Lectia 1a - Aci 12 - Dharmakaya

Cursul 12

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”

A treia parte

Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1a

Atunci când spunem rugăciunile, trebuie să ne concentrăm în același timp și pe sensul rugăciunii, și nu să mormăim cuvintele. Trebuie să ne concentrăm pe sensul cuvintelor, pentru a ne deschide inima în semn de recunoștință pentru acest material care este deosebit de important și pentru învățătorii care l-au transmis pe o linie lungă, de la Buddha, prin Maestrul Shantideva, prin învățătorii mei și până la voi. Deci, mai întâi le oferim ofrandă, și apoi ne refugiem în cele trei diamante.

Introducere
Cursul 12 nu este un curs obișnuit, și după părerea mea, el este cel mai avansat pe care îl avem. Și mai avem câteva după el care și ele sunt foarte importante, dar în ceea ce privește conținutul lui, acesta este un curs foarte important. Poate cel mai important.
Acest curs se concentrează pe înțelepciunea vacuității. Această înțelepciune este greu de înțeles, altfel am fi fost cu toții iluminați și nu ar mai fi existat suferință în viața noastră.

Textul și autorul său
Cursul 12 se bazează pe capitolul 9 al cărții „Ghidul de viață al războinicului spiritual” scris de către maestrul Shantideva. Ea este una dintre cele mai importante cărți budiste scrise vreodată în lume.
Sunt onorată că vi-l pot transmite, și vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-ați dat-o.
Maestrul Shantideva, a fost un mare Bodhisattva. El practica noaptea în secret, în camera din mănăstirea în care se afla. Iar ziua dormea. Așa că le-a lăsat impresia celorlalți că este un călugăr leneș, nu este un călugăr bun. Călugării buni trebuiau să studieze, să se roage, să mediteze.
Cei de la conducerea mânăstirii au hotărât că este timpul să-l scoată din mănăstire, pentru ca cei care donau și sprijineau mânăstirea să aibă impresia că în mânăstire se lucrează serios. Dar pentru a excomunica pe cineva, acesta trebuia să săvârșească o infracțiune foarte gravă. De aceea și-au zis: „Îl vom face să plece singur. Îl vom face de rușine.”
În mânăstire se obișnuia ca în fiecare săptămână unul dintre călugări să țină o predică, sau o învățătură în fața unui public numeros. Așa că sosi rândul Maestrului Shantideva să țină predica. Au pregătit un podium înalt. În budism, se obișnuiește ca profesorul să stea pe un podium, ca să stea mai sus față de public; deoarece este foarte important să acordăm respect Dharmei și celor care o predau. Dacă nu acordăm respectul cuvenit Dharmei și profesorilor, nu vom lua în serios învățătura atunci ea nu va avea efect asupra noastră.
Călugării i-au pregătit un tron foarte înalt, dar fără scară – astfel încât nimeni nu avea cum să se urce și să se așeze pe tron. Acesta a fost primul pas de a-l face pe maestru de rușine. Dar când bodhisattva Shantideva a ajuns în fața tronului, l-a atins ușor și, fără niciun efort, a apărut stând pe tron. Apoi i-a întrebat pe cei prezenți: „Vreți să vă țin o predică despre vreo sutră a lui Buddha sau vreți ceva original de-al meu? Și ei i-au răspuns: „Ceva original de al tău”, sperând ca maestrul să se facă de rușine.
Maestrul Shantideva a început să țină predica lui, care era cartea noastră. Călugării și-au dat seama repede de greșeala lor gravă, pentru că învățătura i-a uimit prin înțelepciunea și frumusețea ei.

După cum știți am studiat împreună:

- - cursul 10 care se bazează pe capitolele 1-5,
  - cursul 11 care se bazează atât pe capitolul 6, cât și 7 și am făcut a doua jumătate a capitolului 8 care ne pregătește cu adevărat pentru capitolul 9.

Și avem nevoie de toată această pregătire, nu numai pentru a primi contextul filosofic, ci și să ne pregătim inima și mintea pentru a integra aceste lucruri.
Se povestește că atunci când maestrul Shantideva a ajuns la capitolul 9, a început să se ridice în aer, și încet, încet dispăru din raza vizuală a ascultătorilor săi. De ce? Pentru că nu mai aveau karma să audă aceste lucruri.
Deci, dacă sunteți pregătiți, veți putea integra multe dintre ele. Și asta se va întâmpla de la sine.

Viața noastră spirituală
În seminarul „Moartea și sfârșitul morții” am vorbit despre meditația asupra morții și am spus că există 3 părți principale ale acestei meditații, și fiecare dintre ele mai are încă 3 părți.

- - Prima parte – moartea este certă.
  - A doua parte – data morții este incertă. Nu știm când moartea va veni.
  - Iar a treia parte importantă a fost – că singurele lucruri pe care le putem lua cu noi atunci când murim, sunt realizările noastre spirituale. Orice altceva ne va fi smuls în momentul morții.

Dacă în prezent vă confruntați cu unele lipsuri, greutăți, necazuri, lucruri pe care ați fi vrut să le aveți și nu le aveți, sau lucruri pe care le-ați avut și care vi s-au luat, sau ați pierdut oameni dragi în viața voastră, sau obiecte sau bani, sau locul de muncă, sau respect, sau cariera – în momentul morții, toate acestea vi se vor lua cu forța.
Conform budismului, am trăit deja nenumărate vieți și vom continua să fim în samsara veșnic. Întrebarea este sub ce format. Într-un format iluminat, sau suferind. Pe această linie a minții de la minus infinit la plus infinit, această viață este o virgulă mică. Este un punct mic pe acea linie. Am trăit deja de nenumărate ori.
Tot ceea ce trece de la o viață la alta sunt realizările noastre spirituale, și nu câtă matematică știm, sau câte limbi cunoaștem, sau câte călătorii am reușit să facem. Toate acestea se vor șterge. Nu ne vom mai aminti ce ni s-a întâmplat în viața anterioară.
Vă mai amintiți cine ați fost în viața anterioară? Cine au fost copiii voștri? Cine au fost părinții voștri? Toate acestea se șterg de îndată ce închideți ochii.
Singurul lucru care vin cu voi sunt realizările voastre spirituale. Cât de bine ați integrat ceea ce se predă aici. Cât de bine v-ați dezvoltat bunătatea, generozitatea, înțelepciunea și cât de multe binefaceri ați făcut.
Adevărul este că cele mai multe dintre acestea, dacă sunt făcute superficial, dispar și ele. Ele trebuie să pătrundă adânc în conștiința noastră, astfel încât să rămână cu noi. Ele trebuie să lase în mintea noastră amprente adânci, astfel încât să vină cu noi. Și în cele din urmă se rezumă la câteva experiențe principale:

- - Perceperea directă a vacuității,
  - Dezvoltarea adevăratei bodhicitta, și
  - Realizările tantrice. Tantra are două etape principale și fiecare dintre ele este extraordinară. Dacă o desăvârșim pe prima, suntem deja în paradis. Și dacă o desăvârșim pe a doua, suntem iluminați.

Acestea sunt realizările care vin cu noi. Ele sunt lucrurile cele mai importante care se pot întâmpla în viața unei persoane.

- - A percepe direct vacuitatea.
  - Realizarea adevăratei bodhicitta. Adevărata compasiune pentru toate ființele.
  - Sau realizările din cele două etape ale Tantrei.

Dacă ați ajuns într-unul dintre aceste locuri, sau v-ați apropiat de unul dintre acestea, atunci când vă veți uita înapoi la toate celelalte lucruri pe care le-ați făcut în viața voastră, ele devin minuscule, devin lipsite de sens.

Câți copii ați crescut,
Câte diplome aveți,
Câtă reputație aveți în lume,
Câți bani ați strâns

Toate acestea devin minore față de aceste realizări. Nu suferă comparație.
Acestea sunt realizările pe care le putem lua cu noi.

– Acesta este și motivul de a învăța aceste lucruri.
– Acesta este motivul de a fi budist.
– Acesta este motivul de a practica această cale pentru a ieși și noi și ceilalți din suferință pentru totdeauna.

Toate aceste realizări despre care am vorbit se întâmplă în meditații profunde. De aceea trebuie să începem să practicăm meditația. Și este nevoie de timp ca să ne consolidăm meditația. La început ne va fi greu să medităm, dar cu timpul va deveni mai ușor. Trebuie să aprofundăm meditația, pentru că fără ea aceste realizări nu se vor întâmpla.
Dacă ați studiat bine aceste lucruri, ați reflectat mult la ele, le-ați auzit de multe ori, v-ați dezvoltat meditația și v-ați acumulat condițiile potrivite, se va întâmpla miracolul – veți percepe vacuitatea sau veți realiza bodhicitta. O experiență de câteva minute care vă va schimba nu numai întreaga viață ci și cea viitoare.
Dacă reușiți să ajungeți în acest punct:

- - Nu va mai trebui să suferiți. Nu o suferință reală. S-ar putea să mai aveți câteva vieți viitoare și vi se pot întâmpla lucruri minore. Ați putea avea gripă, dar nu va mai fi nicio suferință majoră în viața voastră. Nu în această viață și nici în următoarea.
  - Veți putea vedea clar următoarea viață.
  - Veți avea o experiență directă cu o entitate iluminată. Nu va fi ca și cum cineva v-ar spune despre Buddha și ființe iluminate, ci le veți întâlni în mod direct. În experiența voastră meditativă.
  - Vă veți vedea iluminarea.
  - Dacă ați ajuns la practica tantrică și o practicați bine și ajungeți la Kye Rim și Dzok Rim, cele două etape principale ale Tantrei, și la realizările lor, atunci veți ajunge în paradis chiar în această viață. Chiar înainte de moarte veți ajunge în paradis, la niveluri din ce în ce mai înalte.

Viața noastră normală, în care mâncăm, dormim, ne facem o casă, învățăm să avem o profesie, să ne câștigăm existența, toate acestea sunt doar condiții care fac posibile realizările spirituale. Tot ce am realizat în viața obișnuită, în momentul în care am închis ochii pe patul de moarte, vor dispărea. Dar ele au rolul, să ne sprijine să ajungem la aceste realizări care nu ne mai pot fi luate.
Dacă viața voastră, vă va conduce la această experiență, atunci ea va avea sens. Cel mai profund sens. În caz contrar, acest sens va dispărea. Știți ce vi s-a întâmplat în viața anterioară? Nu, nu știți, pentru că nu a fost semnificativă. Profesorii noștri spun că motivul pentru care am primit o viață umană, cu toate condițiile minunate pe care le-am descris în Lo Jong, este acela de a face posibile aceste realizări spirituale.
Toată această învățătură – despre raritatea vieții și așa mai departe, este să ne ilustreze cât de rar și extraordinar este, ceea ce am primit. Nu irosiți această oportunitate! Nu vă lăsați derutați de samsara! Ea vă derută în fiecare moment. Se întâmplă una, se întâmplă alta, zi de naștere, nuntă, botez. Ea vă derută în fiecare clipă. Iar viața va trece cu iuțeală, fulgerător. Cine știe când va veni moartea? Ea poate veni în orice moment. De aceea, rolul tuturor meditațiilor despre care am vorbit în Lo Jong și în alte cursuri, sunt pentru ca viața noastră să nu se ducă de râpă. Să ne motiveze de a intra pe cale.

Angajamentul de a studia
Acest studiu este deosebit de important. De aceea, vă rog să fiți prezenți la toate cursurile. Regula cursurilor ACI este ca cei care pierd 2 lecții, nu vor mai putea participa la curs. De aceea, este bine să vă faceți timp pentru aceste cursuri.
Mereu va fi o zi de naștere, o altă nuntă, un alt botez. Dar aceste lucruri pe care le învățăm nu se mai întorc. Și dacă nu puteți veni la curs, îl puteți face cu alți profesori.
Ideea este să vă luați un angajament față de acest material.
Asta nu înseamnă că ieșiți de aici și veți percepe vacuitatea direct. Cu toate că a-și fi fericită să vi se întâmple. Dar fără această cunoaștere, nu se va întâmpla.
Poate celor noi veniți li se pare că exagerez puțin. Nu. Nu exagerez. Lucrul care se află de cealaltă parte a balanței este moartea voastră. Nu există nicio exagerare aici. Deci, lăsați toate celelalte lucruri deoparte, și veniți la curs.

Limba tibetană
În acest curs vor fi multe cuvinte în tibetană. Trebuie să fiți răbdători. Acesta este cel mai serios curs pe care îl avem. Încercați să copiați cuvintele și poate va veni ziua când veți cunoaște tibetana.
De ce este important să știm tibetana? Pentru că această înțelepciune care ne salvează viața ne-a fost transmisă prin tibetani.
Facem tot posibilul să traducem învățăturile, dar există o limită a ceea ce putem face, și mai ales în română. Numărul de traducători este mic. Pentru limba engleză, numărul de traducători este mai mare, dar extrem de mic față de numărul de scrieri. Și mai ales când vine vorba de scrierile secrete. Va veni ziua când veți avea nevoie de tibetană.
Puteți spune: „Atunci voi traduce din engleză”.
Lama Dvora Hla spunea:

„Vă pot spune cât de mult mă chinui aici. Stau cu cinci sau șase cărți în engleză, pe lângă sursa tibetană, și este o muncă grea. Niciuna dintre ele nu este exactă. Este exact aici, este exact aici, este exact aici, dar în fiecare sunt locuri unde nu este exact. Și așa este cu acest material. De ce nu sunt exacte? Nu că vor să ne inducă în eroare. Traducătorii fac tot posibilul. Dar, este rar ca cineva să înțeleagă vacuitatea.
Lucrurile nu stau așa în capitolele anterioare ale cărții. Dar a traduce acest capitol, este o sarcină foarte grea, pentru că rar este ca cineva să aibă o înțelegere suficientă a vacuității, pentru că nu există profesori care să o predea. Așa că fac tot posibilul să traducă textul. Sunt oameni care cunosc bine tibetana, și cu toate acestea traduc același text în douăzeci de forme diferite. Deci, în cele din urmă, trebuie să vă bazați pe tibetana voastră.”

Înțelepciunea vacuității
Subiectul acestui curs este înțelepciunea vacuității. Ce este această vacuitate?
Așa că vă voi da o definiție a ei.
Vacuitatea este acel obiect, pe care dacă îl percepi direct, „percepi” în sensul de a-l experimenta direct, îți permite să elimini orice este impur în tine.
Deci, vacuitatea este acel obiect pe care, dacă îl experimentezi direct, îți va permite să elimini toate impuritățile din viața ta. Toată suferința. Orice formă de existență care este inferioară paradisului.

Dun Kang Shik Ngunsum Du Tokpe Drima Separ Jepa

Acel obiect care elimină orice pată/impuritate din mintea noastră atunci când este experimentat direct.

Dun – acel obiect,
Kang Shik – care
Ngunsum Du – direct,
Tokpe – a percepe, a realiza sau a experimenta,
Drima – pată, impuritate,
Separ – a elimina,
Jepa – a face.

În tibetană, se traduce de la sfârșit la început, verbul este întotdeauna la sfârșit.
Deci, acel obiect care elimină orice pată/impuritate din mintea noastră atunci când este experimentat direct.
Cu alte cuvinte, se poate spune că vacuitatea este o realitate supremă/ultimă.

- - Această realitate, poate fi experimentată doar în meditație profundă, după mulți ani de antrenament în meditație și de studiu a vacuității.
  - Aceasta este o realitate separată. O realitate care este mai înaltă decât realitatea noastră normală.
  - Ea se află în jurul nostru tot timpul, dar nu o putem observa.
  - Acesta este motivul pentru care ne folosim uneori de imaginea diamantului, deoarece este transparent. Transparența diamantului simbolizează faptul că vacuitatea este o realitate înaltă. Suntem scufundați tot timpul în ea, dar nu o percepem datorită ignoranței noastre.
  - Vacuitatea nu este ceva ce o putem percepe prin simțurile noastre. O putem percepe doar cu ochiul înțelepciunii și numai dacă am ajuns la o stare meditativă foarte profundă, abia atunci avem șansa să o percepem.
  - Și dacă reușim să ne conectăm cu această realitate supremă, va stopa tot ceea ce este impur în noi.

Ce este un lucru impur? Orice suferință:

– Bătrânețea noastră.
– Bolile noastre.
– Moartea noastră
– Moartea rudelor noastre.

Toate acestea se vor opri. Ele nu se vor întâmpla imediat ce experimentăm vacuitatea, dar prin această experiență le putem elimina mai târziu, și destul de repede.

– Orice emoție grea,
– Orice supărare,
– Orice gelozie,
– Tot ce nu este bun în viața voastră, va dispărea. Treptat.

Cel care „percepe vacuitatea în mod direct” se numește Arya. Afecțiunile sale mentale, suferințele se vor diminua treptat. Și, în cele din urmă, vor dispărea. Unele dispar imediat, altele se vor diminua cu timpul, dar destul de repede. Corpul va deveni un corp înalt. El este încă impur, pentru că în continuare va trebui să mănânce, să se degradeze, să producă reziduuri, și să moară. Dar el se va purifica treptat. Totul se purifică: mintea se purifică, trupul se purifică. Cel care a perceput vacuitatea este deja pe calea spre paradis și de a fi un înger. Cu toate că experiența durează doar câteva minute, ea este foarte puternică și semnificativă.
Cel care a perceput vacuitatea va deveni o ființă superioară, și întreaga sa lume se va schimba. Deoarece lumea, este o proiecție a minții, atunci când ea se purifică, și lumea se purifică în același timp.
O persoană care a ajuns în acest loc, la această experiență, se numește:

Gyun Shukpa

Gyun Shukpa înseamnă „intrat în flux”.

Ce flux? Fluxul care duce spre iluminare. Asta înseamnă că ești pe calea de a ieși pentru totdeauna din această existență plină de suferință.
Meditația în care se percepe vacuitatea este scurtă. Ea poate să dureze cam cincisprezece minute. Dar pentru a ajunge la acest sfert de oră, trebuie să muncim din greu.

Concepția perisabilă

Jikta

Jik – a distruge, a se dezintegra,
Ta – concepție, vedere.

Jikten este cuvântul în tibetană și pentru „lume”. Ten înseamnă bază. Bază care se distruge, efemeră.
Deci, Jikta înseamnă concepție perisabilă. Această concepție se concentrează pe ceva care se va distruge, pe ceva destructibil.
Acest Jikta este un mod de a privi lumea noastră.
Ea este concepția oamenilor care nu au perceput vacuitatea în mod direct, și care se concentrează pe „eu” și pe „al meu”. Suntem concentrați pe „eu”: acesta sunt eu și acestea sunt lucrurile mele, adică:

- - Corpul meu,
  - Mintea mea,
  - Sentimentele mele,
  - Cunoașterea mea,
  - Conștiința mea.

Nu degeaba, a spus maestrul Shantideva: „Trebuie să fiți pregătiți pentru capitolul nouă, pentru că altfel ori voi zbura eu, ori veți coborî voi”.
Cum ne-a pregătit? Ne-a învățat despre „Eu și celălalt”, de cum să ștergem linia de separare dintre mine și ceilalți. Cum să mai dăm jos din zidurile groase din jurul inimii, datorită cărora avem ignoranță.
Deci, Jikta, este o concepție perisabilă care este preocupată de „eu” și „al meu”. Și când spun „al meu” mă refer la cele cinci agregate ale noastre: corpul fizic, sentimentele, discernământul, factorii mentali și conștiența sau conștiința.
De ce se numește concepție perisabilă sau distructivă?

- 1. Deoarece se concentrează pe „eu” și pe „al meu”, care vor fi distruse. Ea se concentrează doar pe această viață și pe propria noastră persoană.
    Prima verigă din roata vieții, reprezintă ignoranța cu care venim pe lume. În ea putem vedea un orb mergând cu un toiag, fapt ce simbolizează modul în care trecem prin viața noastră, complet orbi. Ne concentrăm pe noi înșine, și fiecare lucru care ni se întâmplă îi dăm amploare și devine centrul vieții noastre, iar în final va dispare.
  2. O altă semnificație este că această concepție, la rândul ei va fi distrusă.
    Când vom percepe direct vacuitatea, această concepție o vom elimina automat, deoarece această concepție reprezintă ignoranța.

În toate cursurile noastre, prin care am trecut până acum, Maestrul Shantideva și ceilalți mari maeștri ne spun că fiecare suferință, fiecare necaz, fiecare dificultate care apare în viața noastră, provine din această concepție, provine din ignoranță.
De ce este așa? Dacă considerăm că „eu” și „al meu” sunt cele mai importante lucruri din viața noastră, atunci când cineva ne rănește sau ne prejudiciază bunurilor, ne umplem de supărare sau ură sau resentimente, și suntem gata să facem orice pentru a-l elimina, îl îndepărtăm din viața noastră, sau îl omorâm. Suntem gata să încălcăm jurămintele, pentru a îndepărta acest lucru neplăcut din viața noastră.
Atașamentul de „eu” și de „al meu”, vine cu un set întreg de sentimente, care ne determină să reacționăm față de cei care ne amenință „eul” și ce este „al nostru”, sau față de ceea ce ne place. Suntem dispuși să încălcăm legile morale de a obține ceea ce ne face plăcere și să ne debarasăm de ceea ce nu ne place. Și în acest fel ne continuăm suferința.

Concepția corectă
Jikta crede că gândacii există de la sine și va merge să se lupte cu gândacii, să facă dezinsecție. Dar firmele de dezinsecție câștigă bine din asta, nu-i așa? Asta dovedește că nu dezinsecția elimină gândacii. Dacă ar fi exterminat toți gândacii, firmele ar da faliment. Pentru că nu asta ucide gândacii. Asta aduce gândacii. Acesta este Jikta. Jikta nu înțelege. Jikta este o concepție care provine din ignoranță.
Nirvana, este situația opusă, în care concepția este pură. Concepția pură înțelege că tot ce este neplăcut în viața mea provine din semințele pe care le-am plantat în trecut atunci când am făcut lucruri neplăcute altora.
Aceasta este înțelepciunea pe care vrem să o obținem, care este opusă ignoranței. Pentru că dacă acum înțeleg de unde vin gândacii, atunci voi începe să scap de ei. Dacă nu înțeleg de unde au venit, voi chema deratizarea și apoi vor veni și mai mulți gândaci.

– Modul de a elimina gândacii este de a-i salva.
– Modul de a avea bani, este să dăm bani. Este contrar instinctelor noastre.
– Modul de a scăpa de dușmani, este de a-i iubi. Iubirea elimină dușmanii.

Dacă înțelegem bine de unde au venit, nu vom mai face toate aceste prostii și atunci suferința noastră va dispărea.
Același lucru putem spune despre șeful care țipă la noi.

1. 1. Primul pas este să tăcem din gură, chiar dacă clocotim în sine noastră.
  2. Iar dacă rămânem cu inima deschisă față de el în timp ce ne ceartă, și ne amintim că el nu există de la sine – îl eliminăm.
    – ori se va muta în alt departament.
    – ori ne vom muta noi în alt departament.
    – ori va înceta să mai țipe.

El va dispărea din viața noastră.
În momentul în care înțelegem bine această concepție, vom elimina lucrurile neplăcute deoarece ne-am schimbat reacțiile, pentru că înțelegem de unde au venit. Și treptat devenim mai fericiți.
O modalitate de a verifica în ce măsură ați înțeles toate aceste lucruri pe care le spunem, este cât de mult vă mai enervați, sau sunteți geloși, sau cât de stăpâniți sunteți de emoțiile negative.

Acordați-vă o șansă!
Dacă înțelegeți bine aceste lucruri, trebuie să fiți din ce în ce mai fericiți. Dacă nu se întâmplă, înseamnă că mai aveți încă multă muncă de făcut. Nu vă descurajați. Este un proces treptat și lent. S-ar putea să mergeți deja pe cale, să țineți carnețelul și să respectați moralitatea, și așa mai departe, dar mai sunt karme vechi care vin. Și nu numai atât, chiar dacă faceți deja aceste lucruri, trebuie să treceți printr-un strat foarte gros de condiționări din mintea voastră.
De aceea oamenii spun „De un an țin carnețelul și fac ce trebuie și încă nu am bani sau încă nu am de lucru sau am bolnavi în acasă”. Aceste karme care se manifestă acum, le-am acumulat pe parcursul a milioane de vieți, ele nu dispar dintr-o dată. Cu siguranță, că dacă nu facem această muncă, ele vor continua să vină. Maestrul ne spune la sfârșit, în capitolul zece: „Acesta este medicamentul suprem. Dar funcționează încet”. Asta la început . Apoi ritmul se accelerează. Cu cât înțelegem mai mult, cu atât rezultatele vor veni mai repede și mai puternice. Dar trebuie să ne acordăm o șansă. Să avem răbdare, și să nu renunțăm când ni se întâmplă ceva neplăcut, pentru că lucruri neplăcute vor continua încă să vină o vreme.
Nu vă lăsați descurajați nici de curs. Veți vedea că el nu este ușor. Nu renunțați, pentru că el salvează vieți.

A. De ce este important să percepem vacuitatea direct?
În acest curs nu vom parcurge tot capitolul. Vom sări peste un număr de versete. Nu putem parcurge întregul capitol în aceste zece lecții. Sper că, cu altă ocazie, le vom putea face pe toate.
Chiar înainte de a citi versetele, vă voi spune dinainte că ele abordează întrebarea: de ce trebuie să percepem vacuitatea direct?
Maestrul Shantideva, care a fost un mare logician, a construit o mare parte a capitolului sub formă de dezbateri sau polemici. El pune întrebarea și tot el răspunde. Nici în sanscrită, nici în tibetană nu există semne de punctuație. Trebuie să decidem care este întrebarea și care este răspunsul, iar fiecare traducător decide în mod diferit. Fiecare comentator decide diferit. A fost foarte dificil să traduc acest capitol.
Cineva întreabă: „Cine a spus că trebuie să percepem direct vacuitatea? Acest lucru nu este cu adevărat corect”! Așa că maestrul încearcă să ne conducă la răspunsul că „da, este necesar să percepem vacuitatea direct”.

Nirvana și iluminarea
Dacă reușim, prin experiența directă a vacuității, să eliminăm toate lucrurile impure din viața noastră, ajungem la ceea ce numim nirvana.

Nyangde

Acesta este cuvântul tibetan pentru Nirvana. Este opusul lui Jikta.

În Jikta vederea noastră este impură. Ea se concentrează pe ceva care este perisabil. Pe când Nirvana, este opusul ei. Nirvana este o stare în care toate lucrurile impure au fost îndepărtate din mintea noastră. Nu mai există emoții negative și nici măcar tendința spre emoții negative. Nu numai că nu ne mai enervăm, dar suntem și incapabili de a ne mai enerva.
Iar aici este important să înțelegem marea diferență dintre nirvana și iluminare

Jungchub

Jungchub înseamnă iluminarea deplină a lui Buddha.

Nirvana este starea în care au fost îndepărtate toate afecțiunile mentale din mintea noastră și toate tendințele spre afecțiunile mentale. În timp ce iluminarea deplină este o stare cu mult mai înaltă. Cel iluminat, nu numai că și-a eliminat toate afecțiunile mentale, dar este și omniscient. El este capabil să ajute toate ființele. El știe exact de ce au ele nevoie și le ajută în modul potrivit și la momentul potrivit.
Maestrul Shantideva, prințul tuturor bodhisattva, care se află pe calea Mahayana, ne va spune în versetele sale, că a percepe vacuitatea în mod direct este esențială pentru ambele obiective, și pentru nirvana și pentru iluminare.
Pentru a ajunge la iluminare trebuie percepută vacuitatea direct. Dar, cineva poate spune: „Îmi este suficient să am grijă de mine, așa că nu am nevoie să percep vacuitatea direct”. „Mă mulțumesc cu faptul că nu voi suferi”.Maestrul spune:„Nici chiar asta n-ai să poți face fără să percepi direct vacuitatea”.
Tot ce-am învățat până acum în capitolele precedente:

- - Cum să facem față supărării,
  - Cum să ne motivăm să depunem efort,
  - Cum să estompăm linia de separare dintre mine și ceilalți,

nu ne poate elibera de suferință. Acestea sunt doar leacuri intermediare, este aspirina. Ele ne îndreaptă spre leacul suprem, adică perceperea directă a vacuității, care este acest capitol.