Category: Cursuri

ACI 9

Lectia 1a – Aci 9

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – prima parte

 

Prosternarea

Fiecare lecție de Dharma o începem prin a face prosternări, iar pentru noii veniți, acest lucru poate să li se pară puțin ciudat și diferit. Dar cu timpul se vor obișnui. Pentru cei din Occident, fie că este evreu sau creștin, prosternările nu există în cultura lor.

Trebuie să ne obișnuim cu prosternările și să înțelegem că deși vedem statui și imagini pe altar, nu ne prosternăm în fața lor, ci la ceea ce reprezintă ele pentru noi.

Prosternarea este un act fizic, care vine să întărească și să aprofundeze legătura noastră cu lucrurile pe care le reprezintă Buddha, profesorii și toate obiectele de pe altar. Toate acestea reprezintă, de fapt compasiunea și înțelepciunea pe care vrem să o dezvoltăm în inima noastră.

Datorită faptului că viața noastră este plină de suferință, războaie și boli, care își au originea în ignoranța noastră, în neînțelegerea noastră, ceea ce dorim să facem este de a întări semințele din inima noastră, astfel încât atunci când vor rodi să avem inteligența, înțelepciunea, compasiunea și capacitatea de a crea o lume fără suferință. Să trăim într-o lume fără suferință.

Deci, prosternarea o facem cu corpul, vorba și cu gândul.

Prosternarea fizică este foarte puternică, deoarece creează tipare în mintea noastră. De fiecare dată când ne prosternăm, întărim această cale a înțelepciunii pe care ne-o prezintă Buddha.

Ne prosternăm înaintea calităților sublime pe care Buddha le reprezintă pentru noi și pe care vrem să le realizăm în inima noastră. Principalul lucru care însoțește toate aceste lucruri este gândul și intenția.

 

Explicația rugăciunilor

Avem două rugăciuni care de obicei deschid lecția:

Prima  – este rugăciunea numită Mandala prin care ne exprimăm recunoștința și respectul față de învățătură, față de profesorii care ne transmit învățătura și față de linia pe care vin.

A doua – este Refugiul, pe care o spunem de trei ori.

Aceasta este o rugăciune în care omul își spune:

„Îmi pun toată speranța pe calea spirituală. Am obosit să tot fug după lucrurile materiale pe care nu le pot ține. Îmi pun încrederea:

–   în ființele iluminate care au realizat calea,
–  în cei care au parcurs deja o cale lungă, care este Sangha, care mă pot ghida pe cale și,
–  în conștientizările pe care le voi dobândi într-o bună zi, iar atunci voi putea să ies din suferință și să ating fericirea și, de asemenea, să-i călăuzesc și pe alții să iasă din suferință și să-i aduc la fericire.

Mă refugiez în această înțelepciune, pe care dacă o voi realiza, ea va fi cea care mă va proteja, pentru că atunci voi ști ce-mi provoacă suferința și ce-mi aduce fericirea, și atunci jocul s-a terminat”.

Deci, acestea sunt cele două rugăciuni ale noastre, și să începem cu prima:  Mandala ∞ Refugiul

 

Motivația corectă de a studia moralitatea – a ajunge la Nirvana

Înainte de a intra în această învățătură este important să vorbim despre motivația de a studia moralitatea. De ce să dedicăm timp acestui subiect?

Singurul motiv pentru a ne dedica timpul acestui subiect, de a-l aprofunda și de a învăța cum să-l aplicăm în viața noastră, este să ajungem la Nirvana.

Deci, acesta este primul gând care ar trebui să se trezească în persoana care vine să învețe despre etica budistă.

Cauza pentru care:

–  au fost stabilite regulile,
–  s-au creat jurămintele și
–  a fost construită întreaga structură despre care vom vorbi mai târziu în curs,

este pentru că există o cale care aduce oamenii la Nirvana.

 

În primul rând, trebuie să știm ce este Nirvana!

Deci, întrebarea este: Ce este Nirvana?

Și dacă întrebăm oamenii ce este Nirvana, vom primi răspunsuri diferite.

Ce înseamnă acest obiectiv atât de râvnit? Pe scurt: Nirvana înseamnă a scăpa de Samsara.

Dar asta nu ne-a rezolvat problema, nu-i așa?   Acum, ce este Samsara?

Deci, ca să înțelegem ce este Nirvana, trebuie de fapt să înțelegem ce este Samsara și atunci vom înțelege ce înseamnă opusul ei.

 

Natura Samsarei

Înțelegerea samsarei nu este ceva simplu, pentru că dacă oamenii ar fi înțeles bine esența Samsarei, ar fi făcut deja calea cu mult timp în urmă. Ei nu ar mai fi venit la aceste cursuri și să-și aducă și prietenii și pe cei dragi pentru a ieși din Samsara.

Majoritatea oamenilor nu înțeleg cu adevărat ce este samsara și nu înțeleg ce este în neregulă cu ea. Oamenii spun: „Nu totul este atât de rău. De ce să ne concentrăm pe suferință? Nu este chiar atât de rău”.

Când oamenii aud: „Ieși din Samsara!”, imediat își imaginează că Samsara este într-un anume loc și vor merge într-un alt loc; poate în Paradis, unde vom sta în tăcere, cu picioarele încrucișate, și asta e Nirvana.

Nu asta înseamnă de a ieși din Samsara, nu este o astfel de tranziție.

În continuare vom detalia pe scurt ce este Samsara, pentru că este un subiect amplu și larg, și asta doar ca motivație.

 

Ce înseamnă că ne aflăm în Samsara?

Când spunem: „Suntem în Samsara”, mai întâi de toate trebuie să decidem cine suntem „noi”. Cine sunt „eu”. Așa că una dintre modalitățile de a privi cine sunt „eu” – este trupul și sufletul. Latura mea fizică și latura mea mentală. Trup și spirit, dacă vreți.

 

Corpul

Să începem cu corpul.

– Corpul are cauze.

Corpul este un lucru în schimbare. Nu există nicio îndoială în acest sens. Orice lucru care se schimbă, vine din cauze; O cauză care duce la un efect. Rezultatul devine cauza următorului rezultat, și astfel există un lanț nesfârșit de cauze și efecte.

A – cauza devine efect B

 

B – devine cauza pentru C

 

Și așa mai departe…

Deci, corpul meu este un lucru în schimbare și are cauze. Și dacă vreți, putem spune, cauzele pentru corpul meu sunt spermatozoizii și ovulul care s-au întâlnit, după care corpul a început să se dezvolte. Dar ceea ce ne interesează acum este că trupul fizic nu este un lucru pur.

– Corpul meu nu este un lucru pur.

Corpul meu, prin însăși esența sa, este ceva care se degradează, se uzează și moare.

Chiar dacă îi dăm corpului numai hrană organică, în cantitatea necesară și la timpul potrivit, și îi dăm exact vitaminele care îi trebuie, și vom face gimnastică, vom dormi cât trebuie, trăim fără stres, fără griji legate de trai, trăim într-un mediu perfect – acest corp tot va muri. Totuși, acest corp se va sinucide.

Chiar dacă facem totul corect, perfect, acest corp se va autodistruge.

Potrivit medicinei tibetane, și poate nu numai, există o competiție între organele corpului nostru. De exemplu, plămânii sunt în competiție cu stomacul, stomacul încălzește corpul și plămânii răcesc corpul. Deci, trebuie să existe un echilibru între stomac și plămâni, de exemplu, pentru a menține sănătatea. Dacă unul slăbește în putere și celălalt crește, atunci facem ori febră, ori răcim, ori pneumonie. Când echilibrul dintre organele corpului este perturbat, conform medicinei tibetane, apar bolile.

Șansa de a avea această stare de echilibru dintre organele corpului, care este starea de sănătate, este foarte mică. Există multe organe în corp și toate trebuie să fie în echilibrul corect. Iar acest echilibru este foarte ușor de perturbat, și acestea sunt bolile. Atunci când un organ devine dominant în detrimentul altui organ, acest echilibrul începe să se strice, celălalt organ nu mai funcționează și ucide corpul.

Chiar dacă îi satisfacem corpului toate nevoile, până la urmă el se va dezechilibra și va muri; nu este nevoie de un accident de mașină ca el să moară, nu este nevoie de cineva care să ne împuște, nu este nevoie de dușmani din afară.

Acest corp de care avem atâta grijă – este cel care ne va ucide.

Dacă ar veni cineva și ne-ar spune: „Vine dușmanul și te va ucide!”. Ne-am mai duce să-l hrănim, să investim bani în el, timp și tratamente și așa mai departe?

Cel mai mare dușman al meu, care mă va ucide cu siguranță – este corpul pe care îl hrănesc și îmi investesc tot timpul pentru el.

Aceasta este Samsara.

Avem un corp Samsaric. Natura lui este impură și de aceea el suferă de boli, îmbătrânește și moare. Și dacă nu este ceva care să-l omoare din exterior – el va muri singur.

Deci, aceasta este o parte a Samsarei – faptul că avem un corp Samsaric, un corp care suferă, într-un fel sau altul.

 

Mintea

A doua parte a Samsarei – este latura noastră mentală – mintea noastră.

Primul Panchen Lama, descrie diferitele forme în care mintea noastră suferă în Samsara. Descrierea este foarte frumoasă și foarte tristă și probabil că ați auzit puțin din ea.

Suferința mentală a oamenilor din Samsara

– Nu suntem niciodată mulțumiți

Primul aspect al minții umane este că ea nu poate fi satisfăcută. Ea este mereu nemulțumită. Muncim din greu ca să obținem ceva ce ne dorim, și după un timp, el nu mai este ceea ce am vrut, sau ne plictisim de el sau ne dorim altceva mai bun. Aceasta este natura minții noastre.

– Fiecare urcuș este însoțit de coborâș

Când este ales un președinte, electoratul izbucnește în urale, oamenii sar în sus de bucurie. Și ce se întâmplă la scurt timp după aceea?

Sondajele opiniei publice și statisticile încep să scadă, necazurile cresc și nu mai există atâta bucurie.

Și asta se întâmplă cu orice lucru din viața noastră. Orice lucru pentru care am muncit, în măsura în care am reușit să-l realizăm, mai devreme sau mai târziu, ni se va părea mai puțin dezirabil în ochii noștri sau ni se va lua cu forța.

Aceleași forțe karmice care ne aduc aceste lucruri, le vor lua de la noi. Deoarece natura karmei este de a urca și coborî: urcă, coboară, iar urcă și iar coboară.

Aceasta este natura noastră:  suntem mereu nemulțumiți de ceea ce avem și căutăm să avem mai mult.

    • Mi-a fost bine în pat. M-am trezit dimineața. Am dormit suficient iar acum vreau să mă scol din pat. Mi-a fost bine înainte, iar acum nu-mi mai este bine.
    • Prăjitura care îmi place atât de mult – pot mânca una, două, cinci prăjituri. Dar dacă ar trebui să mănânc zece, cincisprezece, douăzeci, nu va mai fi așa de bine. Aceasta este natura noastră, prin definiție:

–   Același lucru care ne aduce plăcere – ne va aduce mai târziu aversiune.
–   Același lucru care ne aduce sănătate – ne va provoca boală.
–   Același lucru care ne aduce o relație de dragoste – o va sabota.

Aceasta este samsara, o parte a ei.

– Suntem supuși forțelor karmice

Orice lucru din viața noastră, plăcut sau neplăcut, de dorit sau nedorit, provine din forțele karmice și, atâta timp cât suntem sub controlul forțelor karmice, din moment ce nu le înțelegem, ele ne controlează și ne conduc viața. Lucrurile vin – și nu pot garanta că vor rămâne. Nu pot garanta că o persoană dragă care intră în viața mea va rămâne.

Pierdem mereu oameni dragi; sau mor ei, sau pleacă, sau nu mai sunt interesați de noi, sau ei nu ne mai interesează.

– Nu există nimic sigur în samsara

Un alt aspect este faptul, că sprijinul oricărui lucru din samsara este precum trestia fragilă.

Să medităm puțin asupra acestui subiect.

Așezați-vă comod și închideți ochii. Concentrați-vă pe respirație.

Fiți atenți la trecerea aerului prin nări, la senzația pe care o aveți și încercați să rămâneți concentrați doar în acel punct de intrare în nări.

Și acum uitați-vă la viața voastră. Treceți pe scurt peste diferitele aspecte din viața voastră; fie la muncă, în familie, legate de sănătate, legate de bunuri, proprietăți, și încercați să vedeți dacă există vreo certitudine în vreunul dintre aceste aspecte.

Puteți garanta că partenerul sau partenera pe care îi aveți acum, va fi acolo mâine sau chiar peste o săptămână?

Există vreo certitudine că vor fi cu voi și peste o săptămână?

Dar munca? Puteți garanta că și peste o săptămână veți avea aceeași muncă?

Uitați-vă la toate aceste lucruri și căutați să vă răspundeți la aceste întrebări. Cu toate că întrebările sunt simple, de obicei nu ne gândim la aceste lucruri.

Dar sănătatea voastră? Vă puteți baza pe sănătatea voastră?

Vă puteți baza pe mintea voastră? Poți garanta că și mâine veți avea același grad de claritate a minții pe care îl aveți astăzi?

Puteți fi siguri că apartamentul sau casa în care stați va fi și peste o săptămână sau o lună?

Sau încă veți mai fi în acea casă?

Dar cămașa sau bluza de pe voi, sunteți siguri că va fi a voastră și peste o săptămână, sau va fi a altcuiva?

Dar corpul vostru?

Uitați-vă în continuare. Încercați să aflați dacă există ceva sau cineva de care sunteți siguri 100% că va rămâne cu voi?

Puteți deschide ochii.

– Viața noastră în Samsara este haotică.

Nu putem prezice

–   În ce direcție va merge relația noastră,
–   Ce va fi cu sănătatea noastră,
–   Ce va fi cu corpul nostru,
–   Unde vor pleca rudele noastre, prietenii noștri,
–   Ce va fi cu inteligența noastră, înțelegerea noastră,

Nu avem nicio certitudine cu privire la nimic.

Aceasta este Samsara.

Natura vieții noastre, a corpului și a minții, este impermanența.

–  Nu avem control asupra situației noastre

Totul este în continuă schimbare și nu înțelegem de ce și cum se schimbă lucrurile. Pentru că dacă am fi înțeles, nu ni s-ar mai fi întâmplat accidente, boli, războaie și toate lucrurile nedorite, nu-i așa? Nu știm cum să prevenim aceste lucruri pentru că nu știm exact de unde vin. Oamenii pe care îi iubim astăzi pot deveni cu ușurință în cei care ne urăsc mâine. Toate acestea se întâmplă tot timpul, dar și invers.

Ideea este că nu controlăm nici o situație. Situația ne controlează pe noi.

Nu știm de unde vin lucrurile și asta este suferință, pentru că nu putem fi siguri de nimic!

Aceasta este suferința Samsarică și ea este legată de conștiința noastră. Fiecare lucru bun pe care îl avem se uzează și ne va fi luat mai devreme sau mai târziu, dacă nu înainte de moarte, în momentul morții. Totul se schimbă, totul este precar, nu există nicio garanție pentru nimic.

Deci aceasta este natura Samsarei – nu putem garanta nimic, nu putem fi siguri de nimic.

– Titlurile pe care le avem, nu ne vor proteja

Lama Ken Rinpoche, obișnuia să râdă de cei care veneau la el și îi spuneau: „Sunt doctor”, „Sunt profesor”. „Asta îmi va garanta faima și reputația” – poate.

Lama Dvora Hla povestește despre un mare profesor cu care lucrase dânsa, un cunoscut matematician cu reputație și faimă și multă onoare, dar și cu multă aroganță, care devenise senil la patruzeci de ani. S-a îmbolnăvit de Alzheimer. Pentru că cu cât aroganța este mai mare, cu atât claritatea minții se pierde. Deci rangurile, titlurile nu pot garanta nimic. Profesorii mor.

– Asigurarea nu ne va proteja

Ken Rinpoche spunea: „Ah! Vă cumpărați certificat de asigurare. Asta este ceea ce vă va da siguranță”. Acesta este stratagema firmelor de asigurări. Ei iau bani și spun: „Acum vă dăm asigurare”. Așa ceva nu există în Samsara.

Muncim toată viața să ne plătim rata la casă. Și nu știm când vom muri sau copiii vor cheltui toți banii luați pe vânzarea casei. În două luni pot cheltui tot ceea ce am muncit o viață întreagă.

–  Nu putem controla starea minții noastre.

Habar n-am cum mă voi simți mâine. Azi îmi este bine, dar nu știu dacă mâine nu voi fi deprimată.

Așadar, când spunem „ieșirea din Samsara”, ne referim la faptul de a ieși din situațiile pe care le-am descris și sunt multe altele.

Asta înseamnă să ne părăsim locul în care locuim? Nu ! Nu înseamnă să ne schimbăm locul.

În prezent, nu avem control asupra naturii samsarice a minții noastre, pe când Nirvana este starea în care ieșim din această stare de lipsă de control. Aceasta este situația în care toate fenomenele pe care le-am descris nu mai există în viața noastră.

 

Avantajele de a scrie în tibetană

Pentru cei dintre voi care sunteți noi veniți la curs, veți vedea cuvinte și fraze în tibetană.

De ce alegem să facem asta?  Ca să ne convingem că lucrurile provin dintr-o sursă autentică.

Învățătura a fost transmisă prin tibetani și de aceea este bine să învățăm conceptele pe care le-au folosit.

În cursurile mai avansate veți vedea că există moduri de gândire greu de transferat dintr-o limbă în alta, mai ales când se ajunge la filozofie și logică care sunt frumos construite în tibetană.

Mai există și un alt motiv, și acesta este că dorim să ajungem la iluminarea deplină a lui Buddha. În stadiile avansate, trebuie să ne bazăm pe o învățătură care nu a fost tradusă în alte limbi, care apare doar în tibetană. O parte din ea apare în sanscrită, sanscrita este, de asemenea, o limbă bună de învățat și cine știe când va fi tradusă? Ea nu este tradusă nici măcar în engleză, darămite în română. Facem eforturi pentru asta, și cine știe, poate că voi veți putea învăța tibetana și veți putea citi aceste scrieri și le veți traduce, astfel încât să le transmiteți mai departe.

Există mii și mii de scrieri și, cu toată bunăvoința, o persoană nu le poate transmite, nici două și nici zece persoane. Oamenii trebuie să dobândească aceste cunoștințe pentru a le putea transmite mai departe. Există oameni printre noi care traduc scripturile și își dedică viața transmiterii Dharmei și transmiterii acestor cunoștințe sfinte altora, astfel încât ei să poată ieși din suferință. Dar este mult de lucru, mai ales în stadiile avansate. Încercați să repetați după mine cuvintele și încetul cu încetul vă veți obișnui cu tibetana.

 

Definiția Nirvanei

Ce înseamnă această Nirvana spre care aspirăm, și care este opusul Samsarei?

Iată definiția Nirvanei.

Nyundrip ma lu par pang pey so sor tak gok

Nyundrip  – obstacolele afecțiunilor mentale, Klesha în sanscrită. În pali: Klesa
Ma lu par  – fără excepție,
Pangpa – eliminare,
So sor – individual,
Tak gok – este practic o combinație de două cuvinte, adică:
Tak – înseamnă analiză,
Gok – încetare.

Klesha –  ne întunecă mintea. Adică, gândurile sau sentimentele care ne tulbură liniștea sufletească, precum ura, gelozia, supărarea, mândria. Câte sunt? 84.000.

În cursul 10 am vorbit despre 6 afecțiuni mentale principale, și am enumerat 20 secundare.

Pe scurt, iată definiția Nirvanei:

„Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție.”

Deci, Nirvana este starea în care toate emoțiile tulburătoare s-au oprit complet, fără excepție, în mod ireversibil.

Avem obiceiul de a ne enerva pentru moment și apoi ne liniștim în următorul. În Nirvana, a încetat chiar și capacitatea de a ne enerva. Nu mai putem fi enervați. S-ar putea să fim răniți fizic, dar liniștea noastră sufletească nu va mai fi tulburată, rămânem în pace.

Cei care ajung la Nirvana pot avea încă un corp, și s-ar putea să mai simtă dureri fizice, și sunt alții care ajung la nirvana fără să mai fie într-un corp fizic, dar mintea lor este complet în pace. Nu mai pot fi supărați. Nu mai văd nimic enervant, sunt perfect liniștiți. Este greu de imaginat o astfel de situație.

– Gelozia/invidia. De fiecare dată când cineva obține ceva bun și este fericit, și eu sunt la fel de fericită pentru el, ca atunci când obțin eu ceva bun, De fiecare dată când cineva este fericit de ceva, și eu sunt la fel de fericită.

– Bucuria de răul altuia. Să luăm situația inversă. Când cineva face o prostie sau greșește sau i se întâmplă ceva rău, dacă este cineva apropiat, s-ar putea să ne pară rău. Dar când auzim la știri de alții sus puși, s-ar putea să nu ne pare rău. Ce spunem? „Așa îi trebuie!”. Nu ne întristează necazul lor. În sinea noastră poate ne bucurăm de răul lor.

Și acum să ne gândim la mintea care nu are acest lucru în ea. Mintea care nu se mai poate bucura când cuiva îi merge rău. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de minte, pentru că nu suntem așa.

– Mândria. „Sunt mai citit”, „Sunt mai bun”, „Sunt mai inteligent”, „Sunt mai talentat”, „Sunt mai spiritual”, „Am multe conștientizări”.

Gândiți-vă la o situație în care cineva vă spune ceva, și nu contează cine este, și la ce nivel este, și de unde provine, îl vedeți ca pe cineva care vă învață, un  cadou pe care vi-l oferă. Nu contează cine este și cât de mult știe și dacă este pe o poziție mai înaltă ca voi sau sub voi. Toată această comparație nu mai există, nu mai este relevantă.

 

Natura Nirvanei

Orice lucru care ne tulbură, care ne face să ne simțim triști, deprimați, descumpăniți, invidioși, furioși, iritați, nemulțumiți – toate acestea nu mai există în nirvana.

Dacă cineva este foarte aproape de un mare Lama, uneori Lama îl poate face să simtă gustul ei, iar odată ce a dat de gust, nu va mai fi atras niciodată de samsara, pentru că orice altceva este lipsit de sens.

Orice plăcere samsarică este nimic în comparație cu plăcerea Nirvanei.

Shiwa

Shiwa înseamnă pace, liniște.

Această stare în care toate afecțiunile mentale și toate semințele lor au încetat complet, chiar și potențialul de a deveni furios sau gelos a dispărut, este o stare de pace deplină. O pace care este greu de descris. Aceasta este Nirvana.

 

Cum se ajunge la Nirvana?

Dacă desenăm axa dintre samsara și iluminare, ea ar arăta așa:

Undeva de-a lungul acestei axe, există o etapă foarte importantă numită „perceperea directă a vacuității” – o experiență care se petrece numai în meditație foarte profundă, în care cineva vede direct ceea ce numim „vacuitatea”. După această experiență mai este nevoie de încă multa munca pentru a ajunge la iluminare. Dar ca să ieșim din samsara și să trecem în nirvana, este esențial să trecem prin această etapă.

 

Perceperea directă a vacuității

Înainte de a avea loc această experiență directă, este nevoie de mult studiu pentru a o înțelege bine din punct de vedere intelectual. Toate aceste cursuri sunt predate ca oamenii sa ajungă la o înțelegere destul de bună a vacuității, dar ca să o perceapă direct este mai rar. Nu este imposibil. Dacă ar fi fost imposibil – n-ar fi avut niciun sens să vorbim despre ea. Sunt necesare condiții pentru ca acest lucru să se întâmple, iar acestea există pentru noi. Vom vorbi despre asta mai târziu.

 

Cele trei antrenamente extraordinare

Vom vorbi în continuare despre cele trei antrenamente extraordinare. De ce extraordinare? Pentru că scopul lor este extraordinar: eliberarea de orice suferință. Și vom merge trei, doi, unu.

3. Antrenamentul extraordinar în înțelepciune

Când cineva percepe direct vacuitatea, el dobândește ceea ce numim „înțelepciune”.

Sherab

Sherab înseamnă înțelepciune – unul dintre cuvintele pentru înțelepciune; Tibetanii au multe cuvinte [cu sensul] de înțelepciune.

Deci, ca să ajungem la Nirvana trebuie să dobândim această înțelepciune. Acest antrenament este numit „antrenamentul în înțelepciune”. Și nu este orice antrenament, ci este un antrenament extraordinar.

De ce este extraordinar? Pentru că putem practica tot felul de lucruri. Putem exersa la pian, putem practica călăria sau putem practica sport.

Ceea ce face ca practica să fie extraordinară, este obiectul său. Obiectul său este nirvana și iluminarea. Este ceea ce ne scoate din sclavie spre libertate.

Deci, cum obținem înțelepciunea? Cum percepem direct vacuitatea?

2. Antrenamentul extraordinar de concentrare

Datorită faptului că perceperea directă a vacuității se petrece doar în meditație profundă, trebuie mai întâi să ne dezvoltăm meditația.

Aceasta înseamnă să ajungem la concentrare meditativă care are capacitatea de a ne menține mintea fixată pe un obiect sfânt. Meditația perfectă este ca apa dintr-un iaz care este complet nemișcată, fără valuri, fără mișcare.

Ting Nge Dzin

Ting Nge Dzin – înseamnă concentrarea perfectă pe singur punct.

Această capacitate de concentrare în care avem controlul deplin asupra minții, concentrarea pe un singur punct, se numește „al doilea antrenament extraordinar”.

Când am început meditația astăzi, v-am spus: „Concentrați-vă pe respirație, și fiți atenți la trecerea aerului prin nări”. Probabil că ați observat că în momentul în care v-ați concentrat, v-au apărut deja gânduri care v-au distras atenția, nu-i așa? Cu cât vom practica mai mult, cu atât vom reuși să ne stăpânim mai mult mintea. [Scopul nostru este] Să stăpânim noi mintea și să nu dăm voie gândurilor să o stăpânească.

Uneori mintea este comparată cu un elefant sălbatic, care merge în toate direcțiile. În meditație dorim să îmblânzim acest elefant, adică mintea noastră, dându-i un obiect care să-l țină fixat.

De exemplu, concentrarea asupra respirației este una dintre modalitățile de fixare a minții.

Ting Nge Dzin –  este concentrarea maximă. La acest nivel, mintea este perfect fixată pe obiect. Îi spunem: „Acum stai! Concentrează-te pe obiect! Iar mintea nu mai pleacă de la obiect.

 

Iazul liniștit și limpede

Uneori se spune despre perceperea directă a vacuității, dobândirea înțelepciunii, că înțelepciunea s-ar reflecta în mintea mea, sau mintea mea reflectă înțelepciunea.

Mintea este ca apa dintr-un iaz. Atunci când apa unui iaz este perfect limpede și complet nemișcată, luna se poate reflecta foarte bine pe apă. Pentru ca acel lucru numit vacuitate să se reflecte pe suprafața minții, mintea trebuie să fie complet liniștită și nemișcată. Dacă sunt valuri, reflexia lunii va apărea distorsionată. Așa este și mintea noastră. Atâta timp cât nu a învățat să stea nemișcată și liniștită, nu putem reflecta în el un obiect atât de subtil precum vacuitatea.

Deci primul lucru pe care trebuie să-l învățăm este antrenamentul meditativ, pentru a liniști complet apa din iaz. Mintea trebuie să devină nemișcată, fără valuri. Mulți oameni spun: „Dacă sunt norocos, iluminarea va veni la mine. Conștientizările vor veni la mine”. Aceste lucruri nu se întâmplă de la sine. Mai întâi trebuie să muncim ca să le obținem.

Pentru a putea atinge o stare profundă de meditație, care este necesară pentru perceperea directă a vacuității, conștiința trebuie să fie curată.

Pentru a ajunge la nirvana trebuie să percepem direct vacuitatea.

Pentru a percepe direct vacuitatea trebuie să ajungem la un nivel înalt de meditație.

Pentru a ajunge la un nivel înalt de meditație aveți nevoie de un mod de viață etic.

1. Antrenamentul extraordinar în moralitate

Mulți oameni meditează mulți ani și nu reușesc în antrenamentul lor meditativ. Pentru că mai este nevoie de încă un lucru, și acesta este primul antrenament extraordinar în moralitate.

Tsul Trim

Tsul Trim – moralitate. În sanscrită – Shila.

Pentru a ajunge la Ting Nge Dzin, nu trebuie să fim budiști.

Oamenii ajung la concentrare fără să fie într-o tradiție anume. Putem vedea sportivi buni, care și-au dezvoltat o concentrare incredibilă. Putem vedea la jucătorii de baseball uneori. Când jucătorul este excelent, capacitatea lui de a se concentra asupra mingii este atât de mare, încât se poate vedea fizic cum i se dilată pupilele. El nu vede mulțimea, nu miroase nimic, nu aude voci – este concentrat numai pe minge, ca să o bage în plasă. Acesta este Ting Nge Dzin – concentrarea.

Cât de mult poate să fie în această stare, este o altă poveste. Ideea este că nu este de ajuns de a ajunge la această stare, ci trebuie să și o mențin mult timp. Oamenii își pot dezvolta concentrarea chiar și fără pregătire budistă.

Dar ca să ajungem la un nivel înalt de concentrare în care ne stăpânim mintea ca mai târziu să dobândim înțelepciunea, trebuie să avem conștiința curată.

Dacă luăm iazul ca metaforă, nu este suficient ca apa să fie să fie liniștită, nemișcată, ci ea trebuie să fie și curată, să fie complet limpede pentru a reflecta acel obiect delicat și subtil al vacuității, și asta nu se va întâmpla fără respectarea unui mod etic de viață.

Trebuie să respectăm moralitatea sau un cod moral, pentru a evita acumulările de semințe negative care să ne împovăreze conștiința mai târziu, și care pot rămâne în minte vieți după vieți.

Sunt oameni care atunci când aud de „cod moral” sau „moralitate”, se gândesc la călugări care le sunt interzise multe lucruri și nu sunt niciodată fericiți. Nu este așa. Dimpotrivă, respectarea moralității este o cale de a ajunge la libertate, la fericirea sublimă a nirvanei și, în cele din urmă, la iluminare.

Matthieu Ricard spunea: „Acest cod moral, jurămintele pe care o persoană le ia și începe să le respecte, sunt ca aripile pe care Buddha i le-a dat ca să zboare spre libertate.”

Sunt oameni care meditează mulți ani și nu au succes în meditație. Principalul factor al lipsei de succes, este că meditația nu se bazează pe primul antrenament de respectare a moralității.

Există și alți factori. De exemplu, meditația începe cu cele șapte preliminarii  care creează condițiile propice meditației; acumulăm energii pozitive și le eliminăm pe cele negative (acestea sunt prezentate în lecția 2 – cursul 3).

Una dintre cele șapte preliminarii este confesiunea. Mărturisim fapta care ne stă pe conștiință în acel moment. Dar cu toate acestea, trebuie să evităm lucrurile care ne pot încărca conștiința, de aceea acest curs este foarte important.

 

Etica morală ca o condiție pentru eliberare

Etica morală este foarte importantă. Nu pentru că Buddha ne-a spus: „Așa ar trebui să trăim”, ci pentru că fără moralitate nu ne putem elibera. Fără ea vom continua să suferim.

Și nu doar Buddha a vorbit de moralitate. Maestrul Patanjali în Yoga Sutra începe de la Yama Niyama, versetul 29, capitolul 2. De asemenea, Yogi Swami Swatmarama în Hatha Yoga Pradipika vorbește despre Yama, Niyama și extinde lista de la zece la douăzeci.

Pe măsură ce progresăm, lista crește. Orice tradiție respectabilă are un cod moral.

Dacă tradiția nu are un cod moral, nu este demnă de respect, pentru că nu are ca scop dobândirea unei minți pure, curate, care nu este contaminată.

 

Importanța practicii regulate

Pentru a ajunge la acest nivel de liniște, calm al minții necesar dobândirii înțelepciunii, trebuie să practicăm meditația în fiecare zi.

Pentru cei care nu sunt obișnuiți să mediteze, este bine să înceapă cu 15 minute, și încet, încet se mărește timpul de meditație. Ne antrenăm mintea să revină la un anumit obiect, cum ar fi respirația, așa cum am făcut cu puțin timp în urmă. Accentul în acest curs nu este meditația, de aceea nu voi intra în acest subiect.

Trebuie ajuns la o oră, o oră și jumătate de meditație bună. O meditație în care suntem concentrați, nu agitați, nu somnolenți, ci atenți ca și cum am sta să vizionăm un film bun cu suspans timp de o oră. Trebuie să fim tot timpul interesați de obiect și concentrați asupra lui, fără să ne mișcăm la stânga sau la dreapta.

Pentru a atinge o astfel de stare în care corpul și mintea ni se supun, trebuie să practicăm moralitatea. Trebuie să ducem un mod de viață etic.

Cursuri

Lecția 9b – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9 – a doua parte

 

Vom discuta despre două niveluri ale realității:

Denpa Nyi

Denpa – adevăr
Nyi        – două

Ceea ce înseamnă două adevăruri sau două realități.

Când ne referim la cuvântul adevăr, nu ne referim la sensul de adevăr față de minciună. Nu acesta este sensul cuvântului Denpa; cuvântul se referă la „realitate” sau „obiect”.

Vom diferenția realitatea în funcție de:

– obiecte stabile și obiecte variabile
– obiecte pure și obiecte impure.

Există deci două niveluri de realități:

 

1. Primul adevăr: adevărul fals sau înșelător

kuntzob denpa

Kundzob – fals, înșelător
Denpa      – adevăr

Termenul se mai folosește și ca „adevăr convențional” sau „adevăr relativ”.

Sună puțin ciudat adevăr fals sau înșelător. Adevărul fals este un nivel al realității care este fals, înșelător. De ce este înșelător? Pentru că forma în care apare realitatea nu este compatibilă cu cea adevărată.

În prima parte ne-am referit la pix. Pixul ne apare ca și când ar avea o existență proprie de sine. Am văzut că nu putem să spunem despre el în sine, ce este. Nu știm ce este el în sine.

El nu are nici o natură proprie de sine. Ca el să devină pix , este necesară prezenţa mea. Și pentru a face asta, va trebui să am noțiunea de scris în minte, altfel el este doar o bucată de plastic. Un câine vede în el un os de ros.

Deci nu știu ce este pixul în sine. Dar el apare în realitatea mea ca fiind pix, așa cum în realitatea mea apare tavanul, podeaua, oamenii.

Aproape orice lucru din realitatea noastră, în felul în care el apare, este un adevăr înșelător.

De ce este adevăr (realitate) înșelător? Deoarece felul în care apar lucrurile nu este compatibil cu modul în care ele sunt cu adevărat.

 

2. Al doilea adevăr: adevărul ultim, suprem, absolut

dundam denpa

Dundam – ultim, suprem, absolut
Denpa     – adevăr

Acesta este un nivel cu mult mai ridicat decât primul. Fiecare lucru în parte posedă ambele realități: o realitate pe care o vedem și a doua pe care nu o vedem. Toată învățătura nu face altceva decât să ne stimuleze să percepem cea de-a doua realitate.

Adevărul ultim, absolut al pixului, este faptul că el este gol de orice proprietate de sine.

Adevărul absolut este vacuitatea tuturor lucrurilor, este faptul că ele nu sunt nimic altceva decât o proiecție impusă de karma trecută.

Pixul este în permanentă schimbare. Este greu să vedem acest lucru cu ochiul liber. Cum putem ști asta? Se degradează și într-o bună zi nu va mai fi aici.

Sunt procese pe care nu le vedem cu ochiul liber, cum ar fi petele mele de pe faţă. Nu pot să le văd cum se formează, dar ele continuă să apară. Noi înșine suntem într-o continuă schimbare.

Toate obiectele din realitatea convențională, relativă, înșelătoare, sunt supuse proceselor karmice. Toate sunt în permanentă schimbare, ele sunt fluctuații de energie.

Ele sunt:           sămânța → germinează → devine pom → care dă rod → care dă sămânța

Toate lucrurile sunt energie în mișcare.

Adevărul suprem, absolut al pixului este faptul că el este gol de a fi un pix în sine (el însuși un pix). Acest fapt este imuabil, nu se schimbă atât timp cât pixul există. Vacuitatea pixului este lipită de el. Vacuitatea pixului nu este și vacuitatea gumei de șters. Care este vacuitatea gumei? Guma este goală de a fi ea însăși o gumă.

Vacuitatea este o lipsă. Ceva negativ.

Deci guma are vacuitatea ei, lipsa existenței proprii de sine, ca fiind lipsa ei de sine. Deși fiecare are lipsa ei de sine (guma), pe când pixul are vacuitatea lui, esența lor este aceeași, adică: nici unul nu există/nu apare de la sine.

La nivel convențional ele sunt două lucruri diferite, au funcții diferite, fiecare are realitatea lui absolută și în același timp au aceeași aromă, gust. În limba sanscrită se spune Ekarasa – aceeași aromă. Au același gust din punct de vedere a lipsei lor de sine, a unei existențe proprii de sine.

Ca această cană să fie o cană cu apă, este necesară o conștiință care să atașeze formei și culorilor, eticheta de cană cu apă. Toate acestea vin din mine. Ce este cana în sine? Depinde de cel care o privește, o furnică o privește într-un fel, câinele în alt fel.

Orice obiect din lumea noastră are două adevăruri, două realități, dar obiectul nu este nici una dintre cele două realități. Pentru că nu putem spune că pixul este vacuitatea lui (golul lui)

Vacuitate                     – realitatea absolută.
Vacuitatea pixului   – lipsa oricărei calități (proprietate), lipsa existenței de sine.

Nu putem spune că pixul este vacuitate, pentru că pixul este ceva și vacuitatea este o lipsă a ceva; „nu este”. Dar nici nu pot spune că acest lucru este pix în modul în care mă gândesc la el ca pix. Deci fiecare lucru are vacuitatea lui. Vacuitatea este lipsa existenţei de sine. Este lipsa oricărei calități (naturi) proprii. Pixul este gol de proprietatea de a fi pix.

Acest obiect pe care îl denumesc pix nu este altceva decât un ansamblu de elemente brute, forme și culori: am un cilindru, în capăt am capacul… Pe acest ansamblu proiectez ceea ce îmi dictează karma să proiectez.

Oricine este prezent la această lecție, mă privește din diverse unghiuri, unul mă vede ca fiind plăcută, altul mă vede ca neplăcută.

Fiecare dintre voi are un sistem de valori, noțiuni, idei, pe care îl proiectați asupra mea. Cu toții mă vedeți ca fiind exterioară vouă.

 

Ce înțelege Arya?

El înțelege că dacă voi ascultați pe cineva care vă vorbește despre Dharma — Dharma vine din voi, pentru că profesorul nu are calitatea de a fi el în sine profesor de Dharma, pentru că el este gol de orice calitate.

Voi l-ați creat pe acel profesor așa cum ați creat și pixul.

Profesorul este doar un ansamblu de forme, culori și sunete, date brute. Care este vacuitatea lui? Realitatea lui supremă? Că el nu este ceea ce vă apare în față. Asta nu înseamnă că el nu există. Cu toții îl percepeți cu ajutorul simțurilor, cu ajutorul vederii, auzului și înțelegeți ceea ce el spune.

Când spunem că pixul este gol, nu înseamnă că nu există aici pix.

Noi nu spunem că nu există pixul. Sunt persoane care pot să înțeleagă după o lecție despre vacuitate, că totul este o iluzie. Adevărat este că totul este o iluzie, dar asta nu înseamnă că lucrurile nu există.

Este o iluzie în sensul, că lucrurile există, dar nu în modul în care credem noi că există.

Chiar și după ce vom înțelege realitatea lor absolută, obiectele vor continua să funcționeze așa cum au funcționat și înainte. Adică voi continua să scriu cu pixul, dar deja înțelegerea mea este alta.

Existența dependentă  (interdependența): felul în care există cu adevărat lucrurile.

Întrebare: Eu, Gabriela, sunt o realitate absolută sau înșelătoare?
Răspuns:  Eu sunt o realitate înșelătoare. Gabriela este o noțiune, este ceva pozitiv, ceva care există.

Realitatea este înșelătoare pentru că vedem lucrurile ca existând în exteriorul nostru, apărând sub diverse forme, stabile, cu o existență proprie de sine, pe când ele nu au nici o natură proprie de sine.

Suntem încurcați de faptul că le vedem existând în afara noastră și reacționăm față de ele după cum le vedem, iar acest lucru este temelia neplăcerilor. Deoarece reacționăm la realitatea care ne apare fără să o înțelegem.

Vreau să înțeleg de ce îmi apare aici pixul și aici paharul și nu invers? De ce nu pot scrie cu paharul? De ce câinele vede pixul ca ceva de ros? Ce ne determină? Cu alte cuvinte: De unde apare această realitate înșelătoare?

Ten drel

Înseamnă existența dependentă sau condiționată.

Este deosebit de important să înțelegem existența noastră convențională deoarece ne va permite să ne creăm o realitate mai bună decât cea care o avem. Ne permite să ne transformăm realitatea.

Dacă este adevărat că pixul este gol în sine de orice proprietate, și pentru ca el să fie pix, este necesară prezența mea, în aceeași măsură pot spune că dacă va veni cineva să mă insulte, este necesară prezența mea pentru ca eu să fiu cea ofensată. Numai eu voi putea da cuvintelor sensul de ofensă pentru ca ele să mă jignească. Fără prezența mea, ele sunt simple cuvinte, sunete sau litere. Dacă eu nu le voi da sensul de insultă, atunci va fi imposibil ca eu să fiu ofensată.

Dacă lucrurile stau așa, atunci aș vrea să înțeleg de unde vine ofensa? Dacă cuvintele în sine sunt goale de a fi o jignire, și cu toate astea mă simt jignită, de unde vine jignirea?

Deoarece lucrurile sunt goale, ele apar ca fiind dependente de mine.

Atunci aș dori să înțeleg, ce este în mine, ce mă determină să dau un sens sau altul lucrurilor. Mai mult, aș dori să înțeleg de ce îmi apar lucruri negative în viața mea.

Ten Drel reprezintă cauzalitatea. Este știința cauzei și a efectului. De aceea o vom denumi existența dependentă, condiționată. Cum apar lucrurile așa cum apar.

Următorul subiect este legat de școlile budiste, şcoli care s-au dezvoltat în funcție de interpretarea pe care fiecare dintre ele a dat-o vacuității și existenței condiționate. Este foarte important să înțelegem diversele explicații asupra vacuității. Ceea ce este interesant este faptul că toate aceste școli reflectă mintea oamenilor. Buddha a predat toate aceste scoli, pentru că au existat oameni diferiți cu modalități diferite de gândire.

Școala Vaibashika – Ea vine din lumea AbhiDharma, este școala cea mai de jos. Când se vorbește despre faptul că lucrurile nu se întâmplă fără o cauză, este vorba de această școală. Această şcoală spune că lucrurile depind de cauzele lor. Nu există pom fără sămânță. Dacă nu este o cauză, nu există nici rezultat.

Școala Sautrantika – este „școala logicii”, „școala sutriștilor”, sau cei care urmează sutrele.

Şcoala Citta Matra. Are și numele de Yoga Chara sau în engleză Mind Only School.

Școala Madhyamika sau Școala „Calea de mijloc”. Această școală are două subșcoli:

–   Svatantrika sau școala Independenților.
–   Prasangika sau școala Consecințelor.

Școlile 1, 2 și 3 împreună se numesc „funcționaliștii”.

De ce sunt numite așa? Pentru că ele spun că orice lucru care funcționează, există cu adevărat.

Am discutat până acum despre existența condiționată și despre faptul că orice lucru este lipsit de o existență proprie și, cu toate acestea, el apare în lumea mea. Trăim într-o realitate convențională, relativă. Întrebarea este de unde vine această realitate, cum se formează?

Toate aceste scoli dau interpretări diferite acestui subiect, adică de unde vine această realitate. Se spune că numai a patra scoală este cea corectă, iar toate celelalte trei sunt parțial corecte. Este foarte important să înțelegem toate cele patru școli deoarece ideile acestora se regăsesc în mintea noastră.

 

1.   Școala Vaibashika spune: „Lucrurile depind de cauzele lor”. Adică pentru ca găina să existe, trebuie să existe mai întâi oul.

Acest fapt nu este incorect, dar nu și în totalitate corect. De ce nu este în totalitate corect? Deoarece această înțelegere nu ne poate elibera din suferință. Această școală ne descrie parțial realitatea dependentă. Și cu toate acestea este foarte utilă. În ceea ce privește legea karmică, dacă vrem să ne eliberăm va trebui să semănăm semințele necesare.

Înțelegerea că orice lucru care apare în fața noastră este determinat de o cauză, este foarte importantă. Nimic nu se petrece întâmplător.

Aceasta este prima școală care spune că lucrurile nu se petrec întâmplător, ci sunt determinate de cauze.

Când ne referim aici la cauze ne referim de fapt la cauzele karmice, ceea ce am semănat se va întoarce înapoi sau cu alte cuvinte culeg ceea ce am semănat.

Una dintre problemele care se ivește în această prezentare, este noțiunea spațiului. Care este cauza existenței spațiului gol ?

Spațiul nu provine dintr-o cauză și totuși el există. Trăim în acest spațiu. Cineva care este minuțios va spune „prima descriere a realității dependente, condiționate nu explică existența spațiului.”

 

2.   Școala Sautrantika spune că „lucrurile depind de părțile lor”

Ce va spune prima școală despre pix? De unde vine pixul? Ea va spune că pixul vine de la fabrică. Mai întâi este nevoie de plastic, de culori, de mină și apoi asamblate. Sau ea spune că găina vine din ou.

A doua școală spune: „Pentru a avea un pix, am nevoie de partea lui dreaptă și de partea lui stângă, iar acestea împreună îmi vor da pixul.”

Și spațiul gol are părți. Partea nordică, sudică, partea de vest, de est, sau înainte, înapoi, în sus, în jos. Pentru ca eu, Gabriela, să exist, îmi trebuie mâini, picioare, cap și așa mai departe. “Gabriela” depinde de părțile ei. Pixul depinde de părțile lui. Școala spune că fiecare lucru depinde de părțile lui.

 

3.   Școala Mind Only sau Numai Conștiință spune că: „Lucrurile vin din karmă”.

Numele școlii ne derutează puțin pentru că spune că totul este doar mental. Lucru care nu este corect din moment ce în realitatea noastră există și lucruri fizice, nu numai mentale. Bineînțeles că ea nu se referă la faptul că, corpul fizic și mintea sunt același lucru. Ea se referă la faptul că sămânța karmică care a creat pixul pentru mine, m-a creat și pe mine experimentând pixul. Karma care mi-a adus pixul este aceeași karmă care mă face să-l privesc. Cu alte cuvinte din aceeași sămânță provine și pixul și eu care privesc pixul.

Ce determină apariția pixului? Cauza este „ajutorul pe care l-am dat altora să scrie“.

Această școală spune că: și pixul și eu am venit din același loc. Aceeași sămânță karmică a creat și obiectul pe care-l privesc și pe mine experimentându-l.

Aceeași sămânță karmică te creează pe tine, pe mine care te privesc și experiența în sine.

 

4.   Şcoala Madyamika.

Această școală are două școli:

a. Svatantrika – școala „Jumătate-jumătate”. Ea spune: pentru ca eu să am un pix, sunt necesare două lucruri:

1) sunt necesare elementele brute ce îmi sugerează pixul,
2) este necesară conștiința care să proiecteze noțiunea de pix.

Acest subiect este dezbătut în cursul 2 (cursul ACI 2). Cu alte cuvinte este necesară materia brută, forme, culori, ceva care să sugereze pixul și după acea este necesară prezența mea care să înțeleagă că obiectul este un pix, să-l perceapă ca pix. Această școală spune “jumi – juma”, adică 50% vine spre mine și 50% proiectez.

Oare ceea ce spun ei este corect?

Da, parțial, pentru că jumătatea care vine spre mine de fapt și ea vine din mine.

Lama Dvora povestește o istorioară.

„O dată un turist vine în Noua Zeelandă și vede multe oi superbe care pasc. Se apropie de păstor și îl întreabă: spune-mi te rog, câtă iarbă pe zi mănâncă oile?
Păstorul îi spune: care dintre ele, cele negre sau cele albe?
Turistul îi spune: cele albe.
Păstorul îi răspunde: fiecare oaie albă mănâncă 10 kilograme pe zi.
Turistul: și cele negre?
Păstorul : mănâncă la fel.
Turistul îl întreabă câte kilograme de lână produc oile.
Păstorul îi răspunde: Care dintre ele cele albe sau cele negre?
Turistul: cele negre.
Păstorul îi spune că 10 kilograme de lână.
Și tot așa turistul continuă să-l întrebe, iar păstorul îl întreabă la care dintre oi se referă, cele negre sau cele albe. În cele din urmă turistul îl întreabă: de ce de fiecare dată întrebi “cele negre sau cele albe”.
Păstorul îi spune: ah, pentru că cele albe sunt ale mele.
Turistul: și cele negre?
Păstorul: tot ale mele.”

Aceasta este povestea „jumătate – jumătate” .

b. Prasangika – Școala consecințelor

Ming De Tak Tsam

Ming  — nume
De       — noțiune/idee
Tak     — a eticheta
Tsam  — numai

Această școală spune “lucrurile există numai după cum eu le denumesc”.

De ce acest obiect este pix? Pentru că eu îl denumesc pix, îl identific ca fiind pix. Ceea ce avem de fapt este o grupare de elemente brute. Ce-l face să fie un pix? Eticheta pe care i-o lipesc, eticheta care vine din mintea mea. Contrar școlii Svatantrika care spune jumi – juma, această școală spune că fiecare lucru există după felul în care îl denumesc, îl etichetez.

De unde vin lucrurile brute pe care le etichetez? Toate vin din mine. Și bucata de plastic de unde vine ea? Dacă spun “bucată de plastic” este o etichetă. Dacă vom descompune bucata de plastic vom ajunge la molecule. De unde vin ele? Tot din mine vin.

Această școală spune că, de oriunde voi tăia, voi găsi un alt substrat, care și el vine din mine. De unde vin atomii? Tot din mine. Și putem continua să descompunem. Totul depinde de limbajul nostru și de noțiuni. Pentru ca ceva să existe, avem nevoie de o imagine sau de o noțiune sau de o poză. Ceva trebuie să vină din conștiința mea, altfel nu am avea despre ce vorbi.

Întrebarea este: De ce vedem cu toții pixul?

Deoarece etichetez obiectul ca pix și nu ca pahar, înseamnă că avem în minte noțiunea de scris și a obiectelor de scris. Deoarece suntem cu toții oameni, avem deja similitudini în karma noastră. Pe de altă parte, avem diferențe individuale.

Avem karme diferite. Unul este sănătos, altul bolnav, altul bogat, altul sărac. Dar ceea ce avem în comun este faptul că suntem ființe umane. Iar fiecare ființă umană are în minte noțiunea de scris, chiar și cel care nu a învățat să scrie, poate fi cu ușurință învățat.

Toate acestea conduc la întrebarea: De ce etichetez acest obiect ca pix?

Deoarece deținem un sistem de noțiuni care mă constrâng să văd obiectul ca fiind pix. Nu pot alege să decid că acest lucru este „pahar” sau că acest lucru este „pix”.

Sunt constrânsă de către sistemul de noțiuni, de condiții, de cumulul de amprente, care stau în depozitul meu karmic, să văd acest obiect ca fiind un pahar și pe celălalt ca fiind un pix.

Acest punct de vedere este cel mai important.

Până acum am mers treptat: un pix (este gol de calitatea de pix)

–   obiectul este gol de a fi el în sine

a)   pentru ca el să fie un pix, este necesară prezența mea, sistemul meu de noțiuni.
b)   iar acest sistem mă constrânge să-l vad ca fiind pix.

Vreau să înțeleg acum, de ce sunt constrânsă să văd în acest obiect un pix? Pentru că dacă aș înțelege acest lucru, atunci voi înțelege și de ce sunt forțată să aud insulte, de ce sunt ofensată atunci când aud sunetele scoase din gura cuiva.

De ce sunt constrânsă să trăiesc într-o lume plină de suferință?

Nu eu am ales asta, sunt forțată. Nimeni nu alege suferința, nimeni nu alege războiul. Și cu toate acestea sunt constrânsă să le experimentez.

Aș dori să înțeleg ce este în conștiința mea care mă determină să proiectez adevărul convențional?

Ne întoarcem la Je Tsongkapa.

Dacă ai putea discerne că în interiorul și în afara roții,
Legea cauzei și a efectului niciodată nu a eșuat,
Și supusă ei este orice fenomen și obiect,
Cu timpul, fermitatea apariției o vei contesta și va dispărea.
Atunci vei ști că pe drumul ce-l încântă pe Buddha pășești.

Când se vorbește aici de legea cauzei și a efectului, de fapt se vorbește despre existența condiționată, de faptul că lucrurile sunt dependente. Fiecare școală definește dependența lor.

–   prima spune „lucrurile depind de cauze”
–   a doua „lucrurile depind de părțile lor”
–   a treia „lucrurile depind de sămânța karmică”
–   a patra „lucrurile depind de procesul de etichetare”

Putem observa că toate școlile susțin că lucrurile sunt dependente, că realitatea convențională are o existență dependentă.

 

Eu-l și Gak Ja

Vom vorbi în continuare despre Dak .

Dak

Dak înseamnă eu sau eu însumi(însămi). Nu înseamnă ego.  Se aplică și lucrurilor.

Oare eu exist? Da.

Am oare o existență proprie de sine? Nu. Exact ca și pixul. Poate că ați înțeles despre pix că nu are o existență proprie de sine, dar ca să înțelegem că și noi suntem lipsiți de o existență proprie de sine este foarte greu. Și de ce e așa?

Pentru că vom fi ofensați când cineva ne va insulta.

Acest eu, pe care îl protejez atât ca să-i fie bine și îi apăr numele, nu există cum cred eu că există.

Asta înseamnă că Gabriela nu există?

Da, există și funcționează. Eu exist, dar nu cum cred eu că exist.

Vom aborda acum un subiect foarte important, și anume

Gak Ja

Gak Ja — este acel lucru care nu există, dar credem în existența lui și de care ne atașăm, iar de aici provin toate necazurile noastre.

Gak Ja este acel lucru pe care îl negăm, îl respingem.

Lucrul pe care îl neg pentru a mă elibera din samsara este Gak Ja.

Noțiunea Gak Ja se schimbă de la școală la școală, deoarece definiția vacuității este diferită de la o școală la alta.

 

1. Prima școală Vaibashika

Am spus că prima școală susține că existența lucrurilor depinde de cauzele lor. Cine este atunci eu-l care această școală susține că nu există? Ea spune că nu există „Eu” care să nu vină din părinții lui. Nu există un Gabriela care să vină independent de părinții lui. Pentru că lucrurile au o cauză.

Nu există o Gabriela care să existe independent de părinții ei. Eu nu am o existență proprie de sine. Eu depind de mâncarea pe care o mănânc, de aerul pe care îl respir. Există un motiv la faptul că exist așa cum exist.

Această școală spune: nu este corectă afirmația că eu am o existență proprie de sine, ci că eu am o existență dependentă, eu sunt dependentă de cauze.

 

2. A doua școală – Sautrantika

A doua școală susține că lucrurile sunt dependente de părțile lor. Conform acestei școli cine este Gabriela care nu există? O Gabriela independentă de părțile ei. Gabriela este dependentă de mâinile ei, de picioare, de cap.

 

4. Şcoala Prasangika Madhyamika sau calea de mijloc de elită

Sărim la școala a patra. Aceasta susține că nu există un Liviu independent de proiecția trimisă pe un grup de elemente brute. De unde provine această proiecție? Din amprentele mentale, amprente care s-au acumulat în karmă.

De unde vine această proiecție? Din conștiința mea. Cum a ajuns ea în conștiința mea? Datorită amprentelor karmice lăsate în urma a ceea ce am făcut în trecut. Ce înseamnă asta, dacă îmi doresc o realitate mai bună?  Să sădesc semințe, să fac binefaceri.

Aceasta este esența învățăturilor budiste. Ceea ce fac celuilalt lasă amprente karmice în curentul meu de conștiință – acestea mă constrâng să proiectez lumea pe care o trăiesc – o lume care prin natura ei nu are nici o existență proprie de sine. Totul este stabilit de karma mea, de karma constituită din faptele mele trecute față de celălalt.

Când voi spune că pixul este gol, asta înseamnă că este gol de o existență proprie de sine, de o existență independentă de proiecția mea, proiecție impusă de karma mea acumulată în urma gândurilor, vorbelor și a faptelor mele față de celălalt.

Aceasta este școala Prasangika Madhyamika pe scurt.

Dacă vom merge de la sfârșit la început, putem spune:

Modul în care acționez față de ceilalți, prin gând, vorbă și faptă, va stabili amprentele karmice. Amprentele karmice vor stabili proiecțiile mele viitoare, iar aceste proiecții mă vor constrânge să-mi trăiesc realitatea. Voi da sens lucrurilor, care ele în sine nu au nici un sens. Ele sunt neutre, ele sunt un ecran gol. Datorită karmei îmi proiectez realitatea pe un ecran gol, ecran care și el în sine este complet gol.

Datorită acestui proces, putem să ajungem la iluminare. Lucrurile nu sunt în sine bune sau rele. Nu trebuie să trăim într-un corp care se degradează, se îmbolnăvește și moare. Dacă am un astfel de trup, se datorează greșelii, datorită faptului că nu am fost destul de bună cu ceilalți. Nu am înțeles aceste lucruri, nu am respectat regulile morale, am rănit pe alții. Toate aceste fapte mă fac să trăiesc într-un corp care se distruge.

Și pentru asta avem nevoie de un ansamblu de jurăminte. Buddha a învățat oamenii ce să facă și ce să nu facă. Pentru că dacă vom înțelege greșeala pe care am făcut-o și, din acest moment, vom face tot ceea ce Buddha a spus, în mod permanent, vom ajunge la practica tantrică, practică care are cele mai puternice jurăminte.

Prin practica tantrică voi ajunge să mă vad pe mine însămi într-un un corp strălucitor de lumină, de o frumusețe fără seamăn, care nu se degradează, cu o minte atotștiutoare (omniscientă), un corp de înger – exact așa cum mă văd în acest corp, în această cameră. Iar când voi ajunge să fiu un înger, camera va fi mandala, va fi paradisul. Numai așa voi ajunge la iluminare.

Buddha este constrâns în permanență să fie un înger luminos, pentru că el știe cum să producă karma necesară.

Toată lumea noastră, de la A la Z, provine din amprentele noastre karmice, care dau roade în fiecare clipă, 64 pe secundă.

Noi înșine am lăsat toate amprentele. Nu există nici un amănunt în realitatea noastră care să aibă o altă sursă în afara amprentelor noastre karmice. Nu există un alt loc din care lumea mea să provină, pentru că lumea este goală în sine.

În acest curs primiți cheia de intrare în paradis. Când vom înțelege că lumea este goală și că putem să o creăm așa cum ne-o dorim, vom începe să ținem carnețelul, vom începe să păzim cu strășnicie jurămintele. Numai atunci lucrurile se vor schimba.

Legile karmice și existența dependentă sau condiționată, despre care am vorbit, niciodată nu ne vor dezamăgi. De aceea carnețelul ne va ajuta enorm în a ne schimba lumea în care trăim.

Cursuri

Lecția 6b – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6 – a doua parte

 

Cele 4 legi karmice

1. Prima lege: karma este certă

Le ngepa

Le            — karma
Ngepa  — cert, sigur

Ce înseamnă acest lucru? Numele este scurt dar are mai multe sensuri. La sfârșitul fiecărei fapte, împreună cu fiecare sămânță depusă în curentul de conștiință, rămâne și nuanța faptei, caracteristica ei. Cu alte cuvinte rămâne înscrisă și intenția cu care a fost făcută. Este exact lucrul care mi se va întoarce. Dacă am dat o bomboană și intenția mea a fost de a dărui, ceea ce se va întoarce la mine este dăruirea. Principalul în această acțiune este intenția.

Nuanța vine împreună cu sămânța, este ceea ce dă culoare rezultatului.

Sensul cuvântului Ngepa: rezultatul este similar faptei.

Dacă am intenție bună și rezultatul va fi bun. Dacă intenția mea nu a fost bună, ceea ce se va întoarce nu va fi un lucru bun.

Deci primul sens este că o faptă bună va da rezultat bun, iar o faptă rea va da un rezultat rău.

Ce este bine și ce este rău? Este o întrebare foarte importantă. În budism, definiția faptei bune și rele este următoarea:

Fapta bună este cea a cărui rezultat este plăcut.
Fapta rea va determina ceva neplăcut.

 Cum voi ști că nu va fi bine? Nu-mi place când cineva țipă la mine? Dacă voi țipa la cineva, nu fac decât să mă asigur de un rezultat neplăcut.

Un alt sens pe care îl are cuvântul Ngepa este influența asupra vieții viitoare.

Ce stabilește viața următoare? În fiecare moment al vieții trăiesc rezultatele karmei. Datorită Karmei trăiesc în corp uman. Ce se va întâmpla în clipa morții? Unde mă voi duce? În curentul meu de conștiință există multe semințe karmice, iar una dintre ele îmi va determina viața următoare.

Atunci care dintre ele îmi va stabili existența viitoare? Va trebui să mă îngrijesc să am cât mai multe semințe bune, pentru a-mi crește șansa de a controla acest proces. Pentru asta va trebui să învăț cum ajung să-l domin. Dacă nu voi învăța, viața mea va fi stabilită după ruleta rusească.

Cuvântul Le Ngepa este legat de asemenea și de viața unde voi fi aruncat(ă).

În funcție de karma pe care am acumulat-o vom vedea:

      1. rezultate în această viață
      2. rezultate în viața următoare
      3. rezultate legate de tendințele mele. Fiecare faptă întărește tendința de a continua să fac același lucru.
      4. rezultate ce stabilesc mediul înconjurător.

Cu alte cuvinte avem 4 aspecte:

      1. rezultatele care apar în această viață sunt similare faptelor.
      2. viața următoare va fi determinată prin natura înregistrată în aceeași sămânță care mă va proiecta în existența viitoare.
      3. tendințele mele sunt dictate de semințele depuse.
      4. și mediul meu înconjurător este stabilit.

Ce diferență este între 3 și 1? Primul este legat de ceea ce mi se întâmplă în viață, iar al treilea punct este legat de caracterele pe care le-am dezvoltat, înclinațiile mele de conduită. De ce fel de comportament am.

Patru reprezintă mediul înconjurător. Și el este un rezultat al karmei. De exemplu, se spune că un mediu poluat, este rezultatul comportamentului sexual neadecvat, a impurității sexuale. Această corelație provine de la o entitate luminată, pentru că numai ea poate să vadă acest lucru.

2. A doua lege: karma se amplifică, se intensifică, se mărește.

Le pel chewa

Le                  — karma
Pel chewa  — amplifică , intensifică

Adică: karma se amplifică

Ce înseamnă “karma se amplifică”? Pomul este cu mult mai mare decât sămânța din care a provenit.

Rezultatul este cu mult mai mare decât cauza.

De exemplu, m-am supărat pe cineva. Dacă nu am reușit să-mi curăț conștiința de acest sentiment, el va rămâne în incubatorul mental și cu trecerea timpului își va amplifica energia. Între timp am și uitat că m-am supărat. Ca rezultat, în viitor va apărea cineva care mă va agresa.

Dacă cel care mă atacă vine din mine, din semințele karmice, și eu îl voi omorî, în viitor va veni altcineva să mă atace. Și vor continua să vină atâta timp cât sămânța violenței este în mine. Cei ce mă atacă nu vin din exterior.

Lumea noastră nu vine din afara noastră. Ea vine din inima noastră. Noi o proiectăm, din karma noastră, din semințele noastre karmice.

Dacă am obiceiul să mă supăr sau să fiu potrivnic(ă) față de alții, voi experimenta oameni care mi se vor împotrivi. Se prea poate ca fapta să fi fost mică, neimportantă, poate că nici nu mi-am dat seama, poate nici nu am spus ceva, poate doar m-am gândit, dar sămânța ei deja va fi în curentul meu karmic, iar în viitor vor veni să mă agreseze.

Care este calea de a eradica războiul în lume? Unicul mod este să lucrăm în inimă.

Ahimsa este termenul pentru nonviolență.

Mă voi îngriji să-mi elimin orice violență interioară, pentru că violența nu vine din afară.

Dacă înțelegem bine faptul că vom experimenta efectul acțiunilor noastre din trecut, atunci vom depune toate eforturile pentru a prinde gândurile încă din fașă. De a prinde cât mai repede, de exemplu, gândurile agresive, de supărare, de gelozie, egoiste.

Este adevărat că este foarte greu să ne dăm seama imediat de cum își ridică capul pentru că nu suntem conștienți de ele. Întrebarea este cum vom putea să devenim conștienți?

Va trebui să învățam să medităm, pentru că cel care face zilnic meditație, își va dezvolta conștientizarea, va prinde repede. Va fi cu mult mai conștient de ceea ce se petrece în mintea lui, iar atunci va reuși să-și stăpânească gândurile și să le oprească. Suntem în permanență plini de gânduri negative, pentru că așa suntem obișnuiți.

Maestrul Shantideva spune în capitolul lui despre meditație: cine nu practică meditația, va fi ca cel care își vâră capul între colții leului, adică afecțiunile mentale, care pun stăpânire pe mine și nu eu pe ele.

–   Pentru a putea fi capabili să prindem gândurile din fașă, înainte de a se transforma în stejar, înainte ca sămânța să răsară și să devină stejar, va trebui să ne dezvoltăm puterea de a conștientiza.
–   pentru acest lucru va trebui să facem meditație
–   pentru ca meditația să reușească, va trebui să ne organizăm viața pentru a ne sprijini în meditație.
–   deci va trebui să încetăm de a ne mai certa cu alții, pentru că în caz contrar este exact ceea ce va împiedica meditația

Este ca o spirală.

Un alt exemplu:

–   înainte de a trage un glonț în capul cuiva, mi-am dezvoltat o ură mare pentru acea persoană.
–   înainte de a-mi dezvolta ura pentru acea persoană, m-am enervat pe el.
–   înainte de a mă enerva pe el, el m-a deranjat puțin.
–   înainte de a mă deranja, am fost nemulțumit
–   înainte de a fi nemulțumit, mi-am pierdut bucuria pe care am avut-o înainte de a fi lipsit de mulțumire, nesatisfăcut.

Dacă aș reuși să-mi prind repede acest gând, înainte de a-mi pierde bucuria, toate celelalte nu se vor mai derula. Acest proces este un pas important, dar asta înseamnă că încă mai am sămânța supărării în curentul de conștiință. Și pentru ca să o elimin va trebui să muncesc mai mult.

3. A treia lege karmică – dacă karma nu a fost făcută, nu vom vedea niciodată rezultatele  Sau nu vom putea vedea efectul seminței dacă nu am semănat-o.

Le majepa dang mi trepa

Le            — karma
Ma            — cuvânt ce se folosește pentru negație.
Ma jepa  — karma care nu a fost făcută
Dang        — și
Mi             — cuvânt ce se folosește pentru negație
Mi trepa  — karma care nu a fost făcută – nu vom putea vedea rezultatul ei.

Dacă karma nu a fost făcută, nu vom vedea niciodată rezultatele ei.

Această lege spune că dacă nu am semănat, nici roade nu voi culege.

Iar acest lucru ne dă multe speranțe, pentru că ne dă puterea în mâinile noastre.

4. A patra lege – Karma făcută nu va dispare de la sine.

Le jepa chu misawa

Le             — karma
Jepa        — făcut
Le jepa   — karma pe care am făcut-o
Chu          — curent, curentul de conștiință
Misawa  — nu se poate șterge, nu va dispare.

Cu alte cuvinte:  semințele semănate, nu vor dispărea de la sine (singure).

Asta nu înseamnă că nu putem scăpa de ele. Pentru că dacă nu am avea posibilitatea să scăpăm de ele, nu am putea ajunge la iluminare. Buddha ne spune că există posibilități de purificare și au existat oameni care au făcut drumul indicat de Buddha și au ajuns la iluminare.

Deci există moduri, dar purificarea nu se va întâmpla de la sine. Dacă vom continua automat să semănăm semințele care vin din obiceiurile noastre adânc înrădăcinate în ignoranță, ceea ce oamenii spun “natural” și “omenesc”, atunci totul va continua în mod “natural” și “omenesc”, inclusiv bolile, bătrânețea, războaiele, foamea.

Dacă vrem schimbări, va trebui să ne schimbăm. Dacă vreau să schimb lumea, va trebui să încep să-mi schimb obiceiurile. Va trebui să mă schimb pe mine însămi, altfel nu vor fi transformări în viața mea. Toată lumea eu am creat-o.

Altfel spus: nu va fi nici o schimbare, dacă nu schimbăm nimic.

Fiecare gând mic va avea un rezultat, atât timp cât nu vom învăța să îl neutralizăm.

Cu toții purtăm cu noi stocuri imense de karma negativă. Cum știm asta? Dacă acceptăm faptul că, curentul de conștiință nu a început odată cu această viață, atunci și viața anterioară a existat, atunci și viața de dinainte de viață anterioară a existat. Cât de departe putem merge? Unde este începutul?

Dacă mintea nu a început odată cu această viață, atunci nici nu va exista un punct de început. Cu alte cuvinte am existat din totdeauna, din cele mai vechi timpuri, fără de început.

Din punct de vedere logic, nu există nici un început. Dacă este corect faptul că a existat o clipă, înainte de atașarea conștiinței mele de fătul din uter, atunci în mod logic trebuie să fi existat și o altă clipă înaintea acestei clipe.

În concluzie, conștiința nu a avut niciodată un început, am avut nenumărate vieți, și de aceea purtăm cu noi un număr infinit de semințe mentale. Am trăit în orice formă de existență de animale carnivore sau de insecte. Cu toții am fost Einstein, sau Hitler.

Cu toții am fost și am făcut de toate, am strâns multe semințe negative. Iar legea spune că ele nu vor putea dispare de la sine.

În literatura budistă există povestea ”Nagarjuna și firul de iarbă”.

Se povestește cum un demon ar fi cerut să i se taie capul lui Nagarjuna, dar că acest lucru era imposibil pentru că el era foarte pur.

 Nagarjuna fiind un mare Boddhisattva și un sfânt, a fost de acord să-și dea capul demonului. El a început să-și cerceteze repede semințele karmice, și spuse: Am găsit una! Într-una din vieți am omorât o lăcustă care ședea pe un fir de iarbă, și singurul mod de a-mi lua capul este cu firul de iarbă.

Deoarece karma se amplifică din momentul în care omorâse lăcusta, acest lucru a făcut posibilă decapitarea lui Nagarjuna cu firul de iarbă. Și într-adevăr, cu ajutorul firului de iarbă au reușit să-l decapiteze pe Nagarjuna și să îl ofere demonului.

 De ce a fost atât de greu să-l omoare pe Nagarjuna? Pentru că el reușise să se purifice de semințele karmice. Și noi putem învăța să le curățăm pentru că există metode de purificare. Dar înainte de toate va trebui să încetăm de a mai acumula karma negativă, iar după aceea să facem antidot. În cursurile 5 și 6 se învață despre toate acestea.

 

Maitreya

Se spune că Maitreya va fi următorul Buddha, el este o ființă divină care a ieșit complet din suferință și care și-a dezvoltat abilități spirituale foarte înalte. Tradiția budistă spune că în era noastră vor veni 1000 de Buddha. Buddha Shakyamuni care a trăit acum 2500 de ani, a fost al patrulea. Deci Maitreya va fi următorul Buddha. Acest lucru nu se va întâmpla în viața noastră.

Maitreya este cel care a descris cele șase forme de suferință, sau șase tipuri de probleme umane.

1. Nu există nici o certitudine în viață.

Ngepa mepa.

–   nu știm ce se va întâmpla la noapte.
–  nu știm care va fi rezultatul la ceea ce am făcut. Plănuim una și iese alta. Încercăm să domolim pe cineva și mai rău îl enervăm. Sau invers, vrem să enervăm pe cineva iar el, din contră, este satisfăcut.
–  când începem o afacere, nu știm cum se va încheia.
–  urcăm în avion și nu întotdeauna suntem siguri că va și ateriza.

Incertitudinea ne provoacă teamă și frică, conștient sau inconștient. Într-un mod sau altul, ne temem tot timpul, pentru că nimic nu este cert.

Bodhisattva care a văzut vacuitatea, a depășit cu totul frica. Până când nu vom ajunge la această realizare spirituală, ne vom afla mereu în starea în care nu putem ști ce se va întâmpla mai departe.

De fapt, tot timpul acționăm sau decidem din această incertitudine: la dreapta sau la stânga? Mă căsătoresc sau nu? Nu știm.

2. Nu suntem niciodată satisfăcuți.

Ngompa me

În conștiința noastră, există un curent asemănător celui din adâncul oceanului, un curent de nemulțumire care curge tot timpul. Se află atât de adânc încât nici nu ne dăm seama de acest sentiment. Este ca și cum peștele din apă nu știe că se află în apă, deoarece nu a văzut și altceva. Tot timpul dorim ceva: dorim mâncare, trecem dintr-un loc în altul, dorim să cumpăram lucruri. De când ne sculăm dimineața, vrem ceva sau avem nevoie de ceva.

Mintea noastră jinduiește mereu. Aceasta este și cauza pentru care se spune că Samsara este lumea dorințelor, dorințele principale fiind mâncarea și sexul. În permanență râvnim după ceva, fie în mod direct, fie în mod subtil. Dorința este cea care ne conduce în viață.

Ce este rău în a dori? Nu avem liniște în viață. Tot timpul vrem mai mult iar acest lucru duce la suferință. Niciodată nu am experimentat măcar cinci minute din viață fără a nu dori ceva. Încă din fașă am început să dorim. Nu știm ce înseamnă liniște sufletească, plăcerea și fericirea din ea, pentru că ne trebuie mereu ceva.

3. În mod repetat, suntem forțați să renunțăm la corpul nostru.

lu yangne yangdu dorwa

Cu alte cuvinte, în mod repetat suntem forțați să murim, să trecem prin procesul morții. Marii înțelepți budiști spun că procesul morții – chiar și moartea în somn – este foarte dureros.

Suntem forțați să pierdem dintr-o dată totul, fără nici o putere de decizie, iar acest lucru este cumplit. Există o durere specifică morții, durere pe care am experimentat-o de nenumărate ori. Ea se află în subconștientul nostru dar nu ne-o amintim.

Dacă considerăm faptul ca am existat de nenumărate ori, și am strânge toate trupurile în care am trăit, muntele format din ele va fi mai înalt decât muntele legendar Meru.

4. În mod repetat, suntem forțați să trecem linia dintre viață și moarte (a ne naște)

Yang yang nyingtsam jorwa

În mod repetat suntem forțați să intrăm într-un corp în care nu avem nici un control asupra lui.

5. Tot timpul urcăm și coborâm.

Viața noastră este formată din suișuri și coborâșuri.

yang yang tomen du gyurwa

În viață, începem să progresăm, ajungem în vârf și apoi regresăm. Până la o anumită vârstă, sănătatea este în floare apoi începe să se degradeze, energiile scad. Toate lucrurile din viața noastră se petrec în acest mod. Fiecare aspect din viața noastră, cum ar fi:

      • bucuria noastră
      • fericirea noastră
      • familia noastră
      • relațiile noastre
      • munca noastră
      • banii noștri
      • sănătatea noastră

 are permanent, suișuri și coborâșuri. Acestea sunt valurile karmei. Suntem în permanență conduși de forțele karmice, pentru că nu știm să le controlăm. Suntem târați de ele și neajutorați.

Aceasta este natura karmei. Gândiți-vă la karma ca la o energie ce ne împinge când în sus, când în jos.

Am semănat sămânța, energia seminței o face să încolțească – vlăstarul se transformă în copac – după care copacul se usucă. Poate dura ani, dar în sine acesta este tot procesul. Atunci când sămânța a încolțit, ea dispare. Dacă vom folosi termenul de energie, energia seminței este de fapt energia cauzei care se transformă în rezultat, după care cauza va dispărea.

6. Parcurgem viața singuri și vom muri singuri.

drok mepa

Venim în această lume singuri. Pășim în această lume singuri. Chiar și dacă avem partener, și atunci suntem singuri. Este doar o aparență. Eu însumi acumulez karma și eu însumi voi suporta consecințele. Karma este individuală.

Eu nu voi putea niciodată să transfer altcuiva karma mea și nici altcineva nu va putea să-mi dea karma lui. Suntem mereu singuri și în special în clipele morții. Chiar dacă vom fi înconjurați de către cei ce ne iubesc, vom trece moartea singuri.

Fiecare din cele șase puncte formează subiect de meditație. În meditația analitică vor apărea păreri pro și contra, păreri despre cum aceste probleme lumești se potrivesc experiențelor noastre de viață.

Se povestește cum Avalokitesvara a mers să-l întâlnească pe Savari (după tradiția budistă el este considerat un mahasidha adică cineva care a ajuns la iluminare), dorind să-l scoată din suferință. Swahari și soția lui fiind prea ocupați cu lumea lor, Avalokitesvara începuse să le promită diverse lucruri, să-i tenteze.

Cum ei erau vânători, Avalokitesvara le spuse că ar dori să-i învețe să tragă mai bine cu arcul, să omoare mai bine. Cei doi soți au acceptat repede propunerea. „- Da, da, asta vrem să învățăm.”, au răspuns cei doi.

Avalokitesvara spuse: „Bine, vă voi învăța, dar mai înainte vreau să veniți să vedeți ceva” . El a început să împrăștie orez pe pământ, care se transforma într-o mandală (Mandala este reprezentarea lumii pure).

După ce Avalokitesvara făcu un gest miraculos, le spuse celor doi: acum uitați-vă din nou. Când se uitară, ei văzură Infernul și ființele din el. Cei doi au căzut cu fața la pământ și au început să-l implore pe Avalokitesvara să-i ajute să iasă din suferință.

Se spune că atunci când cineva se apropie de iluminare, un înger va veni ca să-i dea ultimul impuls.

Aici se încheie discuția despre karmă și renunțare.

A două strofă a poeziei lui Je Tsongkapa :

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta a încetat,
Recunoștința pentru viața abundentă și timp liber s-a intensificat,

Recunoștința este față de ocaziile minunate le care le avem.

Și pe drumurile celor victorioși conștiința s-a îndreptat,

Victorioșii sunt toți Buddha.

Ascultă cu mintea pură, prietene binecuvântat.

Înainte ca cineva să poată asculta:

–   va trebui în primul rând să ajungă la renunțare, să fie dezgustat de suferința samsarică.
–   și în al doilea rând, să dorească să înțeleagă care este alternativa samsarei, ce este iluminarea, de ce trebuie să aspire la ea atât de mult.

Je Tsongkapa spune cu alte cuvinte: „dacă ai ajuns la aceste două lucruri și începi să fii recunoscător pentru ocaziile pe care le ai, atunci vei putea asculta.”

Fără renunțare pură, nu vei putea să-ți încetezi
Pasiunea pentru plăcerile lumești
Din acest ocean al vieții,
Dorul pentru viață este ceea
Ce înlănțuie orice ființă.
Si pentru asta, prietene, mai întâi
Caută ca la renunțare să ajungi.

Greu este de găsit o viață de resurse și oportunități
Și pe de altă parte – este atât de scurtă.
Reflectă mult la asta,
Pentru a-ți stăvili dorința pentru această viață.

Gândește-te mereu cum
Fapta și al ei fruct
Împreună vin după tine,
Ciclul suferinței
Și dorul pentru viața viitoare
Încetează să le mai dorești.

Oamenii se exprimă adesea: ok, poate va fi bine în viața următoare. Noi spunem că și în viața următoare vom avea aceleași necazuri. Pentru că dacă ne gândim bine, aceleași lucruri rele din această viață, de ce nu ar continua ele și în cealaltă? Încă nu înțelegem cum să ieșim din ea.

Când în acest astfel vei medita și dorul
Pentru plăcerile lumești, nici o clipă nu-l vei mai simți
Și zi și noapte în inima ta vei aspira
Ca eliberarea să o obții,
Numai atunci, renunțarea o vei găsi.

Toate acestea vor completa prima cale.

—————————————————————————

Tema de meditație:    meditează analitic asupra celor patru principii ale karmei.

Cursuri

Lecția 5b – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – a doua parte

 

Două etape ale căii au menirea de a stăvili dorința pentru această viață, două tipuri de meditații care au menirea de a stăvili dorința pentru această viață.

Delnjor Dunche Nye Ka

Del  — timp liber
Jor  — abundență, belșug.
Geshe Hla a tradus resurse și oportunități.
Ka    — greu
Nye  — a găsi.
Dun  — sens.

O viață plină de resurse și oportunități este foarte greu de găsit. Este dificil să găsești viață cu resurse și oportunități așa cum avem noi. Dacă ne uităm la populația globului, care este peste 7 miliarde, suntem cu toții unici, speciali. A fi ființă umană este ceva deosebit, deoarece există în lume o infinitate de ființe. Uitați-vă câte furnici, pești, amibe sunt; sau ființe care nu sunt numai pe această planetă.

 

A fi ființă umană este ceva foarte, foarte rar.

Karma de a putea mirosi, de exemplu, karma de a putea vedea este foarte rară. Multe fapte de binefacere a trebuit să acumulez pe parcursul a milioane de vieți pentru a dobândi karma care să-mi permită să văd. Și nu oricine vede, chiar dacă este om. Karma de a deveni ființă umană este foarte rară.

În continuare voi prezenta lista de oportunități:

1.   Prima oportunitate este că nu am idei greșite.
Ce înseamnă să ai idei greșite? De exemplu cel care crede că moralitatea nu este importantă. Prima oportunitate este că eu cred într-o tradiție și [într-un] comportament etic. Cu toții, mai mult sau mai puțin, credem că nu este bine să ucizi sau să furi și credem că este important să îl ajutăm pe celălalt. Nu știm să apreciem cât suntem de norocoși, [faptul] că nu ne-am născut într-o lume barbară, într-o lume în care este desconsiderat comportamentul etic.

2.   Nu ne-am născut animale, vietăți.
Avem această oportunitate de a nu fi animal.

3.   Nu ne-am născut ca spirite flămânde.
Acestea sunt forme de existență inferioare, ființe care s-au născut din avariție, lăcomie și risipă. Ele trăiesc ca urmare a unei karme grele, [fiind] în permanență nesatisfăcute. Nu pot găsi mâncare sau apă, iar atunci când găsesc hrană, aceasta îi arde pe dinăuntru.

4.   Nu ne-am născut creaturi în Infern.
Suferința celor ce trăiesc în infern este foarte mare. Mintea lor este în permanență măcinată de durere. Aceste ființe nu pot și nici nu sunt disponibile să asculte și altceva, pentru că sunt în chinuri groaznice și deoarece ele nu pot să învețe Dharma, nu se pot elibera din Infern. Chiar dacă Buddha ar merge acolo să le învețe, acestea nu ar fi în stare să învețe. Existența în infern este foarte lungă și cu greu se iese de acolo.

5.   Nu ne-am născut într-o țară în care nu există Dharma.
Avem această oportunitate să găsim profesori care să ne învețe Dharma.

6.   Nu ne-am născut într-o țară în care oamenii nu păstrează legile, [în care] nu există legislație.
Nu trăim într-o țară în care să ne fie frică. Putem să învățăm liniștiți. Există țări în care domnește legea puterii barbare. Deci ne-am născut într-o țară în care avem condiții prielnice de viață și de dezvoltare.

7.   Nu ne-am născut înapoiați mintal sau cu malformații ca să nu putem învăța.

8.   Nu ne-am născut în lumea zeilor.
Și aceasta este o oportunitate. Ce înseamnă lumea zeilor? Zeii sunt ființe ca cele din mitologia greacă. În scrierile budiste există descrieri ale acestor lumi. Dacă vom trăi viața după principiile etice și morale dar nu am dobândit înțelepciunea, vom putea să ne naștem într-o astfel de lume, care este foarte plăcută și care poate să dureze sute de ani.

În lumea zeilor traiul este foarte bun și tocmai pentru acest fapt, ființele ce le populează, nu au nici un motiv să iasă de acolo. Ele nu au nici un motiv să învețe și să facă meditații, pentru că totul este minunat. Problema este că această existență este [de asemenea] impură, pentru că ea este dominată de karma, determinată de legile karmice, iar atunci când ființele vor ajunge în infern, karma bună se va degrada.

După învățăturile lui Buddha, a te naște într-o astfel de lume nu este ceva plăcut pentru că este o mare pierdere de timp. Într-o astfel de lume va veni timpul când totul se va termina iar atunci aceste ființe vor suferi cu mult mai mult. Vor suferi în Infern.

Toate acestea sunt subiecte de meditație, pentru a ne întări convingerea și înțelegerea cât de rară este viața pe care o trăim acum. Pentru că majoritatea ființelor sunt ființele infernului și preta, adică spiritele flămânde. Foarte puțini sunt cei care se nasc ca ființe umane și cu mult mai puțini ca zei.

Și printre oameni, foarte puțini s-au născut într-un loc unde se predă Dharma sau există legislație. Și chiar dacă majoritatea oamenilor nu au deficiențe fizice sau mentale, au probleme și suferă nefiind disponibili la învățătură.

Dacă unim toate aceste condiții, ne dăm seama cât de specială și rară este viața pe care o ducem. Dacă ne uităm la populația unui oraș – Câți vin să asculte Dharma? – De aceea spunem că acest cumul de condiții pe care cineva le îndeplinește este foarte rar și greu de găsit. Pentru a avea toate aceste condiții, este nevoie de o karmă ieșită din comun.

Nașterea ca ființă umană este determinată de multiplele binefaceri acumulate, ceea ce va putea permite intrarea în lumea celor iluminați. Lumea zeilor are un singur dezavantaj, acela de a nu se putea practica tantra, pentru că zeii nu au toate componentele pe care le are corpul uman.

Au existat bodhisattva care au ajuns în lumea zeilor și care se rugau să se reîntoarcă la existența umană, care le putea permite ieșirea din suferință. Perioada de viață a zeilor este de 500 de ani. În ultima săptămână a celor 500 de ani, totul se termină. Încep să se zbârcească, să miroasă urât. Societatea este scârbită de prezența lor. Ei înțeleg că toată karma bună pe care au avut-o s-a terminat și ceea ce le-au rămas este suferința, suferința Infernului. Pentru că ei în mod automat vor cădea în Infern.

Poarta de ieșire din suferință este numai prin existența umană.

 

Resursele

Avem o listă de 10 resurse care este împărțită în două grupe.

–   resursele interioare
–   resursele exterioare.

a. Resursele interioare se referă la noi înșine.

    • Ne-am născut ca ființe umane.
    • Ne-am născut într-o țară care are legi.
    • Ne-am născut normali și sănătoși.
    • Nu am comis fapte cumplite.
      Dacă cineva a comis o crimă, chiar dacă după aceea a făcut numai fapte bune, va fi nevoit să ajungă în infern. Asasinarea părinților sau a unuia dintre ei este unul dintre exemplele monstruoase, care are ca rezultat în viața următoare căderea imediată în infern. Există încă alte cinci situații, despre care vom vorbi în cursul despre karma.
    • Credem în Dharma.
      Cel ce nu va crede, nu va veni să asculte Dharma și nu va ști cum să iasă din suferință

b. Resursele exterioare la lumea noastră înconjurătoare.

    • Trăim într-o lume în care a trăit Buddha.
    • O lume în care Buddha a predat.

Buddha a predat în lumea noastră și sutra și tantra, ceea ce este foarte important pentru că tantra este calea care ne permite să ieșim din samsara pe parcursul unei singure vieți.

Căile sutrice sunt corecte, exacte, funcționează, dar ele durează multe veacuri. Iar pe parcursul acestor veacuri nu trebuie făcut nimic greșit, totul trebuie făcut în mod corect. Acest lucru este greu de făcut. Șansele de a ajunge la iluminare pe căile sutrice sunt foarte mici. Și chiar dacă cineva ar merge pe căile sutrice și ar face totul cum trebuie, tot va trebui să găsească pe cineva să-l învețe tantra.
Deci trăim într-o lume în care a trăit Buddha și a predat tantra.

    • Trăim într-o lume în care Dharma nu a dispărut.
      Există lumi în care Buddha a predat, dar nimeni nu știe Dharma, [pentru că ea] a dispărut. Deci suntem într-o lume în care încă mai există profesori ce predau Dharma.
    • Trăim într-o lume în care există practicanți Dharma.
      Trăim într-o lume în care nu numai că există profesori de Dharma dar există și practicanți Dharma. Dacă nu ar fi cine să practice Dharma, nu ar fi nici cine să-i învețe și pe alții.
    • Trăim într-o lume în care Dharma este sprijinită.
      Trăim într-o lume în care există oameni ce practică Dharma, li se dă sprijin. Există centre spirituale, profesori care predau, există oameni care sprijină pe cei ce fac retreat.

Datorită karmei noastre, trăim o viață deosebită, pentru că singura condiție de a ne naște ca ființe umane este comportamentul etic și moral pe care l-am avut în viețile trecute. Altfel nu ne-am fi născut ca oameni. Toți cei care îndeplinesc toate aceste condiții pe care le-am enumerat, sunt foarte puțini.

Maestrul Nagarjuna ne descrie cât de mică este șansa de a trăi viața pe care o ducem, el spune:

„Să presupunem că o broască țestoasă trăiește în adâncurile oceanului și o dată la o sută de ani iese la suprafață ca să respire aer curat. La suprafața oceanului plutește un colac. Șansa ca această broască să iasă la suprafață și în aceeași clipă să scoată capul exact prin colac este șansa de a acumula toate condițiile pe care le avem față de toate celelalte ființe.”

Noi nu știm să apreciem aceste lucruri și ne irosim viața. Fugim după plăcerile samsarice și ne irosim toate aceste ocazii rare de a ieși din samsara.

Toate acestea sunt subiecte la care ar trebui să medităm. Să reflectăm asupra acestor ocazii și resurse rare pe care le avem și să nu le irosim degeaba.

A patra strofă spune:

Greu este de găsit o viață de resurse și oportunități
Și pe de altă parte – este atât de scurtă.

Este atât de greu este să găsim o astfel de viață, care într-o clipă va trece. Câți ani mai avem ca să gândim clar și să ne folosim de acest corp pentru a practica?

Je Tsongkapa spune în continuare:

Reflectă mult la asta,
Pentru a-ți stăvili dorința pentru această viață (Încetează să o mai dorești!)

Noi ne putem stăvili dorințele pentru deșertăciunile vieții, pentru că înțelegem că ne irosim energiile în goana după ele și [ele] nu ne pot salva. Datorită lor, acumulăm karma care din nou ne va forța să existăm în cele 5 agregate. Asta ne spune Je Tsongkapa.

De multe ori suntem conduși de speranțe. ”Voi merge să învăț la facultate, pe urmă am să-mi găsesc un post bun și voi putea să–mi cumpăr o casă frumoasă, să călătoresc.”

Dar între timp începem să ne pierdem puterile, corpul se îmbolnăvește, mintea ne lasă. Începem să-i pierdem pe cei dragi și speranțele încep să se diminueze. Și ajungem la vârsta când înțelegem că lucrurile nu sunt așa cum am fi dorit.

Majoritatea bătrânilor ajung să înțeleagă că nu mai au la ce spera în această viață.

Rolul nostru este să înțelegem toate acestea când încă mai avem timp, înainte de a ajunge la vârsta când nu vom mai avea ce face. Înțelepciunea este să înțelegem acum cum va fi mintea noastră peste încă 20 sau 30 de ani.

Chiar și cei care înțeleg aceste lucruri, ce fac? Își schimbă dorințele. Dacă înainte erau atașați de această viață, încep să fie atașați de ideea “va fi bine”, dacă nu acum, poate în viitor sau în viața următoare. Și încep să meargă la biserici, să se roage. Bisericile sunt pline de oameni bătrâni care deja au înțeles că aici nu are ce să mai fi bine.

Ei încep să spere că poate în viitor va fi bine, poate în lumea următoare cu ajutorul lui Dumnezeu. Poate. Dar este același lucru, numai că ei transferă totul în viața următoare, pentru că în continuare speră la ceva bun în samsara.

Dar practic ei se referă la aceleași lucruri, numai optica li s-a schimbat. În loc de a mai căuta mâncare și sex în această viață, le caută în următoarea. Mâncarea și sexul este ceea ce ne determină în viață. În esență, este același lucru. Aceasta nu este ceea ce se numește renunțare.

Renunțarea este înțelegerea că nu există nimic în această viață care să ne satisfacă. Poate fi ceva de moment și trecător. Nu există nicio satisfacție durabilă, eternă.

Pot fi momente trecătoare în care să fim satisfăcuți, dar trebuie să înțelegem că:

Nu există nimic de care ne putem agăța, pe care să ne sprijinim, nu există nimic pe care îl putem păstra cu noi o veșnicie. Vom pierde totul.

Renunțarea este acea situație în care nu mă mai aștept ca samsara să se amelioreze ci să ies din ea. Renunțarea este dorința de a mă elibera din samsara.

Nu mai doresc nici această viață și nici următoarea.

Ce spune Je Tsongkapa?

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta au încetat.

Deja nu mai fug după plăcerile vieții, pentru că înțeleg inutilitatea lor.

Despre tot ceea ce am vorbit până acum, resurse, oportunități și raritatea vieții pe care o trăim, formează subiecte la care trebuie să medităm. Nu este suficient numai să ascultăm lecția și să ne facem temele ci trebuie să ne așezăm și să medităm acasă asupra lor.

Trebuie să ne așezăm pe perna de meditație și să începem să ne gândim: Ce oportunitate am în această viață? Cât de rară este ea? Trebuie să asimilăm toate aceste idei, pentru că altfel preocupările zilnice ne vor trage după ele. Iar când ne vom reaminti din nou va fi prea târziu.

Toate acestea trebuie asimilate pentru a ne putea schimba ordinea preferințelor noastre și pentru a ajunge la renunțare.

Al doilea tip de meditație este meditația asupra morții. Una dintre cele mai importante meditații budiste.

Spuneți!

Chiwa mitakpa

Chiwa      —  moarte.
Mitakpa — efemeritate (impermanență), lucruri trecătoare.

Deci al doilea tip de meditație este asupra efemerității lucrurilor, ele apar și dispar, asupra faptului că nu putem să păstrăm această viață. În budism se spune: “Viața este ca bula din spuma unui val“. Vine și pleacă.

Parcă ieri am fost o fetiță de 7 ani, iar acum am 50. Cum de au trecut acești ani? Într-o clipă! Unde sunt ei? Această oportunitate a trecut repede.

Meditația asupra morții cuprinde:

–   certitudinea ei
–  incertitudinea când va veni
–  ce putem lua cu noi.

Acest subiect este tratat pe larg în seminarul Meditația asupra morții și eliminarea ei.

Poate că este deprimant și trist să vorbim despre moarte și bine că este așa pentru că este pasul pe care va trebui să-l facem ca să putem renunța la ceva de care suntem atașați.

Va trebui să ne dezvoltăm repulsia față de el, pentru că de multe ori îl glorificăm (îl preamărim). Viața este exaltantă, corpul este plin de glorie, regina frumuseții este splendidă. Avem obiceiul să glorificăm viață samsarică, pe când toate sunt numai prostii și se topesc în vânt.

Acum că suntem convinși, am dori să ajungem la renunțare.

Pentru ca renunțarea să fie pusă în practică, va trebui să-i dăm un sens în viața noastră. Ea va trebui să fie o expresie a modului în care ne trăim viața.

Pentru a vedea dacă am ajuns la renunțare, va trebui să ne uităm cum ne trăim viața. Ce ne conduce în viață? În budism se numește “cele opt gânduri lumești”.

Este foarte important să le cunoaștem pentru că în general facem lucruri fără să ne dăm seama cum le facem. În meditație ne vom concentra asupra felului în care ne raportăm noi la ele.

În continuare voi prezenta lista cu cele opt gânduri lumești.

–   Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.

nyekur jung na ga

În viață dorim lucruri, iar atunci când reușim să le obținem suntem foarte mulțumiți.

–   Suntem triști când nu obținem ceea ce vrem, sau atunci când ni s-a luat ceva.

majung na miga

Ce se întâmplă când vrem ceva și nu reușim să-l obținem? Facem eforturi și nu reușim…. Vom fi triști! Cu alte cuvinte suntem “bucuroși când avem și triști când nu avem”.

Care este problema cu asta? Problema este că nu înțelegem de unde provin lucrurile.

“Cât de însetat am fost! În sfârșit am primit apă”. Problema este că nu înțeleg de unde a venit apa și atunci încep să mă străduiesc pentru a obține apa pe care o doresc. Și când o primesc sunt satisfăcut pentru că am făcut eforturi să o primesc. Aici este neînțelegerea. Trebuie să înțeleg că am primit apa numai datorită faptului că în trecut am oferit apă altora, am dat de băut altora.

Apa nu vine pentru că am făcut eforturi să o obțin, că am mers la magazin și am cumpărat-o. Nu aceasta este cauza. Acest demers este despre cum am ajuns la apă. Cauza pentru care apa a ajuns la mine este pentru că am dat altora de băut, faptă ce a lăsat o amprenta karmică, iar această amprentă s-a maturizat sub forma de a primi apă atunci când mi-e sete.

Dacă acum mi-e sete și nu reușesc să găsesc apă, dacă sunt înțelept, atunci înțeleg că motivul pentru care nu am apă este că nu am dat de băut altora. În continuare mi-e sete dar nu mai sunt indignat și nu mai caut să acuz.

Un alt exemplu este bucuria care nu este însoțită de înțelepciune. Mulți spun: “Ce mă bucur!      M-au avansat la muncă”. Ei nu înțeleg de unde vine avansarea, de aceea bucuria vine din ignoranță.

Care este problema aici? O altă promovare, fără să înțeleg de unde vine. Dacă continui să fug după fericire în viața mea, voi continua să gândesc că încă o promovare mă va face și mai fericit. După o lună de la avansarea mea, poate nu mai sunt satisfăcut și voi dori alta. Și astfel voi continua să fug după alte lucruri, care însăși prin natura lor nu aduc fericirea. Va veni ziua când nu o să mai fiu avansat, va fi avansat altcineva. Și acest lucru nu-l voi înțelege, voi fi indignat și voi spune că mi-au pus bețe în roate.

Ambele exemple sunt adânc înrădăcinate în ignoranță. În concluzie, este bine când am și este rău când nu am, dar înțeleg:

a) că dacă primesc ceea ce vreau, este numai datorită faptului că am dat altora ceea ce au vrut.
b) și dacă nu primesc ceea ce vreau, înseamnă că nu am dat altora.

În fiecare caz, înțelepciunea se intensifică.

În continuare îmi vor trebui lucruri și voi dori alte lucruri, dar nu mai sunt atât de atașat de ele, nu mă mai bazez pe ele că îmi vor aduce fericirea. Deja știu că fericirea nu va veni de la ele. Voi continua să obțin sau să nu obțin lucruri în funcție de karma pe care o am. Deja înțeleg acest mecanism. În acest moment încep să ies din samsara.

Aceasta este prima pereche de gânduri lumești, ele sunt în perechi.

A doua pereche:

–   Suntem bucuroși când ne simțim bine.

dewa jung na ga

–   Suntem triști când ne simțim prost.

majung na miga

Fiecare vrea să se simtă bine. Asta se întâmpla și înainte de a acumula înțelepciune și după ce am acumulat înțelepciunea. Diferența este înțelegerea în aceste situații.

A treia pereche este:

–   Suntem bucuroși când avem reputație.

nyendrak jung na ga

–   Suntem triști când nu o avem.

majung na miga

Ce face un bodhisattva când cineva îl vorbește de rău? În primul rând înțelege că nu este o tragedie, și că fapta se răsfrânge asupra lui datorită a ceea ce a făcut în trecut. Ce facem noi? Îl vom denigra, pentru că numai așa, credem că îl vom opri. Acest lucru ne va face să rămânem în samsara.

Indicația că ați ajuns la renunțare sunt reacțiile la ceea ce se întâmplă în viața voastră.

Cel care a ajuns la renunțarea completă, chiar dacă are casă sau nu, se simte bine sau nu și așa mai departe, înțelege că toate acestea sunt deșertăciunile vieții. Iar acest fapt este o mare realizare spirituală. Această persoană va depune toate eforturile să iasă din samsara.

A patra pereche de gânduri este:

–   Suntem bucuroși când suntem lăudați.

tura jung na ga

–   Suntem triști când nu.

majung na miga

Când suntem lăudați suntem foarte satisfăcuți. Întrebarea este de ce suntem lăudați? Datorită nouă? Nu! Suntem lăudați datorită faptului că am apreciat pe alții în trecut. Asta este tot. Fapta se întoarce înapoi. Lauda, prețuirea nu vin din faptul că noi suntem buni. Și cine suntem noi?

Încercați să găsiți unde vă aflați: în corp? în simțuri? Cine suntem noi, noi care suntem atât de satisfăcuți de laudele altora? Dacă vom înțelege că laudele pe care le primim vin din cauză că am lăudat în trecut pe alții, ne putem liniști emoțiile.

Și invers, motivul pentru care cineva va vorbi urât cu noi este numai datorită faptului că noi am vorbit urât cu alții. Pentru că, conform legilor karmice totul se întoarce asupra noastră. Deci, va trebui să încetăm de a mai vorbi urât cu alții și doar să vorbim frumos cu ei.

Vom începe să devenim grădinari, să semănăm numai acele semințe care vor da roadele pe care le dorim.

ACI 1 - Cele 3 Cai Principale

Lecția 2 – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

 

Je Tsongkapa

Atunci când Dalai Lama s-a refugiat din Tibet în perioada invaziei chineze, el și-a luat numai tanka-urile. Acestea sunt desene în care sunt reprezentați Buddha și figuri cerești.

Dalai Lama și-a luat cu el tanka-urile, 15 la număr, în care sunt desenate diferite scene din viața lui Je Tsongkapa. Sub fiecare tanka stă scris: aici stă Je Tsongkapa împreună cu elevii lui și le explică această tantra. Tanka-urile sunt de o calitate excepțională. Atunci când Dalai Lama le-a adus în occident le-a înmânat lui Khen Rinpoche, care le-a păstrat în templul din New Jersey. Ele au fost înrămate și atârnate cât mai sus. În mijlocul templului se află un turnuleț și ele au fost așezate acolo de jur împrejur. Pentru că erau prea sus, nu puteau fi văzute sau citite și erau și expuse soarelui. Înrămarea a fost prost făcută, geamul se lipise de desene.

Din inițiativa lui Geshe Michael, desenele au fost coborâte și scoase din ramă. Un fotograf le-a fotografiat și vor fi prezentate într-o carte însoțite de diverse expuneri despre viața și activitatea lui Je Tsongkapa. Fiecare detaliu al vieții lui Je Tsongkapa este demn de a fi imitat. A ajuns la iluminare. Viața lui este un exemplu viu despre cum se ajunge la iluminare. A învăța despre viața lui înseamnă a învăța ceea ce trebuie să fac eu ca să ajung la scopul final.

    • A fost un mare învățat.
    • A fost unul dintre cei mai mari scriitori ai Tibetului, a scris 10,000 de pagini. În acele vremuri, învățăturile erau scrijelite pe lemn și apoi se copiau. Într-o mânăstire, cu greu reușesc să scrie 100 de pagini, după mulți ani. Este aproape imposibil să stăpânești ceea ce a scris.
    • El a scris sutre și tantre la toate nivelurile și pentru începători și pentru cei medii și pentru cei avansați. Fiecare cuvânt a lui valorează aur.
    • El comunica cu Manjushri. Avea legătură directă cu el. Îl vedea. Manjushri reprezintă întruchiparea înțelepciunii lui Buddha.
    • El a fost învățătorul primului Dalai Lama. Linia lui Dalai Lama.
    • El a fost grădinar.
    • El a fost întruchiparea îngerilor care apar în tradiția budistă tibetană.
    • A fost o persoană ieșită din comun.
    • A fost un elev extraordinar. Sunt multe povești despre viața lui de călugăr și de elev.
    • A fost un practicant excepțional de tantra. Există câteva biografii ale lui în care se prezintă practica lui tantrică. Nu toate descriu această practică, pentru că practica tantrică este secretă.
    • A fost un om care a renunțat în favoarea spiritualității, transpunând-o în viața lui.
    • A fost un mare yogin, multe din pozițiile lui în yoga tibetană vin de la el. Acest tip de yoga se numește Yoga inimii tibetane. Prima serie de exerciții vine de la el. Sunt asane speciale de deschidere a inimii.
    • A fost doctor. A învățat medicina.
    • A fost un strălucitor polemist.
    • A excelat în devotamentul și serviciul adus Lamei lui.
    • A fost un maestru în arta meditației.
    • A fost un mare organizator. A organizat printre altele Festivalul Munlam, festival ce sărbătorește Dharma. Se spune că acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a făcut, pentru că în acest fel Dharma a ajuns la publicul larg, pentru că până atunci Dharma se ținea în secret. Numai călugării se ocupau de asta.
    • A construit multe mânăstiri în Tibet. Nu el le-a construit pe toate cu propriile lui mâini ci și-a trimis elevii să construiască.
    • El a fost cel care a pus bazele tradiției budiste în Tibet.
    • El a fost un vizionar.
    • A fost dansator.
    • A învățat să cânte, cântece precum incantații, rugăciuni cântate. Aceste cântece au rolul de a deschide canalele energetice. Aceasta este o practică foarte avansată, adică să asculți sunete și să aduci prana în canalele energetice.
    • A fost un mare lingvist și în tibetană și în sanscrită.
    • A fost mistic.
    • O mare parte din viață a trăit-o în retreat-uri (retragere).
    • A acționat pentru a păstra Dharma – ca să fie păstrate scrierile, să nu se piardă.
    • A avut o înțelegere profundă a naturii goale a lucrurilor (a vacuității) – a avut experiența directă a vacuității.
    • A creat o linie [de descendenţă]. S-a îngrijit ca lucrurile să continue și după dispariția lui.
    • A creat linia sutrelor și a tantrelor. Și-a antrenat elevii cu multă atenție, datorită înțelegerii importanței continuității tradiției.
    • Şi-a păstrat legămintele (jurămintele) în mod extraordinar.

Acesta a fost un mare om spiritual care ne-a demonstrat de ce anume este necesar în viață pentru a ajunge la iluminare. Nu este un lucru simplu, pentru că dacă ar fi fost așa, am fi fost deja iluminați. Pentru a ajunge la iluminare va trebui să facem multe acte de caritate, să acumulăm karma, pe baza înțelegerii vacuității și a karmei.

Este foarte important să înțelegem că cine învață Dharma va trebui să o transmită mai departe. A preda Dharma este un mod de a acumula foarte multă karmă pozitivă. De ce acumulează karma? Pentru că cel care o transmite, deschide drumul spre înțelepciune, spre binefaceri, drumul de a ieși din suferință.

 

Întâlnirea cu îngerii

Ceea îl caracterizează pe Je Tsongkapa sunt întâlnirile lui permanente cu îngerii. În mod permanent îngerii îi vorbeau, îi dădeau instrucțiuni încă de la începutul vieții lui. Nu numai că vorbea cu îngerii dar îi şi vedea.

A avut legătură directă cu Manjushri, întruchiparea înțelepciunii.

Aici în poză (vezi pagina următoare), Manjushri

–   este reprezentat de multe ori în culoare portocalie – aurie și are întotdeauna aură, toate figurile sfinte au aură
–   are multe podoabe pe el, ceea ce simbolizează meritele înalte a unei entități luminate
–   într-o mână ține o floare de lotus, iar pe ea este așezată cartea Dharmei, simbol al înțelepciunii, iar în cealaltă ține o sabie învăluită în flăcări. Această sabie este cea care taie ignoranța noastră.
–   Manjushri a fost îngerul inimii lui Je Tsongkapa încă din primul moment.

La începutul vieții lui, Je Tsongkapa nu fusese îndeajuns de pur ca să-l întâlnească pe Manjushri personal.

Lama lui Je Tsongkapa păzea vacile, Lama Umapa, ce avea viziuni cu Manjushri. Je Tsongkapa își dorea foarte mult să vorbească cu Manjushri. El s-a dus la acest lama și l-a testat dacă într-adevăr avea viziuni ale lui Manjushri. A început să-i pună întrebări la care lama nu avea cum să știe răspunsurile, pentru că era un simplu văcar, dar prin el, Manjushri îi răspundea. După ce se convinse că acest văcar comunica cu Manjushri, căzu la picioarele lui și astfel Lama Umapa deveni Lama lui. După multă practică spirituală, îl întâlni pe Manjushri personal.

Mai târziu s-a întâlnit cu mulți îngeri ce l-au protejat toată viața.

Sunt multe povești.

    • una dintre ele descrie cum Manjushri îi dădea inițieri tantrice, printre ele inițierea Yamantaka – este figura furioasă a lui Manjushri. Yamantaka este prezentat ca o ființă cu multe chipuri, multe brațe, chipul principal fiind un chip de taur înspăimântător. Manjushri îi apărea cu diferite chipuri atâta timp cât mintea lui nu era pură, iar atunci când mintea lui devenea pură, Manjushri îi apărea calm.
    • există un tablou în care vedem cum Manjushri înfige sabia în inima lui Je Tsongkapa și din inimă iese nectar, nectar care se reîntoarce în inimă prin sabie – acest lucru reprezintă plăcerea sublimă a iluminării.

Ce i-a permis lui Je Tsongkapa să scrie atât de multe învățături?

Se poate spune că un om nu poate să facă acest lucru, dar să nu uităm că el fusese în contact direct cu Manjushri, iar cei care înțeleg tantra spun că el a fost Manjushri în persoană – Je Tsongkapa a fost o ființă realizată (împlinită).

 

Cum putem să întâlnim îngeri?

Cu toții putem ajunge acolo. Si dacă este corect că totul este o proiecție a minții noastre, atunci este doar o chestiune de mișcare a minţii. Iar dacă suntem aici, deja suntem foarte aproape.

Este important să înțelegem cum să-i întâlnim pe îngeri. Toate cele 18 cursuri, au scopul de a ne pregăti pentru a ajunge la practica înaltă care ne va permite să-i întâlnim. Este important să sădim, chiar acum, sămânța în conștiința noastră care atunci când va încolți într-o buna zi, să ne aducă la acel loc sublim.

De ex. puneți-vă o brățară care să vă aducă aminte să practicați, când o veți atinge sau o veți privi, să vă reamintească de ce practicați, deoarece uităm repede atunci când suntem ocupați cu lucrurile zilnice și uităm de cele sfinte.

 

Mahamudra – marele sigiliu

Chak Chen

chakchen

Chak este prescurtarea de la Chakaya. În sanscrită se spune Mudra. Cuvântul are multe înțelesuri în practica spirituală.
Chen             —  mare
Chak Chen  — „marea mudra” sau „marele sigiliu“.

În sanscrită Mahamudra. Ce este mahamudra? În acest context, mahamudra înseamnă perfecțiunea înțelepciunii adică vacuitatea.

Mahamudra – este acel moment sublim al înțelepciunii în care percepem în mod direct vacuitatea.

Cel care a ajuns la Mahamudra, cel care a atins acest nivel în practica lui, nivel care este foarte avansat, nu mai are nici o frică.

El va vedea viitorul, va vedea cum va ajunge la iluminare, va vedea toate fazele prin care va trece. Este posibil ca să se mai renască de câteva ori ca ființă umană, dar întotdeauna va avea o viață bună si va fi înconjurat de profesori care îl vor învăța Dharma. Va avea condiții prielnice de învățătură, părinți buni, familie bună, abundență, tot ceea ce va avea nevoie ca să învețe și să ajungă la iluminare. Toată frica este eliminată.

 

Practica bună a celor trei căi conduc la Mahamudra.

Ce legătură este între Mahamudra și cele trei căi principale?

Scopul studiului celor trei căi principale din acest curs este de a ne conduce la Mahamudra. Dacă vom practica foarte bine cele trei căi, în mod obligatoriu vom ajunge la ea.

Dacă totul este un curent de cauze și efecte, acesta va trebui să ne conducă acolo.

Scopul celor trei căi principale este de a ajunge să practicăm tantra.

Totul va veni de la sine, tantra, profesorii, învățătura. Practicând, totul va veni de la sine, pentru că am sădit în permanență semințe.

Practica tantrei este cea care ne aduce la Mahamudra și ne vom întâlni cu îngerii.

 

Practica tantrică

Practica tantrică este o practică avansată care se învăță după ce se vor termina toate cursurile.

Practica tantrică este practica care ne aduce să-i întâlnim pe îngeri, după care vom deveni noi înșine îngeri, este practica care încheie drumul, care ne conduce la iluminare.

Este foarte important să se vină cu mintea foarte pură și printre altele, cele trei căi au ca scop să ne purifice mintea.

Dacă venim cu o motivație incorectă, nu numai că tantra nu va funcționa ci ne va coborî, pentru că energiile sunt foarte puternice.

 

Metoda și înțelepciunea

 Se spune că fiecare rezultat are o cauză. Dacă dorim ca rezultatul să fie iluminarea, atunci vom avea nevoie de cauze care să determine acest rezultat.

Voi prezenta în continuare cele două cauze principale de a ajunge la iluminare.

Tap şi Sherab.

Tap – metoda

tap

Sherab – înțelepciune

sherab

Acestea sunt cele două aripi care vor aduce un Bodhisattva la iluminare.

Ce este metoda? Metoda, putem spune că este un proces de dezvoltate a anumitor calități, abilități ce sunt necesare pe drumul spiritual.

Care este legătura între cele trei căi şi Tap – Sherab?

Să facem o scurtă recapitulare a celor trei căi.

–   Renunțarea – Ngen jung

Ngen jung

Ce înseamnă renunțarea?

Renunțarea înseamnă a înceta de a mai fugi după lucruri materiale, de a elimina atașamentele noastre față de lucrurile materiale care ne aduc numai suferință. Când ne referim la renunțare, ne referim la a renunța să le mai dorim, a nu ne mai refugia în ele și să ne îndreptăm atenția și viața spre lucrurile spirituale, fiind singurele care ne pot conduce spre iluminare.

–   Bodhichitta – dorința (aspirația) de iluminare – Sem kye (în limba tibetană)

Sem kye

Bodhichitta este aspirația spre iluminare pentru a ajuta toate ființele. Dacă voi ajunge în acest loc care este dincolo de orice frică, precum marii bodhisattva, numai atunci voi putea să-i conduc și pe toți ceilalți la iluminare.

–   Percepția corectă – Yang dakpey tawa

Înseamnă a ajunge la înțelepciune, la înțelegerea vacuității și a karmei.

Primele două căi, Renunțarea și bodhichitta sunt legate de Tap, iar percepția corectă este legată de Sherab.

Yang dakpey tawa

Ideea este următoarea: dacă doresc să ajung la iluminare, să devin o entitate iluminată pentru

a-i putea ajuta și pe ceilalți, va trebui să-mi dezvolt abilități. Până când voi dobândi abilitățile lui Buddha, va trebui să-mi dezvolt abilitățile unui Bodhisattva, dar înainte de a-mi dobândi aceste calități va trebui să-mi dezvolt calitățile unui om pe drumul spiritual.

Noi dorim să ne dezvoltăm acea capacitate de a-i ajuta pe oameni, într-un mod radical, iar aceasta va trebui să vină din dorința de a fi Buddha. Această aspirație de a ajunge Buddha nu se va forma dacă nu voi renunța la dorințele pentru lucrurile lumești Renunțarea este o condiție prealabilă pentru Bodhichitta.

Cu alte cuvinte pot spune, că dacă nu mă voi strădui să-mi înțeleg suferința, niciodată nu o voi înțelege pe a altora și ca urmare, nu voi putea să-mi dezvolt renunțarea și Bodhichitta, aceste abilități de care am nevoie ca să ajung la iluminare. În concluzie, metoda derivă din cele două căi: Renunțarea și Bodhicitta.

 

Cele două corpuri ale lui Buddha: cel fizic și cel mental

Se spune că Buddha deține câteva corpuri. Noi nu ne referim la istoricul Buddha care a trăit în urmă cu 2500 de ani, ci ne referim la o entitate iluminată. Buddha înseamnă iluminat, sensul cuvântului în sanscrită – cel ce s-a trezit. Deci, vorbim despre o entitate iluminată, care poate fi descrisă în câteva moduri. Acum vom vorbi despre cele două corpuri sau “cele două aspecte ale lui Buddha“.

1. Corpul mental al lui Buddha – Dharmakaya

Chu Ku

chu-ku

Cho  —  Dharma

Cuvântul Dharma vine din sanscrită și vine de la rădăcina dhr- ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea. Același cuvânt este folosit în sanscrită și ca „fenomen”

 Ku  — este cuvântul tibetan pentru corpul lui Buddha.

In tibetană sunt două cuvinte pentru corp, Ku este corpul numai a lui Buddha iar Lu este corpul uman.

Deci Cho Ku înseamnă corpul dharmic a lui Buddha.

În sanscrită:

Dharmakaya  — corpul dharmic a lui Buddha sau aspectul mental al lui Buddha.
Kaya  — corp,  în sanscrită

Nu ne referim în adevăratul sens la corp, acesta este un aspect al lui Buddha, este aspectul mental, este conștiința lui Buddha.

Ce caracterizează Dharmakaya printre altele?

    • atotcunoașterea, Buddha este un atotcunoscător
    • calități nobile înalte precum o imensă compasiune
    • iubire necondiționată și așa mai departe.

2. Corpul fizic a lui Buddha – Rupakaya. Acest corp are două aspecte:

 Suk ku

suk-ku

Suk  — înseamnă formă, adică forma corpului lui Buddha
În sanscrită: Rupakaya
Rupa – forma

Printre altele, unul dintre aspectele lui Rupakaya este: capacitatea lui Buddha de a apărea în forme diverse.

 

Legătura dintre metodă și înțelepciune și cele două corpuri ale lui Buddha

Corespondența este următoarea: Sherab – înțelepciunea, Yang dakpay tawa – percepția corectă, care este în strânsă legătură cu înțelepciunea. Dacă ne vom dezvolta percepția corectă și vom începe să înțelegem relația dintre cauză și efect, asta ne va conduce la corpul înțelepciunii lui Buddha.

În timp ce metoda – toate acele activități pe care le facem pentru a-i ajuta pe alții și de a acumula binefaceri în conștiința noastră, toate acestea ne vor conduce la Suk Ku – corpul plăcerii.

Deci Buddha are două aspecte: corpul mental și cel fizic.

–   înțelepciunea dobândită prin dezvoltarea celei de a treia căi – Yang dakpay tawa – percepția corectă, ne va conduce spre corpul înțelepciunii lui Buddha, înțelepciunea acumulată în acest mod, treptat se va transforma în înțelepciunea lui Buddha.

–   iar metoda – toate faptele de caritate, vor fi cauzele care ne vor permite să avem corpul lui Buddha, corp de lumină ce nu se degradează, nu îmbătrânește, plin de plăcere/extaz, având abilitatea de a lua orice formă care să fie benefică tuturor ființelor.

 

Colecția de merite și de înțelepciune (ansamblu)

Să discutam acum mai în detaliu despre același lucru dar cu alte cuvinte: despre Tap și Sherab, ca fiind cauzele formării lui Chu Ku și Suk Ku .

1. Colecția de înțelepciune

Yeshe kyi tsok

Yeshe kyi tsok

Yeshe  —înțelepciune
Kyi       — cuvânt de legătură
Tsok    — colectie, ansamblu

Am vorbit până acum despre faptul ca avem nevoie de Tap și Sherab pentru a ajunge la iluminare. Aici vom vorbi de un ansamblu de înțelepciune.

Ne referim aici la faptul că dacă vrem să ajungem la această colecție de înțelepciune – Yeshe kyi tsok, va trebui să ne folosim de inteligența pe care o avem pentru a studia mult, a reflecta, a medita, a practica, a înțelege vacuitatea, a înțelege realitatea în care trăim, de unde vine ea. Va trebui să acumulez această colecție de înțelepciune și atunci când am acumulat-o, am acumulat Sherab, aceasta fiind motivul (cauza) pentru a ajunge la Chu Ku. Aceasta este prima colecție, colecția înțelepciunii.

Cel care execută toate acestea în mod deliberat, printr-o instruire corectă, având relații bune cu lama, el va finaliza ansamblul de înțelepciune, va ajunge la înțelepciunea care va fi cauza formării corpului dharmic a lui Buddha.

2. Colectia de binefaceri

Sunam kyi Tsok

Sunam kyi Tsok

Sunam  — merite, binefaceri (fapte bune)

În ultima rugăciune scrie “ colecția de merite și înțelepciune”

Pentru a ajunge la iluminare va trebui să acumulăm munți de binefaceri.

Corpul lui Buddha:

–   este un corp de lumină.
–   este ca un diamant
–   este foarte frumos
–   nu se deteriorează
–   este imposibil să-l distrugi
–   el nu este un corp material, dar are aspect fizic.

Care este cauza acestui corp de diamant a lui Buddha? Colecția de merite, binefaceri Sunam kyi Tsok. A face mult bine altora, cu condiția ca fapta să fie însoțită de înțelepciune, are ca rezultat corpul de plăcere (extatic).

Cum vom putea face bine? Ce este binefacerea? Cui putem face bine? Toate acestea necesită studiu, pe care nu-l vom face astăzi. Când vom ajunge la un nivel înalt de înțelepciune spirituală, vom putea vedea acest aspect al corpului lui Buddha.

Cei ce sunt Arya pot vedea acest aspect. Fiecare dintre noi când va ajunge în paradisul lui Buddha va avea acest corp de lumină.

–   este cel mai frumos, cel mai minunat corp pe care-l puteți imagina, pentru că el reflectă cele mai înalte calități mentale ale lui Buddha.

–   mintea este atotștiutoare, cu o iubire și o compasiune infinită – acesta este aspectul Suk Ku.

Cauzele acestora fiind Tap și Sherab sau Sunam kyi tsok și Yeshe kyi tsok.

Sunam kyi tsok – meritul și este legat de corpul fizic a lui Buddha-Suk Ku.

Deci primele două căi sunt legate de Tap, legată de Sunam kyi tsok, legat de corpul fizic a lui Buddha.

Binefacerea (fapta bună) singură nu este de ajuns.

Dacă omul face multe fapte bune, va ajunge cu siguranță în Nirvana? Răspunsul este nu! De ce nu? Pentru a ajunge la Nirvana, trebuie acumulate un ansamblu de înțelepciune și binefaceri.

Omul poate face mult, mult bine pentru oameni, și totuși nu va ajunge în Nirvana.

Actul de binefacere dacă nu este însoțit de înțelepciune, va acumula karma pozitivă, dar nu suficient de puternică.

Chiar și cei care-i hrănesc pe cei flămânzi/bolnavi în fiecare zi, nu vor ajunge în Nirvana, fără înțelepciune.

Acestea sunt veștile proaste. Există oameni care în mod natural sunt oameni buni și asta fac: îi servesc pe alții, ceea ce este cu adevărat minunat. Ei acumulează acte de binefacere, vor avea vieți bune, nu vor suferi de lipsuri. Oamenii îi vor iubi. Acestea sunt rezultatele karmice ale faptelor lor, dar nu este suficient.

Ca ei să poată ieși din cercul suferinței, este nevoie de mult mai mult, este nevoie de înțelepciune, este necesar ca toate acestea să fie însoțite de înțelegerea modului în care acest mecanism lucrează. Fără de asta nu ne eliberăm.

Sunt necesare Tap și Sherab, metoda și înțelepciunea, împreună, două aripi ce conduc la eliberare. Actul de binefacere este metoda, dar metoda fără înțelepciune nu eliberează. Este numai o singură aripă. Trebuie două aripi ca să se ajungă la eliberare. Numai ele pot crea acea putere enormă care ne va elibera.

Cum vom ajunge acolo ?

Va trebui mai întâi să dezvoltăm cele trei căi principale, Lam tso nam sum și am văzut cum ele sunt legate de Tap și Sherab. Sunam kyi tsok vine din Bodhicitta, din acțiunea făcută pentru celălalt, acțiune însoțită de înțelegere și de înțelepciune.

Dacă nu vom face efort zilnic, să ne gândim la prima cale, la renunțare, nu se va întâmpla nimic, pentru că toate celelalte lucruri sunt legate de aceasta.

Care este prima sarcină în temele de acasă? Faceți zilnic meditație asupra renunțării. Începând de lecția trecută, în fiecare zi, dimineață sau seara, câte un sfert de oră vă veți așeza comod, în liniște, veți închide ochii și veți reflecta.

Veți reflecta asupra renunțării :

a)   cum este viața mea acum?
b)   cum aș dori să arate viața astfel încât să-mi permită să fac o practică spirituală?
c)   la ce aș putea renunța ?
d)   ce aș putea reduce ?
e)   ce aș putea să măresc?

Acest gând va crește și va da roade. Temele sunt foarte importante, pentru că acestea reprezintă un proces profund de dezvoltare a renunțării.

Puteți ține zilnic un jurnal, sau carnețelul. Să vă notați, de exemplu, ce gânduri v-au trecut prin minte în legătură cu renunțarea. Nu trebuie să arătați nimănui ceea ce notați. Puteți să vă notați trei gânduri care v-au apropiat de renunțare și poate trei gânduri care v-au îndepărtat de renunțare.

 

Obstacole pe drumul iluminării

 De ce nu suntem până acum iluminați ? Pentru că nu am acumulat complexul de merite și înțelepciune – și pentru că nu am depășit obstacolele.

Pe drumul spre iluminare sunt multe obstacole, de aceea trebuie să le cunoaștem ca să le putem depăși.

Obstacolele gândurilor dăunătoare (afecțiuni mentale)

Nyun drip

nyundrip

Nuyn  vine de la Nyon mong
Nyun Mong  — gânduri dăunătoare
Drip               — obstacol, pată

Acestea sunt petele din conștiința noastră care, dacă nu ar fi existat, am fi fost deja iluminați. Conștiința impură.

În ce sens este impură?

Primul sens Nyun drip înseamnă obstacole legate de:

–   o gândire incorectă
–   o acțiune incorectă
–   vorbire incorectă

Obstacolele sunt legate de emoții negative, precum egoismul, ura, invidia, supărarea, a fi rezervat, a critica sau a interpreta greșit. Se spune că avem 84.000 de astfel de gânduri.

Deci Nyun Drip sunt acele sentimente negative pe care le avem, semințele acestor sentimente pe care le purtăm în conștiință. Fiecare dintre acestea este un obstacol, de asemenea și rezultatul provenit din astfel de emoții, lasă de asemenea, pete în conștiința noastră. Acestea sunt obstacolele legate de gândurile dăunătoare. Tot ceea ce facem, spunem sau gândim care nu provin dintr-o percepție corectă, creează obstacole.

Cât la sută din timpul nostru facem asta? Aproape tot timpul. Fiecare dintre gânduri lasă o amprentă în conștiința noastră, ne consolidează tendința de a continua să facem același lucru. Acestea sunt obstacole deosebit de serioase, după cum vă puteți imagina.

Ne este greu să ne imaginăm cum este să fie fără ele, pentru că suntem plini cu aceste lucruri. Este ceea ce respirăm tot timpul. Fugim mereu din loc în loc. De ce facem asta?

Pentru că eu cred că acolo va fi mai bine decât aici. De aceea mă scol dimineață, de aceea mă duc la baie. De ce mă scol din pat dimineața? Pentru că este ceva acolo care îmi va face bine? Există oameni descurajați de a mai căuta ceva bun, sunt deprimați, iar ei nu se scoală din pat. Ceea ce doresc să spun este că nu știm cum este să trăim cu o minte eliberată de aceste lucruri, acest lucru este dincolo de înțelegerea noastră.

Gândiți-vă cum ar fi o conștiință fără supărare, dușmănie, care nu se plânge, nu se mânie și nu se enervează. Nimic, nimic, numai liniște. Nu avem nici cea mai mică idee despre asta.

Obstacole în calea atotcunoașterii (omnisciență)

She Drip

shedrip

Drip          — pată, ceva impur, ceva necurat
She            — știință
She drip  — obstacole în calea cunoașterii

Am discutat mai înainte despre cei cu un scop îngust, mediu și înalt. Cei care au un scop mediu, pot ajunge la Nirvana. Cei care au ajuns la Nirvana, înseamnă că și-au eliminat toate obstacolele gândurilor dăunătoare. Ei ajung la plăcerea supremă.

Ei și-au eliminat toate gândurile dăunătoare și toate semințele (cauzele) acestora.

Este practic imposibil să-i enervezi, practic și-au pierdut „genele” supărării. Încă nu este iluminare completă. Ei pot ajunge la o liniște extraordinară și la o plăcere supremă, dar ei încă nu au atotcunoașterea și nu știu cum să ajute ființele, pentru că încă mai au acele obstacole în calea atotcunoașterii – ele sunt cu mult mai subtile, mult mai greu de înlăturat. Numai practicantul care are scopul înalt poate să le înlăture.

Aceia care au scopul înalt sunt pe calea Mahayana.

Maha  — înseamnă mare
Yana    — vehicul
Adică Calea cea mare (marea cale).

Numai cei care sunt pe calea cea mare, cei cu un scop înalt, ce doresc să ajungă la iluminare pentru a-i ajuta pe ceilalți, numai aceștia vor putea să înlăture aceste obstacole, ce sunt foarte subtile. Care sunt aceste obstacole în calea atotcunoașterii?

a)   nu cunoaștem trecutul, viitorul
b)   nu ne știm viețile trecute
c)   nu știm ce va fi in viitor
d)   nu știm ce se întâmplă în acest moment în clădirea vecină
e)   suntem limitați în timp și spațiu
f)   nu știm ce se întâmplă în acest moment în corpul nostru
g)   nu știm cea ce se întâmplă in capul nostru.

 Acestea sunt un fel de expresii ale obstacolelor.

Dacă întâlnim, de exemplu, un profesor care ne învață Dharma. Cum de întâlnim un profesor? Cauza [apariţiei profesorului] este binele pe care l-am făcut în trecut. Auzim lucruri care ne pot duce la iluminare, iar noi începem să-l criticăm, este ca și când am turna otravă în puțul cu apă. Aceasta va deveni un obstacol la iluminare.

Pentru a întâlni profesori puri trebuie să fim noi înșine puri.

Atunci când dorim să progresăm pe drumul spiritual, am dori ca cineva să ne conducă personal, să ne direcționeze, să ne ducă acolo de mână. Acesta va trebui să fie cineva în care putem avea încredere. Acest lucru este critic, pentru că în formarea acestei legături este ca și când ne-am deschide inima acelui profesor, ne deschidem spre el conștiința și numai atunci el va putea să ne influențeze.

Mintea este foarte plastică, poate fi ușor influențată, este foarte ușor a lăsa o amprentă. Nu veți merge să vă deschideți inima oricui. Va trebui să decideți cui îi veți da încrederea. Este foarte important să verificăm pe cel care ne va fi profesor.

Vă mai aduceți aminte de povestea lui Je Tsongkapa? Învățătorul lui a fost Manjushri, dar mulți ani el nu l-a putut întâlni direct. Manjushri se afla tot timpul lângă el, dar el nu era destul de pur ca să-l întâlnească, de aceea l-a întâlnit printr-un mijlocitor, un văcar. El l-a testat de multe ori pe văcar pentru a se încredința că Manjushri îi vorbește prin acel văcar. Atunci l-a luat ca lama și i-a dat tot respectul, l-a slujit ca pe un mare lama, deși Je Tsongkapa fusese un mare învățat.

Este foarte important să ținem minte că dacă eu nu văd în profesori puritate, asta nu înseamnă că ei nu sunt puri. Înseamnă că eu încă nu pot proiecta puritate, pentru că mintea mea nu este pură.

În momentul în care am întâlnit pe cineva care mi se pare bun, iar după aceea încep să-i găsesc cusururi, trebuie înțeles că eu proiectez acele defecte din mintea mea. Lumea lui Buddha este toată pură. El trăiește în paradis.

Cu cât eu voi fi mai pură, cu atât voi întâlni oameni mai puri și astfel voi putea întâlni îngeri. Asta nu înseamnă că ei nu există, ei sunt tot timpul în jurul vostru, ei vă imploră să veniți la ei. Dar mintea voastră nu este destul de pură.

 

Numele lui Buddha

În tibetană există două nume pentru Buddha.

    1. Jang Chub
    2. Sang gye

 Jang chubSang gye

Jang Chub  — este porecla dată iluminării lui Buddha
Sang gye     — înseamnă Buddha
Sang             — vine din rădăcina cuvântului a purifica
Jang              — de asemenea este rădăcina cuvântului purificare

Deci unul dintre componentele numelui lui Buddha sau a cuvântului iluminare este puritatea celor două tipuri de obstacole.

Gye  — intensificare

Deci:

– a purificat obstacolele
– a acumulat calități extraordinare

Sang și Jang sunt două cuvinte pentru purificarea celor două obstacole.

Pentru a se ajunge la iluminare trebuie purificate ambele obstacole (a gândurilor negative și cele din calea atotcunoașterii)

Acesta este drumul unui Bodhisattva care se îndreaptă spre drumul spre iluminare, spre deosebire de Nirvana.

Va trebui depusă multă muncă pentru a ajunge la atotcunoaștere, ia mult timp. Se spune că lui Buddha i-a luat 300 de eoni (eră), fiecare eră având 10 la puterea 60 de ani.

Nu v-am spus asta ca să vă descurajez, ci pentru că există un drum mai scurt, numit Tantra.

În Tantra, atunci când există o strânsă colaborare cu profesorul, se poate ajunge la iluminare chiar în această viață.

Și datorită acestui lucru ne aflăm aici.

ACI 1 - Cele 3 Cai Principale

Lecția 1b – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – a doua parte

 

Pabongka Rinpoche

Vom învăța textul Lam tso nam sum, dar în special vom învăța înțelesul său și notele făcute asupra lui de către Pabongka Rinpoche.

Pabongka Rinpoche

Cuvântul Rinpoche înseamnă prețios, este un fel de titlu ce i se acordă acelui lama senior sau unui stareț sau celor ce au fost încarnările unor lama în vieți anterioare. Ei de la bun început sunt Rinpoche, din momentul în care sunt identificați că ar fi reîncarnarea unui lama. Pabongka Rinpoche a fost reîncarnarea lui Changkya Rinpoche, tutorele împăratului Chinei cu două sute de ani înainte. Datorită ostilităților dintre Tibet și China, nu l-au denumit Changkya Rinpoche ci Pabongka Rinpoche. El a trăit în secolul XX. A decedat în 1941. Pabongka Rinpoche a avut un nume special: Dechen Nying Po.

Dechen Nying Po

De             — plăcere
Chen         — mare
Nyingpo  — inimă sau esență

 Esența marii plăceri se referă la plăcerea lui Buddha, la plăcerea iluminării. Acela care este inima marii plăceri a iluminării. Pe scurt, se spune că a fost un iluminat. A fost un mare învățător, un profesor remarcabil. El și-a câștigat renumele în întreg Tibetul. Cu aproape doi ani înaintea morții sale a susținut o lecție, la care au fost prezenți aproape douăzeci de mii de oameni în Lhasa. Gândiți-vă că nu erau microfoane, se spune că avea acea capacitate de a-și proiecta vocea la mari distanțe.  La acea lecție fusese prezent și Khen Rinpoche. Pe atunci era un tânăr de vreo 18-19 ani care era un mare năzdrăvan și care nu avea prea mare interes să studieze ci doar căuta cum să-i abuzeze pe profesori. Când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche “ceva l-a afectat”.    L-a afectat atât de mult că a început să învețe cu multă serozitate, devenind în final starețul mânăstirii Sera Mey.

 

Trijang Rinpoche

 

Printre elevii ce stăteau în mânăstire se afla și Trijang Rinpoche, ce fusese elevul lui Pabongka Rinpoche. El a fost tutorele și unul dintre profesorii actualului Dalai Lama, un om extraordinar și un iluminat. Khen Rinpoche a fost elevul lui Trijang Rinpoche. Trijang Rinpoche a fost prezent la această învățătură a lui Pabongka Rinpoche și şi-a luat notițe, iar după notițele lui a învățat Khen Rinpoche.

 

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin s-a născut în anul 1921 și a decedat pe 1 decembrie 2004. A intrat în meditație până pe data de 6 decembrie. Pe parcursul a cinci zile a stat în meditație, până când mintea lui a părăsit această lume. Dar data de 1 decembrie rămâne cea oficială.

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin

Khen           — este prescurtarea de la khanfu – stareț
Rinpoche  — cel prețios.

Deci Khen Rinpoche înseamnă stareț. Nu a fost tot timpul stareț pentru că a părăsit mânăstirea ca să locuiască în New Jersey. Cel care era stareț se numea Khensur Rinpoche. Dacă aș fi mers la mânăstirea Sera Mey și aș fi întrebat localnicii de Khensur Rinpoche, ei ar vorbi de actualul stareț, pentru că toți stareții au același nume, de acea ar trebui să-i spun numele lui.

Gewey Shenyen

Geshe                      — este un titlu, care vine de la prescurtarea Gewey Shenyen
Gewey Shenyen  — înseamnă cel mai bun prieten.

În tradiția yoghină se spune Kalyanamitra – porecla dată învățătorului.

În mânăstirile tibetane acest nume a devenit un titlu pentru cei care terminau toate studiile din programele acestora și care reușeau să treacă cu succes toate dezbaterile publice. Examenul final este unul dintre cele mai grele examene, asemănător cu a susține o teză de doctorat. Întrebările care se pun sunt foarte grele, iar cel examinat trebuie să răspundă corect la ele. Poate fi în ele o singură virgulă, care trebuie descoperită, iar în timpul dezbaterii trebuie arătată contradicția din întrebarea pusă, pentru că ei, profesorii, intenționat introduc discordanța.

Printre gradele de Geshe, există ceea ce se cheamă “terminat cu distincție” sau “excelență”. În fiecare promoție sunt doi care terminau cu brio studiile, primind numele de Hlarampa Geshe, cea mai înaltă distincție. După studii, ei erau trimiși la palatul Potala unde aveau contact direct cu Dalai Lama. Khen Rinpoche a fost Hlarampa Geshe.

Khen Rinpoche după ce a terminat Hlarampa Geshe, a trecut la Gyu Mey Tantric College, unde a devenit vice președintele colegiului, adică a fost candidat la funcția de director. De asemenea, a candidat pentru a fi conducătorul curentului Gelugkpa, dar odată cu invazia chinezilor, cariera i s-a întrerupt. Venind în occident, el nu a mai încercat să-și reînnoiască candidatura. Era foarte modest și a înțeles că misiunea lui este să predea Dharma în vest. În 1971 a ajuns în New Jersey. A plecat la Washington să învețe puțină engleză la universitate. Mai târziu s-a reîntors la Sera May pentru a fi stareț la rugămintea lui Dalai Lama, unde a rămas un an, dar datorită rugăminții elevilor săi a revenit din nou în New  Jersey.

Vom trece la numele lui de călugăr.

Lobsang   — vine pe linia lui Je Tsongkapa ce fusese Lobsang Drakpa, adică  conștiință nobilă.
Tharchin  — este numele pe care l-a primit de la profesorul lui, Trijang Rinpoche
Thar           — înseamnă puțin sau sfârșit, la capăt
Chin            — să mergi

Adică cine a ajuns la capăt. Cel care a parcurs drumul complet (cel care  a desăvârșit calea complet).

Khen Rinpoche Lobsang Tharchin este cel care a scris introducerea acestei  cărți.

 

Geshe Michael

A fost elevul lui Khen Rinpoche și a redactat cartea care cuprinde învățăturile primite de la Khen Rinpoche, după însemnările lui Trijang Rinpoche, după conferințele lui Pabonka Rinpoche care sunt de fapt comentarii asupra învățăturii lui Je Tsongkapa.

Geshe Michael a continuat să adauge notițe și comentarii, deoarece Pabonka a vorbit unui public care era la un anumit nivel de cunoaștere, pe când publicul din vest nu este deloc deprins cu astfel de cunoștințe.

 

Rezumatul „Celor trei căi principale”

1. Renunțarea

Renunțarea înseamnă dezvoltarea înțelegerii suferinței noastre și a celorlalți, lucru care implică mult studiu și observare. Renunțarea este un proces în care înțelegem suferința acestei lumi în care trăim, că nu există nimic care să ne ajute să ieșim din ea, și în același timp ne dezvoltăm aversiunea față de ea.  Nu există nici un job sau mașină (autoturism), partener, prestigiu, carieră, diplomă, nu există nimic lumesc care să mă scoată din suferință.

2. Aspirația spre iluminare

Dorința de a ajunge la iluminare – este un sentiment esențial care vine din inimă, ce are ca aspect concentrarea tuturor energiilor în canalul central. În acest proces, profund și unic se deschide Chakra inimii, formându-se o altă legătură energetică cu ființele lumii. Iar când acest lucru se întâmplă, omul are sentimentul că din inima deschisă iese o lumină minunată spre toate ființele, simțind iubire intensă pentru ele. Are abilitatea de a vedea și de a simți toate ființele din univers în mod simultan. El va ști că din acel moment tot ceea ce va face este să-i scoată pe toți din suferință şi că viața lui va fi dedicată numai și numai acelui scop.

În urma acestei mari iubiri pentru toți ceilalți se creează o emoție care îl va domina toată viața, lucru care îl va face să se dedice complet ei.  Orice acțiune sau activitate pe care o va întreprinde în viața lui, va fi dominată de iubire. Din acel moment va face orice pentru a scoate  toate ființele din suferință.

Acesta va deveni un lucru esențial și decisiv ce îl va obliga să meargă pe făgașul iluminării.

3. Concepția corectă

Concepția corectă va transforma greșeala tragică și fatală care ne omoară, greșeală în care ne aflăm tot timpul. Această concepție (viziune) ne va ajuta să înțelegem de unde vin lucrurile, să înțelegem cauza și efectul. Care este cauza lucrurilor ? Oare faptul că eu copiez la examen îmi va aduce o notă bună sau nu?

Noi nu spunem că niciun lucru lumesc din viața noastră nu este important, ceea ce se întâmplă este faptul că vom începe să ne raportăm altfel la aceste lucruri. În locul scopului de a fugi după ele, ele vor deveni instrumente pentru a mă ajuta să ajung la iluminare și aceasta este cu adevărat o binecuvântare pentru copiii mei, a șefului meu și a oamenilor din jur.

 

Lam Rim – Etapele drumului spre iluminare

Je Tsongkapa a scris multe texte și printre ele, acesta este cel mai scurt, deoarece el cuprinde calea într-o formă mai concisă. Există și un alt text: Lam Rim Chen Mo. Este cel mai cunoscut text și a fost tradus în trei volume.

Lam Rim Chen Mo

Lam          — drum , cale
Rim           — etape
Chen Mo  — mare

Adică Marea expunere a etapelor pe drumul spre iluminare.

La tibetani, pentru cartea care predă înțelepciune se folosește sufixul feminin Mo. Înțelepciunea este întotdeauna de gen feminin. Această lucrare cuprinde toate etapele căii, în ordinea corectă, într-un mod foarte detaliat, adică drumul care ne aduce la iluminare, să devenim Buddha.

Atunci când spunem Buddha nu ne referim la Buddha, Gautama Siddhartha ce a trăit în urmă cu 2500 de ani în India, ci ne referim să devenim iluminați.

Există o colecție întreagă de scrieri ce se denumesc Lam Rim. Mulți lama au scris Lam Rim, adică un ghid al diverselor etape pe drumul spre  iluminare.

Primul care a scris a fost Lordul Atisha, care a trăit în jurul anilor 1000-1100. El a fost printre primii care au adus budismul în Tibet. El a fost indian și stareț al unei mânăstiri din India, chemat de tibetani să-i învețe budism. El deja era foarte în vârstă iar călătoria în Himalaia era foarte grea. Mult timp a refuzat să facă această călătorie, chiar și atunci când regele l-a invitat. În cele din urmă, a acceptat invitația și a pornit spre Tibet. El a fost acela care a început tradiția Lam Rim.

 

Trei nivele ale practicantului – cele trei aspecte

Fiecare Lam Rim este împărțit în trei nivele după tipul de practicanți. Pentru că existau practicanți la niveluri diferite și învățătura era predată în funcție de diversele nivele ale practicanților. Buddha însuși a predat în funcție de capacitățile diferite ale elevilor.

 

1. Primul nivel – practicantul cu scopul îngust.

Primul nivel al elevului este acela care a ascultat puțină Dharma, a învățat despre formele de existență ale samsarei și care începe să înțeleagă că viața nu a apărut odată cu nașterea lui și nu se va termina cu dispariția corpului lui. Și dacă viața lui nu se va termina după ce corpul lui va muri, atunci își va pune întrebarea: Unde mă voi duce ? Ce se va întâmpla?

Odată cu aceste întrebări, va începe să analizeze răspunsurile. Răspunsul nu este unul îmbucurător, pentru că majoritatea nu vor merge spre o existență bună. De aceea, toate aceste lucruri trebuie învățate și înțelese. Elevul va începe să spună: “nu mai vreau să mai merg în locuri de suferință, în lumile suferinde ale samsarei.” În inima lui, își dezvoltă dorința de a nu se mai naște în lumile inferioare, cum ar fi lumea animalelor, creaturi în infern, ca spirite flămânde (spirite care suferă foarte mult),  iar dacă nu vom face ceva, toate șansele noastre sunt să ajungem acolo, iar șansele sunt foarte, foarte mari.

Omul va fi determinat de frica din suflet și de dorința de a fugi de un asemenea destin. Acesta este sensul “practicantului cu scopul îngust“, scopul îngust fiind motivul de a nu mai ajunge la suferința lumilor inferioare. Scopul învățăturilor lui Buddha este acela de a evita această situație, de a evita această cădere sau nașterea în lumile inferioare. Marea majoritate a oamenilor ajung în aceste lumi, de aceea pentru cel care a  învățat  să fugă de ele este o mare realizare spirituală.

 

2. Al doilea nivel – practicantul cu scop mediu.

În al doilea nivel (etapă) practicantul face încă un pas înainte. El continuă să învețe și să înțeleagă: acum că am evitat să mai ajung în acele lumi, acum că sunt om, șansele mele ca să renasc în corp uman în viața următoare sunt în continuare foarte mici. Este adevărat că în această viață am avut oportunitatea să trăiesc ca ființă umană, dar ce va fi după aceea? El ajunge să înțeleagă că nu mai vrea să se reincarneze încă o dată ca ființă umană și că vrea să iasă din lumea samsarei, își dorește deja să ajungă la iluminare.

Aceasta este persoana care caută să iasă complet din suferință, să ajungă la Nirvana, să învețe care sunt cauzele suferinței și cum să le stopeze, dar va continua să rămână concentrat pe el însuși. El va spune: „vreau să învăț cum să nu mai sufăr”. Buddha a transmis acestei categorii de persoane, învățături potrivite. Aceasta este a doua etapă.

 

3. Al treilea nivel – practicantul cu scop înalt.

Acesta este nivelul cel mai ridicat. Elevul își spune: „Ok, am învățat cum să ies din suferință, dar ce va fi cu ceilalți?”. El va spune: „Doresc să învăț să ies din suferință dar să-i scot și pe ceilalți din suferință”. Acesta este cu totul alt nivel pe care Buddha l-a predat. De aceea, aceste învățături diferite ale lui Buddha pot produce confuzii, pentru că înțelegerea este alta, scopul este altul.

Cel cu scop înalt va spune: „Vreau să ies, dar să-i scot și pe ceilalți. Noi spunem că acest drum este unicul de a ajunge la iluminarea completă a lui Buddha”. Este adevărat că cei care sunt la al doilea nivel pot atinge Nirvana, dar este practic imposibil de a ajunge la iluminarea lui Buddha.

 

Cele trei probleme ale vasului

Pentru ca Dharma să fie înțeleasă și să aducă binecuvântare, elevul trebuie să fie interesat de ea și să aibă un comportament pe măsură. Dacă nu va fi interesat să studieze, mintea lui nu va fi în clasă.

În tradiția tibetană, există trei probleme care se manifestă la elev, care îi îngreunează înțelegerea. Tibetanii compară elevul cu un vas.  Atunci care sunt problemele vasului ?

1. Prima problemă a vasului – el este inversat.

Dacă mintea noastră este precum a vasului cu gura în jos, atunci nu va conta cât va vorbi profesorul pentru că nimic nu ne va intra în cap. Când se va întâmpla acest lucru ?

Atunci când elevul vine cu atitudinea „eu deja știu“. La acest lucru sunt câteva aspecte:

– cea mai rea atitudine este să se vină cu „deja știu” deoarece nu va fi nicio șansă ca să intre ceva în cap. Profesorii noștri compară Dharma cu apa curată de zăpadă [rezultată din topirea zăpezii] ce curge din vârful munților. Pentru ca Dharma să ajungă la elev, el va trebui să fie scund precum nivelul mării, ghemuit, umil și pregătit să perceapă învățătura. Dacă el va sta așezat pe vârful muntelui, apa nu va putea ajunge la el.

Este foarte, foarte important, să nu veniți cu atitudinea că aveți știința, nu contează cât ați învățat, va trebui să puneți știința voastră la o parte. Nimeni nu vă va lua știința înapoi, ceea ce știți, știți. Este imposibil ca cineva să vă ia ceea ce știți, dar trebuie să veniți la lecție cu smerenie.

– a doua greșeală pe care o fac oamenii este aceea că ei fac comparații: în iudaism am auzit una, în kabala am auzit alta, iar de la profesorul budist am auzit alta. Sunt atât de multe teorii, metode și multe dintre ele extraordinare, dar dacă veniți tot timpul preocupați de a compara, nu veți pricepe mesajul. Este foarte important să nu faceți asta în timpul lecției ci să fiți deschiși pe parcursul ei, Iar după lecție da.

2. A doua problemă a vasului – vasul este găurit, are o gaură de scurgere.

Cu alte cuvinte, învățătura intră pe o ureche și iese pe alta. Elevul stă și nu este atent.                    Ce provoacă acest fenomen? Alte gânduri. El este cu atenția distrasă și, sub influența a toate acestea, nici nu s-a pus întrebarea și deja el are răspuns. Răspunsul este înaintea întrebării. Încă nu există acea dorință de a căuta să iasă din suferință. De multe ori este bine să se înceapă cu o meditație scurtă, cu o conectare la suferință, la moarte, cu sfârșitul nostru și cum vom putea să  folosim această  viață în modul cel bun, iar toate acestea vor duce la atenție.

Vă invit să veniți la lecție și să vă puneți întrebările: Care este sensul vieții mele? Ce caut? De ce sunt aici?

Dharma ne ajuta să ieșim din suferință, ne conduce la fericirea supremă a lui Buddha. Dar dacă nu venim cu dorința inimii, nu vom ajunge la toate acestea.

3. A treia problemă a vasului – vasul este cu gura în sus, negăurit, dar el nu este curat, este murdar.

Care este sensul acestui fapt? Se vine fără o motivație corectă. Se vine la o lecție de Dharma pentru a găsi un job. O cursantă s-a exprimat că vine să asculte Dharma ca să-și găsească un partener, după care a părăsit cursul.

Cei care învață Dharma, învață să-și rezolve problemele vieții, inclusiv de a-și găsi un partener, inclusiv deficiențelor financiare sau tot felul de probleme. Orice problemă este o formă de suferință, de disconfort, de nemulțumire. Buddha a spus că orice problemă poate fi rezolvată și, bineînțeles că problemele vor fi rezolvate pe drumul către fericire, dar nu acesta este scopul suprem.

Scopul suprem este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în punctul în care să învățăm singuri cum să ne eliminăm suferința, în scopul de a-i învăța același lucru și pe ceilalți, de a-i putea ajuta să ajungă în același loc.

Dacă motivația nu va fi cea corectă, valoarea lecției va fi limitată. Este ca și cum ați fi plătit 1000 de dolari și ați primit valoarea unui dolar. Trebuie venit cu motivația corectă, de aceea se și spune în Refugiu și Dorință:

Până la iluminarea mea, mă refugiez
În Buddha, Dharma și Shangha.

Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.

Ucide Supararea

Lectia 7 – Aci 11

A ucide supărarea

Conform capitolului „Răbdarea” al cărții
„Ghidul de viață a războinicului spiritual” scrisă de către maestrul Shantideva

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

 

O prezentare generală a lecțiilor anterioare

În lecțiile trecute am vorbit despre:

–  subiectul supărării și al urii,
–  sursele supărării,
–  ce alimentează supărarea,
–  cum să o prevenim,
–  despre metodele temporare și metodele ultime.

Aș dori să facem un scurt rezumat a ceea ce a fost prezentat în aceste lecții, în contextul războiului și păcii. Adică să trecem de la contextul personal, despre care ne-a învățat maestrul Shantideva în capitolul său, la cel legat de pace.

 

Energia din care provine supărarea
este cea care produce violența în viața noastră

Aceeași energie din care provine supărarea este cea care produce violența care apare în viața noastră, atât la nivel personal, cât și la nivel de stat. Violența poate apărea sub diverse forme: ca acte de terorism internațional, război, luptă, atacuri. Și violența, așa cum am văzut, este prezentă toată ziua. Ea apare pe tot parcursul zilei, ori de câte ori ne supărăm sau ori de câte ori nu suntem drăguți cu cineva.

De fapt, în mod constant ne îndreptăm agresivitatea împotriva celorlalți în doze mici, adică gânduri de critică sau de judecată față de cineva, sau de enervare. Este aceeași energie, care curge prin canalul energetic drept. Și asta facem toată ziua. Putem compara acest lucru cu radiațiile radioactive. Putem fi loviți de o cantitate enormă de radiații radioactive atunci când reactorul explodează și ucide pe toți cei din jur. Și, poate fi o cantitate mică, dar cumulativă, care pe termen lung ne omoară.

Exact la fel sunt și micile noastre acte de agresivitate, pe parcursul întregii zile. Dacă avem obiceiul de a critica, de a judeca, de a ne supăra, de a nu ierta   ̶  ele se acumulează în fiecare zi, ne sufocă canalele noastre energetice și ne omoară. Și acest lucru este mai serios decât faptele grave făcute o singură dată care ucid un număr de oameni; Pe când radiațiile scăzute care se acumulează, ne ucid pe toți încet. Ne îmbătrânesc, ne îmbolnăvesc și ne ucid.

Și devenim agresivi în tot felul de situații, pe care în mod normal nu le putem numi violente, cum ar fi: când ne certăm cu cineva pentru că s-a băgat în fața noastră la coadă, sau când facem cuiva o observație răutăcioasă, și în felul acesta îl rănim pe celălalt.

 

Toate lumile provin din karma

Chiar și cu gândul îi putem răni pe ceilalți. În Abhidharma Kosha, cel mai vechi text cunoscut în literatura budistă și acceptat de toate curentele budiste, scrie:

Le le jikten natsok kye

Le          − karma, cu sensul de fapte/acțiuni,
Le          − din,
Jik         − a distruge,
Ten       − bază,
Jikten − lume,

Deci, cuvântul pentru lume în tibetană este o bază perisabilă. Provine din karma și trebuie să fie perisabilă, deoarece aceasta este natura karmei.

Natsok − varietate, diversitate
Kye        − creat/născut

Sensul frazei este „Diversitatea lumilor se naște din karma”

Următorul rând spune:

De nyi sempa dang de je

Sempa           înseamnă gând.
Dang de je   − și tot ce vine de pe urma lui.

Pentru că gândul ne motivează să vorbim și să acționăm.

Deci, diversitatea lumilor provine din karma, iar karma este fiecare gând și tot ceea ce aduce cu el. Așa ne creăm lumea. Semințele karmice se acumulează permanent, într-un ritm de șaizeci și cinci dintr-o singură pocnitură de degete.

Oare un Bodhisattva nu mai are gânduri de agresivitate?  Răspunsul este că el este deja foarte avansat pentru că se antrenează permanent în a nu mai face rău sau să mai gândească rău despre alții, și caută să facă bine altora.

Mintea pură caută să facă numai bine.  Mai mult decât atât, Bodhisattva înțelege procesul și în mod intenționat își aduce gândurile care vor crea o lume mai bună pentru el și pentru ceilalți. Acesta este calea războinicului spiritual.  Este ceea ce ne învață Maestrul Shantideva în cartea sa.  Desigur că implementarea acestor învățături nu este o treabă ușoară.

Maestrul Shantideva ne oferă metode diverse pentru a face față violenței și furiei. Și după cum am spus, unele metode se referă la cum să depășim furia sau violența după ce s-au întâmplat deja, iar cele mai interesante metode sunt cele care vorbesc despre capacitatea ultimă de a le face față. Vă sfătuiesc ca atunci când vă veți face temele să priviți la versete și să identificați metodele.

 

Cum să oprim războaiele?

Atunci când actul de violență ia amploare și sunt aruncate bombe, vor fi oameni care vor fi uciși pe loc și mulți alții vor fi răniți.

Care este diferența dintre ei și noi?  Diferența este că noi vom muri mai încet.  Dar cu toții murim. Unii mor brusc, când bomba cade pe ei, iar noi ne omorâm cu încetul.  Și ei, și noi suntem în brațele Lordului Morții.  Nu e nicio diferență.  Cu toții suferim.

Nu știm cum să oprim moartea. Nu știm cum să oprim aceste forțe karmice care ne omoară în mod constant. Și nimeni nu vrea boală, moarte și suferință și totuși ele vin și ni se întâmplă. Pentru că nu am descifrat încă adevăratele cauze și nu am învățat să le oprim.

Nimeni dintre noi nu dorește război, și totuși el vine. Semn că virusul violenței este încă activ în noi, nu l-am eliminat încă. Și nu trebuie să vă conving de asta. Dacă sunteți aici, probabil că sunteți de acord cu mine că a merge la război este o prostie; Este o risipă uriașă de resurse, de viață umană, de bani care ar fi putut fi folosiți în alte scopuri. Și motivul pentru care se întâmplă este pentru că nu am înțeles cauzele și căutăm cum să rezolvăm problemele.

Căutăm să găsim metode legale, sau exercităm presiuni economice, sau organizăm operațiuni militare sau vom organiza diverse conferințe − niciunul dintre aceste lucruri, în sine, nu poate funcționa. Și statul Israel este dovada. Pentru că le face de mult timp și încă nu este pace.

Un om de știință a făcut odată cercetări cu privire la toată istoria scrisă cunoscută de 5000 de ani. El a descoperit că în toată lumea au existat doar 42 de zile în care nu a existat război nicăieri în lume. Pe parcursul a cinci mii de ani din istoria scrisă, au fost doar 42 de zile în care nu a existat război nicăieri în lume. Și asta pentru a arăta starea minții noastre. Ea este starea minții noastre.

Oamenii nu-și amintesc. Dar cei care au fost în război și au trecut prin ororile războiului au ieșit scârbiți din el. Dar apoi vine o nouă generație, plină de energie și entuziasm și spune: „Noi suntem eroii, salvatorii”. Apoi văd arsurile, rănile groaznice, suferința și doliul; Și dezvoltă dezgust. Și din nou vine o nouă generație. Și în acest fel ignoranța continuă. Politicienii presează și oamenii îi urmează.

Dar este exact același lucru, aceeași energie ca atunci când țipăm tare la cineva, sau când spunem ceva neplăcut cuiva pentru că ne-a împiedicat să obținem ce am vrut sau ne-a făcut ceva ce nu ne-am dorit.

Deci, această atitudine de conciliere sau de atac nu funcționează de la sine.

Maestrul Patanjali a trăit în urmă cu aproximativ 2.000 de ani și a scris așa-numita „Yoga Sutra”, care are 196 de versete. Doar trei versete se ocupă de asane, de practica corpului, iar restul tratează înțelepciunea.

Al doilea verset din Yoga Sutra spune că toate necazurile noastre vin din cauza distorsiunilor minții. Toată suferința noastră vine din cauza denaturării, atunci când nu ne înțelegem realitatea.      Patanjali nici măcar nu a fost budist. A trăit acum 2000 de ani. El a fost yoghin și o ființă iluminată.

 

De unde vin lucrurile

De unde vine pixul?  Răspunsul pe care îl dăm este că a venit de la magazin. El a fost produs într-o fabrică, după care camionul l-a transportat la magazin iar apoi l-am cumpărat din magazin și așa a ajuns la noi. Exact așa credem că vine pixul.

Acest lucru nu explică de ce nu găsesc un pix când am nevoie de el.

Dar acum să ne imaginăm că intră în camera noastră un câine și fluturăm pixul în fața lui. Ce va crede el că avem în mână? El va crede că avem un băț, os, jucărie ori mâncare. Dacă este tânăr, va încerca probabil să-l mestece.

Deci, ce este obiectul? Este un pix sau o jucărie pentru un câine? Puteți spune că depinde de cel care-l privește. Dar ce este el cu adevărat?

Nu putem spune ce este el cu adevărat. Pentru că nu are o existență proprie de sine. El nu este un pix, în sine. Pentru a fi un pix este nevoie de cineva care să înțeleagă ce este scrisul și să înțeleagă că acest instrument îl va ajuta să scrie. Fără asta, nu există nici un pix. Putem spune că este o bucată de plastic. Poate că o parte a lui este albă și cealaltă albastră și în interior un tub cu o pastă umedă. Și asta dacă cel care se uită la pix vede culori.

Dacă pixul este o bucată de plastic, atunci ce-l face să fie pix? A cui este mintea care percepe un pix? Nu a câinelui, bineînțeles! Deoarece câinele nu înțelege ce înseamnă a scrie.

Întrebarea este cum știm că acest obiect îndeplinește funcția de a scrie? Asta înseamnă că ar trebui să avem în minte ideea despre scris. Asta înseamnă că avem în capul nostru concepția de a scrie, o experiență, și concepția că există un instrument care ne ajută să scriem și că el este acest instrument. De unde provin toate? Acest obiect ne spune: „Sunt un pix, sunt un pix, scrie cu mine” ?

Ideea că „pixul scrie” nu vine din acest lucru, ci vine de la noi. Avem ideea de scris, o etichetă pe care o proiectăm pe o colecție de date brute.

Deci, ce este el în sine? Este complet gol. El este neutru. Când spunem că el este gol, asta nu înseamnă că nu există. El există și funcționează. Dar, el în sine, este gol de a fi un pix sau o jucărie sau orice altceva.

El nu are:

– Nicio calitate proprie de sine.
– Nicio existență proprie de sine.
– Nicio natură proprie de sine.
– Nicio identitate proprie de sine.

Acest lucru nu are identitate și nici calități care vin de la sine, în afară de cele pe care le proiectăm asupra lui. Ele vin din mintea noastră.

Deci, ce mă face să văd acest lucru ca pe un instrument de scris? Am spus că am conceptul de a scrie și, mai ales, vreau să și funcționeze când doresc să scriu.

Ce înseamnă că am ceva care funcționează pentru mine? Înseamnă că trebuie să am proiecția ca pixul să funcționeze pentru mine.

De unde va veni această proiecție? Așa cum am spus, ea este o imagine mentală pe care o proiectăm. De unde vine imaginea mentală? Din trecutul meu. Dintr-o experiență pe care am avut-o în trecut. Din ceea ce am făcut în trecut. Aceasta este ceea ce numim karma. Le le jikten natsok kye. Acest pix provine din karma mea, și nu din magazin.

Pentru că dacă nu aș fi avut nevoie de karma mea, atunci de fiecare dată când aș fi vrut să scriu, atunci aș fi avut un pix, dar astăzi de exemplu, nu l-am avut. Deci am nevoie de karma mea. Fără ea nu pot scrie.

Și asta se întâmplă cu orice lucru din realitatea noastră. Cauzele pe care le atribuim existenței lucrurilor sunt pur și simplu greșite. Este acel vritti despre care vorbește maestrul Patanjali: este greșeala minții, distorsiunea minții.

Vă mai amintiți de Tsur Tong? Tsur tong este cel care vede lucrurile care vin afara lui. Pentru Tsur Tong, pixul vine de la papetărie, fără să aibă vreo legătură cu el. A spune că pixul vine de la magazin este cum a ajuns acesta la noi, dar nu explică de ce putem scrie cu el. Este nevoie de mult mai mult decât o papetărie pentru a scrie cu acest lucru. Pentru că el poate fi adus de la magazin câinelui și tot nu va scrie cu el.

Dar practic, ceea ce vrem să subliniem este că:

a.   Acest lucru este gol de a fi un pix în sine. Este vacuitatea lui. Este gol de a fi într-un fel sau altul, în mod independent.

Ce este el cu adevărat? Nu putem răspunde. Pentru că nu are nicio natură proprie de sine. Esența vacuității este această experiență a lipsei. Vacuitatea este ceva negativ, ceva care nu există. Dacă noi căutăm în pix o identitate de sine, sau o caracteristică a lui, el nu o are. Nu are nici o caracteristică de a fi un pix bun sau rău, în sine.

Șeful care țipă la mine, nu are nicio calitate de a fi bun sau rău, în sine. El este la urma urmei o formă compusă din ceva rotund (capul) pus pe un cilindru (corpul), iar în mijloc o deschidere (gura) din care ies decibeli. Și poate fața îi este puțin roșie.

b.   Dar ce-l face pe șef să fie nedrept sau jignitor sau să rănească? Ce face ca această colecție de forme, culori și sunete să mă rănească?

Este nevoie de mine, pentru a numi tot acest lucru ca „cineva care mă rănește”. Fără mine, este doar o colecție de forme, culori și sunete. Atât.

c.   Atunci de ce îl fac să țipe la mine? De ce nu-l fac să fie plăcut? Cui îi place să se țipe la el? Dacă nu-mi place asta și mi se întâmplă oricum, asta înseamnă că sunt forțată să experimentez acest lucru. În acest caz nu am să spun: „Oh, acum aud cântece divine!”. Pentru că nu funcționează așa. Sunt forțată.

d.   Cum de sunt forțată? Îmi rodește karma. Am țipat la alții în trecut. La sfârșitul acestui act, în mintea mea a rămas o amprentă/sămânță. Ea stă la incubat până când sunt create condițiile pentru germinarea sa și încolțește.

e.   Cum încolțește? Șeful vine și țipă la mine pe nedrept. Nu am făcut nimic pentru a-l supăra. M-am trezit dimineața bucuroasă și am fost drăguță cu toată lumea.

Ceea ce spunem, este că șeful a venit din mine. Aceeași sămânță care mi l-a adus, a creat două lucruri: l-a creat pe el să vină la mine, și pe mine experimentându-l ca fiind neplăcut. Chiar și ochiul meu care îl vede și urechea care îl aude.

Dar cum a ajuns la asta?

După cum știm există trei tipuri de realități: evidentă, ascunsă și complet ascunsă. Ce anume l-a determinat să se înfurie pe mine tocmai în acel moment când eu am fost drăguță cu toată lumea − aceasta este o realitate foarte ascunsă. Nu există coincidențe. Există o cauză exactă pentru care     s-a întâmplat așa. Aceasta este realitatea complet ascunsă pe care nu o putem accesa nici măcar prin logică. Pentru asta trebuie să fim Buddha.

Dar încet, prin meditație, putem începe să observăm aceste lucruri. Pe măsură ce ne adâncim în această înțelepciune, în aceste studii și stăm în retreat-uri, încetul cu încetul această realitate ni se va dezvălui în fața ochilor. Nu în ochii fizici, ci în cel al înțelepciunii.

Bodhisattva poate vedea următorul pas. El poate vedea, de exemplu, că, dacă stăm aici mulțumiți într-un loc în care totul este bine și suntem înconjurați de oameni care suferă sau oameni sărmani − nu poate funcționa. Tensiunea trebuie să apară. Asta în cazul în care nu învățăm să prevenim karma.

Aceasta este legea karmică. Dacă există suferință în jurul nostru și nu ne îngrijim de ea, lăsăm amprente în mintea noastră și atunci când vor da rezultate, vom suferi. Așa funcționează karma.

Dacă vecinul meu suferă și dacă nu fac nimic, mai devreme sau mai târziu va trebui să sufăr. Pentru că tot timpul mintea înregistrează: „Ce-mi pasă de vecin că suferă?”. Suferința trebuie să se întâmple.

Deci, cum a apărut brusc șeful? Există o cauză pentru care a apărut brusc, cauză care îmi este ascunsă pentru că nu înțeleg pe deplin legea cauzei și a efectului. Cu cât încep să descifrez mai mult procesul, cu atât îl înțeleg mai mult.

De unde vine violența în viața noastră? De unde vine agresorul în viața noastră? El provine doar dintr-o imagine mentală care apare în mintea noastră în acest moment și pe care o proiectăm pe o colecție de date brute. Această imagine ne este impusă de ceea ce am făcut altora în trecut. Și aceasta este toată rațiunea din spatele ei: faceți lucruri bune și încetați de a mai face lucruri negative.

Ce este un lucru negativ? Este fapta care mă va determina să sufăr. Ce este un lucru pozitiv? Este fapta care mă va determina să-mi fie plăcut. Și acesta este criteriul pentru bine sau rău. Nu există alt criteriu. Nu există nimeni care să ne țină socoteala și apoi să ne recompenseze sau să ne              pedepsească pentru ce am făcut. Eu însumi îl produc.

Bătrânii au o vorbă: “Ceea ce ție nu-ți place, altuia nu face”.  Ei au descoperit înaintea noastră că pe lumea asta nimic nu este întâmplător, ci tot ceea ce ne este dat, ni s-a dat pentru ca noi am gândit, am acționat, am proiectat, am…implementat. Răul sau binele făcut altuia prin orice mijloace, gând, vorbă sau faptă, ni se întoarce înzecit.

Dacă știu că ceva nu-mi place și totuși o fac altora, de ce mă asigur? Că va reveni asupra mea. Pentru că las în mintea mea amprenta „fac ceva ce nu aș vrea ca altul să-mi facă mie” și în mod sigur în viitor voi suferi.

Maestrul Patanjali ne spune: „Suferim, nu suntem încă iluminați, deoarece mintea noastră permanent distorsionează”. În capitolul 2, versetul 33, spune:

vitarka-bādhane pratipakșa-bhāvanam

Când vin imaginile (imaginile mele mentale) și îți fac rău (șeful),
stai în meditație și descifrează cum să le corectezi.

Stai jos, meditează și descifrează de unde au venit.

Ce ne spune Patanjali? El ne spune că ceea ce ne rănește este imaginea noastră mentală. Nu există alt șef. Nu există un alt pix decât acela pe care îl proiectăm. Șeful care țipă este numai cel pe care noi îl proiectăm. Îl proiectăm în trei dimensiuni cu mirosuri, culori, sunete, atingere și este întru totul o proiecție mentală.

Proiecțiile mentale sunt o iluzie și funcționează perfect. Iar suferința cauzată de ele este complet adevărată și reală.

 

Înțelepciune și compasiune

Primul rând al mantrei care îl glorifică pe Je Tsongkapa, spune:

Mikme tseway terchen chenre sik

Chenresik este numele în tibetană a lui Avalokiteshvara. El este întruchiparea compasiunii, este Buddha Compasiunii. Deci calitățile lui Chenresik sunt atribuite marelui înțelept Je Tsongkapa.

Terchen înseamnă tezaur. Un tezaur al compasiunii.
Avalokiteshvara este un tezaur de iubire. Fraza începe cu Mikme.

Mik înseamnă obiect.   Mikme – fără obiect, fără subiect.
Tsewa – iubire.              Mikme tseway înseamnă iubire fără obiect.

Iubirea fără obiect înseamnă iubirea care înțelege vacuitatea obiectului, a faptului că obiectul vine din mine. Acesta este cel mai înalt nivel al iubirii.

Avalokiteshvara este plin de iubire, el este întruchiparea compasiunii și a iubirii. Pe cine iubește atât de mult? El iubește toate ființele. Dar când le iubește, el înțelege că sunt o iluzie și că suferința lor este proiecția lor, dar doare.

El nu mai proiectează durerea, dar înțelege că noi ne proiectăm suferință. El înțelege că suferim și înțelege că este în zadar. Datorită marii lui compasiuni, el vine să ne învețe aceste lucruri, astfel încât să nu mai trebuiască să suferim, pentru că noi înșine producem această suferință.

Acest pix este gol de a fi un pix în sine. Eu sunt gol de a fi „eu”, în sine. Nu am nicio natură de a fi într-un fel sau altul, deștept sau prost, femeie sau bărbat, înalt sau scund. Nu am nici o natură independentă de sine, în afară de ceea ce proiectez.

Pot decide acum să am înălțimea de doi metrii? Chiar dacă pot să mă gândesc la asta, nu se va întâmpla chiar acum. De ce?  Pentru că înălțimea este determinată de karma mea. Fiecare corpuscul din mine este determinat de karma mea. Fiecare geană este determinată de karma mea. De unde vine această karma?  Ea vine fără greș, numai din ceea ce am făcut altora în trecut.  De cât de bun sau de rău am fost față de ceilalți.

În măsura în care mă aflu într-un corp pe care maestrul Shantideva l-a numit „abces suferind”, un corp atât de ușor de rănit, de vulnerabil, [acest aspect] se datorează faptului că am greșit. Pentru că nu am înțeles ce produce fericirea și ce produce suferința. De aceea sufăr acum. Acesta este rezultatul. Am un corp ușor de rănit. El îmbătrânește. Este ușor de contagiat, etc. Acesta este rezultatul. O eroare, o distorsionare a conștiinței.

 

Cum eradicăm violența?

În versetul anterior, Maestrul Patanjali a spus:

Când vin imaginile (imaginile tale mentale) și îți fac rău (șeful),
stai în meditație și descifrează cum să le corectezi.

În versetul următor spune:

Imaginile – oameni care m-au rănit și altele similare – provin din ceea ce am făcut, sau din ceea ce i-am provocat pe alții să facă pentru mine sau din bucuria pentru răul altuia, și ceea ce a precedat toate acestea − a fost lăcomia sau ura.
(Karma începe cu gândul)
Lăcomia sau ura sau chiar ignoranța.

Și dacă este așa, spune-ți:
„Cine știe ce durere am plantat pentru mine?”
(Cine știe ce port eu în buzunarele karmice?)
stai în meditație și descifrează cum să le corectezi.

În versetul 35, capitolul 2, spune:

Și dacă există vreo cale
De a nu mai răni pe nimeni niciodată,
Atunci oriunde te vei găsi
Va înceta orice conflict și dispută.

Ce ne spune? Persoana care și-a învins semințele violenței din inima sa, nu mai are gânduri de critică, judecată, iritabilitate, agresivitate – nu va mai exista niciun conflict în preajma lui. Este de ajuns ca o astfel de persoană să stea aici, ca războiul să dispară și orice conflict să fie uitat. De ce? Pentru că acesta nu le mai proiectează. Oriunde se va afla, asemenea lucruri nu vor mai exista.

Datorită muncii sale interioare, agresivitatea nu mai poate exista în mediul lui. Ceea ce ne spune Patanjali este perfect compatibil cu învățătura lui Buddha și [el, Patanjali] nici măcar nu era budist.

Deci, dacă este atât de simplu, poate nu ar trebui să-l aducem aici?  Îi cumpărăm un bilet de transport și îl cazăm într-un hotel minunat.

Ce-l va aduce la noi? Numai karma noastră îl poate aduce. El este gol de orice natură proprie de sine. El nu are sfințenie de sine.

S-ar putea să fie chiar aici lângă noi și să-l nu-l putem observa. El nu poate funcționa pentru noi, pentru că încă nu ne-am creat această karma. Cel care este deja destul de aproape de această stare începe să-l vadă. Singura cale este să ne distrugem complet toate afecțiunile mentale. Dacă Buddha ar fi putut, de mult ne-ar fi ajutat să facem asta. Dar nu poate, dovadă că încă mai există suferință.

 

Meditația:  Sursa emoțiilor dureroase

Așezați-vă confortabil.

Încercați să stați într-o poziție în care să nu vă mișcați.

Concentrați-vă asupra respirației voastre. Imaginați-vă că la intrarea în nări stă de pază o santinelă și urmărește senzațiile pe care le aveți pe măsură ce aerul se mișcă înăuntru și în afară.

Și încercați să vă concentrați exclusiv asupra acestui punct.  Dacă mintea a fost distrasă, reveniți la punctul de la intrarea în nări.

Invitați-l pe cel cu care ați lucrat în meditația anterioară, pe acea persoană din viața voastră pe care o cunoașteți, care vă este dragă și știți că suferă; Inima lui este chinuită de sentimente negative, poate furie, poate ură, gelozie sau invidie.

Stați în fața lui. Și sunteți invizibili.

Încercați să-l vedeți cu cât mai multe detalii posibil.

Conectați-vă la durerea lui, la suferința lu, la cum îi afectează aceste sentimente lumea, corpul, starea sufletească, limbajul corpului, calitatea vieții lui, dispoziția. Cum toate aceste sentimente îi jefuiesc bucuria.

Generați-vă în inimă compasiunea pentru cel din fața voastră și dorința adevărată și profundă de   a-l ajuta să nu mai sufere. Să nu mai fie stăpânit de afecțiunile mentale.

Și acum, cu inima deschisă spre el cu compasiune, încercați să urmați sfatul maestrului Patanjali și să găsiți cauzele pentru care suferă. De unde au venit acele sentimente care pun stăpânire pe el?      De unde vin ele?

Și mai important este cum de a apărut această persoană cu atâta suferință, cu sentimente atât de tulburi în viața voastră?

De unde ar putea să vină? Ce l-a produs?

Și dacă este adevărat că totul este proiecția voastră mentală, că totul provine din imagini și concepte din mintea voastră, de unde ar putea veni astfel de imagini în mintea voastră?  Care ar putea fi karma care v-a adus așa ceva în minte, care vă determină să proiectați o astfel de persoană suferindă în viața voastră?

Maestrul Patanjali ne spune mai mult decât atât. El spune: „Stai în meditație și descifrează cum să le corectezi!”.  Ce trebuie să faceți pentru a remedia această imagine?  Dacă vine de la voi, atunci numai voi o puteți schimba.

Ceea ce vă va ajuta să găsiți răspunsuri la aceste întrebări este compasiunea. Cu cât compasiunea voastră mai mare pentru persoana respectivă, cu atât veți fi mai determinați de a afla răspunsurile, iar în cele din urmă le veți găsi. Pentru că numai voi sunteți cei care l-au creat așa cum este, suferind. Ce trebuie să se schimbe în inima voastră, astfel încât să nu mai fie suferință în mediul ce vă înconjoară?  Acesta este calea supremă în care îi puteți ajuta.

Deschideți încet ochii.

 

Ne comportăm ca niște copii

În ochii maestrului Patanjali sau a unui Arya sau a unei persoane iluminate, le părem nechibzuiți în felul în care încercăm să ne rezolvăm problemele. Nu înțelegem cauzele și încercăm să rezolvăm problema. Nu înțelegem deloc de unde au venit și încercăm să scăpăm de ele. Deci, ei ne numesc „copii” sau „imaturi”. În ochii lor, le părem imaturi datorită ignoranței noastre.

 

Reacția noastră firească este cea mai rea

Tragedia noastră este că reacția noastră firească de a scăpa de cineva care ne enervează sau ne smulge ceea ce ne place – este cea mai rea. Ea este cea care ne provoacă toată suferința. Deci, suntem cu toții o lume nebună, un întreg univers de nebuni. Nu ne place să ne deranjeze cineva. Și când vine cineva să ne deranjeze, ce facem?  Îl rănim.  Făcând exact ceea ce îl va aduce iar la noi.

Este ca și când ne vârâm degetul în foc și ne ardem, și apoi facem asta iar și iar. Acest lucru se întâmplă pentru că nu înțelegem adevăratele cauze.

Cu toții spunem: „Toată lumea funcționează așa. Așa este firesc. Aceasta este natura umană”.

Budismul spune că așa ceva nu există, adică [faptul] că lucrurile au o natură proprie de sine. Da, este adevărat că sunt lucruri cu care ne-am obișnuit. Avem obiceiuri adânc înrădăcinate până la nivel de instincte. Dar nu sunt altceva decât obiceiuri. Lucrurile nu au niciun fel de natură de sine.

Nu este adevărat că toată lumea este ca noi, pentru că există și alte lumi. Pur și simplu, ne aflăm printre cei de specia noastră, pentru că aceasta este karma noastră. Dar nu vom fi așa la nesfârșit. Dacă învățăm, putem ieși din lumea suferindă. Există și alte lumi, există paradisuri. În acele locuri sunt entități care au fost odată ca noi și au învățat. Și-au purificat karma negativă și au început să facă ceea ce le scoate din suferință, până când au ieșit din ea.

 

Suferim deoarece conștiința noastră distorsionează lucrurile

Potrivit budismului și conform lui Patanjali, trăim într-un univers care este stricat, care nu funcționează bine. Și asta datorită faptului că nu înțelegem legea cauzei și a efectului. Nu ne înțelegem realitatea. Iar pentru asta trebuie să învățăm cum să ne înfrânăm mintea. Trebuie să ieșim din eroare. Maestrul Patanjali ne spune:

Distorsiunea minții trebuie oprită.

Pentru că totul sunt doar semințe care rodesc în mintea noastră și ne creează realitatea, și asta este tot.

 

Natura realității este trecătoare și înșelătoare

La sfârșitul sutrei „Tăietorul de diamant”, Buddha încheie cu o poezie care exprimă natura trecătoare și goală a realității noastre.

Învață să vezi că orice,
De cauze este adus
Precum o stea,
O problemă a vederii,
O lampă, o iluzie,
Roua, bulele,
Un vis, un fulger
Chiar și un nor.

Ce ne spune Buddha? Toate lucrurile sunt cauzate, întreaga noastră lume vine din cauze. Și totul este un proces karmic. Cauza devine rezultat – el devine o cauză – devine rezultat – și tot așa mereu, fără oprire. Ca flacăra unei lumânări, ca un nor care trece pe cer. Ca roua. Ca o iluzie. Ca un vis trecător. Aceasta este natura realității noastre.

Ce facem noi? Ne atașăm de realitate și o solidificăm. Îi dăm o oarecare existență proprie de sine. Credem că are o natură proprie de sine, bună sau rea ea în sine; Reacționăm față de ea și în acest fel învârtim din nou samsara, acumulându-ne karma care ne va face să suferim.

Karma proiectează în continuu lumea noastră pe un ecran complet gol, complet neutru. Și asta este tot ceea ce există.

Iar ceea ce se proiectează este în funcție de cât de buni am fost în trecut față de ceilalți. Și ce vom proiecta în viitor?  Vom proiecta sută la sută cât de buni sau răi suntem astăzi față de ceilalți.

Nu există nimic altceva. Absolut totul este proiecția noastră, de cum am fost în trecut.  Fără excepție.  Inclusiv eu însumi.  Inclusiv mintea mea.

Așadar, vreau să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vă împărtăși acest material și sper că veți urma sfaturile lui Patanjali: „Stai în meditație și descifrează cum să le corectezi!” . Continuați să învățați pentru că asimilarea lor durează mult. De aceea vi se flutură de atâtea ori pixul, și după cum ne spun marii maeștri: ar trebui să auziți de șapte mii de ori!!  Și nu pentru că nu înțelegem ceea ce ni se spune, dar între a vedea și a reacționa atunci când vine cineva și vă rănește – este mult de muncit.

Ucide Supararea

Lectia 6 – Aci 11

A ucide supărarea

Conform capitolului „Răbdarea” al cărții
„Ghidul de viață a războinicului spiritual” scrisă de către maestrul Shantideva

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Inutilitatea lucrurilor după care fugim

În lecția anterioară Maestrul Shantideva ne-a vorbit despre gelozie, bucuria de răul altuia, de invidie.

Acum vrea să ne taie pofta de lucrurile pe care le dorim de obicei, și care ne provoacă toate necazurile. În versetele următoare, maestrul ne arată doar inutilitatea lucrurilor după care fugim mereu.

Ce urmărim de obicei? În general, putem spune că urmărim patru lucruri:

    1. Căutăm bani și bunuri.
    2. Căutăm reputație și faimă.
    3. Căutăm laude.
    4. Și vrem să ne simțim bine.

În general, acestea sunt cele patru lucruri lumești pe care le căutăm și vrem să fugim de opusul lor. Vrem să fugim: de calomnie, de a ne simți rău, de sărăcie, de a nu fi lăudați.

Dacă ne uităm la activitățile noastre zilnice lumești, asta facem noi. Vrem să ne simțim bine, vrem securitate financiară, vrem ca ceilalți să gândească și să spună numai lucruri bune despre noi.

 

Căutarea publicității, a laudelor și a gloriei

Versetul 90:

Numele bun, lauda, chiar și gloria
Meritul meu nu mi-l cresc,
Nu-mi aduc nici un câștig, nu previn boala,
Nu-mi vor mări puterea și nici viața nu mi-o prelungesc.

Să spunem că primesc un nume bun, laude și glorie. Îmi va crește meritul, binefacerea? Îmi îmbunătățește cumva karma? Să ne gândim puțin. Ce înseamnă că vine cineva și mă laudă? Asta înseamnă că o karma bună mi-a rodit, și a dispărut. Prin faptul că am fost lăudat, karma a dispărut. Am plantat karma, a rodit sub forma unui lucru lumesc, după care s-a dezintegrat.

−   Nu vor putea crește meritul meu, publicitatea în sine nu este o faptă bună,
−   Nu vor putea preveni bolile,
−   Nu-mi vor aduce bunăstarea fizică,
−   Nu-mi vor prelungi viața,
−   și nu îmi vor crește puterea.

Prajna Karamati explică faptul că fiecare persoană înțeleaptă se străduiește să le atingă pe cele cinci, deoarece îi permit să-i servească mai bine pe alții. Dar nu publicitatea și faima le produc, așa că pentru ce am nevoie de ele?

El spune. Dimpotrivă. Versetul 91:

Cu cât îmi va crește înțelepciunea –
Utilitatea lor se va diminua în ochii mei.
Și dacă toate lucrurile mele sunt doar plăceri –
De ce să nu recurg la bijuterii și vinuri?

Dacă plăcerea ar fi singurul scop în viață, atunci am putea pur și simplu să investim în lucruri precum bijuterii scumpe sau băuturi alcoolice.

Trebuie să ne amintim din nou faptul că maestrul Shantideva ne vorbește despre călugări. Călugărilor le sunt interzise bijuteriile si vinurile. Așa că el spune: „Dacă tot ce căutați sunt doar plăcerile lumești, atunci mergeți după vin, după bijuterii!”. Adică, dorința de reputație devine un alt mod de a fugi după plăceri și conduce inevitabil la un fel de dependență și apoi la dorința de a răni pe alții și chiar de a încălca jurămintele pentru a obține ceea ce ne dorim.

Prajna Karamati ne explică în acest moment că această logică nu se aplică oricărui sentiment plăcut. Este foarte posibil să devenim dependenți de plăcerea mentală care vine, de exemplu, din studiu sau dintr-o practică spirituală semnificativă.

 

Pentru a obține ceea ce vrem,
suntem dispuși chiar să încălcăm jurămintele

În continuare maestrul Shantideva ne vorbește despre forme diferite și ciudate de încălcare a jurămintelor pentru a obține un nume bun, laude și glorie.

De exemplu, în versetul 92 spune:

92.
Sunt unii care pentru reputație
Își sacrifică averea și chiar se sinucid!
Ce mai pot face atunci cuvintele de laudă?
Cui le mai fac plăcere, odată ce-au murit?

Și aici există două semnificații:

a. Plăcerea pe care o avem din cuvintele de laudă este intangibilă și este trecătoare. În majoritatea cazurilor reputația se pierde rapid. În versetul 93 Maestrul Shantideva spune:

93.
Când castelul de nisip se prăbușește
Copiii plâng și țipă în disperare.
Așa și inima mea plânge și o doare,
Când alții au încetat să mă mai laude și reputația mea este în declin.

Reacția noastră obișnuită la pierderea reputației, a faimei, este un sentiment puternic și irațional de frustrare și furie, ca a unui copil al cărui castel de nisip s-a prăbușit. Acest verset se referă atât la efemeritatea gloriei – precum castelul de nisip, cât și la nivelul nostru normal de maturizare spirituală – ca a acelui copil mic.

b. Cauza karmică a laudei este grija noastră pentru ceilalți.

Cuvintele de laudă, în sine sunt goale de orice semnificație, și orice sens pe care le dăm vine de la noi. Măsura în care suntem lăudați, slăviți, etc. – depinde în totalitate de proiecțiile noastre, iar acestea ne sunt impuse de modul în care i-am tratat pe ceilalți în trecut.

Dacă ne dedicăm energia obținerii gloriei, atunci aceasta va înghiți resurse prețioase și cu siguranță ne va distrage de la practica spirituală și de la preocuparea pentru ceilalți.

Fără îndoială, practica spirituală pretinde un mod de viață diferit de cel din jurul nostru – vor exista cazuri în care, de exemplu, ne vom abține de la consumul de alcool în societate sau ne vom lua concedii mai lungi de la locul de muncă pentru a intra într-un retreat mai profund. Acesta este un comportament care nu ne va aduce neapărat reputație sau laude, și putem fi chiar și criticați pentru asta pentru că este diferit sau „ciudat”.  Dar, pe termen lung, este cel care va aduce binecuvântare atât nouă, cât și celorlalți.

În același timp, este important să nu creăm antagonism prin comportamentul nostru, ci trebuie să servim drept model pentru ceilalți și să inspirăm respect în inimile lor atât pentru noi, cât și pentru valorile spirituale pe care le reprezentăm.

 

Ipocrizia revine

În versetele următoare Maestrul Shantideva dezvăluie din nou ipocrizia noastră cu privire la căutarea onoarei și gloriei.

În versetul 94 adversarul nostru, care este conștiința noastră, spune:

Cuvintele, la rândul lor, nu sunt conștiente,
Nu vor putea niciodată să laude, în sine.
Cunoașterea că celălalt mă laudă
Este ceea ce plăcerea toată mi-o provoacă!

Adversarul vine să spună că nevoia de glorie este de fapt de dragul altora, pentru că atunci când cineva ne laudă, înseamnă că ei sunt bucuroși de noi, iar noi ne bucurăm de bucuria lor.

În versetul 95 Maestrul Shantideva spune:

95.
Dacă lauda, spre mine sau altcineva este îndreptată
Cum pot beneficia de bucuria celui ce laudă?

La ce îmi servește când altcineva respectă pe altul sau chiar pe mine? Nu beneficiez cu adevărat de fericirea altuia.

El spune: Pentru cine este util? Celui care respectă.

Din moment ce bucuria este numai a lui
Nicio fărâmă din ea nu va fi a mea!

Cel care îmi dă respect, sau îi dă celuilalt respect, acumulează karma bună, și nu cel care primește. Deci, cel care primește, dacă are înțelepciune, va fugi de onoare. În iudaism se spune: „Cel care fuge de onoare, onoarea îl urmărește”.

În versetul 96, din nou maestrul Shantideva râde de ipocrizia noastră.

Cineva vine și mă laudă și sunt mulțumit. El spune: “Ah, așa?” Atunci:

Dacă spui „bucuria lui mă face fericit” –
Atunci ar trebui să fii mereu fericit.
Deci, de ce nu împărtășești aceeași bucurie
Când acțiunile altuia apreciază?

Iată deci scena:

    • Cineva mă laudă, și sunt mulțumit.
    • Mi se spune: Ce, ești bucuros?
    • „Mă bucur că el mă laudă”.
    • Dar, atunci de ce nu ești bucuros când el laudă pe altcineva?

Ipocrizia.

 

Iraționalitatea atașamentului de glorie

În versetul 97 spune:

Satisfacția și bucuria în inima ta apar
Când de alții ești lăudat.
O astfel de plăcere nu are nici un sens
Ci este doar un copilăresc comportament.

Cine sunt copii? Cei care nu au dobândit înțelepciune. Așa că spune: „O astfel de plăcere, când cineva mă laudă, este un obicei copilăresc”. De ce? Pentru că indică faptul că nu înțelegem de unde vin aceste lucruri. Aceste lucruri vin pentru că am făcut altora lucruri similare. Iar acum mă gândesc: „Oh, sunt atât de bună, mă laudă!”. Maestrul spune: “Asta indică prostia ta. Indică faptul că acum vei pierde aceste lucruri.”

Adevărul trist este că de fiecare dată când începem să fim mândri de ceva ce avem, plantăm semințele pierderii acelui lucru.

Lama Dvora Hla povestește:

„Când am lucrat, printre matematicieni, am văzut cât de multă concurență este între ei, cât de multă aroganță. Și dacă te uiți la cei care sunt cei mai aroganți – ei cad cel mai repede și cel mai tare. Și oricât de talentați ar fi și cât de mult au contribuit, aroganța îi doboară. Ei sunt cei care suferă de Alzheimer, ei sunt cei care devin senili. Odată ce avem o calitate bună, o virtute și începem să fim mândri de ea, o vom pierde.

Atunci ce să facem cu calitățile bune? Le vom folosi pentru a-i servi pe ceilalți. Și asta e minunat. Este rău să ne bucurăm de ele?  Nu.  Nu este rău să ne bucurăm de ele.  Dar trebuie înțeles de unde au venit.

Dacă există ceva bun în viața mea, acesta provine din lucruri bune pe care le-am făcut în trecut. Dacă vreau să continui să am și mai mult bine, va trebui să fac în continuare numai bine. Nu există altă modalitate de a păstra binele. Altfel, este perisabil.”

Oare va trebui să-l resping pe cel care îmi face un compliment? Nu. Bucură-te că el face ceva bun și atunci este minunat.

Ken Rinpoche, la sfârșitul vieții sale avea diabet și era alergic la mirosurile de flori. Și ce îi aduceau oamenii în dar? Flori și bomboane de ciocolată. El nu avea nevoie de flori și nici de bomboane de ciocolată. Imediat după ce le primea, un călugăr venea și le scotea din cameră. Dar Ken Rinpoche le accepta fericit. El le primea pentru ca să dea satisfacție celui care i le oferea.

 

Daunele faimei

Acum ne explică de ce este un obicei copilăresc. El spune: nu numai că ei nu înțeleg, dar le provoacă și mari daune. Versetul 98:

98.
Laudele și altele la fel, atenția mi-o distrag,
La deziluzia celor lumești, mă înfrânează să ajung;
Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți
Și tot ceea ce-i mai bun în viață, îmi distrug.

Toate aceste lucruri pământești, spune el,

– Ne distrag atenția de la principalul lucru, de la practica care ne scoate din suferință.

– Ne înfrânează deziluzia de lucrurile lumești,

Când trăim în acest loc în care căutăm să obținem lucruri lumești pe care le dorim, acest lucru ne împiedică calea spirituală, deoarece credem că totul este în regulă. Asta ne îmbată atât de tare, încât credem că totul este bine în Samsara, dar totul este greșit în Samsara, totul este greșit. Este o iluzie care se va spulbera și este mai bine să se spulbere cât mai devreme, când suntem suficient de puternici, sănătoși și clari la minte pentru a practica.

– Ne stârnesc gelozia pe cei cu nobile virtuți.

În lumea în care ne aflăm este foarte vizibil. Cineva astăzi este lăudat pentru o anume realizare, a doua zi va fi lăudat altcineva care a venit cu o invenție și mai bună sau cu o demonstrație și mai bună sau cu un brevet și mai bun, iar lumina reflectoarelor se îndreaptă spre acesta. Primul fusese în centrul atenției, iar acum este altcineva. Acest lucru stârnește invidie și, de asemenea, resentimente față de cei care i-au luat primului gloria. Maestrul Shantideva spune: Cui îi trebuie gelozia, și resentimentul?  Cine are nevoie de ele?

– Ele distrug tot ceea ce este mai bun în viață.  Gyaltsab Je spune că se referă la următorul merit din viața unui om ca urmare a faptelor sale bune și, de asemenea, la cea mai sublimă rodire a acestora: iluminarea lui Buddha.

 

Cine mă împiedică de a fi lăudat, de fapt mă ajută…

Maestrul Shantideva merge cu argumentul până la absurd.

99.
Și dacă da, oare cel care pune la cale
Să nu fiu lăudat,
Nu este, de fapt, cel ce mă protejează să nu cad
În suferința tărâmurilor inferioare?

Persoana care de fapt nu vrea să mă laude și nu mă complimentează și nu-mi face această plăcere – de fapt, mă împiedică [să am parte] de toate necazurile pe care le-a menționat în versetul 98.

Și nu este vorba despre o apreciere superficială și intelectuală a celuilalt. Trebuie să învățăm sincer să vedem pe cei care ne fac rău sau [care] împiedică publicitatea și faima noastră, ca pe niște protectori. Ei ne protejează de angajarea în gânduri lumești, ajutându-ne astfel să ne ridicăm la un nivel superior.

În cele din urmă, desigur, dacă nu-i vom mai judeca și critica pe alții, va veni ziua în care ne vom bucura de aprecierea și lauda locuitorilor din întreaga lume, ca entitate iluminată care poate ajuta toate ființele.

 

… spre împlinirea aspirației mele spre libertate

Deci, el spune: „Dacă sunt serios pe calea mea spre libertate…”.  Libertatea din ce?  Din controlul forțelor karmice care îmi provoacă mereu suferință. Cu toții suntem sub controlul lor. De aceea ni se întâmplă lucruri bune sau rele, fără să avem niciun control asupra lor.

Versetul 100:

Ca cineva care aspiră spre libertate –
De lațurile câștigului și laudei nu doresc să fiu legată.
Atunci de ce se trezește supărarea în mine
Pe cei care din lanțuri mă dezleagă?

Aceea persoană care refuză să mă laude, chiar dacă o merit, mă eliberează de lanțurile care mă leagă de această lume samsarică, mă motivează, mă ajută să mă eliberez de atașamentul puternic de a obține lucruri materiale și laude. Apoi mă împinge pe calea spirituală.

Ca să putem reuși pe această cale de libertate, trebuie să ne eliberăm de toate aceste atașamente lumești.

Nu există nicio modalitate de a ajunge la libertate, la înțelepciune, atâta timp cât avem chiar și cel mai mic atașament lumesc. Toate identitățile pe care le avem: sunt așa, mă cheamă așa, sunt femeie, sunt mamă, sunt bunică – toate aceste identități ne fixează de această lume.

Dacă vrem să vedem înțelepciunea cu ochii înțelepciunii, să percepem vacuitatea – atunci va trebui să ne eliberăm de toate aceste atașamente.

Asta nu înseamnă că voi înceta să mai fiu bunică. Ideea este de a continua să funcționăm, dar fără să mai fim atașați de funcțiile pe care le avem, fără să mai fim atașați de toate aceste identități:

−   „acesta sunt eu”, și dacă mă va jigni cineva, mă voi enerva,
−   dacă țara mea este insultată, mă voi supăra, pentru că aceasta este țara mea,
−   sau dacă religia mea este insultată, mă voi supăra pentru că este religia mea,
−   sau dacă cineva va spune ceva urât despre munca pe care am făcut-o, mă voi supăra, pentru că mă identific cu munca mea.

Maestrul Shantideva ne spune: Cei care nu ne laudă sunt exact cei care ne împing spre iluminare.

Este exact invers de cum gândim. La fel ca și cei care ne rănesc: ei de fapt ne fac un serviciu, ne arată lipsa de sens a acestor lucruri, dacă avem înțelepciunea de a vedea asta, desigur.

Faima și onoarea, și bunurile materiale care vin odată cu ele, sunt pur și simplu lucruri care ne fură resursele noastre mentale limitate și prețioase. De asemenea, ele necesită să fie întreținute, și astfel ne încetinesc în cursa împotriva morții, de a obține eliberarea din roata suferinței.

 

 Paranoia inversă

În versetul 101 ne spune mai mult decât atât:

101.
Cei ce calea îmi blochează,
Ca spre tărâmul suferinței, să nu mă îndrept
Sunt ca și Buddha ce binecuvântează.
Atunci, de ce pe ei mânia mi-o revărs?

Stau și îmi doresc atât de mult să fiu lăudată. Ce îmi aduce ea? Doar suferință. Pentru că într-o bună zi vor înceta să mă mai laude și vor lăuda adversarul meu și, între timp, sunt atașată și nu mă pot elibera. Așa că el spune: „Te încăpățânezi să cazi în suferință. Ei nu-ți dau ce vrei tu, ei sunt ca Buddha care stau la porțile infernului și nu te lasă să cazi înăuntru.”

Marii Lama ne spun: „Poate că nu sunt ca Buddha, poate că ei sunt chiar Buddha însuși care vine în acest fel și mă împiedică să-mi pun singur capul în ștreang.”

Asta este ceea ce numim paranoia inversă: Poate că toți sunt iluminați, cu excepția mea, și tot ce fac ei, este să mă împingă spre iluminare. Poate. Mai ales cei care mă enervează. Mai ales cei care nu-mi dau ceea ce vreau.

Această atitudine este minunată. Este greu să adoptăm o astfel atitudine, pentru că ea este opusă gândirii noastre obișnuite. Dar dacă vom începe să ne relaționăm față de lume așa, ea se va schimba foarte repede. Acesta este cel mai rapid mod de-a o schimba. Versetul 102:

Este greșit să mă supăr și să cred
Că ei mă împiedică ca meritul meu să-l dobândesc.
Pentru că nu există forță similară cu răbdarea.
Negreșit, pe ea îmi voi concentra practica mea.

Mă enervez pe ei, pentru că mă calcă pe nervi, sau pentru că nu mi-au dat ce am vrut, sau că mi-au luat ceva. Maestrul Shantideva spune: „Este o greșeală gravă să fi supărat pe ei sau să crezi că ei te împiedică să-ți dobândești meritul”, pentru că este exact invers: ei te determină să-ți dezvolți răbdarea, fără răbdare nu poți ajunge la iluminare. Deci sunt ca niște îngeri care vin și te antrenează.

Cum ne putem dezvolta răbdarea? Cine ne dă tot ce vrem? Nu asta este înțelepciunea.

Răbdarea este exact față de cei care fac ceea ce nu vreau. Îmi dau ce nu vreau sau nu-mi dau ce vreau.

Ceilalți se sacrifică de fapt pentru mine

Versetul 103:

Și dacă eșuez din slăbiciunea mea
Față de același om să practic răbdarea  ̶
Eu însumi devin obstacol pe calea
De a câștiga merit când există oportunitatea.

Ne oferă, spune el, o oportunitate. Fac ceva ce nu mi-am dorit sau îmi iau ceva ce mi-am dorit. Ei îmi dau șansa să-mi dezvolt răbdarea, iar în loc de asta încep să mă enervez pe ei. Deci cine este obstacolul în calea iluminării tale? Tu sau ei? Tu însuți ești obstacolul!

Oare ce putem face pentru acei oameni care și-au acumulat karma negativă pentru noi prin faptul că nu ne-au dat ce am vrut?

În versetele 47 și 48 se spune:

47.
Aceiași oameni care mă rănesc,
Spre mine sunt atrași datorită faptelor mele.
Și dacă, din cauza răului lor, în infern vor trebui să cadă,
Nu sunt eu oare sursa ruinei lor?

48.
Datorită lor îmi voi crește răbdarea,
Dar din cauza mea, vremuri îndelungate
Vor trebui să sufere în infern
Dureri neînchipuite!

Acum, dacă au acumulat karma proastă pentru mine, ei sunt cei care s-au sacrificat pentru mine. Mi-au permis să-mi dezvolt răbdarea și să urc și, pentru ca acest lucru să se întâmple, au acumulat karma negativă. Acum eu le datorez lor. Pentru ei voi practica – să le fiu recunoscătoare, să le ofer ofrande și să am grijă de ei.

Și cine sunt cei din în infern?  Cei răi, nu-i așa?  Cum au devenit ei răi?  Au făcut ceva groaznic. Făcându-mi ceva îngrozitor, acum ei au căzut sau vor cădea în infern pentru asta, iar eu, pe de altă parte, dacă învăț să reacționez cu înțelepciune, atunci mă voi putea înălța. Îmi voi dezvolta diversele perfecțiuni, răbdarea și așa mai departe. Iar acum trebuie să fac asta pentru ei.

De fapt, a mai existat un argument: De ce m-au rănit?  Pentru că eu am rănit pe altcineva în trecut. Nu pot fi rănit, dacă eu nu aș fi rănit pe altcineva.

Așa că lanțul începe cu faptul că am rănit pe cineva. Am acumulat karma grea. Karma rodește prin faptul că cineva vine acum și mă lovește, iar el va cădea în infern pentru asta.

Și acesta este considerentul din spatele adevărului: că toți acești oameni răi – eu i-am creat. Dacă apare ceva negativ în lumea mea, este karma mea, pentru că lucrurile negative pe care le-am făcut în trecut, ele rodesc acum. Deci, eu am creat toată suferința din lume. Nu o pot întâlni dacă nu aș fi creat-o.

 

Corectarea sufletului și corectarea lumii

Dacă am creat-o, acum trebuie să creez altceva. Același mecanism funcționează în direcția opusă. Aceasta este legea karmei și a vacuității. Lucrurile sunt goale de orice natură proprie, și acest mecanism îl voi direcționa acum spre o spirală ascendentă în loc de una descendentă.

Acum voi începe să-mi purific lumea: voi începe să fac bine, să-mi țin jurămintele, să mă abțin de a face rău. Treptat, aceste karme se vor purifica și voi începe să acumulez alte karme și astfel ele mă vor forța să văd o lume care se îmbunătățește, o lume mai bună. Chiar și omul cel mai bun din lume vine tot de la mine. Atât răul, cât și binele din lume, [ambele] vin din mine. Eu sunt răspunzător de întregul univers.

În lecția anterioară am vorbit de „corectarea sufletului și corectarea lumii”. Acesta este modul în care ne corectăm lumea, de a corecta în interior. Așa lucrează cei drepți. Este prea târziu de a lucra cu arborele care a încolțit deja. Nu mai am ce face cu el. Este ca și betonul întărit.

Trebuie să lucrez la nivelul betonului moale. Sau la nivelul semințelor. De a planta acum semințele pentru o lume mai bună.

Deci, cum îi ajutăm să nu cadă în infern pe cei care ne-au făcut rău? Răspunsul este: să le oferim iubirea, respectul nostru și așa mai departe. De a ne vedea plantând semințele care atunci când vor rodi lumea mea să devină diferită. Așa funcționează fiecare practică. Așa funcționează rugăciunea. Când mă rog să se întâmple ceva, îmi creez un gând că vreau să se întâmple ceva bun. Când acest gând va da rod, va fi bine. Dar nu pentru că în prezent am spus: „Aș vrea să fie bine” și atunci va fi bine, nu merge așa. Sămânța trebuie să treacă prin procesul de germinare.

O sămânță trebuie să fie plantată și apoi trebuie așteptat ca ea să încolțească. Desigur că dorim să accelerăm germinarea. Vrem ca mântuirea să vină repede. Cum putem face asta ? Cu cât înțelegerea karmei și a vacuității este mai profundă, cu atât mai multă putere am. Iar procesul poate fi scurtat la zile, ore, și chiar minute. La Buddha este spontan, este imediat.

 

Cauze și obstacole

Acum Maestrul Shantideva intră într-o altă discuție logică, de a respinge sentimentul atât de răspândit, atunci când întâlnim o persoană sau un eveniment nedorit, că el ar fi un obstacol în calea noastră. El mobilizează în acest scop definiția logică a cauzei. În versetul 104 spune:

Dacă absența sa împiedică apariția,
În timp ce existența sa o va aduce,
Un astfel de lucru este o cauză  ̶
Cum se poate numi asta obstacol?

Cauza unui lucru oarecare este definită, ca fiind acel lucru care dacă există, va apărea și celălalt; În timp ce, dacă nu există, celălalt nu va apărea.

Cea mai înaltă formă de înaltă practică spirituală este să nu reacționăm furios atunci când cineva ne stârnește. Acest act de înfrânare nu se poate întâmpla fără existența unei persoane care să ne provoace, și poate apărea numai atunci când cineva ne provoacă. Prin urmare, această persoană este cauza prin care acumulăm imensa binefacere a practicării răbdării.

Și aici merită adăugate două observații importante.

−   Primul comentariu este legat de ceea ce am numit în lecțiile noastre anterioare „stil”. A face un act de binefacere în mod adecvat, adică fără lucruri negative, cum ar fi supărarea, care însoțește fapta în timp ce o facem, este uneori mai important decât scopul așteptat al actului de binefacere în sine.

−   Împreună cu asta, nu este nepotrivit să facem tot posibilul pentru a-l reține pe celălalt din a ne împiedica actele noastre de binefacere; Dar nu ar trebui niciodată să facem asta cu supărare sau cu orice altă emoție negativă.

Maestrul Shantideva își însoțește observațiile cu exemple pentru a ne ilustra ideea. În versetul 105 spune:

Cerșetorul ce apare la momentul potrivit  ̶
Nu este obstacol pe calea generozității!
Și cel care vine să dea jurăminte  ̶
Nu este obstacol pe calea hirotonirii!

La urma urmei, este ca și cum ai afirma că oamenii săraci sunt un factor care împiedică un act de generozitate și că Kenpo (maestrul care conferă jurămintele), este un factor care împiedică primirea jurămintelor de călugăr.

 

Comori ascunse și rare

În versetul 106 face încă un pas în argumentele pe care le aduce, spunând că acești oameni, care ne provoacă sau ne fac rău, sau nu ne susțin și așa mai departe, nu numai că nu constituie un obstacol în calea noastră – ci de fapt ei sunt extrem de rari.

ditar parnu majena
gayang nupa mije do

Cu adevărat, există mulți cerșetori în această lume,
Dar puțini sunt cei care îmi fac rău.
Cum este posibil ca de ei să fiu rănit
Dacă, nu eu mai întâi i-aș fi lovit?

În versetul 107, maestrul Shantideva îi compară cu o comoară ascunsă:

Ce mare ar fi bucuria dacă fără efort
O comoară ascunsă în casa ta ai găsi!
Cu aceeași bucurie, acceptă orice dușman,
Ce te ajută pe calea războinicului să te antrenezi.

El spune: „Sari pe ei ca și pe o afacere bună”. Toți cei care nu te susțin, te provoacă, te hărțuiesc, nu te lasă în pace, sau îți sunt dușmani: [ei] sunt ca o comoară pe care ai găsit-o ascunsă în casa ta. Pentru că, ei sunt cei care te antrenează pe cale. Ei te țin departe de ceea ce nu te servește și te împing pe această cale întortocheată spre ceea ce cu adevărat te servește.

 

Parteneriatul strategic

În versetul 108, maestrul spune:

Amândoi ne creăm împreună condiții
Ca răbdarea să mi-o dezvolt.

Eu și dușmanul meu suntem parteneri în dezvoltarea răbdării mele. El îmi oferă circumstanțele dificile care îmi permit să-mi dezvolt răbdarea. Cum voi putea să-mi dezvolt răbdarea fără circumstanțe dificile? Dacă totul ar merge ușor și fără nici problemă, nu aș avea nicio șansă să fac asta. Deci,

−   El îmi furnizează condițiile
−   Și eu furnizez antrenamentul.

Acum suntem aliați.

Și prin urmare, ar trebui mai întâi lui să-i ofer,
Orice fruct al răbdării prilejuit de el.

Deci, ce ni se spune?  Bine, ei au creat condiții dificile, negative, în care eu acum acționez așa cum trebuie și îmi dezvolt răbdarea, care în cele din urmă mă va scoate din suferință.  Acum, va trebui să-i ofer lui mai întâi fructul răbdării, să mă îngrijesc de el și să-l scot din suferință.  El este cel care mă ajută pe cale, pe care nu aș putea-o face fără el.

Oare să nu mă mai bucur când îmi este bine, și să mă bucur când îmi este rău?  Răspunsul este că nu trebuie să devenim triști.  Maestrul Shantideva ne spune: Să nu cazi în bucuria întovărășită de neînțelegere, de ignoranță; bucuria care nu înțelege de unde vine binele.

→   Bucuria asociată cu neînțelegerea este de a spune: „Oh, asta este pentru că sunt atât bună!” sau „Mi se acordă atenție pentru că sunt atât de frumoasă!”. Această bucurie ne sapă groapa.

→   Bucuria care vine din conștientizarea că dacă mi se întâmplă ceva bun, este pentru că am făcut bine altuia în trecut, întărește binele. Această bucurie spune: „Oh, este semn că această cale este corectă. Trebuie să fac asta în continuare!”.

 

Dușmanul care ne face bine

În continuare maestrul Shantideva începe să ne prezinte o dezbatere, într-un mod complet ingenios. În versetul 109 vine o anumită persoană și spune: „Stai așa! El nu a intenționat să mă ajute! De ce merită el ca eu să-i mulțumesc? A venit să mă enerveze, este dușmanul meu. Cu adevărat a venit cu intenții rele.”

Dacă afirmi: „Dușmanul nu a intenționat ca eu să practic răbdarea
Și, prin urmare, el nu merită nicio onoare!”

Maestrul Shantideva spune: Ah, asta spui?

Atunci de ce Dharma o onorezi?
Nici ea nu are interes să aducă vreo realizare.

Deci, de ce onorezi Dharma, de ce dai donații? El spune; Și Dharma, care este învățătura lui Buddha, stă, de asemenea, acolo, fără nicio intenție. El spune: Dharma te ajută să progresezi pe cale, îi dai ofrande, faci Dharma posibilă și altora, contribui și așa mai departe. Și dușmanul la fel te ajută să progresezi, de unde vine această logică?

Dar cel care contrazice nu renunță. El vine în versetul 110 și adaugă:

Și adaugi: „El nu este demn să primească onoare,
Căci a intenționat să-mi facă rău!”

Maestrul Shantideva răspunde:

Dar, dacă ar fi venit ca medic, ca să-ți facă bine,
Cum ai fi învățat să practici răbdarea?

Dacă el ar fi venit drăguț și plăcut, doar ca să te calmeze și să-ți facă bine, cum ai fi învățat să practici răbdarea?  El trebuie să-ți apară ca cineva care are intenții rele.  Ceea ce nu înseamnă că are intenție rea, dar el trebuie să apară în fața ta așa.

Versetul 111:

Numai față de cel cu intenție rea
Putem practica răbdarea.
Ca și sfânta Dharma, și el este demn de onoare,
Ca factor în dezvoltarea abilității.

 

Câmpul învingătorilor și câmpul ființelor

Maestrul Shantideva duce ideea mai departe și spune în versetul 112:

De aceea, Cel Măreț a descris
Câmpul învingătorilor ca fiind la fel cu cel al ființelor simțitoare,
Prin urmare, toți cei care le-au făcut acestora plăcere
La perfecțiunea sublimă, astfel au ajuns.

Ce este „câmpul învingătorilor”? Învingătorii sunt toți Buddha. Pe cine au învins? Afecțiunile lor mentale și obstacolele în calea iluminării.

Această imagine se numește câmpul de binefaceri. În ea sunt reprezentați mulți Buddha. În mijloc stă al meu Lama, pentru că pentru mine el este cel mai important dintre toți Buddha, deoarece prin el primesc învățătura și prin el/ea pot ajunge la iluminare. Deasupra lui stă întreaga linie de maeștri care l-au învățat și învățătorii acestora. În părți sunt alte linii de Buddha și Bodhisattva. Toate ființele iluminate.

Acest câmp de binefaceri reprezintă toate forțele cerești, a armatei divine, și în care ne refugiem. Prin faptul că slăvim aceste ființe iluminate, și le admirăm în calitățile lor sublime, plantăm semințele pentru realizarea acestor abilități în inimile noastre. Acesta este sensul slavei și a admirației. Este cea care ne aduce aceste abilități sublime.

Maestrul Shantideva spune: de fapt ființele simțitoare nu sunt diferite de toți Buddha. Toate aceste ființe sunt oamenii din jurul nostru, care poate nu ni se par atât de iluminați. Dar nu există nicio diferență între ei și Buddha.

Cum au ajuns acești Buddha să fie Buddha? El spune: Au început la fel ca și noi. Și ei au început cu o minte plină de impurități mentale și au făcut calea treptat. Treptat s-au purificat.

Oamenii vin și se închină lui Buddha sau se închină lui Dumnezeu sau se închină ființelor iluminate.

Așa că el spune în versetul 113:

113.
Toate conștientizările și calitățile sublime sunt câștigate
Datorită tuturor Buddha și ființelor simțitoare
Atunci, de ce, să nu respecți întreaga omenire
În același mod ca și pe ființele iluminate?

Avem nevoie de ambele câmpuri. De ce ?

−   Ce fac toți Buddha? Ei ne învață, ne trasează calea. Ei ne spun: „Practică asta și abandonează asta!”. Ei ne ilustrează minunatele realizări ale lui Buddha.
−   Dar pentru ca eu să pot practica, am nevoie de toate ființele: am nevoie să vină și să mă enerveze. Am nevoie să-mi dezvolt răbdarea. Am nevoie ca ele să vină și mi se arate ca fiind nevoiașe, astfel încât să-mi pot dezvolta generozitatea.

Am nevoie de ele așa cum sunt, pentru că numai prin ele pot ajunge la iluminare. Așadar, am nevoie atât de Buddha, cât și de toate ființele în mod egal, ne spune maestrul Shantideva.

Atunci, de ce, să nu respecți întreaga omenire
În același mod ca și pe ființele iluminate?

În fața ființelor iluminate ne prosternăm, le slăvim, dar avem nevoie în aceeași măsură și de toate celelalte făpturi pentru a ne dezvolta calitățile sublime ale lui Buddha. Așa că toți sunt egali.

În versetul 114 spune că sunt egali. Avem nevoie de cei care să ne învețe și să ne ofere un model și în aceeași măsură avem nevoie de cei cu care să practicăm.

114.
În forma gândirii lor, ei nu sunt similari,
Dar sunt egali în roadele pe care ni le dau;
Prin urmare, această virtute pe care o au
Îi fac pe amândoi să fie egali.

 

… dar nu complet egali

În versetul 114, el spune: „În forma gândirii lor, ei nu sunt similari”.
Ei nu gândesc la fel. Nu există nicio asemănare între gândul lui Buddha și gândul celui care nu este Buddha. Dar ei sunt egali în roadele pe care ni le dau, pentru că ambii ne conduc spre iluminare.

Prin urmare, această virtute pe care o au
Îi fac pe amândoi să fie egali.

Versetele 115, 116, 117:

115.
Ofranda dăruită celor cu inima iubitoare
Se datorează măreției ființelor simțitoare,
Meritul credinței în ființele iluminate
Își are originea în măreția celor luminați.

116.
Prin urmare, ei sunt considerați egali
În stabilirea calităților lui Buddha.
Dar nici unul dintre ei nu este egal
Cu nici un Buddha, ce sunt oceane nesfârșite de virtuți.

117.
Și dacă s-ar afla cineva ca având
Chiar și o infimă parte din oceanul de virtuții,
Atunci, chiar și cele trei lumi ca ofrandă, dăruind
Ar fi insuficient, ar fi un lucru foarte mic.

Versetul 118:

Cu adevărat ființele simțitoare posedă
Factori care le vor aduce calități înalte.
Și pentru că înzestrate cu această proprietate
Merită să le acordăm respect și ofrande.

În textul budist numit „Colecția excelentă de învățături Dharma” (Dharmasamgiti Sutra) scrie: „Câmpul făpturilor este câmpul tuturor Buddha și din acest câmp al tuturor Buddha obținem calitățile sublime ale lui Buddha.  A face contrariul este complet greșit.”

yangdakpar dupay do le, semchen gyi shing ni sanggye kyi shing te,
sanggye kyi shing de le sanggye kyi chu nam toppar gyur gyi der ni lokpar
druppar mi rik so

Deci, acum toată lumea din jurul meu este așa. Fiecare persoană pe care o întâlnesc este egală cu Buddha. Este egală cu Lama. Și dacă credeți că Lama ar trebui respectat și ceilalți nu ar trebui respectați – este o greșeală gravă.

 

Trebuie să le facem plăcere făpturilor…

Ne apropiem de sfârșitul capitolului. În versetul 119 ni se vorbește despre prietenii cei buni.

Prietenii buni sunt profesorii noștri spirituali. Aceasta este porecla lor. În sanscrită se spune Kalyana Mitra. În tibetană se spune că Gewe shenyen, adică prietenul cel bun, prietenul binefăcător.

119.
Unde găsești o metodă atât de bună
De a răsplăti bunătatea prietenilor buni,
Ce acționează nelimitat în a ajuta pe ceilalți,
Ca cea de a le face plăcere oricărei făpturi?

Care este cel mai bun mod de a recompensa profesorii spirituali sau pe Buddha sau pe Bodhisattva ? Care este cel mai bun mod de a-i răsplăti?  Este de a le face plăcere ființelor.  De a fi buni cu ele. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!”.

De ce?  El ne face un raționament logic: Ce face Buddha?  Pentru a sluji ființele, Buddha a fost dispus să sufere greu și să ia asupra lui orice suferință care există.  Numai că el nu mai poate suferi. Dar dacă ar fi putut suferi, orice suferință ar fi luat-o asupra lui.  Și este gata să coboare chiar și în infern, doar pentru a ajuta făpturile de acolo.

120.
Pentru a le sluji, toți Buddha au suferit,
Și de dragul lor, au coborât până și în infernul cel mai adânc.
Prin urmare, dacă ele îți fac un mare rău
Este de datoria ta cu fapte bune să le răsplătești.

 

…și astfel îi vom face și pe Buddha fericiți

Așadar, dacă Buddha, de dragul celor răi din infern, sunt dispuși să sufere atât de tare, cu siguranță este de datoria ta să le faci plăcere. Pentru că asta îi va face pe Buddha fericiți. Când Buddha ne vede făcând bine altora, asta îl face fericit. Asta ne spune maestrul Shantideva. Acesta este cel mai bun mod de a-i face fericiți pe Buddha.

În versetul 121, el repetă:

Toți Buddha și învățătorii mei și-au sacrificat
De dragul celor suferinzi, trupurile neîncetat.
De ce eu, un prost, mă port
Cu atâta îngâmfare și refuz să-i servesc?

122.
De fericirea ființelor, toți Buddha se bucură
Iar suferința lor, îi întristează.
A-i servi pe alții, pe învățătorii mei îi bucură,
Și rănirea altora, pe Buddha îi întristează.

În versetul 123, el spune:

Așa cum cel al cărui corp este cuprins de flăcări,
Desfătarea simțurilor nu-i vor produce plăceri,

Maestrul Shantideva ne oferă aici un exemplu a unei persoane cuprinsă de flăcări și tu te duci să-i servești o prăjitură. Ea va spune: „Lasă-mă în pace cu prăjitura ta. Stinge focul.” Aceasta este pilda. Care este morala?

La fel, nici Buddha nu se poate bucura
Atâta timp cât voi continua pe oamenii să-i rănesc.

Dacă continui să rănesc ființele pe care Buddha le iubește atât de mult, [atunci] nu-i pot bucura. Nu pot să-mi fac rugăciunile, meditația mea, iar apoi să încep să fac altora rău. Nu așa funcționează lucrurile.

Dalai Lama pune mereu accent pe acest lucru. Nu merge doar să ne rugăm. Ne putem ruga cât vrem, putem spune câte mantre vrem, putem medita cât vrem, dar trebuie să ne păstrăm jurămintele. Trebuie menținută puritatea eticii morale. Trebuie să practicăm calea Bodhisattva. Jurămintele Bodhisattva sunt reguli de antrenare a minții pe calea Bodhisattva.

124.
Astăzi mărturisesc durerea ce am provocat-o
Celor plini de compasiune, când ființele le-am asuprit.
Pentru fiecare păcat de-al meu, vă cer iertarea
Și vă rog, să fiți răbdători cu mine!

 

Să fim în serviciul ființelor

Maestrul continuă această idee. Versetul 125:

Și pentru a-i bucura pe cei iluminați,
Începând de astăzi, ființele le voi sluji:

De acum înainte, asta voi face în viața mea. Pentru că vreau să fac plăcere lui Buddha, pentru că vreau să ies din suferință. Cum voi face asta? Prin a-i scoate pe ceilalți din suferință.

Și chiar dacă mulți mă vor răni sau mă omoară
Pe nimeni nu voi mai răni; și astfel voi face plăcere celor iluminați.

Maestrul Shantideva spune: „Chiar dacă toți vor fi dușmanii mei și toată lumea mă va călca în picioare, voi continua să practic răbdarea într-o asemenea măsură încât nu voi face rău nimănui. Pentru că nu mai îmi pot permite să acumulez karma care mă va arunca în suferință. Dacă vin să mă calce în picioare, voi fi răbdător și voi lăsa karma să rodească.

Ar trebui să previn nedreptatea? Ceea ce trebuie [făcut], este să fac tot posibilul de a-l împiedica pe cel care face rău să acumuleze karma grea. Dar nu voi fi crud cu el, nu mă voi supăra, nu-l voi judeca și inima [îmi] va rămâne deschisă spre el.

Versetul 126 începe cu „cei plini de compasiune” adică Buddha:

Cei plini de compasiune, fără îndoială,
Consideră ființele ca pe ei înșiși.

Prajna Karamati ne amintește că toate ființele și Buddha sunt egale în „natura lui Buddha”, adică vacuitatea conștiinței lor; Ea este cea care permite iluminarea însăși.

Buddha consideră toate ființele ca fiind întruchiparea lui. El le iubește mai mult decât pe el însuși. Deci, el spune: Cum pot eu să-i rănesc pe cei pe care Buddha îi iubește atât de mult? Cum pot face acest lucru?

Și dacă natura lor este protecția mea,
Cum să nu le încarc eu de onoruri?

Deja am văzut cum ele ne protejează, ele ne antrenează pe calea spirituală. Atunci cum să nu le tratez cu respect, cum să nu le încarc cu onoruri?

În versetul 127, spune:

De-ar fi aceasta calea mea de a-i încânta pe cei iluminați,
Și orice obiectiv al meu să-l împlinesc.

El spune: Lucrurile merg împreună. A face plăcere iluminaților și a respecta toate ființele, având grijă de a nu le răni, în același timp îmi împlinesc și toate obiectivele. Nu există nici o altă cale. Unul nu merge în detrimentul altuia.

Apoi maestrul se roagă:

De-ar fi aceasta calea mea de a îndepărta orice durere –
De-ar fi aceasta esența jurămintelor mele!

El se roagă: „De-aș putea să-mi respect jurămintele așa.”

Celui care își păstrează jurămintele în acest fel îi este garantată fericirea.

128.
Și dacă ministrul ar decide brusc
Să tiranizeze întreaga populație,
Cei cu înțelepciunea în inima lor
Nu vor răspunde cu violență, chiar dacă pot.

129.
Căci ministrul, la urma urmei, nu are puterea de unul singur –
Regele însuși este sprijinul său.
La fel nu ar trebui să subestimez nici eu
Când cineva inferior îmi provoacă rău.

130.
În spatele celui ce rănește se află puterea
Tuturor iluminaților și paznicilor din infern.
Așa va trebui să slujesc și eu toată creația,
Precum sluga acelui rege iute la mânie, slujește.

131.
Durerea ce în infern ne va tortura
Ca urmare a chinurilor pricinuite altora,
Intensitatea ei nu poate fi comparată
Nici măcar cu cea de un rege nemilos provocată.

132.
La fel, și la marea plăcere a iluminării complete când vom ajunge
Ca urmare a serviciului adus întregii creații,
Intensitatea ei nu poate fi comparată
Nici măcar cu cea a regelui ce primește ofrande.

133.
Cu toate că iluminarea încă nu a venit,
Dar făcând plăcere ființelor vii,
Fericirea, faima, gloria și bunăstarea
Chiar în această viață vor veni.

134.
Acela ce și-a dobândit răbdarea,
Chiar în această existență ciclică, îi va aduce:
Frumusețe, sănătate, viață lungă, renume,
Prosperitate și imensa fericire al regelui universal.

Regele universal este Chakravartin, rege din mitologia budistă care este conducătorul atotputernic al întregii lumi.

Cursuri

Conferința despre fericire – Lecția 3

Cum și de ce să fim fericiți?

Traducere a prelegerii susținute de Lama Dvora Hla,
în urma studiului lui Lama Marut
Lecția 3

 

Preocuparea pentru viitor

Un alt factor care ne perturbă liniștea sufletească, este preocuparea pentru viitor. Dacă până acum am vorbit despre cum ne relaționăm față de trecut, în continuare vom vorbi despre preocuparea pentru viitor.

Nu știm ce va fi în viitor. Ceea ce încercăm este să creăm condițiile ca viitorul să fie așa cum ne dorim. Deci, în loc să fim cu mintea în prezent, ne preocupăm de a face lucruri pentru viitor. Ne facem griji pentru ce va fi peste un an.

Anul trece, și ne facem griji pentru anul următor. Majoritatea dintre noi nu comparăm între ce am planificat și ce a ieșit, pentru că suntem prea ocupați de  viitorul apropiat.

Dar dacă ne uităm pentru o clipă în urmă, și dacă putem să ne amintim ce am planificat atunci pentru viitor și ce s-a întâmplat de fapt, vom vedea că de cele mai multe ori au existat prea puține legături între una și alta. Între ceea ce sperăm să fie și între ceea ce se întâmplă cu adevărat, legătura dintre ele este foarte mică. Ceea ce se întâmplă, nu are nici o legătură cu ceea ce am dori.

Lucrurile nu se întâmplă datorită faptului că le vrem. Avem nevoie cu mult mai mult de atât, avem nevoie de a planta semințe.

Și dacă nu plantăm semințe, atunci lucrurile se vor întâmpla așa cum se vor întâmpla. Cu siguranță, avem prea puțin control asupra a când se va întâmpla. Este foarte greu să fim la cele mai înalte niveluri de fericire dacă ne facem griji tot timpul, dacă ne temem de viitor. Faptul că nu știm cum se vor întâmpla lucrurile, ne determină să fim neliniștiți tot timpul. Ceea ce dorim, este să ieșim din această anxietate și să începem să căpătăm controlul asupra viitorului.

Gândiți-vă o clipă, dacă vă puteți imagina, o situație în care știți exact ce se va întâmpla. Nu numai că știți exact ce se va întâmpla, dar puteți direcționa lucrurile în așa fel, încât să ele să se petreacă exact așa cum doriți. Încercați să vă imaginați o astfel de situație utopică. Imaginați-vă cum ar putea trăi o astfel de persoană care știe ce se va întâmpla și poate direcționa lucrurile ca ele să se întâmple după cum dorește.

O astfel de persoană nu se mai îngrijorează de nimic. Nu mai există nimic de care să se mai teamă. El este în control. Și astfel de persoane există.

Deci, ceea ce dorim este să înțelegem ce produce acest control? Pentru aceasta, ne vom ajuta de Arya Nagarjuna, un mare înțelept. El a scris multe cărți despre vacuitate, printre ele este cartea Ratna Vali – Ghirlanda prețioasă. Ea este o carte despre înțelepciune și are 5 capitole. Să citim versetul 5:

Datorită credinței, pe practica spirituală se bazează,
Și datorită înțelepciunii dobândite, esența observă.
Dintre cele două, înțelepciunea este principalul,
Și credința este condiția necesară.

În acest verset se vorbește despre un proces avansat de trecere de la o situație în care ni se întâmplă lucruri, la o stare de control complet. Și pe parcursul lui se dezvoltă încrederea și credința.

El ne spune că antidotul acestei preocupări pentru viitor este încrederea în calea spirituală.

În ultima lecție din cursul 5, „Cum funcționează Karma” sunt prezentate așa-numitele „Cele șapte avuții ale lui Arya”. Ele sunt șapte calități spirituale înalte pe care le dezvoltă omul pe calea spirituală. Prima dintre acestea este credința.

Credința

Vom vorbi puțin despre credință, pentru că ea este foarte importantă. Cuvântul în limba sanscrită pentru credință este Shradha.

Când spunem „credință” în budism, nu ne referim la sensul lui obișnuit. În budism nu este încurajată credința oarbă. Nu se dorește ca oamenii să creadă în tot ceea ce se spune. De ce? Pentru că credința oarbă nu are forță suficientă. Pentru că, dacă astăzi spunem ceva și voi dați din cap afirmativ, iar mâine va veni altcineva care vă va spune altceva, și veți da și la el din cap afirmativ, nu veți ajunge nicăieri.

Ceea ce se dorește este încurajarea credinței care se bazează pe convingere. O credință care vine din înțelegere, din logica noastră. În budism, logica este o componentă foarte importată, de aceea și există multe cursuri de logică, deoarece credința trebuie să aibă picioare. Iar picioarele noastre sunt convingerea noastră. Fără ea, nu există nicio șansă să putem face munca spirituală, mai ales că ea nu este ușoară.

Arya Nagarjuna ne spune: Omul după ce a studiat și a depus multe eforturi, a înțeles de ce trebuie să se încreadă în această cale. Dobândind încrederea în această cale și în practica spirituală, el va începe să facă practica spirituală. Deci, ca urmare a acestei încrederi, a acestei credințe, începe să se angajeze în practica spirituală, iar ca urmare a acestei practici ajunge la încrederea deplină.

Va veni vremea când vom înțelege atât de bine procesul karmei, încât vom deveni maeștri ai karmei. Fiecare dintre noi ar trebui să facă asta, pentru că numai atunci vom deține controlul, și ne vom putea făuri viitorul așa cum ni-l dorim.

Și iată un citat frumos de la Vladimir Lenin “Siguranța este bună, dar controlul este și mai bun.”

În versetul cinci se vorbește despre credință și despre înțelepciune. La sfârșitul versetului scrie: Dintre cele două, înțelepciunea este principalul și credința este condiția necesară.

Despre ce înțelepciune se vorbește aici? Este acea înțelepciune care înțelege cum este creată realitatea, de unde provine ea. De aceea, ea este principalul lucru, pentru că asta va face diferența. Ea ne va aduce la Sukha, Mudita și Ananda.

Dar pentru a dobândi această înțelepciune trebuie depus mult efort. Este nevoie de Shradha. Avem nevoie de credința că acest drum funcționează.

De unde vine siguranța? Versetul 6, spune:

Cel ce nu neglijează practica spirituală,
Indiferent dacă este din dorință, supărare, frică sau dezorientare,
Va fi știut ca cel cu credință,
Un vas înalt de certă bunătate.

El spune: O persoană care are încredere în această practică, o practică constant și nu o neglijează în mod voit, este virtutea spirituală numărul unu.  Există și oameni care nu vor să neglijeze practica, dar lucrurile se întâmplă; apare supărarea, nu țin carnețelul sau le este frică sau sunt dezorientați datorită unor păreri greșite, nu înțeleg.

În aceste cazuri, vom încerca să înțelegem, dar nu ne vom neglija practica. Practica este o condiție necesară pentru a avea succes. Fără ea, vom merge după cum va bate vântul. Nimic nu se va întâmpla, pentru că este multă muncă.

Arya Nagarjuna mai spune: Un astfel de om va fi știut ca cel cu credință, un vas înalt de bunătate certă. Această persoană va deveni un recipient, în care va curge bunătatea. Mudita și Ananda vor curge automat în acest vas.

În versetul 7, Nagarjuna ne spune cine este cel înțelept:

Cine este înțeleptul?
El este cel ce acționează
Numai după ce bine a analizat
Faptele trupului, a vorbelor și a minții sale,
Și își dă seama ce binecuvântare
Îi aduce lui și celorlalți.

    Adică, înțeleptul:
– Nu acționează în funcție de capriciile sale,
– Nu acționează că așa îi vine,
– Nu acționează din instincte. Instinctul este un cuvânt grosolan în budism, deoarece instinctul este un obicei rău, care este adânc înrădăcinat în noi și ne face să acționăm foarte repede. Aproape toate instinctele noastre sunt greșite și ele ne provoacă suferință. Instinctiv/pe negândite țipăm sau lovim.

Deci el spune:

Înțeleptul nu face nicio faptă cu corpul, vorba și nici măcar cu gândul, înainte de a o analiza, dacă ea aduce binecuvântare, sau beneficii lui și celorlalți. 

Vom merge la versetul 129, din capitolul despre meditație din cartea ”Ghidul de viață a unui Bodhisattva” scrisă de către maestrul Shantideva:

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Versetul ne spune că singurul mod în care putem fi fericiți, este dacă îi facem pe alții fericiți. Oamenii pot spune: „Stai așa, dar cu mine cum rămâne, nu trebuie să mă îngrijesc mai întâi de mine?” Maestrul Shantideva spune: ”Vrei să fii fericit? Îngrijește-te de ceilalți și automat vei fi fericit. Și invers: Dacă vrei să suferi, să fii nefericit, îngrijește-te numai de tine”. Este opus instinctelor noastre, nu este așa? Adevărul este că instinctele noastre sunt greșite.

Dacă vrem mai mulți bani, vom căuta să ajutăm pe altcineva să câștige bani, sau îl vom ajuta să-și găsească de lucru. Ajutorul nu trebuie dat doar o singură dată, ci trebuie făcut constant, investită energie. Pe de altă parte trebuie să ne asigurăm că au reușit la fel de bine ca și noi. Numai așa vom avea bani. Dacă avem bani puțini, instinctiv, ne îngrijorăm pentru pâinea de mâine? Deci nu vom da. Iar acest lucru este exact ceea ce ne va crea următorul deficit. Acest lucru este exact ceea ce ne va menține în lipsuri. Deci, din contră, dacă avem bani puțini, trebuie să-i dăm celuilalt. Dar pentru a face asta este nevoie de multă credință și înțelegere. Aceasta este cheia spre paradis.

A obține controlul asupra viitorului

Cum putem obține controlul asupra viitorului nostru, cum putem înceta să ne mai facem griji pentru viitorul nostru?

Iată calea:

– A nu răni, a nu ucide. Dacă vă faceți griji pentru a nu fi răniți, atunci nu-i răniți pe alții. Orice vătămare fizică, se datorează faptului că nu ați protejat viața în trecut. Dacă sunteți îngrijorați de sănătatea voastră? Mergeți și aveți grijă de cei bolnavi, aveți grijă de siguranța altora, protejați cât mai mult viața, pe cât puteți nu călcați pe furnici sau pe gândaci. Nu există altă cale.

– A nu fura. Evitați furtul. Dacă cineva are probleme financiare, ele provin din acapararea bunurilor altor persoane sau din lipsa de generozitate. Am păstrat banii pentru sine. Lipsa de generozitate ne creează un filtru în minte, prin care privim lumea. Dacă ne păstrăm banii tot timpul, pentru că ne îngrijorăm că nu vom avea suficient, ce filtru ne-am creat? „Nu este suficient”. Ne creăm singuri această situație prin lipsa noastră de generozitate.

– Comportament sexual inadecvat. Să renunți la soția bărbatului. Adică să renunțăm la adulter. Dacă nu ne place să fim înșelați, trebuie să încetăm aceste acte. Dacă nu ne oprim, mai devreme sau mai târziu, vom fi trădați. A fi înșelat nu se întâmplă numai în relațiile de cuplu, ci și la locul de muncă, unde cineva ne va trăda sau ne lucrează pe la spate, sau cineva la care ținem mult să ne părăsească. Așa funcționează karma.

Deci, acestea sunt trei comportamente care sunt legate de corp. Acum vorbește despre patru comportamente legate de vorbire.

– A minți. Ce înseamnă vorba falsă? Ea este minciuna. Minciuna este atunci când lăsați celuilalt în mod conștient o altă impresie sau o impresie falsă decât cea pe care o aveți. Și poate fi în vorbire sau în limbajul corpului. Cu alte cuvinte gândim într-un fel și lăsăm celuilalt impresia că gândim altfel și nici nu ne deranjăm să rezolvăm problema. Dacă am lăsat impresie greșită fără să vrem, nu este o minciună. Minciuna este atunci când intenționat facem sau spunem lucrurile altfel de cum gândim. Pentru că atunci doamna Karma înregistrează. Și cine este doamna Karma? Suntem noi.

Când spuneți o minciună, vă auziți pe voi spunând altceva decât ceea ce credeți. Ați plantat sămânța, iar ceea ce va reveni asupra voastră va fi minciuna, înșelătoria, sau situații în care oamenii nu vor mai avea încredere în voi.

– A dezbina. Înseamnă a bârfi, a discredita, a se lamenta, a calomnia, a separa între oameni. Ar putea fi chiar și o aluzie. Suntem experți în a face aluzii. Subtil și delicat, strecurăm cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă, ceea ce va face ca persoana A să se îndepărteze de persoana B. Care sunt consecințele acestui fapt? Ne vom găsi singuri. Oamenii ne vor calomnia.

– A vorbi dur, necuviincios, răstit. A țipa, a blestema. Toate acestea se vor întoarce asupra noastră în viitor.

– A vorbi fără sens, fără rost, inutil. În această categorie intră discuțiile despre politică, sport, sex, bârfe, ce sunt inutile, nesemnificative care nu fac nicio diferență în lume.

Care este rezultatul karmic al acestui lucru? Veți deveni inutili, nesiguri pe voi. A acționa fără sens în lume, produce depresie și deznădejde. Nu vă pierdeți timpul niciodată acolo unde nu este util. Dacă acțiunea voastră nu vă aduce nici vouă și nici celuilalt vreun beneficiu, nu faceți acest lucru. Nu promiteți ceva dacă nu intenționați să vă respectați promisiunea. Pentru că voi sunteți cei care vă auziți că promiteți ceva, iar a doua zi nu v-o țineți. Acest lucru vă va determina să nu fiți luați în considerare. Se poate ca la locul de muncă să veniți cu o idee excelentă, iar șeful va alege idea mai puțin bună a colegului vostru.

– A râvni. A râvni la ceva care are altul, este de a nu ne bucura de ce are el. Nu ne bucurăm de bucuria lui. Care este rezultatul acestui lucru? O minte nesatisfăcută, nesățioasă, o minte care are tendință de dependență. Niciodată nu este suficient. Întotdeauna avem nevoie de mai mult.

– Rea voință. A te bucura de rău altuia. A dori altuia rău.

– Concepția greșită. Concepția greșită este concepția care nu înțelege faptul că faptele au consecințe. Sensul este de nihilism. “Nu contează ce fac.” “Am spus ce am spus, nu contează”. Credem că cuvintele se evaporă. Aceasta este concepția greșită. Noi am fost acolo când am spus ceea ce am spus, noi ne-am auzit ce-am spus, iar Karma notează. Am semănat karma. Noi suntem karma.

Karma concepției greșite este karma cea mai grea. Concepția greșită este contrară ordinii lumești. Ordinea lumească spune că ceea ce semănăm este ceea ce vom culege. Este foarte important ceea ce facem, spunem și gândim, pentru că este ceea ce se va întoarce asupra noastră. Când credem că nimic nu contează, și că putem face ceea ce vrem și că putem spune ceea ce vream, mergem împotriva ordinii lumești.

Ce va provoca? Ne va determina să fim într-o lume plină de nedreptăți grave, lucrurile merg contrar justiției. Putem să avem dreptate într-un proces penal și să pierdem. Lumea se va comporta invers de cum ar trebui.

Mai grav de atât, un alt rezultat karmic va fi acela că nu suntem atrași de vreo cale spirituală. Există atâția oamenii deștepți, inteligenți, care înțeleg, cu o logică bună dar care nu au nicio aspirație spirituală. Nu merg pe o cale spirituală și nici nu întâlnesc profesori spirituali. Acesta este rezultatul concepției greșite.

Cum sunt toate cele ”Zece Porunci”, legate de controlul viitor?

Dacă acceptăm teoria conform căreia tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră este rezultatul unor acte pe care le-am făcut în trecut, dacă aderăm la regulile etice, dacă respectăm bine etica, atunci vom elimina teama din inima noastră. Acestea vor da rezultatele dorite. Nu vă veți mai îngrijora, și prin păstrarea moralității vă veți controla viitorul.

Putem spune și altfel, de ce nu avem control în viitor? Pentru că nu ne controlăm acțiunile în prezent. Nu avem un comportament moral în prezent, motiv pentru care nu vom avea niciun control în viitor. Lucrurile se vor întâmpla așa cum se vor întâmpla și nu după cum ne-am propus.

Dacă doriți să obțineți controlul în viitor, trebuie să respectați etica. Iar nivelul pe care l-am citit acum este nivelul personal, al libertății personale, al prevenirii suferinței de sine. La cel de-al doilea nivel de moralitate, acționăm pentru binele celorlalți, fapt care ne va ridica controlul la niveluri mult mai înalte. Este ceea ce va duce la Ananda.

Dacă până acum am vorbit despre trecut și despre cum vom obține controlul în viitor, în continuare vom vorbi despre prezent.

Fericirea în timpul prezent

Versetul 9 din capitolul despre răbdare:

Orice s-ar întâmpla
Bucuria nu-mi voi tulbura;
Niciodată nemulțumirea nu va împlini ceea ce-mi doresc,
Și mai mult de atât, chiar și virtuțile mele vor dispărea.

Versetul 10 spune (două variante):

De ce să fii nemulțumit de ceva
Dacă se poate rezolva?
Și ce rost are să fi nemulțumit de ceva
Dacă nu se poate rezolva?

Dacă o situație se poate rezolva
De ce te superi pe ea?
Și dacă o situație nu se poate rezolva,
Atunci ce folos să te mai superi pe ea?

Ceea ce ni se spune, că nu avem niciodată vreo justificare pentru a fi supărați.  A spune „da, m-am supărat pe el că mi-a făcut asta și asta …” nu are sens.  Nu există nicio logică în mânie. Nu vă pierdeți energia pe supărare. Sunt situații în care nu este nimic de făcut, deci la ce vă folosește dacă vă enervați?

Dacă vrem să depășim obstacolele din calea fericirii:

     a. Trebuie să ne amintim de scopul ultim. Iar scopul este fericirea completă. El este Ananda. Acesta este obiectivul. Și există cale de a ajunge acolo.

     b. Este de a dori cu adevărat de a ajunge la acest scop.

     c. Este de a fi obsedat de a ajunge acolo.

     d. Dacă aceasta este obsesia noastră, va trebui să ne schimbăm prioritățile în viață.

Cu alte cuvinte vom fugi mai puțin după lucrurile temporare și vom depune mai mult efort pentru a ajunge la fericirea supremă.

Sakya Pandita, care a fost un mare înțelept care a trăit în Tibet în jurul secolului al XI-lea a spus:

„Nu lăsa ca lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune.”

     e. Prioritatea spune: lucrați la resentimentele voastre. Renunțați, iertați.

     f. Și cel mai important lucru care vă va da puterea să o faceți: faceți-o pentru alții, și nu doar pentru voi. Dacă veți face asta, îi veți putea învăța pe alții să nu mai sufere și să obțină fericirea.

În încheiere vom citi două versete din Hatha Yoga Paradipika, text scris acum 400 – 500 de ani de către maestrul Svatmarama.

Versetul 4.48:

Întreaga lume și toate schemele minții
Nu sunt decât o creație a gândului.
Înlătură aceste gânduri
Și lăsă deoparte toate presupunerile.
Atunci, Oh Ram, cu siguranță
Pacea ți-o vei găsi.

Versetul spune că întreaga lume este o invenție a gândurilor noastre. Asta spune el. Că am inventat lumea noastră.

Atunci de ce nu am făcut-o atât de bine? Acest lucru trebuie înțeles bine. Nu este suficient să ne creăm lumea sperând că va fi bine. Lucrurile nu vin pentru că le dorim. Trebuie să plantăm semințele pentru ele. Lucrurile apar ca o proiecție din mintea noastră și ea ne este impusă. Impusă de cine? Impusă de karma. Ce este karma? Este ceea ce am făcut în trecut.

Pe scurt, propriile acțiuni ne forțează să fim în lumea în care suntem. Dar acum putem începe să creăm lumea prin grădinărit. Noi vom fi cei care vom decide ce semințe plantăm, iar maestrul Nagarajuna ne spune cum să facem asta.

Unul dintre cele mai bune moduri de a planta semințe minunate este de a învăța aceste lucruri. Când spune „Înlătură aceste gânduri”, maestrul nu ne spune să nu mai gândim. Intenția nu este de a opri gândurile conceptuale, cu toate că ele pot fi oprite. Intenția este de a opri gândurile greșite care nu înțeleg realitatea.  Cel care a ajuns în această situație, care după multă practică, a perceput direct vacuitatea a obținut control complet.

          a. El a experimentat deja Ananda. Deja energiile din corp sunt altceva. Nu mai este exact om, deși în exterior pare uman. El este deja pe drumul spre iluminare.

          b. Înțelege că totul vine de la el și începe să lucreze cu înțelepciunea dobândită. Orice îi apare în viață, îl transformă spre a produce iluminarea, pentru că înțelege karma.

         c. În urma acestei experiențe, inima lui s-a deschis și ea. Chakra inimii s-a deschis. Acest om s-a întâlnit cu fiecare făptură din lume și știe că acum își va dedica toată viața pentru a le aduce pe toate la iluminare. Între el și toate aceste făpturi nu mai există separare. Ele fac parte din aceeași schemă a minții.

Vom încheia această prelegere cu următoarea frază în limba sanscrită:                                                

Loke Sarve Shunya Sukha

    Loke – lume.
    Sarve – întreaga lume.
    Shunya – vacuitate.
Sukha – plăcere sau fericire.

Loke Sarve Shunya Sukha înseamnă întreaga lume este vacuitate și fericire.

Pentru cine este? Pentru un Arya. Pentru cel care a parcurs calea și a ajuns în acel loc adânc în ocean, în care fericirea lui este de neclintit, indiferent de ce se întâmplă. Este în Ananda, plăcerea divină, permanentă. Și orice lucru îi provoacă fiori de plăcere.

28.26 inregistrare

Deci este o rugăciune minunată pe care o putem cânta și trimite ca binecuvântare întregii lumi. Puteți să meditați asupra ei, și să vă imaginați cum lumina se răspândește din inima voastră, o lumină strălucitoare și limpede, care inundă lumea de fericire și liniște.

Mulțumesc foarte mult.

Ucide Supararea

Lectia 5 – Aci 11

A ucide supărarea

Conform capitolului „Răbdarea” al cărții
„Ghidul de viață a războinicului spiritual” scrisă de către maestrul Shantideva

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

 

Sursa oricărei fericiri

Atunci când contribuiți la producerea fericirii în societate, semănați exact karma care vă va duce fericirea. Și nu există alt loc din care ea să provină.

Fericirea vine din dorința ca altcineva să fie fericit și de a acționa pentru asta. Deja de nenumărați eoni am avut grijă numai de noi înșine și suferim în continuare. Pentru că fericirea nu vine din a ne îngriji pe noi înșine.

Este ca și cum o minune s-ar fi întâmplat odată de mult cu omul preistoric, o scenă imaginară. Poate că el cu soția lui au prăjit o oaie pe frigărui, și poate că le-a căzut vreo bucată de carne, iar alții de prin preajmă s-au bucurat de ea. Apoi au vânat de două ori mai multe animale și și-au dat seama cumva că vine din a da altuia. Nu vine din a păstra, ci din a da. Binele făcut, revine.

Este contrar instinctelor noastre, contrar concepției noastre. În Yoga Sutra se spune distorsiunea minții sau vritti; Mintea noastră este condiționată invers, de aceea suntem încă într-un corp suferind.

 

Derivatele supărării: gelozia, căutarea onoarei și a laudelor etc.

Vom continua cu versetele noastre. Lecția trecută s-a încheiat cu versetul 51.

În continuare maestrul Shantideva discută despre derivatele supărării:

    • Începe să vorbească despre gelozie,
    • despre atașamentul nostru față de reputație,
    • și despre atașamentul nostru de a fi lăudați.

Și așa cum a făcut înainte, demontează logica din spatele căutării de lucruri pentru noi înșine. Și este foarte interesant de citit, deoarece ne ajută să aruncăm o privire asupra modului în care procesul karmic funcționează împreună cu vacuitatea.

 

Oare mintea poate fi distrusă?

În versetul 52, ne spune:

yi ni luchen mayinpe
su kyang gang duang shom mi nu

52.
Mintea nu din materie este făcută,
Și, prin urmare, nu poate fi distrusă,
Dar fiind de corp atât de atașată –
Împreună cu el este torturată.

Mintea este intangibilă, nu are corp și, prin urmare, nu poate fi afectată de insulte sau cuvinte de furie.

 

Dar critica jignitoare?

Când oamenii ne critică sau ne insultă sau ne discreditează, poate apărea teama că alții își vor pierde încrederea în noi. Pentru călugării care depind de sprijinul material al altora, acest lucru le pot provoca o reală îngrijorare și ar putea dori să riposteze.

Chiar dacă nu suntem dependenți material de ceilalți, toate criticile și insultele ne pot întina numele în ochii altora și, de asemenea, va afecta capacitatea noastră de a-i ajuta.

53.
Cuvintele dure, critice și disprețuitoare –
Nu pot face rău corpului meu,
Atunci, din ce motiv, tu minte
Te înfierbânți pe ele atât de tare?

54.
Faptul că ei nu mă plac,
Nu mă pot mușca, și nici înghiți,
Nu acum și nici în alte vieți,
Atunci, de ce sunt atât de advers față de ei?

Maestrul Shantideva nu se lasă tulburat de această teamă. Și nu o vede ca o justificare a comportamentului abuziv. El ne amintește, în versetul 55:

55.
Nu cumva asta este din cauză că-mi lovesc în bunuri,
Sau mă împiedică să trăiesc?
Dar, câștigurile lumești va trebui să le las în urmă
În timp ce păcatele mele mă însoțesc!

Putem pierde sprijinul altora într-un fel sau altul, dar oricum, în ziua morții noastre, nu vom putea lua nimic material cu noi. Și dacă am comis infracțiuni împotriva altora pentru a ne îngriji de noi înșine – vom fi forțați să purtăm după noi aceste semințe karmice!

De aceea, maestrul Shantideva susține: Nu poate exista niciodată vreo justificare pentru săvârșirea infracțiunilor împotriva altora!

56.
Mai bine să mor azi
Decât să am o viață lungă, dar plină de păcate;
Deoarece, chiar dacă mai trăiesc mult de acum înainte
Aceeași durere a morții, va trebui să îndur.

57.
Să presupunem că cineva dintr-un vis s-a trezit
În care, o sută de ani de fericire a trăit
Un altul, de asemenea, din vis se trezește
În care, doar pentru o clipă fericirea trăiește.

58.
Amândoi își vor pierde fericirea când visul se sfârșește,
Fericire ce niciodată nu se mai întoarce.
Așa va fi și când de ceasul morții ne apropiem,
Fie că viața a fost lungă sau nu, ea se va termina la fel.

59.
Chiar dacă în bunuri lumești ești bogat
Și mulți ani de ele te-ai bucurat,
Ca cineva, ce de hoț este prădat,
Odată cu moartea vei pleca cu mâinile goale și dezbrăcat.

 

O chestiune de stil

În versetele 60 și 61:

60.
Și nu cumva să spui: „Datorită averii, zilele mele vor fi prelungite,
Îmi voi distruge păcatele și merite voi strânge! ”
Și dacă, datorită banilor, mânia ta se va aprinde?
Oare virtuțile nu vor fi distruse și păcate vei strânge?

61.
Dacă aș pierde justificarea bună pentru viața mea −
Ce rost mai are să continui s-o trăiesc?
Dacă fiecare faptă îmi crește numai păcatul,
De ce este nevoie ca viața să mi-o prelungesc?

Apare din nou „adversarul” nostru, susținând că avem nevoie de lucruri lumești, pentru a trăi o viață lungă. O viață mai lungă ne va permite să avem mai mult timp, în care să ne purificăm de păcatele din trecut și să ne completăm complexul de binefaceri. Am vorbit despre acestea în lecțiile anterioare, despre Tsok sak și Drip jang. Maestrul Shantideva răspunde:

Dacă fiecare faptă îmi crește numai păcatul,
De ce este nevoie ca viața să mi-o prelungesc?

Și asta ne duce la ceea ce numim „stilul”, modul în care săvârșim faptele de binefacere. El spune: „Nu este rău să-ți prelungești viața. Dar dacă pe parcursul vieții tale lungi acumulezi și mai multe cazuri de supărare pe cei care te privează de ceea ce vrei, de exemplu, în acest caz, vei obține exact contrarul! Îți consumi toată karma bună și îți mai strângi și o cantitate considerabilă de karma negativă.”

Stilul sau modul în care acționăm pentru cauzele noastre bune este de o importanță capitală. Dacă în procesul de acumulare a binefacerilor, ne facem rău nouă și celorlalți, asta înseamnă că am anulat sensul obiectivului nostru înalt.

De aceea, este deosebit de important să ne asigurăm că acționăm în mod adecvat: să fim buni și blânzi cu ceilalți la fiecare mic pas pe care-l facem în marea noastră misiune de binefaceri .

 

Ipocrizia

În versetele 62 și 63, maestrul Shantideva ne dezvăluie ipocrizia.

„Adversarul” – suntem noi – susține acum că este supărat pe cel care îl bârfește doar pentru că în cele din urmă îi va răni pe alții care cred în cuvintele bârfitorului. La acest Maestru Shantideva răspunde:

62.
Dacă cauza supărării tale pe cel ce te bârfește
Este faptul că pe alții îi rănește,
De ce, atunci nu te enervezi rapid,
Când altul este bârfit?

Atunci când și noi bârfim pe altcineva, poate cauza exact aceeași problemă! De ce nu ne revoltăm atunci?

63.
Ești de acord să le accepți răutatea lor
În timp ce spre altul este îndreptată,
Dar, când de afecțiuni sunt dominați
Și Ies împotriva ta, atunci repede te înfurii!

Din nou ne expune ipocrizia, dar de data aceasta subiectul este violența însăși. Ne justificăm reacția la violența îndreptată împotriva noastră, argumentând că obiectivul nostru este justiția și că obiecția noastră este îndreptată împotriva violenței în sine. Dacă da, răspunde Maestrul, de ce ne pasă de dreptate numai în cazurile de violență îndreptate către noi și nu atunci când este îndreptată către alții?

Aici, desigur, contextul este mai larg și atinge fiecare aspect al violenței: atât la nivel personal, cât și la nivel de violență între țări.

 

Și dacă profanează tot ceea ce este sacru pentru noi?

Versetele 64 și 65 sunt foarte interesante și rare; Dacă ne uităm la toată literatura diferitelor religii, acestea sunt foarte neobișnuite.

În aceste versete, maestrul ne vorbește în general despre oamenii care vin să dăuneze obiectelor sacre. El ne învață că nu are rost să ne supărăm pe cei care profanează cărțile sfinte, sau templele sau să facă rău învățătorilor, deoarece ne va face doar rău. Cineva poate veni cu următorul argument: „Recunosc că este greșit să simți furie pentru cineva care m-a rănit personal. Dar nu este cu nimic greșit să mă enervez pe cei care dăunează celor Trei Diamante”, sau „Adică cum, să nu mergem să-i eliminăm acei infractori dacă le fac rău profesorilor noștri?”.  Versetul 64:

64.
Și dacă ei încearcă să distrugă sfânta Dharma,
Imaginile sacre, stupe sau altceva?

În verset apare cuvântul stupa. Stupa simbolizează mintea iluminată a lui Buddha. Ea are spre vârf mai multe inele, care simbolizează nivelurile din ce în ce mai rafinate ale minții spre iluminare. Cei care au călătorit în Tibet sau în zonele în care tibetanii s-au stabilit în India sau Nepal, este posibil să fi văzut stupe mari și frumoase cât o clădire.

Deci, el spune: Ce se întâmplă dacă ajung să distrugă Dharma, imaginile sacre sau stupele?

sanggye sokla nu mi nga

Sanggye – Buddha
Sokla       – și altele asemenea,
Nu            – a răni,
Mi nga    – nimeni care nu are puterea.

Adică: nimeni care are puterea de a-l răni pe Buddha și altele asemenea.

Să ne supărăm pe ei este complet greșit
Pentru că Buddha nu poate fi rănit!

Ființele iluminate nu pot fi rănite. Chiar și dacă vrem, nu le putem răni.

 

Și dacă vin și îi rănesc pe sfinți noștri Lama?

Versetul 65:

La fel este și atunci când se încearcă a lovi
În Lama noastră, în rude și prieteni.
Orice resentimente față de ei trebuie stopate,
Lucrurile se întâmplă doar pentru că sunt cauzate!

ngamay tsul gyi kyen dak le gyurwar tongne trowa dok

Ngamay Tsul – fapte trecute,
Kyen dak le    – din cauze, circumstanțe,
Gyurwar          – se dezvoltă,
Tong ne            – așa cum am văzut,
Trowa               – supărare,
Dok                   – a opri, a stopa, a înfrâna.

Trebuie să ne înfrânăm supărarea pe făptași, în lumina înțelegerii că această violență apare ca urmare a circumstanțelor legate de acțiunile din trecut.

Ce înseamnă asta? El spune: Dacă vine cineva să lovească pe Lama noastră, există două opțiuni:

    1. Sau Lama este o ființă iluminată,
    2. sau nu.

Dacă este o ființă iluminată, nu există nicio modalitate de a-i face rău. Dacă Lama nu este o ființă iluminată și cineva vine să-i facă rău, atunci este karma lor. Dacă Lama este o entitate iluminată, el nu mai are o astfel de karma, dar dacă nu este o entitate iluminată, el mai poate avea o astfel de karma. Deoarece lucrurile se întâmplă în funcție de karma, în funcție de acțiunile lui din trecut. Deci, de ce trebuie să mă revolt împotriva lor? Nu pot opri karma chiar dacă vreau.

În ambele cazuri, indiferent dacă este vorba de o entitate iluminată sau nu, nu avem de ce să ne mâniem pe infractori. Desigur că datoria noastră este pe cât putem de a-i opri și de a opri orice act de nedreptate, și fără să ne închidem inima. Nu trebuie niciodată să ne închidem inima față de agresor, pentru că știm deja că își pregătește mari necazuri în viitor; Doar compasiunea ar trebui să o simțim față de el.

 

Ahimsa

Așa cum am menționat, versetele 64 și 65 sunt unice în ceea ce privește abordarea nonviolentă despre care ne învață maestrul Shantideva. Ceea ce numim Ahimsa, în limba sanscrită.

a este un cuvânt de negație,
himsa vine de la rădăcina han care înseamnă a lovi.

Deci, ahimsa înseamnă a nu acționa violent, sau non-violență. El este un termen care a apărut în literatura de yoga străveche.

Așadar, maestrul Shantideva ne învață despre ahimsa, dar el nu spune „doar evită sau fii conciliant”. Este o mare diferență între învățătura tradițională despre ahimsa și ceea ce ne spune Maestrul Shantideva. El ne spune că nu are rost să-l atacăm pe celălalt, pentru că dacă facem asta, îl invităm pe agresor să vină din nou la noi. Dar nici nu spune: „Bine, atunci fi o victimă!”. El ne spune: „Du-te și află de unde a venit” și „elimină cauzele de unde provin agresorii și de unde provine violența!”. Cauzele sunt întotdeauna înăuntru nostru, sunt întotdeauna în noi. Nu avem ce căuta afară. Atâta timp cât ne supărăm pe lucrurile care ni se întâmplă sau pe oameni, vom fi nevoiți să întâlnim agresivitate și violență în lumea noastră. Noi suntem cei care îi creăm, datorită faptului că încă nu stăpânim această energie din noi.

 

Diferența imaginară dintre vătămarea unei persoane
și vătămarea datorită unui obiect sau a unui dezastru natural

Versetul 66:

Ființele sunt rănite atât de alte ființe
Cât și de lucruri neînsuflețite;
Deci, de ce să fii supărat doar pe cele însuflețite?
Orice durere ar trebui suportată cu răbdare.

În acest verset, maestrul Shantideva face o analiză foarte interesantă. El spune:

– Se poate ca eu să fiu lovit de cineva, așa că am să-l învinovățesc.

– Se poate ca să fiu rănit de lucruri, așa că n-am pe cine să dau vina.

Spunem: hai să verificăm, este ceva neînsuflețit care m-a lovit? Poate un dezastru natural? Sau este o ființă umană? Dacă este o ființă vie, merg la tribunal și o dau în judecată. Deci, atunci când facem această dihotomie, între ce este viu sau nu, pe ele ne supărăm și pe celelalte nu, în această dilemă evităm principalul lucru, și anume de a nu ne uita de unde a venit răul spre noi? Ne uităm afară și decidem „dau vina pe el sau nu” în loc să ne uităm în noi înșine.

 

Dihotomia imaginară dintre infractor și victimă

În versetul 67 – este versetul cel mai cunoscut din întreaga carte și este citat deseori – spune:

Dacă cineva din ignoranță face ceva greșit,
Și celălalt îi răspunde supărat.
Care dintre cei doi este vinovat?
Amândoi se comportă greșit!

Ce ne spune? Victima și infractorul se află exact în aceeași barcă: ambii merită compasiunea noastră.

    • Victima rănită, a avut karma care i-a rodit și acum este lovit.
    • Infractorul – își acumulează acum o karmă grea, care va rodi pentru el altă dată, iar atunci rolurile se vor schimba, în sensul că el va fi pe post de victimă.

Ambilor li se cuvine compasiune, este doar o diferență de timp. Ambii sunt înrobiți și controlați de afecțiunile lor mentale, și ambii acționează greșit.

 

Cauza supremă pentru ceea ce
ni se întâmplă: acțiunile noastre din trecut

Maestrul Shantideva, caută acum cauza. El se îndreaptă din nou spre cauzele ultime. Versetul 68:

68.
Datorită acțiunilor mele trecute
Alții vin și mă rănesc acum!
Și întrucât totul depinde de aceste fapte,
Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?

Lucrurile nu se întâmplă fără motiv, ele au o cauză. Iar cauza este sută la sută, legată de ceea ce am făcut în trecut față de ceilalți. După treizeci de versete, în care maestrul Shantideva ne-a explicat diverse aspecte, revine din nou și ne spune: „Destul cu acuzațiile! Ele nu funcționează, nu ajută!”. Aceasta este concepția care vede toate lucrurile ca apărând prin forța karmei noastre.

Și aici din nou este important să nu ne mulțumim cu afirmația superficială „Totul vine din karma.” − acest lucru în sine poate fi un obstacol, dacă nu este însoțit de o înțelegere mai profundă, de o înțelegere care este însoțită de respectarea strictă a diferitelor jurăminte morale.

Versetul 69 spune:

69.
După cum am constatat, un singur lucru mi-a mai rămas:
Să fac orice lucru merituos;
În a acționa să intensific iubirea
Și să apropii unul de celălalt.

Singura concluzie logică este să ne păstrăm jurămintele, să facem altora numai bine și să apropiem oamenii între ei. Dacă vom continua să facem acest lucru suficient de mult timp, nu numai că vom descoperi că toți oamenii și lucrurile enervante dispar din lumea noastră − dar vom fi de fapt înconjurați de oameni cu sentimente profunde și stabile de iubire unul pentru celălalt.

70.
Când casa arde și flăcările se ridică,
Amenințând spre alte case să se întindă,
Ce trebuie să faci este să îndepărtezi paiul,
Și să înlături orice lucru ce întreține focul.

Casele din India sunt acoperite cu paie. Maestrul Shantideva spune: când casa este cuprinsă de flăcări, acoperișul ia și el foc – totul este deja pierdut, trebuie sacrificat. Acest acoperiș trebuie îndepărtat rapid, pentru a preveni răspândirea focului spre alte case. De ce este aceasta o parabolă?

Versetul 71:

71.
La fel și când focul urii arde,
El amenință orice virtute să mistuie,
Îndată ar trebui să scăpăm de orice îl alimentează,
Și de tot ceea ce este mintea atașată.

Maestrul aici ne vorbește despre situația în care nu știm încă cum să ne păstrăm răbdarea; ne aflăm într-o situație anume sau în compania oamenilor în care știm că vom exploda de nervi și știm că ne va fi greu să-i facem față.

Asta fac călugării, ei își spun: „Bine, nu știm deocamdată cum să facem față dorințelor, poftelor și pasiunilor, așa că ne vom izola, ne vom îndepărta de sursele dorinței și așa mai departe.”

Ceea ce trebuie să facem este să ne comportăm cu înțelepciune și, dacă știm că suntem în situația în care nu ne putem stăpâni nervi, este bine să ne îndepărtăm de ea.

Vine timpul [când trebuie] să plecăm. Când vine acest timp? Când situația ne depășește, când este peste puterile noastre de a face față situației fără să ne ieșim din fire și fără să ne pierdem cumpătul. Pentru că dacă izbucnim de nervi, ne vom dăuna nouă așa cum ne-a descris maestrul la începutul acestui capitol. Deci, atunci când apare această situație, va trebui să ne îndepărtăm de ea. Creșteți încet abilitatea și continuați să vă dezvoltați răbdarea. Dar a nu fugi și a rămâne acolo, nu asta este înțelepciunea.

Când suntem singuri, învățăm să ne dezvoltăm anumite abilități, dar există altele pe care nu le putem învăța când suntem singuri. Deci da, preveniți-vă răbufnirile, dar nu rămâneți acolo singuri, întoarceți-vă.

 

Dacă suntem sortiți să suferim, este mai bine
să se întâmple în existența noastră umană

În versetele 72-75, Maestrul Shantideva ne vorbește despre situațiile care ne provoacă suferință, ne provoacă durere, ne amărăsc și încercăm să fugim de ele.

Dar el ne vorbește despre aceleași situații pe care le putem suporta. Și fiecare ar trebui să-și depășească limita pe care o poate suporta pentru a-și crește răbdarea.

Sunt situații cu care ne confruntăm care ne pot provoca disconfort sau suferință. Așa că el spune:

Nu fugii de toate situațiile! Sunt situații la care ar trebui să te expui și să te lupți eroic!

Și de ce ar trebui să facem asta? De ce să nu fugim de ele?

Maestrul ne oferă exemplul criminalului condamnat la moarte care primește amnistie parțială și, în loc să fie omorât, primește sentința de a i se tăia mâna.

În altă parte a cărții, el îl descrie prin ce trece cel condamnat să i se taie mâna atunci când este târât spre ​​locul sentinței. El este palid, are gura uscată, ochii îi sunt ieșiți din orbite, transpirat și panicat. Acum îl ia pe același om, care fusese condamnat la moarte și grațiat, și i se spune că pedeapsa este doar retezarea mâinii. Maestrul Shantideva spune: „Acum este mulțumit. I-au dat viața în dar. El va suferi cu mult mai puțin. Își va pierde mâna, dar cel puțin va trăi!”.

Versetul 72:

72.
Ca bucuria celui la moarte condamnat
Ce i se taie mâna și este cruțat,
De ce să nu fiu la fel de fericit
Dacă îndurând suferința umană, infernul va fi evitat?

Dacă este adevărat că am trăit nenumărate vieți și în mare parte a lor nu am fost oameni buni sau nu am fost deloc oameni, înseamnă că purtăm în subconștientul nostru multe rele pe care le-am făcut și nici nu mai știm de ele. Apoi, ni se întâmplă brusc accidente sau cad rachetele pe noi, și nu știm de unde vin.

Așa că el spune: Dacă avem karma grea care trebuie să rodească și care ne aduce suferință, această suferința umană nu se poate compara cu suferința cruntă și înfiorătoare din planurile inferioare de existență: infernul, lumea spiritelor flămânde și lumea animalelor. Nu există nicio suferință umană care să fie similară cu ceea ce se întâmplă acolo.

Deci, dacă karma rodește aici, spune el, este la fel cu exemplul deținutului condamnat la moarte a cărui sentință a fost îndulcită. Mai bine ca ea să rodească acum și aici. Ea poate fi dureroasă, dar este mult mai puțin dureroasă decât cea a ființelor din acele lumi, pur și simplu nu știm. Sunt oameni care pot vedea în meditație suferințele lor [ale ființelor din planurile inferioare de existență] – și spun că suferința noastră nu poate fi comparată cu ceea care este acolo.

Lama Dvora Hla povestește:

« După dezastrul Turnurilor Gemene, în care oamenii au ars de vii și mulți au suferit de pe urma lui, la scurt timp după aceea, ne-a convocat Ken Rinpoche. A fost o întâlnire specială datorită acestui eveniment și el ne-a spus: „Nu există nicio suferință cunoscută în lumea umană, care să semene câtuși de puțin cu suferința din infern. Nu suferă comparație. Dar, ceea ce s-a întâmplat în această tragedie, suferința a fost extremă în raport cu suferința umană”. Asta a spus el, “a fost extrem de grea în raport cu suferința umană, și totuși ea este nimica față de suferința din infern”. »

Maestrul Shantideva ne spune: „dacă ne rodește karma acum, împiedicându-ne să ajungem în infern, ar trebui să ne bucurăm pentru asta”.

Aceste argumente au implicații importante în contextul relațiilor dintre țări. O țară poate alege să suporte în liniște un anume grad de violență îndreptată spre ea de o altă țară, dacă cealaltă opțiune – furia și răspunderea la violență prin război – ar putea să determine o suferință incomensurabilă, într-o etapă ulterioară.

 

Nu ne mai amintim de suferința cumplită

Și acum, în versetul 73, el continuă acest argument și spune: „Unii oameni spun: Eu nu pot suporta nici măcar o mică suferință”.

73.
Dacă spui: „Și această mică suferință, din viața mea,
Chiar și pe ea mie greu să o suport!”
Atunci, de ce nu renunți la supărare,
Care cu siguranță te va duce la chinurile din infern?

Maestrul Shantideva răspunde: « Dimpotrivă. Dacă vii și spui: „Este de nesuportat, ceea ce am aici”, doar indică faptul că nu vei putea suporta suferința teribilă de acolo. Asta înseamnă că acum va trebui să renunți complet la furia ta, pentru că dacă vei continua pe această cale a mâniei și a urii, ai toată garanția că vei cădea. De ce? Pentru că îți sufoci canalul central”. »

74.
Datorită furiei, în infern ai ars
De nenumărate ori,

Am fost cu toții în infern de nenumărate ori. Cum de nu ne amintim?  Marii Lama ne spun că trauma morții este atât de mare încât ne determină să o uităm. De aceea avem un subconștient atât de mare, încât să nu ne mai amintim.

Ne putem gândi la cineva care a trecut prin chinuri mari în această viață, [care] a trecut prin grozăviile unui război sau a unui Holocaust. Traumele mentale produse pot fi foarte adânci pentru o astfel de persoană, nu-i așa?  O astfel de persoană poate suferi toată viața de pe urma acestor lucruri. Dar pe de altă parte, nu există nicio suferință în viața umană care să poată fi similară cu cea din infern. Dacă ne-am aminti, am înnebuni. Trauma este îngrozitoare. Faptul că nu ne amintim, este un fel de binecuvântare. În iudaism se spune că atunci când se naște cineva, vine un înger și îl lovește peste nas ca să uite prin ce-a trecut.

 

Suferință inutilă

În viața noastră anterioară, am comis nenumărate acte negative pe care am crezut din greșeală că ne vor ajuta să realizăm lucrurile pe care ni le-am dorit. În schimb, ele ne-au adus doar suferințe imense: mii de nașteri și chiar și mii de eoni în lumile infernului.

El spune:

Doar de dragul de a-ți satisface pasiunea

„Acesta este motivul pentru care ai căzut în infern, pentru că ai vrut să îți satisfaci dorința. Ai comis infracțiuni în dreapta și în stânga pentru a obține ceea ce ți-ai dorit. Și, ca urmare, ai suferit. Și ce a ieșit din această suferință? Cui i-a servit? Cui i-a fost de folos?”

Doar de dragul de a-ți satisface pasiunea –
Ce nu ți-a servit, nici ție și nici celorlalți!

Versetul 75:

Suferința de aici este mult mai mică,
Și din ea beneficii multiple pot să răsară.

Dacă înveți să suporți durerea, adică răbdarea, pot veni multe beneficii. De ce?

De această durere merită să te bucuri –
Suferința lumii o vei elimina cu ajutorul ei!

Deoarece:

√   Dezvoltă compasiunea,
√   Scade aroganța,
√   Creează în noi empatie față de cei suferinzi,
√   și ne încurajează să pornim pe calea spirituală. Și dacă urcăm pe cale și practicăm corect, putem fi noi cei care eliminăm suferința altora.

Deci, această suferință are un rol. De fapt, acest amestec de suferință și plăcere, care există în această viață, este exact ceea ce ne permite să avem suficient timp liber pentru a învăța și practica. Iar suferința este un stimulent pentru a practica, fără de care nu s-ar întâmpla nimic.

Dacă suntem capabili să suportăm micile necazuri din partea celorlalți, cu timpul, efortul acumulat ne va duce la iluminare și în acest fel vom putea face nenumărate binefaceri tuturor ființelor.

 

Trebuie să ne bucurăm de oportunitate!

Maestrul Shantideva susține că trebuie să simțim bucurie deplină pentru oportunitatea de a suporta în liniște suferința care ni se întâmplă acum, deoarece, atunci când refuzăm să răspundem violenței prin violență, începem să ne dăm seama de scopul existenței noastre în univers: de a deveni salvatorul tuturor ființelor.

 

Invidia și gelozia

Maestrul Shantideva trece la un alt subiect legat de gelozie, invidie și de faptul că nu-i lăudăm pe alții. Așadar, el vorbește în aceste versete despre acele cazuri în care nu-i lăudăm pe alții. Cineva este lăudat, iar noi nu ne bucurăm pentru el, pentru că nu am fost noi lăudați.

De exemplu, în versetul 76 – el ne lovește în ipocrizia noastră. El spune:

76.
Dacă vezi cum se bucură cineva
Când aude lauda altuia,

Persoana A laudă pe B, iar lui C nu îi place să audă laudele.

De ce ție greu să te bucuri pentru el,
Și tu însuți să-l lauzi la fel?

Maestrul Shantideva ne dă cinci motive de ce este bine să ne bucurăm atunci când alții sunt lăudați sau primesc lucrurile pe care le doresc.

a. Pentru scurt timp, putem simți aceeași bucurie pe care o simt ceilalți atunci când sunt lăudați.

O astfel de bucurie, admisă de cei cu înalte calități, –

Cei cu calități înalte sunt Buddha sau ființele iluminate.

Este o sursă de fericire desăvârșită.

Atunci când ne bucurăm de bucuria altora.

b. Din punct de vedere karmic, vom fi cu mult mai fericiți în viitor .

Care este karma bucuriei și fericirii?
Ea este de a fi bucuroși când altuia i se întâmplă ceva bun.

Dacă suntem bucuroși pentru cel căruia i se întâmplă ceva bun în viață sau face o faptă bună – plantăm sămânța karmică, care atunci când ea va rodi pentru noi, vom simți multă bucurie și nici nu știm cum de a apărut.

„M-am trezit de dimineață cu bună dispoziție!” Sau „Nu știu ce s-a întâmplat, dar astăzi m-am sculat cu o așa bună dispoziție.” Răspunsul este că o sămânță a bucuriei s-a deschis.

c. Și invers, cuiva i se întâmplă ceva bun, este lăudat, iar noi nu suntem deloc mulțumiți de asta. Nu ne place de el, nu-l lăudăm.

– În acest moment, nu suntem bucuroși. Pentru faptul că nu ne bucurăm de bucuria lui, deja avem o clipă de nefericire a minții.

– Iar ea plantează semințele care ne vor aduce alte clipe de nefericire a minții. Așa funcționează karma.

d. Atitudinea noastră pozitivă față de ceilalți este cea mai bună metodă de a atrage oameni noi spre Dharma.

De asemenea, este rețeta excelentă
De a-i aduna și pe toți ceilalți.

77.
O astfel de bucurie, admisă de cei cu înalte calități, −
Este o sursă de fericire desăvârșită.
De asemenea, este rețeta excelentă
De a-i aduna și pe toți ceilalți.

Pentru că atunci când predăm Dharma și practicăm Dharma suntem bucuroși și radiem, iar oamenii vor veni să învețe de la noi.

Și acesta este ghidul de viață a unui Bodhisattva. Ce caută Bodhisattva în viață? El caută să aducă fericirea oamenilor și să-i scoată din suferință. De aceea el vrea să aducă oamenii la el. Așa că el va căuta modalități, mijloace iscusite de a-i aduce la el. Deoarece el nu va putea fi de folos oamenilor dacă nu vin spre el. Deci ar trebui să fie atractiv.

78.
Dar dacă în schimb în inimă te gândești:
„Acum va fi la fel de fericit” și fericirea lui nu o dorești,
Atunci va trebui să-i refuzi orice leafă și altele similare
Și vei ajunge să dai greș, și în această viață și în cea următoare.

Dacă o persoană câștigă un lucru bun, este lăudat, conform legilor karmice, acest lucru se întâmplă ca urmare a acțiunilor sale din trecut. Dacă ești invidios pe el, atunci este similar – cu negarea acestor legi, cu negarea principiului salariilor!

79.
Când oamenii îți laudă calitățile tale bune,
Speri ca ei să se bucure pentru asta,
Dar când laudele, altuia i-au fost destinate –
Nu ești dispus să te bucuri pentru asta!

e. În versetul 80 îi vorbește celui devenit un proaspăt Bodhisattva, el spune: „Tu ești un Bodhisattva acum, nu-i așa? Spui că vrei este să aduci fericirea iluminării tuturor ființelor?”

80.
Prin speranța ta ca fiecare ființă să fie fericită
Ți-ai dezvoltat în inimă aspirația spre iluminare.
Atunci, de ce inima ta este atât de ostilă
Când celălalt își găsește singur un moment de fericire?

„Ai devenit un mare Bodhisattva, plin de compasiune, și cuiva pe care nu-l iubești atât de mult i se întâmplă ceva bun în viață – iar tu nu te bucuri pentru el. Atunci, cum îl poți aduce la toată fericirea?”. Există atât de puține momente de fericire în această viață, și există atât de multă suferință în această viață. Cineva și-a găsit în sfârșit rochia care i se potrivește și eu nu mă bucur. Despre asta se vorbește. Despre aceste momente… De ce nu eu? De ce o bagă în seamă pe ea și nu pe mine? El continuă această idee în versetele următoare.

81.
Dacă dorești cu adevărat ca ființele să fie iluminate
Și în cele trei tărâmuri să fie venerate,
Atunci, de ce inima ta este chinuită
Pentru licărirea de respect pe care și-o câștigă?

82.
Dacă te-ai obligat de nevoile altuia să fi preocupat
Și să-i satisfaci tot ce îi lipsește,
Iar când acesta stă singur pe picioare –
Vei fi bucuros pentru el sau din nou vei fi supărat?

83.
Cine este cel care aspiră la iluminare
Și să nu dorească binele altora?
Cum poate avea cineva Bodhicitta
Dacă nu se bucură de binele altora?

 

Gelozia pentru norocul altuia

Versetele 84, 85:

84.
Dacă cineva primește sprijinul unui donator,
Sau în casa donatorului, cadoul rămâne,
Oricum, nu este al tău,
Care este problema ta, dacă a fost dat sau nu?

Vă mai amintiți de povestea pe care v-am spus-o despre maestrul Shantideva? Conducătorii mănăstirii i-au cerut maestrului Shantideva să vorbească în fața călugărilor. Călugării erau susținuți de donatori, pentru că aveau nevoie de sprijin pentru a supraviețui. Deci, erau situații când o mănăstire primea o donație mare, iar alta nu. Un donator, de exemplu, a decis să dea donația celor din mănăstirea (a), iar cei din mânăstirea (b) erau geloși pentru asta. „De ce nu noi”?

El spune:

Dacă cineva primește sprijinul unui donator,
Sau în casa donatorului, cadoul rămâne,

Dacă cei din acea mănăstire primesc sau nu primesc, ce contează? Cu ce vă ajută că sunteți geloși? El spune: „Oricum, donația nu este a voastră. De ce îi invidiați?”. Chiar dacă nu v-au dat-o vouă, măcar celălalt să se bucure de asta.

Care este problema ta, dacă el a fost dat sau nu?

Maestrul Shantideva râde de ei.  Și de ce râde de ei?  Se pare că pe acele vremuri era ceva obișnuit; probabil că aceste situații s-au întâmplat de multe ori.

Și el spune:

85.
De ce respingi binefacerea făcută, buna lui credință,
Sinceritatea și înaltele sale calități,
Și nici să fie păstrat ce a fost donat?
Ce anume te înfurie atât de tare?

Aici, este vorba despre donator. Așadar, cei din mânăstirea (b) spun: „Ah, dar de ce el a donat doar celor din (a)? Ei nu merită deloc asta. Cei din (a) ar trebui să dea înapoi donația, pentru că noi o merităm”.

Deci, el spune: “Dacă facem asta, îl vom face de rușine pe donator. Vom respinge binefacerea pe care a făcut-o, buna lui credință, sinceritatea și înaltele sale calități. Cu alte cuvinte, îl vom face și de rușine și nici nu vom păstra ceea ce donează? Ce vei câștiga din asta? ” El spune: „De ce ești atât de furios că altcineva a primit ceva bun”? Aceasta este invidia.

În versetul 86, vorbește de același lucru, dar dintr-un alt unghi:

86.
Nu numai că te enervezi
Pe păcatele de tine comise,
Dar și încerci să-l subminezi
Pe cel care a făcut acte merituoase?

Maestrul Shantideva spune: „Nu numai că nu-ți regreți păcatele comise. Şi dacă nu te purifici și [nu] te spovedești, atunci rău vei cădea. Mai mult de atât: atunci când vezi pe cineva făcând ceva bun, te duci și îl subminezi datorită geloziei sau a invidiei tale”.

În toate aceste situații, când alții au parte de ceva bun, în timp ce noi nu avem, cel puțin să încercăm să regretăm faptele rele pe care le-am făcut în trecut, care ne împiedică acum să avem parte de succes. Din păcate, de obicei facem exact invers și continuăm să distrugem karma bună care ne va aduce succesul.

În versetul 87 este descrisă situația în care persoana pe care nu o iubim, pe care o definim drept dușmanul nostru, iar acum el este rănit, este în necaz. Maestrul Shantideva ne vorbește despre latura noastră întunecată.

87.
Și dacă dușmanul tău este necăjit
De ce ar fi asta o bucurie pentru tine?
Acest necaz nu se întâmplă fără motiv,
Și nu este cauzat pentru că tu ți-ai dorit!

El spune: „Dacă i s-a întâmplat ceva rău dușmanului tău, înseamnă că a existat un motiv. A existat o cauză pentru ce i s-a întâmplat. El a plantat cauza pentru ceea ce i se întâmplă. Și nu deveni arogant, pentru că necazul lui nu vine din faptul că i-ai dorit răul. Să nu crezi că ai astfel de puteri! Nu vine de la tine. Nu pentru că îi dorești răul, asta i se va și întâmpla. Necazul vine din cauza karmei lui. Deci, nu te crede un erou atât de mare.”

Și acum continuă să deruleze acea idee.

Versetul 88:

Dacă dorința ta ar fi împlinită,
Ce plăcere îți face suferința lui?
Și dacă răspunzi: “Sunt satisfăcut de asta!”,
Nu există pentru tine ceva mai distrugător de atât.

„Ce câștigi din faptul că dorești răul altuia? Vei suferi de asta în viitor, pentru că acum semeni exact semințele pentru suferința ta cumplită. „Bucuria de răul altuia” este jurământul de eliberare numărul nouă. Unul dintre cele mai grele care există.

Maestrul Shantideva încheie această discuție într-un mod metaforic în versetul 89:

89.
Acest pescar îngrozitor − afecțiunile mentale −,
Cârligul ascuțit și dureros în mine l-a înfipt.
Gardienilor iadului, acum mă va vinde,
Și în cazanele lor voi fi gătit.

El personifică afecțiunile noastre mentale ca fiind un pescar nemilos. El spune: „Afecțiunile mentale sunt toate sentimentele distrugătoare, precum furia, ura, invidia, gelozia, ele seamănă cu pescarul care mi-a înfipt cârligul în mine și acum mă vinde gardienilor iadului, care mă vor găti în cazanele lor”.

Așadar, el enumeră cinci motive pentru care nu merită să ne bucurăm când se întâmplă ceva rău celor care nu ne plac:

a)   Nu ne va aduce nici un beneficiu,

b)   Nu putem să ne atribuim lucrul negativ; El nu s-ar fi putut întâmpla doar pentru că noi vrem asta.

c)   Din punct de vedere karmic, bucuria de necazul altuia este cel mai bun mod de a ne distruge fericirea.

d)   În ceea ce privește renașterea în existența următoare, rezultatul karmic poate fi cu siguranță o naștere în infern.

e)   Rezultatul negativ cel mai grav al acestui mod de gândire este că bodhichitta noastră – adică aspirația de a putea ajuta toate ființele să ajungă la iluminare – este grav deteriorată de fiecare dată când se întâmplă.

Până aici a fost vorba de bucuria de răul altuia.