășește toate aceste obstacole și, ca urmare a practicii sale profunde, îl întâlnește față în față pe Manjushri în toată gloria lui. Manjushri îi apare în toată strălucirea și gloria sa.
Vă puteți întreba cum este posibil acest lucru? Poate că sună a basm.
Este în regulă dacă vreți să-l considerați basm. Dar când veți ajunge foarte avansați pe cale, acest lucru se poate întâmpla, pentru că aceste ființe există. Și poate că le-ați întâlnit, dar nu le-ați recunoscut. De fapt, pentru asta avem nevoie de o conștiință foarte pură. Iar când conștiința se purifică, aceiași oameni care vi s-au părut normali, încep să apară brusc în astfel de figuri pure.
Băiețelul Kunga, a cărui minte era foarte pură, îl întâlnește pe Manjushri. Iar Manjushri îi transmite acest scurt text de patru rânduri care apare pe prima pagină, despre cele patru atașamente. În viziunea lui, Kunga când îl vede pe Manjushri și primește acest studiu direct de la el.
tsen di la shen na chupa min,
kam sum la shen na ngenjung min,
dak dun la shen na jangsen min,
dzinpa jung na tawa min,
Ele sunt următoarele:
Cel atașat de această viață – nu practică Dharma.
Cel atașat de roata vieții – nu are Renunțare.
Cel atașat să obțină ceea ce își dorește – nu poate fi numit Bodhisattva.
Cel atașat de lucruri – concepția lui asupra lumii este greșită.
Aceste rânduri par misterioase, dar scopul nostru este de a rezolva misterul.
Manjushri vorbește despre aceste atașamente care îl împiedică pe cel care este deja pe o cale spirituală să ajungă la eliberare. Manjushri vorbește cu un copil care era deja adânc intrat pe calea spirituală și care vorbea direct cu îngerii. El ne spune că și cel care se află deja pe o cale spiritual are multă muncă de făcut pentru a-și desăvârși libertatea.
După cum vedeți, vom scrie și câteva cuvinte în tibetană pentru a vă conecta la autenticitatea acestui text.
Shenpa shi drel
Shenpa = atașament, prindere.
Shi = patru.
Drel = libertate sau eliberare.
Shenpa shi drel înseamnă eliberarea de cele patru atașamente.
Băiatul Kunga intră în meditație asupra a ceea ce a primit de la Manjushri și își dă seama că, de fapt, întreaga cale spirituală este desfășurată înaintea lui în aceste patru rânduri scurte. El înțelege profund tot ce este scris. Crescând mare, Kunga a devenit un mare Lama, unul dintre strămoșii tradiției Sakya, tradiție care s-a răspândit în secolul al XIII-lea în tot Tibetul.
Tradiția Sakya
Au existat cinci mari patriarhi ai tradiției Sakya. În tibetană se numesc:
Sakya gongma nam nga
Gongma înseamnă maestru, tată, persoană sfântă.
Nam face cuvântul anterior să fie la plural.
Nga = cinci.
Adică, cei cinci maeștri.
Vorbim adesea despre Je Tsongkapa, părintele liniei Gelugpa. Învățătorii lui Je Tsongkapa au făcut parte din tradiția Sakya așa că de fapt suntem legați de această tradiție.
O să vorbim puțin despre istoria lor pentru că este interesantă și importantă. Întotdeauna este respectată linia pe care vin mari maeștri, deoarece binecuvântarea învățăturilor vine prin mari Lama. Ei au practicat învățătura, au realizat-o în inima lor și au transmis-o mai departe din gură în gură. Iar voi, după ce o veți auzi, o veți transmite și voi mai departe.
1. Primul dintre cei cinci mari patriarhi ai tradiției Sakya este Kunga, care după ce a crescut a primit numele:
Sachen kunga nyingpo
Sa = pământ.
Sachen = este prescurtarea cuvintelor sakya chenpo.
Chenpo = mare.
Deci, Marele Sakya pe nume Kunga Nyingpo.
Kunga = marea fericire.
Nyingpo = esență.
Marele Sakya, esența întregii fericiri, este numele său complet.
La acea vreme, nu se dezvoltase o tradiție monastică în Tibet și strămoșii Sakya nu erau călugări. Tradiția a trecut din tată în fiu, dacă erau băieți în familie. Dacă nu, trecea la nepoți. Așa a fost, cel puțin la început. A trăit între anii 1092- 1158.
2. Sachen Kunga Nyingpo a avut patru fii, și numai unul a continuat linia pe nume:
Sunam tse
Sunam tse înseamnă viață virtuoasă.
3. Al treilea mare maestru se numește:
Jetsun Drakpa Gyeltsen
Jetsun = înseamnă glorios.
Drakpa = renumit sau faimos.
Gyeltsen = victorios.
Adică, Cel victorios, renumit și glorios.
Acesta fost al doilea fiu al lui Sachen Kunga Nyingpo care a scris un comentariu asupra viziunii tatălui său, a întâlnirii directe cu Manjushri. Desigur că tatăl lui l-a învățat toate conștientizările pe care le-a avut în urma acelei viziuni. Jetsun drakpa gyeltsen a fost unul dintre cei mai mari Lama care au trăit vreodată. Traducerea pe care o primiți este a acestui comentariu pe care l-a scris. A trăit între 1147-1216.
El face parte din linia noastră. Se știe că tatăl său i-a transmis nu numai învățătura deschisă ci și cea secretă. Această învățătură continuă și face parte din tradiția secretă pe care o practicăm, așa că avem o relație foarte strânsă cu Drakpa Gyeltsen.
Acești trei maeștri, tatăl și cei doi fii ai săi au fost numiți „albi ca zăpada”. Nici unul dintre ei nu a fost călugăr. Fiecare dintre ei au avut viziuni extraordinare. Au trăit o viață sfântă și ne-au transmis practica lor.
4. Al patrulea maestru, de asemenea faimos, se numește:
Sakya pandita
Numele lui complet este:
Sakya pandita kunga gyeltsen
El a fost nepotul lui Drakpa Gyeltsen și a scris multe cărți. El a trăit între anii 1182-1251.
Pandita este un cuvânt în sanscrită pe care tibetanii au decis să nu îl traducă și oricine știe tibetana poate vedea în ceea ce este scris că sunt două litere scrise invers.
Pandita înseamnă înțelept. Deci Sakya Pandita înseamnă Înțeleptul Sakya. A scris multe cărți, a tradus mult, a memorat toată „Prajna Paramita” în opt mii de versete și când mergea spre Lhasa le spunea pe dinafară.
A scris cartea „Sakya Lekshe”, o carte de versete de înțelepciune ale lui Sakya.
Sakya Pandita a devenit un mare Lama la vârsta de șaizeci și doi de ani. În acele vremuri în Tibet era considerat foarte bătrân (oamenii mureau atunci la patruzeci de ani). Un prinț mongol pe nume Godan Khan, nepotul lui Genghis Khan a venit la granițele Tibetului.
Genghis Khan a crescut într-un trib nomad din Mongolia. Când tatăl său a fost otrăvit de un conducător local, el avea vârsta de 10 ani. Apoi a fugit cu mama sa în munți. El a crescut și a devenit foarte, foarte dur.
A inventat ceaiul, a inventat noi moduri de a călări, a devenit un mare conducător de armate. El a cotropit China, Vietnam, Coreea, a ajuns până la porțile Moscovei, Afganistan, Pakistan și Orientul Mijlociu. A ajuns până la Viena.
Regatul era atât de vast încât, trei ani îi trebuiau unui mesager să ajungă din capitala regatului la prima frontieră.
Mulți au rămas în Europa. De exemplu, limba maghiară are influențe din limba mongolă. Deci, imperiul lui Genghis Khan era imens.
El nu a cucerit Tibetul, deși Tibetul este cu mult mai aproape de Mongolia decât de Europa, pentru că tibetanii făcuseră un pact cu el și i-au spus: „Lasă-ne în pace pentru că îți vom plăti taxe”. Și asta a durat mulți ani.
Când tibetanii au auzit de moartea lui Genghis Khan, au decis să nu mai plătească taxele. De aceea, prințul Godan Khan a ajuns la granițele Tibetului pentru a-și primi banii. Stând la granița cu Tibetul a început să cunoască puțin budismul de la localnici și i-a plăcut.
Apoi a întrebat: „Cine este cel mai mare lama din Tibet? “
Și i-au spus: „Sakya Pandita, desigur.”
Și „Unde locuiește?”
„Locuiește pe dealul alb de lângă Lhasa.”
Așa că și-a trimis solii să-l aducă pe Sakya Pandita și i-a spus:
„Mai mult decât mă interesează banii tăi, mă interesează învățătura ta, așa că vreau să mă înveți budismul. Și pentru că ești un Lama atât de mare, plin de compasiune și iubești toate ființele, va trebui să vii la mine și să mă înveți iar apoi o voi da tuturor mongolilor. Și dacă nu vii, atunci voi distruge toate mănăstirile din Tibet”.
O amenințare serioasă. Lama care era cu adevărat plin de compasiune și nu voia să fie distruse toate mănăstirile din Tibet, a acceptat, deși era deja bătrân. Călătoria de a-l întâlni pe prinț la granița Tibetului a fost lungă, pentru că Tibetul este un teritoriu mare și dificil de traversat. Și pentru că Sakya Pandita era faimos, peste tot pe unde mergea, era oprit de oameni care îl rugau: „Dă-ne doar puțină învățătură și poți continua.”
Pe scurt, călătoria se prelungea și începu să-i fie teamă, pentru soarta mănăstirilor, că poate prințul o să-și piardă răbdarea, așa că hotărî să trimită prințului pe cei doi nepoți ai săi.
5. Unul dintre ei se numea:
Drogun chugyal pakpa
Semnificația numelui său: „Arya, regele dharmei, protector al tuturor ființelor”. A trăit între anii 1235-1280.
Pe scurt Pakpa.
Pakpa
Pakpa în tibetană este Arya, adică cel care a perceput direct vacuitatea. La acea vreme avea nouă ani iar fratele său avea doisprezece.
Așa că bătrânul Lama și-a trimis pe cei doi nepoți ai săi, în vârstă de nouă și doisprezece ani, pentru a-i face pe plac prințului mongol și pentru a preveni distrugerea Tibetului. Sakya Pandita a sosit șase luni mai târziu la prinț. Până la sosirea lui, cei doi copii mici îl și convertiseră deja pe Godan Khan la religia budistă. Era deja budist. Asta ca să vedeți cine a fost Pakpa.
Și așa budismul a început să se răspândească în Mongolia. Mongolii au încetat să mai ucidă oameni, au încetat să mai sacrifice animalele de sărbători, de anul nou. Până în ziua de astăzi, de anul nou au obiceiul ca în loc să sacrifice o oaie, ei servesc ca ofrandă o gogoașă în formă de cap de oaie. Sakya Pandita a fost cel care i-a convins să transforme sacrificiul în așa ceva.
Mai târziu, micul Pakpa, care nu mai era mic a ajuns la curtea lui Kublai Khan care a fost fondatorul dinastiei Yuan din China și al cincilea împărat-khagan al Imperiului Mongol din 1260 până în 1294. El a proclamat numele dinastic al imperiului „Marele Yuan” și a condus China până la moartea sa în 1294. El este cunoscut și în istoriografie ca Împăratul Shizu al Yuan.
Atunci când Pakpa sosise la curtea regală a lui Kublai Khan (Kublai Khan era pe atunci împărat al Chinei) l-a întâlnit pe Marco Polo. Pakpa a devenit Lama împăratului mongol al Chinei. El a inventat alfabetul mongol și budismul a început să se răspândească sub influența sa în toată Mongolia.
De ce vă spun toată acestea? Pentru că budismul se apropie de noi. Budismul a ajuns până la marginile regatului, inclusiv în diaspora mongolă care trăia lângă Moscova și lângă Marea Neagră.
Mai târziu acest regat mongol s-a micșorat și acești oameni au rămas acolo. De exemplu în regiunea Mării Negre, una este Kalmykia, care practic este un stat mongol. Așa că budiștii au rămas acolo. Mult mai târziu, Hitler i-a persecutat, Stalin i-a persecutat. Au suferit foarte mult în al Doilea Război Mondial. Ei au fugit în Statele Unite, s-au stabilit în New Mexico și s-au ocupat de păstorit. Se pare că nu le-a mers bine, iar într-o zi toată lumea s-a urcat în autobuz și au venit la Howell în New Jersey unde a locuit și trăit Ken Rinpoche.
Această comunitate mongolă din New Jersey a primit terenuri în Howell de la o fundație lăsată de Tolstoi (cel care a scris cartea Război și pace).
Și pentru că nu aveau bani de construit, mongolii au ridicat multe colibe.
Pentru că erau budiști au construit temple budiste, au avut câțiva Lama care au îmbătrânit și au murit. Mongolii l-au rugat atunci pe Dalai Lama să le trimită un Lama și așa a fost trimis Ken Rinpoche, un Lama tibetan care a devenit profesorul nostru și ne-a transmis aceste învățături. Iar toate acestea datorită lui Genghis Khan.
Deci, ceea ce învățați aici vine pe această linie continuă, neîntreruptă, de la ei la noi și bineînțeles de la Buddha la ei. Lama Dvora Hla împreună cu soțul ei au studiat cu Ken Rinpoche la Howell. Geshe Michael a fost elev al lui Ken Rinpoche, iar aceasta este legătura cu autorul textului din fața noastră. Deci aceasta este istoria și acum vom reveni la textul în sine.
Așadar, așa cum am menționat, textul a fost spus de Manjushri micuțului Kunga când era deja pe o cale spirituală. Deci, textul a fost scris practic pentru cineva care este deja pe un drum spiritual și este un practicant serios.
Un alt cuvânt despre această linie de maeștri: după cum știm, Je Tsongkapa a avut profesori din tradiția Sakya. De la Je Tsongkapa s-a dezvoltat linia Gelugpa, linia lui Dalai Lama. Deci ea este legată și de linia Sakya.
Grup Facebook