Category: ACI 3

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Cele opt puncte ale posturii de meditație ale lui Vairochana

Motivul pentru care medităm este să percepem vacuitatea în mod direct. Cu mult înainte de a se întâmpla acest lucru, va trebui să învăţăm să lucrăm cu canalele noastre interioare şi cu canalul central. Dar înainte de asta trebuie să învăţăm să stăm cu spatele perfect drept.

Vom învăţa în continuare Cele opt puncte ale posturii de meditaţie sau Postura lui Vairochana.

Vairochana în limba tibetană:

Nam Nang

Vairochana este întruchiparea lui Buddha, este unul dintre cei cinci Buddha ai înţelepciunii. În general, în cursurile deschise nu se vorbeşte despre aceşti Buddha. Deci Vairochana este considerat Buddha manifestărilor, ceea ce înseamnă, cel care poate apărea sub orice formă.

Uneori postura lui Vairochana apare ca având șapte puncte şi nu opt. În Lam Rim Chen Mo, Je Tsongkapa a ales să adauge încă un punct suplimentar.

 

Textele de studiu

Aceste posturi au fost luate din :

Lam Rim Chen Mo

lucrare scrisă de Je Tsongkapa. Iar Je Tsongkapa le-a preluat din lucrarea:

Gom Rim

Gom Rim – Etapele meditaţiei,  scrisă de către maestrul Kamalashila.

Maestrul Kamalashila, a fost un mare înţelept indian şi un mare maestru în arta meditaţiei, care a trăit în secolul al optulea, e.n. El a fost invitat în Tibet de către rege pentru a susţine o dezbatere publică în faţa călugărului chinez Hwashong. Sursele tibetane susţin că dezbaterea a fost decisă în favoarea lui Kamalashila, dezbatere în urma căreia au fost adoptate tehnicile de meditaţie ale lui Kamalashila. Meditaţia tibetană se bazează practic pe tehnicile lui Kamalashila.

Să vedem acum care sunt aceste puncte.

 

1. Postura picioarelor

Primul punct este postura picioarelor sau cum stăm aşezaţi cu picioarele.

Kangpa Kyiltrung

Kangpa Kyiltrung înseamnă postura lotusului.

Cine nu poate să stea în această postură, poate să stea în semi- lotus, ceea ce înseamnă a se pune laba piciorului stâng pe coapsa dreaptă. Dacă nici în această poziţie nu se poate sta, va trebui aleasă o poziție accesibilă.

Bineînţeles că sunt recomandate posturile de lotus şi semi- lotus deoarece aceste poziţii au efect asupra mișcării vânturilor prin corp, în sensul de mişcare a energiilor interioare.
Marii Lama spun că ne putem obişnui cu timpul să stăm în aceste posturi, dar cel mai important lucru este să nu ne vătămam corpul. Meditaţia nu trebuie să devină un chin.

Deci, şederea va trebui să fie comodă şi în special trebuie protejați genunchii. Dacă cineva doreşte să ajungă la iluminare, va trebui să-şi păzească genunchii.

Postura de lotus sau semi – lotus ne forţează să stăm cu spatele foarte drept. Scopul practicii este de a aduce energiile în canalul central, canal care merge pe tot lungul spatelui. Aceste poziţii ne oferă, de asemenea şi o bază stabilă de şedere şi ne permite să stăm mult fără să ne mişcăm.

Este important să vă obișnuiți cu postura pe care aţi ales-o iar cu cât veţi practica mai mult, cu atât ea se va ameliora.

Este incredibil ce se întâmplă cu corpul nostru după două săptămâni de stat în retreat. Durerile de picioare trec, corpul pare a fi altul şi asta pentru că mintea începe să se purifice.

Confortul sau disconfortul nu ţin de corp, ci de minte.

 

2. Ochii

Al doilea punct este legat de ochi.

Mik mi ye mi sum

Mik              = ochi
Mi ye           = nu deschiși
Mi sum       = nu închiși

Traducerea ar fi nici deschiși şi nici închiși.

Nu deschiși, înseamnă ca ochii să nu fie larg deschiși pentru că atenţia ne-ar fi distrasă şi nici închiși pentru că vom deveni somnoroşi. Dacă atenţia este distrasă, este de preferat să se țină ochii complet închiși, nu pe jumătate deschişi, pentru că nu dorim ca simţurile să ne fie stimulate şi să ne distragă atenţia.

Cu timpul, când meditaţia se va adânci, în mod natural, veţi fi cu ochii întredeschiși. Va veni de la sine.

Dacă ochii sunt întredeschişi este important ca privirea să nu fie fixată pe ceva specific.  Iar dacă aveţi ceva în faţa voastră, acesta să nu fie colorat sau să aibă modele sau litere, ca să nu vă distragă vizual. Privirea trebuie să fie direcţionată în jos şi lăsată liberă, în sensul de a nu fi focalizată pe ceva.

Sunt unii care spun că privirea trebuie îndreptată spre vârful nasului dar nu ne încrucişăm ochii. Alţii spun că trebuie să privim la al treilea ochi. Această situaţie va veni de la sine, atunci când ne adâncim în meditaţie. În mod natural, ochii se vor îndrepa spre ochiul al treilea.

Dar ceea ce este cel mai important este ceea ce ne va spune profesorul nostru să facem. Este îndrumarea cea mai importantă şi din ea va veni cea mai mare binecuvântare.

 

3. Spinarea dreaptă

Al treilea punct este:

Lu Drang po

Lu   înseamnă corp
Drang po    = drept

Asta înseamnă ca spatele să fie drept şi nu cocoșat.

Când staţi în meditaţie, după un timp, corpul începe încet, încet, să se lase în jos sau să se aplece, ori în faţă, ori în spate. Atunci când v-aţi surprins că faceţi asta corectaţi-vă încet de tot postura, pentru a nu interfera cu respiraţia şi cu meditaţia. Cu timpul şi această problemă se va regla. Când sunteţi încă începători, încercaţi să vă îndreptaţi spatele uşor de tot şi nu brusc.

Spatele nu trebuie să vi-l sprijiniţi de nimic, doar în cazul în care vă aflaţi în retreat şi meditaţi toată ziua şi atunci va trebui să vă odihniţi spatele ocazional.

Hainele trebuie să fie comode, moi, largi, să nu fie strânse pe voi, să nu fie făcute din vreo țesătură care să fâșie tot timpul.

 

4. Umerii să fie la acelaşi nivel.

Trakpa Nyam

Trakpa = umeri
Nyam   = orizontal sau la acelaşi nivel.

Acest lucru înseamnă că umerii să nu fie unul mai sus şi celălalt mai jos. De aceea este bine ca de la început să fiţi atenţi la postura umerilor. Aici intră şi poziţia mâinilor. În tradiția noastră, mâinile se aşează la nivelul buricului, mâna dreaptă se va aşeza peste cea stângă, iar degetele mari se vor atinge usor. Dacă este nevoie să vă sprijiniţi mâinile puneţi o mică pernă sub ele, pentru că în timpul meditaţiei se vor lăsa în jos.

În diferite tradiţii, mâinile se ţin pe genunchi în Chin Mudra, adică vârfurile degetelor arătător şi a celui mare se ating uşor.

Cei avansaţi în meditaţie, care înţeleg cum le curge energia prin corp, ştiu când trebuie să facă o mudră sau alta.

Sunt persoane care încep să se încălzească, de aceea este bine în meditaţie să îndepărteze braţele de corp.

Este foarte important ca în meditaţie să nu ne mişcăm, altfel nu vom ajunge la concentrare. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că atunci când corpul se mişcă, atenţia va fi atrasă spre simţuri. Tibetanii le numesc “simţurile trupului”. Veţi deveni, brusc conştienţi de corp şi deja sunteţi ieşiţi din meditaţie. Dacă vreţi să ajungeţi la concentrarea focusată, acest lucru se va face numai asupra obiectului pe care vi la indicat Lama, în momentul în care v-aţi mişcat v-aţi pierdut concentrarea. De aceea este bine ca la început să ne obişnuim să nu ne mişcăm.

 

5. Bărbia în unghi drept

Go mi to mi me

Go                     = cap
Mi to mi me  = nu prea sus şi nu prea jos.

Sensul este aici ca bărbia voastră să nu fie nici prea ridicată şi nici lăsată prea jos, adică să fie în unghi drept cu gâtul. Acest lucru permite cefei să fie în poziţie deschisă, pentru că pe aici trece canalul central. Se spune că bărbia este în poziţie corectă, dacă un strop de apă ar curge de pe bărbie şi ar cădea direct pe buric.

 

6. Dinții şi buzele

So Chu Rangluk

So                 = dinţii
Chu             = buze
Rangluk    = poziţie naturală
So chu rangluk înseamnă că dinţii şi buzele să fie ținute în poziţie naturală.

Gura să fie închisă, dar relaxată. Dinţii să nu fie încleștați, ci lăsați în poziţie naturală. Nimic să nu fie tensionat, dar nici foarte destins.

În meditaţie nu se respiră pe gură, ci numai pe nas. Sunt practici de meditaţie în care se respiră pe gură, dar acestea sunt foarte rare.

Unul dintre motivele pentru care se ţine gura închisă este reflexul de salivare care apare datorită uscării gurii, lucru care întrerupe procesul de concentrare. Iar dacă veţi fi în meditaţie profundă şi gura va fi deschisă, vor intra muştele prin ea şi asta pentru că sunteţi detaşaţi de simţuri.

 

7. Limba

Che ya soy rangluk

Che       = limba
Ya soy  = dinţii de sus
So          = dinţii
Che ya soy rangluk înseamnă
Rangluk – în mod natural limba atinge uşor locul de întâlnire dintre dinţii de sus   şi cerul gurii, în mod natural

Când ne referim la aceste lucruri, ne referim la cazul meditaţiilor prelungite. Toate aceste lucruri tehnice vor deveni foarte importante în practica noastră, mai ales când vrem să ne antrenăm cu seriozitate şi să ne dezvoltăm capacităţile meditative. Cu cât vom progresa mai mult, cu atât lucrurile vor fi mai tehnice: cum se face, în ce poziţie se va sta, cum să ne mişcăm și așa mai departe.

 

O scurtă trecere în revistă a celor șapte puncte.

1. Postura picioarelor
2. Cum să ne ţinem ochii
3. Spinarea să fie dreaptă
4. Umerii să fie în poziţie orizontală
5. Bărbia să fie dreaptă
6. Cum să ne ţinem gura şi dinţii
7. Poziţia limbii.

Acestea sunt cele şapte puncte ale lui Vairochana.

 

8. Respiraţia

Je Tsongkapa a adăugat încă un punct în cartea lui Lam Rim Chen Mo şi anume:

Uk jung ngup

Uk = respiraţie

Sensul aici este de a inspira şi expira.

Je Tsongkapa se refera la faptul că numărătoarea respiraţiilor va începe pe expir şi nu pe inspir. Care este motivul acestui fapt? Motivul este de a ajunge la tantra, iar în tantra se doreşte ca toate energiile să fie îndreptate spre canalul energetic central pentru a putea percepe vacuitatea. Înaintea producerii corpului de lumină a îngerului, toate energiile converg către canalul central şi de aici va ieşi viitorul înger. Acest lucru se numeşte în literatura yoghină Laya – convergența sau ruta directă. Deci, pentru pregătirea noastră este nevoie de a direcţiona totul spre interior.

Je Tsongkapa mai spune că respiraţia va trebui să fie foarte înceată. Treptat, respiraţia se va încetini. Nu este nevoie să ne manipulăm procesul de respiraţie. Ea se va încetini de la sine, aproape în mod spontan atunci când vom intra în meditaţie profundă.

Sunt persoane care se folosesc de pulsul inimii pentru încetinirea respiraţiei. Adică numără câte bătăi de inimă sunt pe inspir şi câte pe expir, iar apoi se folosesc de aceste numere pentru a egala respiraţia şi a o încetini.

Când veţi ajunge să fiţi concentraţi, veţi începe să vă auziti respiraţia, chiar dacă cei de lânga voi nu o vor auzi. Datorită concentrării şi a conștientizării, respiraţia va deveni uşor zgomotoasă. Dar când ea se va încetini, o veţi auzi din ce în ce mai puţin şi nu vă va mai distrage atenţia.

În meditaţie profundă, veţi simţi mişcarea aerului care intră şi iese, ca pe o prelungire a corpului, ca o macaroană de aer, care se deplasează înainte şi înapoi.

 

Locul de şedere şi reglarea poziţiei

Vom vorbi puţin despre locul şi perna de meditaţie.

Recomandarea maeștrilor este de găsi poziţia cea mai comodă de şedere. Este foarte important să rezolvaţi această problemă, să vă găsiţi poziţia cea mai comodă pentru a putea medita pentru un timp lung.

Va trebui să ne găsim:

– perna cea mai potrivită, majoritatea preferă ca perna să fie puţin mai ridicată în spate, lucru care ajută la îndreptarea spatelui

– poziţia cea mai comodă a picioarelor.

– un mod de a ne izola gleznele, pentru că atunci când se stă mult în meditaţie, locul în care glezna atinge podeaua va începe să ne doară. De aceea este recomandat Zabuton-ul – o pernă japoneză mai mare.

– cum să ne protejăm genunchii.

Genunchii sunt averea celui care meditează. Sunt situaţii în care genunchii nu ajung până la podea, deci vor trebui găsite diverse soluţii de a-i sprijini. În aceste cazuri, mulţi preferă să pună perne sub ei.

– va trebui să facem cât mai mult yoga, pentru a ne întării muşchii spatelui.

Oamenii din vest, nu sunt obişnuiţi să facă yoga sau meditaţie şi să stea pe jos cu picioarele încrucişate. Cei care doresc să mediteze şi nu pot să stea pe jos, pot să stea şi pe scaun. Se poate ajunge foarte departe şi dacă se stă pe scaun.

Dacă cineva doreşte să stea sprijinit cu spatele, trebuie să facă asta în mod corect, pentru că poziţia incorectă va provoca dureri de spate. Se poate sprijini partea inferioară a spatelui, astfel încât partea de sus a spatelui să stea liberă, în aer. Ceea ce este foarte important este ca șira spinării să fie dreaptă.

 

 Sfaturi generale legate de meditaţie

1. Practica zilnică este deosebit de importantă.

2. Începeţi să meditaţi pe perioade scurte de timp, de exemplu un sfert de oră pentru începători.

3. Începeţi meditaţia cu paşii preliminari.

4. O meditaţie bună este considerată atunci când sunteţi fixaţi pe obiectul de meditaţie, chiar şi atunci când meditaţi asupra respiraţiei. Se cunoaşte faptul că începătorului îi este greu şi obositor să stea nemişcat pe un obiect. El are nevoie să-şi întărească motivaţia şi să-şi spună: ,,pentru a fi în stare să ajut toate fiinţele, va trebui să percep vacuitatea, iar pentru acest lucru va trebui să ajung la Shine. Pentru ca aceste lucruri să devină posibile, va trebui să exersez foarte mult.

5. Aveţi grijă, să nu mergeţi la extreme şi să vă deterioraţi genunchii şi corpul, pentru că nu va ajuta nimănui. Nu uitaţi care este scopul practicii şi fiţi motivaţi de compasiunea faţă de toate fiinţele.

6. Încercaţi să vă adânciți meditaţia, acest lucru vă va schimba întreaga viaţă şi vă va modifica priorităţile.

7. Totul vă va merge cu mult mai uşor dacă veţi practica constant.

Meditaţia este un instrument incredibil care ne ajută să ajungem la iluminare.

 

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,b

 

 

Șase condiţii pentru reuşita meditaţiei

Vom continua să vorbim despre cele şase condiţii necesare pentru reuşita meditaţiei. Toate cele şase au fost scoase de către Je Tsongkapa din lucrarea:

Gom Rim

Gom înseamnă meditaţie,
Rim – cale sau etape.

Gom Rim se traduce ca Etapele meditaţiei. Lucrarea a fost scrisă de către marele maestru Kamalashila (750 e.n.). Maestrul Kamalashila, le-a preluat de la maestrul Asanga.
1. Prima condiţie despre care am vorbit a fost ca locul să fie favorabil:

Tunpey Yul

 

2. A doua condiţie este a te mulţumi cu puţin.

Do Pa Chung Wa

Du Pa              = dorinţe, cerinţe
Chung Wa     = mic, puţin
Du pa chung wa    înseamnă a te mulţumi cu puţin.

Dacă sunteți mofturoși şi vreţi ca mâncarea să fie într-un fel sau altul sau să fie exact în cantitatea pe care o doriţi şi exact la timpul pe care îl vreţi, nici un asistent nu va putea să stea în condiţiile exagerate pe cale le impuneţi. Iar dacă mai aveţi și Lung şi sunteţi plecaţi cu pluta, va fi greu ca cineva să vă satisfacă toanele.

De la bun început nevoile voastre vor trebui să fie cât mai puţine, să vă multumiţi cu ceea ce este. Nu veți avea nevoie nici de un dulap plin cu haine şi nici de mobilă specială. Pot fi puse pe jos covoare frumoase pentru că zgomotele vă vor distrage atenţia. Locul trebuie să fie confortabil, mai ales când veţi locui mult în el.În general, atitudinea va trebui să fie aceea de a ne mulţumi cu puţin, atitudine care va trebui să fie cultivată cu mult înaintea retreat-ului. Va trebui să începem să trăim modest, să ne mulţumim cu puţin şi să nu mai fim capricioşi. Puteţi să începeţi de pe acum să vă diminuaţi din cerinţe şi nevoi, pentru că atunci când veţi intra în retreat, veţi avea aceeaşi minte pe care o aveţi şi acum. Aceeaşi minte cu care venim de afară, va fi aceeaşi cu care vom medita.
Dacă mintea are nevoie tot timpul de câte ceva, când veți medita, veţi şi simţi nevoia de ceva şi nu o să fie nimeni care să vă dea ceea ce vreţi.

Lama Dvora povesteşte că în deşert, cei care făceau retreat primeau zilnic un galon de apă (patru litrii de apă), care era folosită la băut, la spălat, la altar, la toate. Călugăriţele cărau singure apa fiecăruia. Baia se facea o dată pe săptămână şi, pentru că nu era apă caldă, se puneau pungi cu apă la soare.

Una din realizările retreat-ului este prana. Practica acumulează multă prana în organism  și datorită ei se pot ajunge la realizări spirituale precum: deschiderea chakrelor, perceperea vacuităţii. Deoarece spălatul coboară prana, este de dorit, pe cât posibil să nu se facă duş. În cazurile când nu se mai poate, se va face baie, dar nu mai mult de o dată pe săptămână.
La început, când se vine de la o viaţă obişnuită, se va face baie mai des, dar cu timpul, nevoia va scădea. Corpul începe să se schimbe, secreţiile se modifică, fiziologia întregului organism se va schimba, pentru că mintea va începe să se modifice. Corpul va deveni din ce în ce mai pur. Va transpira mai puţin, va avea mai puţine mirosuri, iar pofta de mâncare va scădea. Totul se schimbă pentru că trupul merge împreună cu mintea. Iar condiţia pentru această reuşită este tăcerea.

3. A treia condiţie este a fi uşor de mulţumit.

Chok Shepa

Chok Shepa înseamnă a fi uşor de mulţumit. Dacă condiţia numărul doi a fost să ne mulţumim cu puţin, trei spune: să fim multumiţi cu orice ce ni se dă. Dacă primim astăzi orez, suntem multumiţi, dacă mâine ni se aduc cartofi, suntem multumiţi. Nu vom spune: Ah, dar astăzi am vrut cartofi şi nu orez! Dacă mintea va fi preocupată cu aceste lucruri, va perturba practica. Atitudinea voastră va trebui să fie: sunt mulţumit cu ceea ce am.

Călugării, în general, când merg prin sat să primeasă mâncare în boluri, mănâncă ceea ce li se dă. Li s-a pus orez, vor mânca orez. Ei nu vor spune niciodată de ce mi-ai pus orez şi nu legume! Mai mult de atât, călugării vor trebui să se bucure de ceea ce primesc. Un retreat nu va reuşi dacă nu veţi veni cu această atitudine.

Dacă mintea noastră nu va fi mulţumită cu ceea ce ni se dă, însemnă că ea este preocupată de lucruri lumeşti, de nevoile trupului fizic. Scopul unui retreat este de a ne crea un corp de lumină, de a ne descătușa încet, încet de atașamentele faţă de corp şi faţă de nevoile lui fizice. Ce anume ajută la menţinerea echilibrului minţii?

În frigider să fie mâncare grea iar când credeţi că sunteţi puţin duşi cu pluta, este bine de ieşit afară şi să priviţi cerul. Seara vă puteţi uita la stele, lucru care vă va liniști foarte mult. Să vă prelungiţi expiraţia față de inspiraţie. Să fiți atenți ca expiraţia să fie mai lungă. O cauză a stării de Lung este acumularea aerului în plămâni, aer care nu iese complet, odată cu expiraţia.

Dar în principal, lucrul care va împiedica starea de Lung este puritatea intenţiilor voastre. Deoarece mintea şi curenţii energetici din corp merg împreună, Lung se creează datorită minţii impure. Buddha se află în permanentă meditaţie iar el nu are Lung deci, în primul rând este puritatea intenţiei.

Există multe lucruri pe care le puteţi face. În concluzie, după ce aţi terminat toate pregătirile camerei şi v-aţi aşezat pe perna de meditaţie, acum veţi fi multumiţi de ceea ce este. Va trebui să vă spuneţi: “Locul în care mă aflu este perfect şi aici voi ajunge la iluminare”.

Condiţiile unu şi doi, vin din Abhidharmakosha şi nu de la maestrul Asanga. Cine a scris Abhidharmakosha? Ea a fost scrisă de către fratele maestrului Asanga, maestrul Vasubhandu care a trăit în jurul anilor 350 e.n. El de fapt nu a scris-o, ci a compilat-o.

 

Pregătirea financiară şi karmică a retreat-ului

Retreat-ul implică părăsirea vieţii de zi cu zi şi de a nu mai lucra pe parcursul lui. Este foarte important să nu fiți dependenți de cineva. Va trebui să vă îngrijiţi în aşa fel încât să devenți independenţi. Va trebui să vă pregătiţi condiţiile în avans să dați altora posibilitatea de a fi în retreat, să sprijiniţi practicanţii, deoarece toate acestea vă vor asigura succesul retreat-ului vostru.

A vă sprijini Lama care se află în retreat acumulează karmă extrem de puternică, care vă va asigura reuşita practicii voastre şi invers, a deranja pe cineva în retreat, creează în mod sigur greutăţi în retreat.

4. A renunţa la activităţile multiple

A patra condiţie este:

Ja Mang Pang

Ja                  = activități, acţiuni
Mang           = mult
Pang            = a renunţa, a abandona

Traducerea este a renunţa la activităţile multiple. A nu mai fi ocupat.

Cu alt cuvinte a reduce timpul petrecut în faţa televizorului, a citi mai puţin ziarele, a reduce din preocupările pe care le avem. Motivul de a ne reduce preocupările este că, atunci când vom fi în retreat, la început ne va înnebuni faptul că nu mai facem lucrurile cu care ne-am obișnuit. În fiecare zi, mergem la lucru, ne întoarcem acasă, deschidem televizorul sau ziarul, sau vorbim la telefon – suntem în permanenţă ocupaţi cu câte ceva.

La început vă va fi puţin mai greu să vă reduceți din preocupările obişnuite dar, cu timpul, veţi aprecia mult timpul care vi s-a eliberat. Veţi avea o sănătate psihică pe care n-aţi mai cunoscut-o până acum, pentru că toate preocupările zilnice sunt cele care vă omoară. Concentrarea mentală este super necesară existenţei noastre.

Dacă ne risipim energiile şi nu le adunăm pentru spiritualitatea noastră, nu vom ajunge nicăieri mai mult, dăunează și sănătății noastre. Avem nevoie de concentrare pentru a ne menţine sănătatea. Ea este unul dintre lucrurile care ne susţin existenţa în afara mâncării, aerului şi apei.
Dacă simţurile noastre ne fură în permanență mintea şi atenţia, nu vom putea să ajungem la cunoaşterea interioară, să ne cunoaştem sistemul de canale energetice şi să-l dezvoltăm. Marii Lama spun: „Dacă vrei să ajungi la fericirea supremă, va trebui să renunţi pentru o perioadă la ceea ce şti că îți aduce fericirea. Va trebui să fii pregătit/pregătită să renunţi pentru a ajunge acolo, pentru că dacă vei continua să fi preocupat cu aceste lucruri, nu va veni nici o schimbare. Fără schimbare, nu va fi schimbare”.

 

Compasiunea şi binefacerile vor face tranziţia

Cu toate că începem să ne schimbăm încet obiceiurile, vechea karmă va continua să se manifeste. Întotdeauna va exista o perioadă de tranziţie ce ne va ajuta să trecem peste această perioadă?

Va trebui să avem multă compasiune pentru toate fiinţele şi încredere în Lama. Încrederea că el ştie ce face, că te acceptă aşa cum eşti, că nu te duce în eroare şi că te va însoţi pe cale. Iar pentru acest lucru este nevoie de legături extrem de puternice cu Lama, altfel nu îi vei da puterea de a te conduce la iluminare şi la multe binefaceri.

Sunt persoane care fac un pas înainte şi doi înapoi sau persoane care fac o mare parte din drum şi se răzgândesc. Oamenii sunt atât de legaţi de casa lor, de patul lor, de ceea ce fac, încât le este greu să se detaşeze de ele.

Dar cu toate că dorim să ne detaşăm de lucruri, nu trebuie să se ajungă la extreme ci, păstrat un echilibru. Este o prostie să credem că trebuie să trăim ca toata lumea. Noi nu ne-am născut ca să fim ca toata lumea.

Lama Zopa spunea: „atingerea iluminării este opțională şi nu obligatorie”. Încetul cu încetul mediul vostru se va schimba, relaţiile cu oamenii vor deveni semnificative. Nu veţi mai trăi pentru încă un restaurant, pentru încă un film, ci pentru a găsi sensul vieţii, iar atunci veţi deveni o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi. Dar pentru asta va trebui să fiţi gata să mergeţi înaintea celorlaţi.

5. Moralitate pură

A cincea condiţie este:

Tsul Trim Dakpa

Tsultrim     = moral
Dakpa         = pur

Ceea ce înseamnă a-ţi păstra moralitatea pură, sau a-ţi păstra jurămintele de moralitate.

Este imposibil ca o persoană care a rănit pe altcineva să intre în retreat şi să şi reuşească. Karma va răbufni. De aceea, cu mult înaintea retreat-ului, va trebui să respectaţi moralitatea şi jurămintele pe care le-aţi primit. Tot ceea ce aveţi pe constiință va urca în conştient, iar mai devreme sau mai târziu, va apărea ceva care vă va distrage atenţia.

În concluzie, atât cât se poate să vă păstraţi moralitatea pură şi să purificaţi cât se poate. Ceea ce nu a fost purificat, va fi purificat în timpul retreat-ului.

Se întâmplă, câteodată să facem ceva care ştim că nu este bine şi cu toate acestea nu ne putem opri. De exemplu, ştim că nu este bine să ne supărăm dar cu toate acestea ne supărăm.

Maestrul Shantideva spune: „supărarea deodată ne loveşte”. Noi nu invităm supărarea şi totuşi ea ne domină.

Dacă am făcut ceva care nu trebuia, este foarte important să faceţi Shakpa, să vă confesaţi cuiva, ca să vă puteţi purifica karma. După cum am mai spus în lecţia a doua, al treilea pas din paşii preliminari este confesiunea şi regretul.

Este bine să mergeţi la Lama să vă destăinuiţi, pentru că ne putem încrede în el. A merge la Lama să ne confesăm, implică şi o anume jenă, jena fiind o condiţie prealabilă de a ne înfrâna comportamentul nostru nepotrivit cu etica morală în viitor.

Dacă Lama nu este disponibil, este bine să ne destăinuim unui coleg din sangha, pe care ne putem bizui şi avem încredere că nu va umple tot satul cu ceea i-am spus. Este bine să se facă acest lucru reciproc. De asemenea nu este bine să păstrăm lucrurile în noi, ci să le scoatem afară, pentru că mai târziu vom deveni confuzi. De aceea este nevoie de a ne confesa, de a regreta şi de a purifica, apoi să mergem înainte.

Atunci când ne referim la moralitatea pură, nu ne referim numai a nu răni pe celalalt, ci la moralitatea unui Bodhisattva, la cele șase perfecţiuni:

1. Dăruirea- generozitatea
2. Moralitatea
3. Răbdarea
4. Bucuria efortului de a face lucruri bune, dorinţa de a face față dificultăților cu bucurie.
5. Meditaţia
6. Dobândirea înţelepciunii

Cu cât veţi practica mai mult aceste șase perfecţiuni şi veţi merge în retreat cu motivaţia unui Bodhisattva, adică cu compasiune, veţi avea mai mult succes în practica pe care o veţi face în retreat.

5. A te debarasa de dorinţele simţurilor

Nam Tok Pang

Nam tok         înseamnă fantezie, imaginație sau gând greşit legat de simţuri.
Pang               = a renunţa, a te debarasa

Traducerea este a te debarasa de gândurile greşite sau a te debarasa de dorinţele simţurilor.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă să ne debarasăm de lucrurile spre care simţurile noastre sunt atrase. Cu alte cuvinte va trebui să abandonăm lucrurile care fac plăcere simțurilor: dorim să ascultăm muzică bună, să mâncăm mâncare gustoasă, să simţim mirosuri plăcute, să ne fie comod şi plăcut sau sex sau chiar cititul cărţilor.

De ce acest lucru este important? Pentru că în retreat, dorim să ne îndreptăm atenţia spre interiorul nostru, pentru a putea lucra cu mintea, cu canalele energetice şi pentru a ne deschide chakrele. Dacă ne vom preocupa de obiectele simţurilor, acestea ne vor scoate din nou afară.

În budism se spune că experimentăm lumea prin intermediul simţurilor. Din punctul de vedere a celui care meditează, simţurile îi fură mintea. Mintea iese afară prin deschiderile urechilor, a ochilor, a gurii, a nărilor, a pielii. Toţi stimulii exteriori: sunetele, mirosurile – trag mintea afară, lucru care ne va împiedica să ne dezvoltăm suficient concentrarea pentru a ajunge la cunoașterea interioară de care avem nevoie pentru a putea percepe vacuitatea, să ieşim din suferinţă și să-i putem scoate şi pe ceilalţi din suferință.

Chiar şi dorinţa sexuală poate fi o problemă în retreat, pentru că mintea va fi preocupată de sex şi nu de retreat.

 

Renunţarea, condiţia care asigură succesul unui retreat

Când se intră într-un retreat serios, este nevoie de renunţare. Persoana care va face retreat, nu va mai crede că nu va putea să renunţe la muzică, la cărţi sau la alte lucruri. Cel care nu se poate rupe de obiecte sau de activităţile obişnuite nu va avea nici o șansă de reușită. De aceea este nevoie de lungi pregătiri înainte.

Va trebui să înţelegem bine importanţa şi dezvoltarea renunţării deasemenea şi de ce calea spirituală este imposibilă fără renunţare.

Renunţarea este înţelegerea că orice lucru material care ne satisface simţurile, sau ne face să ne simţim bine cum ar fi laudele, reputaţia, banii – mai devreme sau mai târziu, vom fi forţaţi să le pierdem. În seminarul ,,Pregătirea pentru tantra” există meditaţia numită Min Dukpay Gompa, meditaţie asupra lucrurilor respingătoare.

Omul trebuie să înţeleagă că nu există nici un lucru material care îl poate satisface cu adevărat. Dacă nu înţelege acest fapt, nu are ce căuta într-un retreat.

Renunţarea este prima piatră de drum, pe care va trebui s-o depaşească practicantul spiritual pe calea care duce de la suferinţă la iluminare. Este recunoaşterea faptului că locul în care ne aflăm este suferinţă, corpul nostru suferă, orice lucru bun pe care îl avem este suferinţă. Motivul pentru care ele ne fac să suferim este că vom fi nevoiţi să le pierdem şi asta pentru că nu ştim de unde vin. Nu știm să le reînnoim. Aceeaşi energie care ni le-a adus în viaţa noastră, le va și lua. Deci prima piatră, este înțelegerea inutilității lucrurilor după care fugim zilnic.

Toate petrecerile şi excursiile la care mergem, casele, maşinile şi toate celelalte lucruri pe care le avem, cu toate că au rolul lor de funcţionare, ele doar ne sprijină în viaţa zilnică pentru a putea parcurge calea spirituală şi nu mai mult de atât. Ele nu sunt un scop în sine. Mai devreme sau mai târziu, le vom pierde pe toate.

Când ne uităm la bunicii noştri, la părinţii noştri care îmbătrânesc, le vedem suferinţa, neputinţa, bolile, senilitatea. Dacă nu vom face calea, vom ajunge exact ca şi ei, iar ei nu sunt mai proşti decât noi.

Pe o piatră de mormânt în Statele Unite scrie următoarele:

Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu
Și unde sunt eu astăzi, la fel și tu vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele să vii.

Goana după materie, ne va aduce în acelaşi loc, în care au ajuns şi părinţii noştri. Ei au făcut drumul şi ne-au arătat unde putem ajunge, ca să nu trebuiască să facem şi noi același lucru. Ei au făcut pentru noi acest serviciu.

Iar dacă este adevărat că Buddha ni se înfăţişează sub diferite forme, atunci bunicii noștri ne-au arătat bătrânețea, senilitatea, bolile şi epuizarea lor. Buddha ne spune: „voi nu trebuie să ajungeți unde au ajuns ei, există o altă cale”.

Calea există, iar pe ea sunt presărate pietrele de drum. A treia este perceperea vacuităţii. Cine va ajunge la ea, şi-a asigurat ieşirea din samsara. Dar până vom ajunge aici, nu există nimic sigur, vom continua încă mult timp să suferim în roata samsarei. Deci, prima condiţie pe calea iluminării este renunţarea.

Maestrul Patanjeli spunea: „Scopul va fi atins doar de cei ce se străduiesc cu toată puterea să ajungă la el, cu devotament şi credință”.

Aceasta va trebui să fie principalul lucru. Dacă atingerea scopului suprem nu va deveni problemă majoră – nu vom avea suficientă energie. Dacă ne vom plimba, vom petrece şi vom face dharma din când în când – lăsați-o baltă! Este nevoie de eforturi enorme pentru a se ajunge la iluminare.

Vom încheia cu un fragment dintr-o lucrare scrisă de către Geshe Dromtonpa, fragment pe care Je Tsongkapa l-a expus în cartea sa. Geshe Dromtompa (1005–1064) a fost discipolul maestrului Atisha şi fondator al şcolii Kadam. A scris lucrarea Tenrim.

Geshe Dromtompa spunea: “Cineva stă în meditaţie sau retreat şi se chinuie să-şi dezvolte concentrarea şi nu reuşeşte. Ce va face acesta? Va începe să-şi acuze învăţătorul pentru că nu i-a dat îndrumările corecte. Va spune: profesorul nu este bun, voi merge la altul. La orice profesor la care te vei duce, te vei duce cu aceeaşi minte”.

Geshe Dromtompa continuă: „Dacă nu reuşeşti să-ţi dezvolţi concentrarea, nu-ţi acuza profesorul, ci uită-te dacă îndeplineşti condiţiile de moralitate pură. Nerespectarea moralității pure va conduce la eșecul meditației tale”.

 

 

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,a

Locul care sprijină retreat-ul

 

 

Câteva cuvinte depre prosternări şi rugăciuni

Orice lecţie Dharma se deschide cu prosternări. Nu ne prosternăm nici la statui şi nici la fotografii. Ele sunt doar puncte de focalizare exterioare care ne ajută să ne concentrăm spre interior. În esență, prosternarea se face la acea înţelepciune şi compasiune pe care ni le dorim să le dezvoltăm în inima noastră care, în cele din urmă, să ne aducă în situaţia de a putea salva toate fiinţele.

Este foarte important să nu facem prosternare în faţa unei statui sau fotografii, pentru că ele nu ne pot ajuta. Ele sunt doar reprezentări ale realizărilor spirituale la care aspirăm, realizări ce ne vor aduce binecuvântare şi nouă şi celorlalţi.

Motivul pentru care facem prosternări în mod fizic, este de a ne mobiliza corpul, vorba şi gândul – toate mijloacele cu care ne putem exprima pentru scopul înalt pe care vrem să-l realizăm. Este nevoie de mobilizarea a tot ceea ce avem, inclusiv trupul nostru.

Al doilea lucru pe care-l facem la începutul lecţiei, este rugăciunea Mandalei. Prin rugăciune ne exprimăm sentimentul de recunoştinţă pentru învăţătura pe o vom primi, aprecierea profundă pentru profesorii care ne-o aduc şi pentru linia de învăţători care şi-au dedicat întreaga lor viaţă pentru ca noi să putem primi învăţăturile. În vremurile străvechi se obişnuia ca atunci când mergea la maestru să-i ceară învăţături, elevul trebuia să-i ofere acestuia greutatea lui în aur, asta pentru că maestrul voia să vadă dacă elevul este serios cu adevărat. Pentru că dacă el nu va învăţa cu seriozitate, nu va putea progresa nicicum. El trebuia să se dedice trup şi suflet scopului iluminării.

Maestrul arunca apoi tot aurul în mare, dar elevul trebuia să muncească mulți ani pentru a strânge aurul necesar ca să-l dăruiască maestrului său.

Noi vom face acest act cu mult mai simplu. Imaginaţi-vă un apus de soare frumos sau un lucru care vă place sau o faptă bună pe care aţi făcut-o, puneţi-l într-un cadru frumos, în paradisul mandalei, şi oferiţi-l Lamei în semn de mulţumire.

A doua rugăciune este refugiul în Buddha, Dharma şi Sangha – refugiul în cele trei diamante -esenţa ultimă a lor fiind înţelepciunea şi compasiunea pe care dorim să le dezvoltăm în inimile noastre. Cu alte cuvinte ne refugiem în spirit, în lumea nematerială, departe de cea materială. Refugiul în lumea materială nu este un refugiu sigur.

Practicantul spiritual nu se îndreaptă numai către spirit, ci caută să ajungă la realizarea supremă, iluminarea, atunci când vom deveni plini de compasiune şi de înţelepciune. Spre aceste lucruri ne refugiem, pentru că ele sunt singurele care ne pot proteja. Nici statuia şi nici poza nu ne pot proteja. Nici un Buddha nu poate veni aici ca să ne protejeze.

Se povesteşte că în perioada lui Buddha se purtau lupte între diversele triburi ce trăiau pe atunci. Câţiva dintre membrii unui trib s-ar fi ascuns în spatele lui Buddha, crezând că acesta îi poate apăra. Dar, cu toate acestea, ei au fost omorâţi de celălalt trib. Nici un om nu ne poate apăra.

Singurul lucru care ne poate proteja este realizarea înţelepciunii şi a compasiunii în inimile noastre, deoarece sădim cu totul alte seminţe şi acumulăm karme diferite. Cu ajutorul înţelepciunii şi a compasiunii noastre, a înţelegerii karmei şi a vacuităţii, noi semănăm seminţele care ne vor proteja cu adevărat. Nimeni nu ne va mai putea atinge.

Cu toate că ne folosim de cuvintele Buddha, Dharma şi Sangha, ele reprezintă exact aceste lucruri. Deci, atunci când spuneţi că vă refugiaţi în Buddha, Dharma şi Sangha, refugiați-vă în semnificațiile lor supreme.

 

 O scurtă recapitulare a celor învăţate până acum

În prima lecţie am trecut în revistă peste programa acestui curs. Am vorbit, de asemenea, despre textele de care ne folosim şi despre tipurile de meditaţie.

În a doua lecţie au fost prezentate cele 7 etape ale practicii preliminare, iar în cadrul etapei cinci am vorbit despre rugăciunea “Mii de îngeri din paradisul cerului”, scrisă de Je Tsongkapa…

Ganden Hla Gyema

…rugăciune care cuprinde, de fapt, cei șapte pași preliminari sau pregătitori. Am vorbit despre cât sunt ei de importanți în pregătirea noastră mentală premergătoare meditaţiei propriu-zise. Este ceea ce deosebește pe cel care reuşeşte în practica sa, de cel care nu reuşeşte.

Cu cât veţi practica mai bine etapele preliminarii cu atât meditaţia voastră va fi mai reuşită, iar asta pentru faptul că ele adună multe binefaceri, vă deschid inima și vă elimină obstacolele din calea meditaţiei.

 

Cele şase condiţii ale mediului înconjurător necesare retreat-ului

Vom vorbi în continuare despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească locul în care ne vom retrage. Nu ne vom referi la un retreat scurt de câteva zile, ci de un retreat lung de câteva săptămâni, o lună sau chiar şi mai mult. Va veni ziua când veţi dori să vă retrageţi din viaţa publică pentru a aprofunda cunoaşterea interioară. De aceea, sunt necesare anumite condiţii care să ne sprijine practica, în caz contrar veţi investi trei sau patru săptămani iar rezultatele pe care le-aţi dorit nu vor veni.

 

Textele de studiu

Lucrarea care prezintă cele șase condiţii ale mediului înconjurător este:

Lam Rim Chen Mo

Lam       = cale
Rim        = etape, trepte
Chen      = mare
Mo este sufixul de feminin.

Lam Rim Chen Mo înseamnă Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare. În budismul tibetan, de multe ori cărţile au sufix de feminin, pentru că înţelepciunea este considerată o calitate feminină.

Je Tsongkapa a fost unul dintre cei mai mari maeștri tibetani. A fost erudit şi un geniu spiritual. Geshe Michael spune că a fost unul dintre cei mai mari oameni spirituali care au trăit vreodată pe această planetă. Curentul Gelugkpa a fost înfiinţat de către elevii lui Je Tsongkapa, curentul din care au provenit şi toţi Dalai Lama. De asemenea, profesorii care ne transmit aceste învăţături vin pe această linie.

Je Tsonkgapa se retrăgea de obicei în mănăstirea Redreng, la nord de Lhasa. Această mănăstire a fost fondată de către discipolul Lordului Atisha, pe nume Dromtonpa în 1057, cu aproape 400 de ani înaintea lui Je Tsongkapa. Lordul Atisha a fost un mare maestru indian şi una dintre figurile majore în răspândirea Buddhismului Mahayana și Vajrayana din secolul al XI-lea în Asia. El a inspirat gândirea budistă din Tibet. Sursele tibetane afirmă că Lordul Atisha a petrecut 12 ani în Tibet, în urma invitaţiei făcute de către tibetani ca să le predea dharma.

Je Tsongkapa făcea deseori retreat în care se ruga mult, implorând marii Lama. El însuşi fiind un mare maestru, înţelegând bine care este procesul, se ruga intens.

De ce se ruga la marii Lama? Pentru că acest lucru planta seminţele karmice pentru a ajunge în viitor la cunoaşterea profundă interioară. Va trebui să ne dorim şi să cerem, ca să ajungem la înţelegeri interioare.

Lucrarea Lam Rim Chen Mo are trei volume. În această lucrare se află rugăciunea lui Je Tsongkapa în care imploră marii Lama ca să primească binecuvântarea acestora.

Ce înseamnă binecuvântare în budism? Ce înseamnă ca Lama să mă binecuvânteze? Asta înseamnă să ni se schimbe conștiința, înseamnă că vom dobândi cunoașterea.

Deci, ceea ce vom cere Lamei este să ne influenţeze conştiinţa, să ajungem la renunţare, la înțelegerea inutilității vieţii materiale şi a goanei după deşertăciuni.

Je Tsongkapa se roagă:

Binecuvântează-mă să văd clar
Că numai dorința în sine nu este suficientă.
Corpul și viața mea sunt trecătoare
Precum bulele din spuma unui val.
Binecuvântează-mă să-mi amintesc că moartea
În fiecare clipă se apropie să mă distrugă.
Binecuvântează-mă să găsesc sigur înțelegerea
Precum totalitatea  faptelor mele, albe sau negre
Și efectele lor ce mi le vor aduce
După moartea mea, ca o umbră mă vor urmări.

Toate acestea sunt înţelegerile la care el vrea să ajungă în inima lui. Să trăiască cu conştientizarea morţii, de a nu mai risipi nici o clipă din viaţă pentru acumulări lumeşti şi de a ajunge la rezultate spirituale. Cu toate că Je Tsongkapa era un mare maestru, el se ruga marilor Lama să-i educe mintea pentru a ajunge la iluminare.

Je Tsongkapa era deja iluminat. El doar se preface că nu este şi asta pentru a ne învăţa. El a parcurs etapele căii numai pentru noi, ca să putem învăţa cum să le trecem şi noi.

La fel şi Buddha. În Sutra inimii, de exemplu, Buddha a intrat într-o stare profundă de meditaţie, stare cunoscută în învăţătura dharma drept “conştientizare profundă”. În acelaşi timp, prin puterea lui Buddha, se scufundă şi marele Bodhisattva Avalokitesvara în meditaţie profundă asupra perfecţiunii înţelepciunii, acesta percepând vacuitatea. Tânărul călugăr Shariputra, prin puterea lui Buddha, se ridică să întrebe.

Ceea ce scrie în această sutra, este ca şi cum Buddha stă în meditaţie, iar cei doi, Avalokitesvara şi Shariputra, îşi joacă rolurile în virtutea lui Buddha, ca nişte marionete.

Shariputra îl întreabă pe Avalokitesvara: Nobile Chenrezik, ce trebuie să facă un Bodhisattva ca să ajungă la perfecţiunea înţelepciunii? Avalokitesvara îi explică ce are de făcut. Aceasta este toată sutra. După ce Chenrezik termină de explicat, Buddha se trezeşte din meditaţie şi spune de trei ori: Lek so, Lek so, Lek so, ceea ce înseamnă: Adevărat este, adevărat este, adevărat este.

Ce înseamnă că Buddha s-a sculat din meditaţie? Buddha este permanent în meditaţie. Buddha se află simultan atât în meditaţie asupra vacuităţii cât şi în realitatea convenţională.

Numai o fiinţă iluminată poate face acest lucru.

Atunci ce înseamnă că se scoală din meditaţie? El simulează asta pentru noi, ca să putem învăţa. Aşa şi Je Tsongkapa.

Buddha are patru trupuri, două fizice şi două mentale.

Trupul fizic – Rupakaya are două aspecte:

– Sambhogakaya, este trupul de lumină, care nu este perisabil, arată ca un diamant splendid şi strălucitor.

– Nirmanakya, este trupul de manifestare sau trupul prin care Buddha se arată fiinţelor, slujindu-le în funcţie de nevoile fiecăreia. Buddha se poate manifesta în profesorii noştrii. Se spune că atunci când istoricul Siddhārtha Gautama stătea să treacă în Parinirvana (descris ca tărâmul etern al adevăratului sine al lui Buddha), discipolii lui stăteau în jurul lui cu tristeţe şi cu regret că Buddha trebuia să-i părăsească. Buddha le spuse: “Nu mai fiți îngrijoraţi, în viitor voi veni la voi în forma învăţătorilor voştri”. Profesorii pot veni ori să vă predea în clasă, ori pot fi toţi cei de la care învăţaţi ceva şi dobândiţi cunoaşterea.

 

Trupul mental are şi el două aspecte:

– Svabhavakaya, trupul de esenţă, care este o expresie a vacuităţii lui Buddha şi a încetării complete, cu alte cuvinte, eliminarea completă a tuturor impurităţilor mentale şi a oricărui obstacol în calea atotcunoașterii.

– Dharmakaya, trupul înţelepciunii. Buddha este omniscient iar în plus, compasiunea şi iubirea sunt dezvoltate la maximum.

 

Șase condiţii pentru reuşita meditaţiei

Vom prezenta în continuare cele şase condiţii necesare pentru o meditaţie reuşită în retreat.

1. Un loc armonios, favorabil:

Tunpey Yul

Tunpa     = înseamnă ceva ce este armonios, sau ceva care favorizează, sprijină.
Yul           = înseamnă țară sau în acest caz: loc.

Deci locul în care se face retreat trebuie să fie favorabil practicii voastre.

În continuare vom descrie ce înseamnă loc favorabil. Descrierea locului de practică este luată de Je Tsongkapa din lucrarea maestrului Asanga Sutra Alamkara. Sensul acestui nume în limba sanscrită, este Podoaba sutrelor.

În limba tibetană se numeşte:

Do De Gyen

Do       înseamnă sutra,
Gyen   = podoabă, bijuterie sau bijuteria coroanei.

 

Maestrul Asanga a scris cinci cărţi pe care i le-a transmis Maitreya. Se spune despre maestrul Asanga că s-ar fi ridicat în paradis şi ar fi primit învăţătura de la Maitreya. Printre ele se află cărţile Abhisamayalankara şi Uttaratantra. Cu toate că numele cărții conține cuvântul tantra, cartea nu este despre tantra, ci despre natura lui Buddha.

În lucrarea Sutra Alamkara, maestrul Asanga ne descrie caracteristicile locului de retreat, mai ales al unui retreat îndelungat. Locul trebuie să aibă cinci caracteristici.

 

a. Loc confortabil

Ce înseamnă ca locul să fie confortabil?

– să fie comod, călduros sau răcoros, după nevoi
– să fie îmbrăcăminte suficientă
– să fie cineva care să vă îngrijească. Este de dorit ca cineva să vă gătească ca să nu fiţi preocupaţi de nimic altceva decât de meditaţie. Cu alte cuvinte, un loc care să vă satisfacă de tot ceea ce aveţi nevoie.

 

b. Loc sigur

Cabanele în care se fac retreat-uri, în pădure sau în junglă, sunt în general locuri expuse animalelor sălbatice. Deoarece nu dorim să stăm tot timpul cu frică, locul va trebui să fie undeva unde:

– nu sunt animale sălbatice
– nu sunt tâlhari sau cineva care să vă amenințe. Deci, un loc în care să nu vă simţiţi amenintaţi tot timpul.

 

c. Un mediu prielnic
Ce înseamnă un mediu prielnic? Un mediu în care:

– să nu fie boli infecțioase
– să nu fie nici foarte rece şi nici foarte cald
– în care să fie suficientă mâncare
– să nu fie zgomot.

Zgomotul deranjează foarte mult retreat-ului, mai ales pe timp îndelungat. Se poate face retreat de câteva zile sau maximum o lună într-un oraş mare, dar nu şi dacă este vorba de câţiva ani. Cel care meditează mult, devine extrem de sensibil, până într-atât că poate auzi curentul electric care trece prin pereţi. Cine se izolează mai mult de un an, mintea lui va deveni delicată şi foarte sensibilă, iar noi cu toţii dorim să ajungem în aceste locuri delicate şi profunde.

Lama Dvora spunea că nicio cabană care a fost construită în Arizona pentru retreat-uri lungi nu a avut curent electric. Ea povesteşte că în aceaşi zi putea fi şi cald şi rece. Noaptea temperaturile ajungeau la minus 5 grade, iar ziua la 35 de grade. Deci cortul nu este un loc în care se poate face retreat, mai ales în deşert, pentru că în timpul zilei acesta se supraîncălzeşte şi, mai mult, vin diverse animale. Este imposibil de ţinut mâncarea în cort. De aceea, trebuie construită o cabană care să fie bine izolată. Nu se poate instala aer condiţionat, cabana nu are curent electric.

 

d. Prieteni buni

Ce înseamnă prieteni buni? Prieteni buni sunt cei care vă ajută în retreat. Adică cei care vă gătesc şi vă aduc mâncarea cei cu care corespondați în scris despre ce aveţi nevoie. Cel care vă sprijină:

– va trebui să aibă aceleaşi valori ca şi voi, adică să creadă în dharma, să creadă în ceea ce faceţi, să nu vă critice, să nu vă judece
– va trebui să păstreze moralitatea, să aibă un comportament moral
– să fie sincronizat cu voi

În caz contrar, îl veţi simţi, pentru că veţi deveni foarte sensibili, iar aceasta vă va deranja. Dacă vă va critica sau va fi advers, îl veţi simţi imediat, veţi simţi energiile lui negative iar acestea vă vor deranja.

Cu toate că cel care vă îngrijeşte nu intră în cabană, nu vă vede, el doar vă pune mâncarea lângă uşă, se crează o strânsă legatură între voi. Se spune că este atât de puternică încât cel care vă sprijină practic acumulează aceeaşi cantitate de binefaceri ca şi voi.

Geshe Michael a stat în retreat trei ani, împreună cu încă cinci persoane. Două călugăriţe şi încă o tânără le-au gătit în fiecare zi. Bineînţeles că au fost mulţi care le-au ajutat în munca lor. În fiecare zi, acestea pregăteau două mese celor care practicau, după care trebuiau să parcurgă distanţe mari, pe căldură sau pe frig ca să le dea mâncarea, acest lucru s-a petrecut în deşert, în condiţii foarte grele. Înainte de a începe retreatul, nu fusese organizată nici o bucătarie, nu era frigider, nu era nimic. Dar cu toate aceste greutăţi cele trei femei au servit cu mult devotament şi din toata inima pe Lama şi pe toţi ceilalţi.

Lama Cristy povesteşte că într-o zi a simţit că ceva este neregulă cu mâncarea şi nu s-a putut atinge de ea, cu toate că era aceeaşi mâncare care i se servise de atâtea ori. După retreat, a căutat să înţeleagă ce se petrecuse în acea zi. A reieşit că exact în acea zi cele două călugăriţe se certaseră.

Mintea practicantului devine foarte sensibilă.

 

e. Loc potrivit

Locul trebuie să fie potrivit, în sensul:

– să nu existe persoane în jur, sau creaturi vii
– să nu fie zgomote noaptea
– să nu existe lucruri care să vă distragă atenţia ca de exemplu cărţi, radio sau alte lucruri de făcut
– să nu fie zgomot de avioane.

Deci un loc solitar.

Un retreat trebuie pregătit cu mult timp înainte. Trebuie gândit bine la ceea ce avem nevoie. Trebuie stabilit cine vor fi cei care ne vor sprijini, pentru că în momentul în care aţi intrat în retreat este imposibil de a mai schimba lucruri. Nu veţi putea ieşi afară şi să spuneţi: clădirea asta nu mi se potriveşte! Deci va trebui să vă asiguraţi în prealabil.

Chiar dacă vă rezervaţi o lună pentru retreat, va trebui să vă asiguraţi cu mult înainte, ca să aveţi toate condiţiile necesare. Şi cu toate acestea cine vă garantează succesul practicii?  Numai karma [poate]. Cu toate că aţi aranjat să aveţi toate condiţiile bune, puteţi să aveţi Lung, adică să nu puteţi dormi noaptea. Iar dacă nu puteţi dormi, va trebui să ieşiti din retreat. Sau poate să se întâmple ceva în familie şi să fiţi nevoiţi să vă întrerupeţi practica.

În retreat, pot apărea tot felul de obstacole. De aceea, la sfârşitul rugăciunii Sursa binefacerilor mele se spune:

Binecuvântează-mă și pune capăt pentru totdeauna
Tuturor obstacolelor mele,
Interioare sau exterioare, ce m-ar putea opri.

 

La retreat se vine cu motivaţie pură

Sunt unii care spun: ”Îmi voi dezvolta concentrarea pentru a avea forţe paranormale sau pentru a putea obţine diverse lucruri materiale”. O astfel de motivaţie va crea numai obstacole.

Chiar dacă motivaţia este curată, obstacolele pot să apară şi chiar apar, pentru că dacă mintea noastră ar fi fost deja pură, n-ar mai fi trebuit să facem atâtea eforturi.

Grija noastră, de fapt, este că atunci când ne preocupăm de condiţiile de retreat, să plantăm seminţele necesare. Ca retreat-ul să reuşească, vom avea nevoie să strângem multă karmă bună de pe urma binefacerilor.

 

Obstacolele care apar în retreat

Într-un retreat apar foarte multe obstacole, cum ar fi: concentrarea va fi defectuoasă, atenţia va fi distrasă, vor putea să apară multe emoţii dificile care vor indispune starea ta sufletească. Cu cât practica va fi mai profundă, cu atât vor putea să apară mai multe obstacole. Toate acestea vin numai din mintea noastră, pentru că ele sunt doar proiecţii ale minţii şi nu întotdeauna vom putea găsi soluţia imediată. Iar uneori, dificultatea care apare este suficient de grea ca să oprească retreat-ul.

Există obstacole interioare şi exterioare.

Lama Dvora povesteşte despre un călugăr care s-a izolat timp de trei ani. Încă înainte de a intra în retreat îşi stabilise deja oamenii care să-i pregătească mâncarea şi care să-i plătească cheltuielile. La jumătatea retreatului, unul dintre cei care îl susţinea a decis să se retragă din această acţiune. Călugărul s-a trezit într-o bună zi că mâncarea nu îi mai ajungea, finanţe nu avea şi nici nu putea ieşi din retreat cu toate că el s-a îngrijit de toate cu mult înainte de a intra în retreat, lucrurile s-au schimbat şi i-au apărut obstacole.

Călugăriţele care se îngrijiseră de Geshe Hla şi de ceilalţi, către sfârșitul retreatului s-au îmbolnăvit şi a fost nevoie să vină alte persoane să le înlocuiască.

 

Practica se dezvoltă treptat

Când se începe ieşitul din retreat, [ieşirea] se va face treptat. Se începe cu un sfârşit de săptămână, apoi trei zile, apoi încet se va mări numărul de zile. Retreat-ul se poate face şi în grup. Poate fi retreat în care se învaţă sau nu. Dacă retreat-ul se organizează în grup, există mai mult sprijin, deoarece oamenii nu sunt singuri, vor şti ce să facă, dar atenţia lor va fi mult distrasă şi asta datorită privirilor care se schimbă printre ei.

Este bine de făcut, la început retreat-ul în grup, dar mai devreme sau mai târziu, va trebui să se treacă la retreat personal, singur.

Într-o astfel de izolare nu există muzică, televizor, ziare, cărți, acces la internet. Cărţile vor fi numai cele legate de practica retreat-ului, chiar dacă cărţile aduse, sunt legate numai de subiectul şi practica retreat-ului, mai ales în cel lung. Sunt perioade în care ele sunt permise şi perioade în care nu; perioade în care se intră în practică foarte profundă. De asemenea, este de recomandat să se scrie foarte puţin, cu toate că mintea va deveni extrem de creatoare, pentru că mintea este distrasă, deviată de la scopul practicii.

În retreat-ul lung, oamenii se îndeletnicesc cu grădinăritul sau ies în plimbare. Mintea intră foarte adânc în meditaţie  şi orice reclamă sau film pe care l-aţi văzut, se ridică la suprafaţă şi vă vor deranja foarte mult. În cazul în care doriţi să ajungeţi la iluminare, va trebui să vă protejaţi mintea, să nu o mai expuneţi lucrurilor fără valoare.

Într-un retreat lung, nevoia de somn scade. Chiar şi după ce s-a ieşit din el, se doarme mai puţin. Acest lucru este extraordinar, pentru că ne vor rămâne mai multe ore pentru ceilalţi.

 

Câteva din tulburările care apar într-un retreat.

Există situaţii când apar tulburări în retreat, care ne pot opri practica. O astfel de situaţie este Lung, ceea ce înseamnă tulburări ale vânturilor interioare sau dezechilibru energetic.

Simptomele sunt următoarele:

– anxietate
– gaze în stomac
– ameţeli
– neliniște
– oamenii încep să se poarte prosteşte
– îşi pierd orice proporţie
– dificultăţi de respiraţie.

Există cazuri când este ceva trivial, neimportant, acesta se va transforma în lucrul cel mai important din lume.

Lama Dvora povesteşte că cineva din grupul în care se practica Vipassana, a reuşit să intre adânc în meditaţie iar pentru că în acea zonă, zburau câteodată avioane, acesta scrise organizatorilor de retreat să ia legatura cu cei de la liniile aeriene, să întrerupă zborurile în acea zonă.

Cea mai grea tulburare este când nu putem adormi. Dacă cineva nu reuşeste să depăşească această situaţie, în mod obligat va trebui să iasă din retreat.

Există o întreagă învăţătură despre cum trebuiesc depăşite aceste fenomene fizice, mentale sau tulburări de comportament.

Chiar şi în retreat-uri mici, ca cele de o săptămână, pot să apară puţine ameţeli sau dificultăţi de somn. Mâncarea grasă şi proteinele ajută mult în dificultăţile de somn. În frigider nu va trebui să vă lipsească untul sau thina (pastă cremă de susan). Acestea vă ajută să coborâţi, deoarece veţi avea senzaţia că plutiţi. Vă veţi umple de energie.

Când cineva are Lung problema este că persoana respectivă neagă această stare. Un mijloc de a verifica este să vă uitaţi la urina de dimineaţă. Dacă aceasta este plină de bule, este semn că aveţi Lung.

Toate aceste lucruri se întâmplă când nu s-au făcut pregătirile necesare.

Un Lama niciodată nu-şi va trimite elevii la retreat fără pregătiri adecvate.

În limba tibetană se spune:

Sem Lung Jukpa Chikpar

 

Ceea ce înseamnă că mintea şi vânturile interioare merg împreună.

Toate cursurile pe care le facem lucrează asupra minţii. Iar dacă vom pregăti mintea bine, se va reduce în mod semnificativ șansa de a avea Lung.

 

 

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2,b

 

 

O scurtă trecere în revistă
a celor șase etape premergătoare meditaţiei
sau cele şase pregătiri preliminare

 

Am vorbit în lecţia trecută despre cele şase pregătiri preliminare pe care le facem înainte de a ne aşeza pe perna de meditaţie, care sunt:

1. Prima a fost amenajarea şi ordonarea încăperii de meditaţie. Înainte de a ne aşeza să facem meditaţie, ne vom îngriji ca încăperea să fie propice practicii, lucruri pe care le-am explicat deja.

2. După care vom pregăti masa de altar. Vom aranja altarul ca să fie plăcut din punct de vedere estetic, pe care vom aşeza reprezentări ale lui Buddha, Dharma şi Sangha. Vom pune:

 – o statuie sau o imagine a lui Buddha,

 – stupa, care semnifică mintea lui Buddha. Stupa are în partea de sus inele, ce reprezintă etapele spre iluminare.

Stupa înseamnă morman şi este o clădire religioasă budistă, în formă de movilă, ce conține relicve, cunoscute sub numele de śarīra (cenușă, fire de păr, dinți ai lui Buddha sau ai unui călugăr etc.) și poate fi folosită ca loc de rugăciune sau de meditație.

După ce Buddha a trecut în Parinirvana din anul 483 î.Hr, rămășițele sale au fost incinerate, iar cenușa sa a fost împărțită și îngropată sub opt movile (stupa), iar sub alte două movile au fost îngropate urna și tăciunii. Cele zece stupe au fost realizate în diferite părți din nordul și nord-estul Indiei. Se presupune că au fost construite din lemn și pământ, din acest motiv ele nemaiexistând până în prezent.

Cu timpul , alte stupe au fost construite de către credincioșii budiști pentru a adăposti relicvele sfinte ale discipolilor lui Buddha sau ale altor călugări importanți. În secolul al III-lea î.Hr, în timpul Imperiului Maurya, vechile stupe, mai ales cele ce găzduiau relicvele lui Buddha au fost reconstruite din piatră și cărămidă sub patronajul împăratului Așoka. Cele mai importante exemple de stupe sunt cele de la Sanchi, Sarnath, Amaravati și Bharhut.

Odată cu răspândirea budismului dincolo de granițele Indiei, stupele au fost preluate de alte popoare și au început să varieze în formă și stiluri. Un exemplu ar fi pagodele din Asia de Est ce au forma unor turnuri cu streașini ce se micșorează succesiv de jos în sus. Alte stupe în schimb au formă piramidală sau de clopot, cum sunt cele din Tibet.

Pe masa de altar se mai aşează o carte despre dharma sau un CD legat de dharmă, ce vor semnifica învăţătura lui Buddha iar la final se vor aşeza cele opt boluri despre care am vorbit.

3. Pasul următor, după ce ne-am ordonat camera şi ne-am aranjat perna de meditaţie, ne aşezăm. Înainte de a ne aşeza ne prosternăm de trei ori în faţa altarului, ne prosternăm compasiunii şi înţelepciunii fiinţelor iluminate, pe care şi noi dorim să ni le dezvoltăm în inima noastră.

Se recomandă ca atunci când facem prosternarea fizică, să coborâm încet şi să ne ridicăm repede. Când coborâm încet semnifică faptul că nu dorim să ajungem în infern sau în formele de existenţă inferioare. Iar când ne ridicăm repede, înseamnă că nu dorim să rămânem acolo.

După ce ne-am aşezat pe perna de meditaţie, mergem la refugiu. Ne refugiem în Buddha, Dharma şi Sangha. Practic, ne refugiem în acea înţelepciune pe care dacă am dobândi-o şi am realiza-o în inimile noastre, ne va elibera de orice suferinţă şi ne va aduce toata fericirea. Cu alte cuvinte, ne refugiem în acel loc al libertăţii, al eliberării, al fericirii sublime, al compasiunii, al lipsei oricărei suferințe, al abilităţii de ai elibera şi pe toţi ceilalţi. Acesta este refugiul nostru.

După refugiu, ne generăm motivaţia pură, Bodhicitta. Pentru aceasta vom spune: „toată practica mea este în scopul de a mă antrena pentru ai ajuta pe alţii să iasă din suferinţă”.

4. A patra etapă este vizualizarea câmpului de binefaceri,

Tsok Shing

Figura centrală în acest câmp este Lama noastră, sau profesorul nostru spiritual. În limba sanscrită se spune Guru.

După cum se observă în tablou, sunt foarte multe detalii. La marea majoritate a oamenilor, inclusiv eu, le este greu să vizualizeze atâtea amănunte.

Este suficient să vizualizăm numai pe Lama. În poster, figura centrală este Je Tsongkapa. Dacă aveţi Lama, puteti să-l vizualizaţi pe el, dar, fiind un tânăr de 16 ani, de o mare frumuseţe şi strălucire. Încercaţi să-l idealizaţi pe cât puteţi.

Este foarte important să aducem în faţa noastră un chip frumos, perfect, tânăr, viguros şi plin de energie.

Dacă nu aveţi un Lama personal puteţi să:

– vă imaginaţi pe cineva de genul acesta

– vă gândiţi la cineva care nu mai este în viaţă  dar v-a impresionat profund

– vizualizaţi un înţelept cu care sunteţi conectaţi, orice figură exemplară care vă inspiră. Poate fi şi cineva imaginar, care vine din inima voastră şi vă inspiră şi ghidează. Desigur, dacă există o fiinţă vie cu care sunteţi în contact şi este apropiată de voi, va fi şi mai bine, pentru că, conexiunea cu el este imediată. Vizualizarea unui personaj viu oferă cele mai bune rezultate în practică.

5. A cincea etapă este practica celor Şapte paşi preliminari, pe care îi vom aborda în această lecţie.

6. La sfârşitul celor şapte paşi , vom cere binecuvântarea Lamei. A şasea pregătire este a ruga Lama să ne binecuvânteze.

Solwa’n Dep

sau

Sol’n Dep

ceea ce înseamnă a-l ruga pe Lama să ne dea binecuvântarea lui.

Jin Lab

A cere binecuvântarea de la o fiinţă iluminată înseamnă a-i cere:

    –  să vă schimbe conştiinţa

    –  să vă ajute să ajungeţi la realizările minţii

    –  să vă ajute să ajungeţi în inima voastră la cunoaşterea profundă interioară

    –  să vă ajute la progresul vostru spiritual

Binecuvântarea Lamei este ceva care vă avanseză pe calea spiritului.

 

Mii de îngeri din paradisul cerului

Vom vorbi în continuare despre cei şapte paşi preliminari, după care îi vom practica în meditaţie. Pentru acest lucru ne vom folosi de rugăciunea Mii de îngeri din paradisul cerului, rugăciune bine cunoscută în tradiţia tibetană.

Rugăciunea poate fi şi o meditaţie în sine. Ea aduce multă binecuvântare.

Ne vom folosi  în continuare, de versiunea scurtă a acestei rugăciuni, în anumite etape ale meditaţiei.

Autorul acestei versiuni este Gyu Chen Sangye Gyatso, Lama tibetan ce a trăit în secolul al XVI-lea, deşi iniţial această rugăciune a fost dată de Je Tsongkapa elevului său Sherab Sengye în secolul al XV-lea. Versiunea extinsă a acestei rugăciuni se află în seminarul Guru Yoga.

 

Titlul rugăciunii

Să spunem câteva cuvinte despre titlul acestei rugăciuni.

Rugăciunea începe astfel:

Din inima Lordului a miilor de îngeri
Care în paradisul cerurilor locuiesc.

Paradisul cerului este cerul fiinţelor iluminate. În acest paradis se află mii de îngeri.

Cine este acest Lord? Este Lordul Maitreya, viitorul Buddha. În poza de mai jos puteţi să-l vedeţi.

pe Lordul Maitreya deasupra lui Je Tsongkapa, în paradisul lui. Din inima lui iese un nor pe care este aşezat  Je Tsongkapa împreună cu cei doi fii ai săi.

Din inima Lordului a miilor de îngeri
Care în paradisul cerurilor locuiesc
Vino, Lobsang Drakpa, vino la mine
Rege atotștiutor al Dharmei
Vino cu fii tăi, călărind pe un nor
Pufos ca zăpada de pe piscul munților.

În această strofă îl invităm pe Lobsang Drakpa să coboare din paradisul lui, pentru că avem nevoie de ajutorul lui. “Te rog, vin-o să mă ajuți, vin-o sub înfăţişarea Lamei”.

Numele rugăciunii în limba tibetană este :

Ganden Hla Gyema

În tradiţia budistă, această rugăciune împreună cu rugăciunea Sursa  binefacerilor mele se spun în fiecare zi.

Ga  înseamnă plăcere
Ganden este numele paradisului în care se află Lord Maitreya. După cum ştiţi ne aflăm în tradiţia Gelugkpa, tradiţie care mai poartă şi numele de Ganden, sau tradiţia plăcerii.
Hla  = înger
Gyema înseamnă mulţi sau sute. În limba română am tradus mii de îngeri.
Deci Ganden Hla Gyema înseamnă mii de îngeri din paradisul cerului.

 

Invitația

Din inima Lordului a miilor de îngeri
Care în paradisul cerurilor locuiesc
Vino, Lobsang Drakpa , vino la mine
Rege atotștiutor al Dharmei
Vino cu fii tăi, călărind pe un nor
Pufos ca zăpada de pe piscul munților.

Scumpa mea Lama, cu zâmbet de iubire
Șezi în fața mea, pe tronul de lei purtat,
Pe perne de lotus și lumina Lunii,
Te rog, rămâi cu mine,
Și continuă să mă înveți mii de ani de acum înainte.
Nobilă sursă de binecuvântări.
Nimic nu este mai presus de tine
Cu care binefaceri să acumulez.

Deci primele două strofe sunt o invitaţie. Acesta este primul pas în care ne invităm Lama, să-i zicem pasul zero, pas înaintea celor şapte preliminarii. Îl invităm pe Lobsang Drakpa, care este numele de călugăr a lui Je Tsongkapa.

Pentru că Je Tsongkapa a plecat din lumea noastră în anul 1419, ne vom invita învăţătorul care-l va înfăţişa pe Je Tsongkapa.

După cum am mai spus, fiinţele iluminate, toţi Buddha, se pot înfăţişa discipolilor sub orice formă şi potrivit fiecăruia. Deci, ne vom invita Lama în forma lui Je Tsongkapa, care a fost un maestru pe cât de mare pe atât de uimitor. Pe de altă parte, acest pas este o modalitate frumoasă de a-l vedea pe Lama sub înfăţişarea unuia dintre cei mai mari înţelepţi, care a venit în această lume să ne confere atât de multă învăţătura.

De asemenea, este şi o mare binecuvântare în a ne conecta cu el, pentru că este o figură iluminată. Faptul că şi-a părăsit corpul, nu înseamnă că el nu mai există. El continuă să ne audă. Orice fiinţă iluminată este omniscientă. Deja ştiu când ne gândim la ele şi vin imediat la noi. Este minunat să ne conectăm cu Lama prin gândurile şi rugăciunile noastre şi mai mult, este o mare binecuvântare în a ne uni cu conştiinţa lui.

În poster îl vedem pe Je Tsongkapa că poartă pe cap o pălărie galbenă şi ascuţită. Ea este simbolul curentului Gelugkpa.

În tradiţia tibetană, pălăriile sunt semne ale poziţiei, ale statului celui care o poartă. Ele pot fi roşii şi galbene, după diversele curente. Pălăria roşie aparţine şcolilor Nyingma, Sakya şi Kagyu. Atunci când se vorbeşte despre rivalitatea dintre cele două curente, se vorbeşte despre cei galbeni faţă de cei roşii.

Pentru că Dalai Lama este conducătorul tuturor curentelor tibetane, oamenii îl onorează cu tot felul de pălării. El are pălărieri care îi cos pălăriile necesare.

Dalai Lama spunea: ,,Toate pălăriile astea nu sunt deloc comode, nu trebuie pălării! ,,  Dalai Lama nu se exprimă aiurea niciodată, el are întotdeauna un scop anume. El a dorit să spună:” Destul cu rivalitatea dintre curente”.

Revenind la Je Tsongkapa, se poate vedea în imagine că mâinile lui au o anume poziţie ce simbolizează transmiterea învăţăturii, că predă cu mâinile sale. Pe ambele părţi stau aşezaţi cei doi elevi ai săi, Gyaltsab Je şi Khedrub Je care a fost denumit postmortem şi primul Panchen Lama.

Je Tsongkapa a ridicat o generaţie uimitoare de discipoli, printre ei aflându-se primul Dalai Lama. Dar cei mai celebri discipoli ai lui au fost şi au rămas Gyaltsab Je si Khedrub Je. Ei au acoperit toate sutrele şi tantrele în comentariile lor, comentarii strălucitoare prin ascuțimea şi profunzimea lor.

Deci împreună cu Je Tsongkapa îi invităm şi pe cei doi fii ai săi, care nu sunt copii lui biologici ci fii spirituali:

Vino, Lobsang Drakpa, vino la mine
Rege atotștiutor al Dharmei
Vino cu fii tăi, călărind pe un nor
Pufos ca zăpada de pe piscul munților.

Piscul munţilor se referă la Tibet.

 

Tronul leilor

În literatura tibetană, Lama stă aşezat pe un tron purtat de opt lei, de aici şi denumirea tronul leilor. Leii tibetani sunt prezentaţi ca fiind albi.

Pe perne de lotus și lumina Lunii,

În imagine putem vedea cum Lama stă aşezat pe lotus, iar peste lotus se află o perna albă, este lumina Lunii. Este o pernă făcută din razele Lunii. Tibetanii credeau că Luna şi Soarele erau discuri plate făcute din lumină, de aceea aşezau pe floarea de lotus, discul Lunii,care au o lumină blândă şi delicată.

Imaginaţi-vă lotusul şi perna din lumina Lunii, că stă în aer înaintea vostră la nivelul ochilor, nici mai sus şi nici mai jos. Există un motiv despre care vom vorbi mai târziu.

Dupa ce ne-am imaginat toate acestea, ne vom invita Lama sa ne dea învăţătura lui.

Te rog, rămâi cu mine,
Și continuă să mă înveți mii de ani de acum înainte.

Cu alte cuvinte îl rugăm să rămână mereu cu noi şi în toate vieţile viitoare.

 

Acumularea de binefaceri cu ajutorul Lamei

Nobilă sursă de binecuvântări.
Nimic nu este mai presus de tine
Cu care binefaceri să acumulez.

Cu alte cuvinte, Lama sau Je Tsongkapa vine la noi şi datorită lor acumulăm binefaceri. Cum facem asta? Prin devotamentul nostru, prin serviciul pe care i-l facem, prin respectul pe care i-l acordăm, prin admiraţia pe care o avem faţă de el, prin ajutorul pe care i-l dăm şi tot ceea ce implică. În felul acesta elevul acumulează binefacerile de care are nevoie ca să ajungă la iluminare. Iar toate acestea îl vor ajuta să-şi dezvolte o minte similară Lamei, o minte ca şi a lui Buddha, o minte iluminată.

Trebuie să înţelegem că orice cunoaştere interioară la care vom ajunge, orice virtute pe care o vom dezvolta, se datorează numai Lamei.

Acestea sunt primele strofe în care îl invităm pa Lama împreună cu cei doi fii ai săi, iar el vine cu:

cu zâmbet de iubire.

Vom trece acum la cei şapte paşi preliminari.

 

1. Prosternarea mentală

Următoarea strofă reprezintă primul pas dintre cei şapte şi anume, prosternarea mentală.

Marea ta înțelepciune cuprinde
Tot ceea ce este de știut.
Perlele învățăturii tale sunt nestemate
La urechile celor binecuvântați;
Faima corpului tău
În lumina aurei ce te înconjoară, strălucește.
Numai  văzându-te,
Numai auzindu-te,
Numai amintindu-mi de strălucirea chipului tău,
Mă face să mă aplec și binecuvântările tale să le primesc.

În limba tibetană se spune:

Chak Tsel

ceea ce înseamnă prosternare. În limba sanscrită se spune Namas sau Namo sau Nama. Cu toţii am auzit de Namaste, ceea ce înseamnă „mă aplec în faţa ta, la ceea ce tu eşti”.

Chak  înseamnă mână,
Tsel    înseamnă a căuta.

Traducerea fiind Mă aplec în faţa ta ca să-ţi primesc binecuvântarea.

În acest moment, stăm în meditaţie cu ochii închişi, iar după ce l-am invitat pe Lama, ne prosternăm în faţa lui.

Prosternarea mentală înseamnă faptul  că preţuim calităţile nobile ale Lamei.

Strofa începe cu: Marea ta înțelepciune. Ce fel de înţelepciune are Buddha? Este omiscient/ atotcunoscător.

Marea ta înțelepciune cuprinde
Tot ceea ce este de știut.
Perlele învățăturii tale sunt nestemate
La urechile celor binecuvântați;

Învăţăturile Lamei sunt ca cerceii de la urechile noastre. Sunt ca nişte bijuterii. Îi admirăm înţelepciunea şi învăţăturile.

Faima corpului tău
În lumina aurei ce te înconjoară, strălucește.

Care este sensul acestor fraze?

– prima, este mintea şi înţelepciunea Lamei

– a doua, este vorba lui

– al treia, este corpul lui

Motivul corp – vorbă – gând este repetat în mod constant. Vrem să obţinem şi noi trupul lui Buddha, mintea şi vorbirea lui. De aceea admirăm aceste calităţi la învăţătorii noştrii, la JeTsongkapa, la Lama.

În continuare, ne rugăm:

Numai văzându-te,
Numai auzidu-te,
Numai amintidu-mi de strălucirea chipului tău,
Mă face să mă aplec și binecuvântările tale să le primesc.

Acesta este primul pas dintre cei şapte preliminari, prosternarea mentală.

Când faceţi prosternarea mentală, încercaţi să vă conectaţi la modul de gândire a lui Buddha, imaginaţi-vă  cum este să fiţi o entitate atotştiutoare, plină de compasiune şi de iubire. Cum este această minte?

Cu toate că aceste lucruri sunt greu de făcut, ele sunt o practică minunată. Aceste încercări de a ne apropia de mintea iluminată a lui Buddha, aduc multe binecuvântari şi în acelaşi timp plantează seminţe extraordinare.

 

2. Ofranda mentală

Următoarea strofă:
În inima mea, un ocean imens de ofrande îți ofer ție
Precum norul ce acoperă tot cerul;
Tămâie dulce mirositoare,
Diverse flori, parfumuri și lămpi de lumină,
Și orice lucru ce simțurile ți le îmbie.
Pe toate ți le ofer ție, sursă a binefacerilor mele,
Ca dar pentru a-ți face plăcere.

Al doilea pas este ofranda mentală.

Chupa

Şi atunci când am aşezat bolurile pe altar am avut Chupa fizică. Acum avem Chupa mentală.

Ce oferim Lamei?

În inima mea, un ocean imens de ofrande îți ofer ție
Precum norul ce acoperă tot cerul;

Aceste rânduri aparţin lui Samanthabadra, un mare Bodhisattva, considerat ca a fi foarte aproape de a fi Buddha. Este bine cunoscut prin metodele lui de vizualizare a abundenţei. El a învăţat oamenii să dea cât mai mult, dăruirea fiind sursa bunăstării noastre materiale şi spirituale. Aceasta este moştenirea pe care ne-a lăsat-o, a dărui nu puţin, nu mult, ci foarte mult, a acoperi tot cerul cu ofrande. Nori peste nori de flori. Orice fel de floare, tămâie, tot felul de lumini şi parfumuri, muzică, tot ceea ce încântă simţurile, “orice lucru ce simțurile le îmbie” şi dacă vă mai aduceţi aminte, bolurile de pe altar reprezintă ceea ce oferiţi mintal.

Toate ofrandele le dăruim Lamei care este sursa binefacerilor noastre.

 

Sursa binefacerilor mele

Ce înseamnă că Lama este sursa binefacerilor mele? Orice cunoaştere interioară la care ajungem şi orice calitate nobilă pe care ne-o dezvoltăm se datorează numai Lamei, totul provine de la Lama. De aceea, Lama este sursa binefacerilor noastre, numai prin el ne putem dezvolta virtuţile şi vom putea deveni iluminaţi iar pentru a ajunge la aceste realizări, îi vom oferi ofrande în semn de recunoştinţă faţă de el. Aceasta este practica de a oferi din abundenţă şi de a deveni recunoscători. Este modul în care ne creăm o minte plină de recunoştiinţă.

Încearcaţi să practicaţi această cale a lui Samantha Bhadra și veți vedea că pentru majoritatea dintre noi, este dificil să acoperim întregul cer de ofrande. Imaginaţi-vă că oferiţi buchete de flori, un cer întreg de flori. Cât de mare este cerul? Chiar mai mare şi mai mare. Buchete multe, multe de flori. Chiar dacă nu ne costă nimic, nu cumpărăm nimic, pentru că suntem aşezaţi pe pernă și doar ne imaginăm, vom vedea că nu vrem să dăruim, pentru că suntem încă zgârciți. Acestă practică este foarte bună pentru că ne ajută să depășim aceste tendințe pe care le avem, care ne crează toate necazurile legate de lipsuri. Orice stres asociat cu sărăcia vine exact din lipsa noastră de dărnicie, așa că este minunat să ne surprindem lipsa de dărnicie atunci când dăruim o floare sau două. Daruiţi mult.

Karma facută cu cel care ne învaţă, este cea mai uimitoare, pentru că din ea provine orice binefacere.

Geshe Lothar a fost unul dintre profesorii lui Geshe Michael în mănăstirea în care a învăţat. Geshe Hla îi spunea lui Geshe Lothar “ mama mea” pentru că tinerii călugări care intrau într-o mănăstire aveau nevoie de mamă. Numai Ken Rinpoche a fost profesorul principal a lui Geshe Michael. Lama Dvora povesteşte că atunci când Geshe Lothar venise să le predea despre cum să fi cu un Lama, elevii au umplut camera de studiu cu flori. Întreaga încăpere arăta ca o mare de flori. Geshe Michael a încurajat mult oamenii să dăruiască donaţii în bani pentru învăţăturile primite.

Nu există nici o limită în a onora şi dărui unui profesor, iar acest lucru crează un teren propice pentru dezvoltarea cunoaşterii, din inima deschisă şi tandră faţă de Lama. Dărui-ţi Lamei un ocean imens de ofrande, mai ales când staţi în meditaţie şi nu vă costă nimic, pentru că numai aşa mintea unui Lama va ajunge la voi.

 

3. Confesiunea şi regretul

Strofa următoare este:

Din adâncul inimii mele, îmi cer iertarea
Și în fața ta mă confesez
Despre orice rău, până și pe cel mai mic
Ce cu gândul, vorba și fapta l-am înfăptuit,
Orice păcat pe care-l port cu mine din vremurile de demult,
Și în special cele trei tipuri de jurăminte
Pe care le-am încălcat.

Al treilea pas este confesiunea:

Shakpa

Scopul acestor paşi este de a da forţă şi intensitate meditaţiei pe care o facem.

Atunci când ne-am referit la cei care reuşesc în practica meditativă şi cei care nu, ne-am referit la modul în care aceşti paşi sunt însușiți bine sau nu.

Aceşti paşi au două arome, care se numesc în limba tibetană:

 

Tsok Sak     şi     Drip Jang

 

1. 1. A ne strânge energie bună şi cu ea începem meditaţia, acesta este Tsok Sak
   2. Eliminarea energiei negative care ar putea interfera cu meditaţia noastră, acesta este Drip Jang. Semnificaţia acestui pas este: strângerea energiei bune şi eliminarea obstacolelor.

Deci, ce am făcut până acum? Până acum am acumulat energie bună prin faptul că:

    – ne-am invitat Lama

    – i-am dat respectul cuvenit

    – ne-am prosternat în faţa lui

    – i-am oferit ofrande

    – am strâns binefaceri

    -ne-am deschis mintea şi ne-am generat entuziasmul.

Dacă până acum în meditaţiile noastre am vrut să fim liniştiţi, în pace, să fim concentraţi, deci am lucrat mai mult cu mintea, acum facem invers – lucrăm mai mult cu inima. Dorim să lucrăm cu emoţiile, dorim să ne deschidem inima. Tot scopul acestor paşi preliminari este de a ne deschide inima.

Al treilea pas este diferit de celelalte. În acest moment ne vom spune: „se prea poate să am lucruri pe constiință care mă vor deranja în meditaţie, aşa că va trebui să le îndepărtez acum, ca să nu am obstacole când voi medita.

Poate că m-am certat cu cineva? Poate am insultat pe cineva? Poate că am făcut lucruri din obișnuință și mă stânjenesc acum și poate cine ştie când am făcut  rău cuiva şi am şi uitat de atunci.  Dar înregistrările rămân şi nimic nu se pierde.. La urma urmei, totul este lăsat pe acest recorder care înregistrează totul”.

a. Confesiunea – Shakpa

Shakpa are sensul de a despica buşteanul. Începem să despicăm lucrurile, să ne deschidem şi să scoatem lucrurile afară, să nu mai păstrăm secrete. Sunt situaţii în care facem ceva de care ne este ruşine, despre care nu ne place să vorbim şi atunci îl ţinem ascuns în noi, în secret.

Atât timp cât îl vom păstra în noi şi nu vom vorbi despre el, el va deveni ca o otravă care va continua să ne învenineze fluxul nostru de conştiinţă.

– ne va împiedica să ajungem la realizări spirituale

– ne va împiedica de a primi binecuvântarea Lamei.

Dacă stăm să ne gândim bine, fiinţele luminate au ajuns deja la iluminare. Ele ne trimit binecuvântările lor în permanenţă, asta este tot ceea ce doresc, ele nu au nici un alt interes, iar atunci ne întrebăm , de ce mai suferim? Pentru că, nu suntem încă capabili să le captăm, canalele noastre energetice sunt blocate. Ce le blochează? Sunt blocate de lucrurile pe care le-am facut, de karmele pe care le-am acumulat. Toate acestea ne umplu şi ne otrăvesc curentul nostru de conştiinţă.

Deci în această etapă, mărturisim faptele pe care le-am facut, la modul general. O să vedeţi că atunci când vom face meditaţia, vom face puţin diferit aceste lucruri. Mărturisim totul şi ne vom cere iertare pentru tot:

Din adâncul inimii mele, îmi cer iertarea
Și în fața ta mă confesez
Despre orice rău, până și pe cel mai mic
Ce cu gândul, vorba și fapta l-am înfăptuit,
Orice păcat pe care-l port cu mine din vremurile de demult,
Și în special cele trei tipuri de jurăminte
Pe care le-am încălcat.

Care sunt cele trei tipuri de jurăminte?

1. Jurămintele de eliberare

Sotar gyi dompa

2. Jurămintele unui Bodhisattva

Jangsem kyi dompa

3. Jurămintele secrete

Sang ngak kyi dompa

 

În meditaţia pe care o s-o facem, pentru că nu ne mai amintim de toate lucrurile pe care le-am făcut în această viaţă şi cu siguranţă nici pe cele din vieţile anterioare, vom mărturisi ceva concret: poate astăzi am spus ceva sau am făcut sau gândit lucruri de care nu suntem prea mândri, deci al doilea punct al pasului trei este regretul.

b. Regretul sau pocăința.

Conform budismului, actul de a regreta are o forţă extraordinară, deoarece este antidot la karma negativă. Este foarte important ca regretul să fie din toată inima. În această etapă, când ne manifestăm părerea noastră de rău, de fapt, înțelegem că modul nostru de comportament plantează  în noi seminţe karmice negative, care ne vor provoca în viitor suferinţă şi mai mult, să înţelegem până în străfundurile inimii noastre, că ceea ce am făcut, am făcut prosteşte iar toate acestea se vor întoarce în viitor asupra noastră şi de pe urma lor vom suferi. Mai mult de atât, toate faptele negative ne vor bloca , nu vom mai putea ajunge la realizări spirituale şi nici Lama nu va mai putea să vină la noi ca să ne ajute să ne dezvoltăm înţelepciunea. Aceasta este forţa strofei.

Această strofă este singura care ne ajută să eliminăm energia negativă. Toate celelalte strofe ne ajută să o acumulăm pe cea pozitivă.

 

Regretul este o mare artă

Actul de a regreta este de fapt un proces de purificare a minţii, de aceea va trebui să învăţăm să-l facem cum trebuie. Ce înseamnă să-l facem cum trebuie? Să ne uităm cu sinceritate la mintea noastră. Acest proces se petrece şi atunci când vă notaţi în carneţel, când scrieţi nu numai despre ceea ce aţi făcut sau aţi spus, ci şi despre ce va trecut cu adevărat prin minte.

Să spunem, că am ajuns la preceptul de rea voinţă sau a nu-l sprijini pe cel care are nevoie. Este foarte posibil ca în acea zi să nu fi făcut ceva rău sau ieşit din comun. Mai mult de atât, poate nici nu am avut ocazia să interacţionăm cu oamenii, să spunem că am fost singuri în cameră şi cu toate acestea ne putem uita la mintea pe care am avut-o când am stat singuri acasă. Oare a fost ea canalizată spre a dărui, spre a da sprijin cuiva, spre bucuria simţită faţă de realizările cuiva sau a fost concentrată pe interesele noastre personale?

Acesta este nivelul cel mai profund, nivelul în care ne uităm la ce ne trece prin minte. Ne uităm la  tendinţele pe care le avem în gândire . Pentru că, ea este în principal cea care ne va determina karma, ne va determina existenţă noastră viitoare. Actul de a regreta este o mare artă.

Strofa ne spune:

Despre orice rău, până și pe cel mai mic
Ce cu gândul, vorba și fapta l-am înfăptuit,

Cu toate că nimeni nu ştie ce am gândit, gândurile vor continua să ne otravească. De aceea este atât de important să devenim conştienţi asupra acestui fapt, să ne deschidem, să fim sinceri şi să ne spunem nouă înşine adevărul.

Iar cel mai bine este că, atunci când ne-am surprins că am făcut ceva rău, să mergem şi să ne confesăm Lamei. Pentru că dacă veţi merge să-i spuneţi o dată şi încă odată despre acelaşi lucru, deja a treia oară vă va fi ruşine să-i mai spuneţi.

Lama vă va spune: “Ei bine, te-am auzit”, poate că totuşi a venit vremea să renunţi la ceea ce faci! Sentimentul de stânjeneală, de sfială de a mai merge încă odată la Lama, are o mare putere.

Iar dacă Lama nu se află prin preajmă, poate nici nu dorim să-l deranjăm în fiecare clipă, este de preferat să vă găsiţi un prieten în Sangha, cineva care învaţă  Dharma la fel ca voi, să vă spuneţi unul altuia păsurile. Este un mod excelent de a vă elibera de lucrurile rele. Bineînteles, că va trebui să alegeţi pe cineva în care să aveţi încredere, cineva care să păstreze lucrurile pe care voi i  le-aţi dezvăluit şi care, să nu umple tot satul cu ele.

Deci, ceea ce este foarte important în meditaţie, este să ne deschidem în mod deliberat în caz contrar, dacă  există ceva negativ, atunci când veţi medita va sări tot timpul în minte şi vă va deranja tot timpul. Lucrurile pe care nu le-am curăţat ne vor distrage, ne vor fura mintea şi în loc să medităm pe subiectul nostru, ne vom învârti în jurul lor. Acestea sunt motivele pentru care dorim să le curăţăm din minte.

Confesiunea înainte de moarte

Momentele în care ne confesăm, ne  mărturisim păcatele sunt foarte importante atunci când suntem în pragul morţii sau în cazurile celor muribunzi care încă mai pot gândi şi comunica. Dacă vreţi să-i sprijiniţi, asta ar fi ceva minunat şi un mare bine,  ajutaţi-i să mărturisească, să se elibereze de poverile sufleteşti,  ca să poată să meargă mai departe. Pentru că, în caz contrar, ei le vor purta în continuare, iar acest lucru îi va determina să se reîncarneze într-o viaţă foarte grea.

 

4. Al patrulea pas se numeşte bucuria.

Yi Rangwa

În acest pas ne exprimăm bucuria pentru faptele bune pe care le-am făcut sau pentru cele făcute de marii Lama. Următoarea strofă:

În aceste vremuri degenerate, mari eforturi ai făcut
Și știință multă ai acumulat.
Cele opt gânduri lumești, pe toate le-ai eliminat
Și te-ai folosit bine de toate ocaziile vieții ce s-au ivit.
Salvatoarea noastră –
Inimile noastre sunt pline de bucurie
Și îți mulțumim pentru toate faptele mărețe pe care le-ai înfăptuit.

 

Vremuri degenerate

La ce se refera Je Tsongkapa când spune vremuri degenerate? El se referă la faptul că generaţiile sunt în declin. Generaţia din perioada lui Buddha a fost cu mult mai spirituală decât cea din epoca lui Je Tsongkapa,  dar cu siguranţă cei de pe vremea lui Je Tsongkapa au fost cu mult mai spirituali decât noi. Cu cât suntem mai departe de perioada lui Buddha cu atât capacităţile noastre mentale şi spirituale scad.

În această strofă, Je Tsongkapa subliniază faptul că tocmai, dintr-o astfel de generaţie  în declin, în care oamenii sunt preocupaţi de lucruri seculare, Lama a părăsit preocupările lumeşti şi a început să-şi dedice viaţa pentru a acumula ştiinţă şi înţelepciune.

 

Cele opt gânduri lumeşti

În strofă mai scrie: Cele opt gânduri lumești, pe toate le-ai eliminat.

Acestea sunt gândurile care ne ocupă mintea tot timpul şi care ne determină să ne preocupăm de lucrurile materiale.

1. 1. De a obţine lucruri
   2. De a avea reputaţie
   3. De a fi lăudaţi
   4. De a ne simţi bine

Următoarele patru gânduri sunt partea negativă a primelor patru. Adică a scăpa de lucrurile neplăcute, a fi trişti când cineva nu ne laudă sau ne strică renumele sau când ne simţim rău, iar dacă ne observăm bine, le putem identifica pe toate cele opt.

Je Tsongkapa spune: Tu, Lama pe toate cele opt, le-ai eliminat. Acest fapt este mare lucru. Cel care reuşeşte să le abandoneze, înseamnă că a ajuns la Renunţarea completă. El nu mai caută respect, reputație, bani sau de a se simţi bine. Este pregătit să nu se simtă bine dacă acest lucru va aduce binecuvântare cuiva. El este un Bodhisattva.

Je Tsongkapa continuă să spună:,,Te-ai folosit bine de toate ocaziile vieții ce s-au ivit, ai facut eforturi imense şi noi suntem atât de bucuroşi pentru asta, îţi suntem recunoscători, pentru că datorită acestui fapt avem învăţăturile pe care ni le-ai dat.”

Aceasta strofă este bucuria pentru faptele bune. Ea este inversă strofei anterioare în care am regretat pe cele rele.

 

Două forme de bucurie.

Există două forme de a ne bucura:

1. Prima este de a ne uita la ceea ce am făcut astăzi:

–  poate am spus cuiva ceva frumos şi l-am făcut să se simtă bine

–  poate am făcut un bine altcuiva

– poate am reflectat asupra vacuităţii

– poate am reflectat asupra compasiunii

– poate am venit să învăţăm, deci a ne bucura pentru ceea ce am făcut bun.

2. A ne bucura de ceea ce face Lama. Uitaţi-vă la ceea ce face Dalai Lama sau la ceea ce face Geshe Michael, sau la ce fac alţi mari Lama în lume şi bucuraţi-vă.

Ambele strâng multă karmă bună.

Se spune că atunci când vă bucuraţi de faptele bune pe care le face un Lama, veţi primi 10% din binefacerile lui.

Iar dacă veţi face asta veţi ajunge la mii de procente.

 

5. A-l ruga pe Lama să ne înveţe.

Kul Wa

    Kul Wa înseamnă rugăminte.

 

Scumpi și sfinți învățători
Învăluiți-vă corpurile voastre dharmice
De nori groși de înțelepciune și multă iubire,
Și faceți să curgă cu putere
Ploaie de învățături profunde
Peste pământul discipolilor voștri devotați,
După pregătirea și ale lor capacități.

În această strofă îl rugăm pe Lama să învârtă roata dharmei, să vină şi să ne înveţe.

Ruga este prezentată foarte poetic, ca şi când marii Lama s-ar afla sus în ceruri, iar noi îi rugăm să-şi înfăşoare trupurile în nori groşi de înţelepciune, de multă iubire şi să facă să plouă cu învăţături profunde. Noi toţi stăm jos, cu modestie şi smerenie şi asteptăm să vină ploaia dharmei să ne ude.

Cu alte cuvinte, inima noastră trebuie să fie deschisă învăţăturilor Lamei, să le permitem să vină spre noi. Deci, avem aici un aspect al smereniei: noi suntem jos aşteptând cu smerenie învăţăturile, iar Lama stă sus, pentru că apa doar coboară şi nu urcă.

Atunci când cerem învăţături, va trebui să le cerem cu umilinţă şi smerenie.

Se spune despre Je Tsongkapa, că stătea în peştera lui şi se ruga tot timpul ca Lama să vină să-l înveţe.

Rugăminţile creaza karma de a întâlni profesorii şi de a primi învăţăturile. Dacă nu vom cere, ei nu vor veni şi dacă nu-i vom întâlni, nu va exista nici calea spre iluminare.

Singurul mod în care Buddha ne poate ajuta cu adevărat, este să vină să ne înveţe. El nu ne poate lua suferinţa, pentru că dacă ar fi putut, ar fi faăut asta de mult. Singura lui cale de a ne salva, este să ne înveţe cum să scăpăm de suferinţă şi pentru aceasta el va veni prin profesorii noştri.

Bineînţeles, că persoana care vine să vă înveţe, va fi cu mult mai importantă decât toţi Buddha, pentru că numai prin ea vin învăţăturile spre voi, învăţături care vă vor permite să ieşiţi din suferinţă.

Trebuie să înţelegem că învăţăturile pot veni în multe feluri diferite. Nu există o învăţătură unică. Buddha poate veni sub diverse înfăţişari de care avem nevoie. El poate să vină să vă predea frontal, sau poate întâlniţi pe cineva al cărui comentariu vă va lumina. Buddha poate să vină ca cineva care vă apasă pe toate butoanele şi să vă împingă spre reflecţie, studiu şi aşa mai departe.

Deci, când îl rugaţi pe Buddha să vină, să nu începeţi să vă plângeţi, pentru că el vine aşa cum aveţi voi nevoie, chiar dacă uneori nu va fi plăcut, vine după cum vă este karma.

 

Învăţătură minunată şi ieşită din comun

Fie ca prin această fapta bună de a mă ruga
Să fie binecuvântare Dharmei și a întregii creații.
În mod special aici mă voi ruga
Ca mulți ani de acum încolo să pot purta
Lumina, esența cuvântului și a
Învățăturilor lui Je Tsongkapa cel strălucit.

Acesta este un pas intermediar, între paşii preliminari 5 şi 6, pas în care ne rugăm ca învăţătura lui Je Tsongkapa să rămână în această lume, pentru că ea este atât de înaltă şi minunată. Nu aveţi idee de cât. Va trebui să învăţaţi mai mult, să învăţaţi lucruri comparative ca să puteţi aprecia cât de uimitoare este învăţătura lui. Nu a mai existat nimeni ca el pe această planetă.

Această strofă este o continuare a pasului cinci. Până acum ne-am rugat, am făcut paşii de la 1 la 5, iar acum vom spune: ,,Tot ceea ce am facut până acum, a fost o binecuvântare, pe care o voi dedica Dharmei şi întregii creaţii.,,

În continuare, apare mantra lui Je Tsongkapa, peste care nu vom trece deocamdată.

 

6. Cerinţa, rugămintea.

Pasul al şaselea în limba tibetană:

Solwa’n Dep

Toate cele trei strofe încep cu ,,A mea Lama…”.

A mea Lama, scumpă și iubită,
Vino să stai în inima mea,
Șezi, te rog pe tronul din flori și lumină,
Răspândește peste mine compasiunea ta
Și ajută-mă să obțin corpul, vorba și mintea ta sublimă.

A mea Lama, scumpă și iubită,
Vino să stai în inima mea,
Șezi, te rog pe tronul din flori și lumină,
Răspândește peste mine compasiunea ta
Și ajută-mă să realizez scopurile căii și țelul final.

A mea Lama, scumpă și iubită,
Vino să stai în inima mea,
Șezi, te rog pe tronul din flori și lumină,
Răspândește peste mine compasiunea ta.
Rămâi cu mine până în ziua
În care samsara se va termina.

În pasul al şaselea noi rugăm pe Lama.

Trebuie să învăţăm că nu putem să mergem la un Lama şi să-i pretindem ceva. Pe un Lama îl rugăm şi nu-i pretindem.

 

A fi ca Lama

Prima binecuvântare pe care Je Tsongkapa o cere:

,,Ajută-mă să obțin corpul, vorba și mintea ta sublimă”.

 

Dorim să fim ca Lama.

Nu oricine poate să fie Lama noastră. Lama trebuie să fie cineva care are ce să ne învețe, care are calităţi pe care le preţuim, pe care îl respectăm şi în care avem încredere, noi dorim să fim ca el, dorim să fim cu el , dorim să fim în preajma lui ca să putem primi prin osmoza, să putem asimila gândirea şi modul lui de a vorbi, de a se comporta.

El se roagă:  doresc să obțin corpul, vorba și spiritul tău.

De aceea avem nevoie de Lama, de un profesor, numai el ne va trage înainte. Singuri nu ne putem descurca. De aceea avem nevoie să ne găsim un profesor, să ne creăm karma de a fi cu el, pentru că asta ne va promova cel mai rapid. Înţelepciunea inimii nu poate fi transmisă prin cuvinte, ea trece de la o inimă la alta.

 

Scopurile căii și țelul final

Și ajută-mă să realizez scopurile căii și țelul final.

Ţelul final înseamnă iluminarea completă a lui Buddha. A doua binecuvântare pe care o cere Je Tsongkapa , este realizarea scopului final.

 

Sfârşitul samsarei

În strofa următoare , dorinţa este:

Rămâi cu mine până în ziua
În care samsara se va termina.

Când se va termina samsara? Atunci când vom ajunge la iluminare.

De ce se poate întâmpla acest lucru? Pentru că samsara este proiecţia noastră. Samsara este lumea suferindă în care trăim, iar atunci când omul moare, toate proiecţiile se vor estompa. Nu există nimeni altcineva care să le proiecteze. Lumea, aşa cum apare înaintea noastră este în totalitate o proiecţie din canalele noastre energetice.

Nu există altă lume. Există doar lumea pe care o proiectăm.

Dacă proiectăm samsara, se datorează faptului că mintea noastră nu este pură. Iar dacă ne vom purifica mintea, vom ajunge la iluminare şi nu va mai fi suferinţă.

Toate suferinţele din lume vin din noi. Tot ceea ce este bun în lumea asta vine din noi. Singura modalitate de a lichida suferinţa este de a ajunge la iluminare.

Orice om suferind, flămând, deprimat, lovit…pe care îl întâlnim în viaţa noastră, este o reflecţie a minţii noastre. Aşa este mintea noastră, iar dacă este aşa, înseamnă că mai avem multe de făcut, pentru că Buddha nu poate întâlni asemenea situaţii. El trăieşte în paradis.

Rămâi cu mine până în ziua

În care samsara se va termina.

Ajută-mă să ajung la iluminare, este ceea ce doreşte autorul.

 

7. Dedicația

Ngo Wa

Dedicaţia este ceea care dă amploare rugăciunii. Toata energia pe care am strâns-o prin rugăciune, o vom menţine prin actul de dedicare.

Ultimele trei strofe reprezintă dedicaţia.

De-a lungul vieților cele voi trăi
Fie să apară marele Tsongkapa
Și să mă îndrume pe calea cea mare,
Giuvaier al învățăturilor celor victorioși
Și niciodată să nu mă îndepărtez de el.

De-a lungul vieților ce le voi trăi
Niciodată să nu mai fiu separată de învățători desăvârșiți.
Și permite-mi să mă scald mereu
În lumina pură a Dharmei.

Fie ca să pot finaliza pe orice cale sau nivel
Cunoașterea și toate virtuțile mele,
Și astfel, repede să ajung
Să fiu eu însămi cea/cel care poartă Diamantul.

În aceste strofe apar câteva dorinţe:

1. 1. Prima este ca Je Tsongkapa să apară în viaţa noastră şi să continue să ne înveţe. Cum? Prin profesorii noştri. Să întâlnim profesori care să ne transmită învăţăturile lui Je Tsongkapa, adică ceea ce învăţăm aici. Toate studiile pe care le primiţi, au trecut mai mult sau mai puţin prin filtrul marelui Je Tsongkapa.
   2. A doua dorinţă este, să nu mai fim niciodată separați de învăţătorii noştri, pentru că fără ei nu putem ajunge la iluminare şi să fim alături de dharma.

Este foarte, foarte rar să întâlnim dharma. Există lumi în care dharma nici nu există.

În aceste strofe, dedicăm binecuvântarea rugăciunii, ca să putem continua să întâlnim mari maeştrii şi dharmă.

1. 3. A treia dorinţă este să ne dezvoltăm virtuţiile şi înţelepciunea înaltă ca să putem ajunge la iluminare şi să purtăm diamantul. A purta diamantul este să fim Buddha.

 

Diferenţa dintre rugăciune şi dedicaţie

În limba tibetană, cuvântul pentru rugăciune este:

Munlam

Deci rugăciunea, după cum știți este să ne dorim ca să se întâmple ceva şi ne rugăm să se întâmple.

Dedicaţia este diferită de rugăciune prin faptul că luăm ceva specific pe care l-am făcut, ceva bun pe care l-am facut şi îl dedicăm spunând: ,,dedic pentru a se întâmpla…. una sau alta”.

Actul de a dedica, este de a lua un lucrul bun pe care l-am facut şi-l dedicăm,  are aspect şi de rugăciune, pentru că dorim să se întâmple ceva, ne rugăm ca acest lucru să se îndeplinească, dar nu ne mulţumim numai cu a ne exprima dorinţa ci şi acţionăm. De aceea dedicaţia este cu mult mai puternică.

Acest lucru este legat de actul adevărului. De exemplu, dacă ne-am dedicat mult timp practicii, sau ne-am izolat ca să practicăm, sau am ajutat pe cineva, dacă  am acţionat în modul cel mai sincer, în final vom spune: fie, ca prin puterea adevărului faptelor mele să se întâmple… una sau alta, sau acest lucru să-l vindece pe cel suferind şi aşa mai departe.

Mai putem dedica şi cunoaşterea pe care am dobândit-o sau înţelegerea profundă la care am ajuns şi vom spune: dacă este adevărat că toate lucrurile sunt goale, sunt doar proiecţii şi rezultat a cât de buni am fost în trecut, prin puterea acestui adevăr, fie să se întâmple… aşa şi aşa.

Adevărul are multă putere, este mai puternic decât dedicaţia, de aceea este bine să îl mobilizăm.

Rugăciunea, Mii de îngeri din paradisul cerului ,este bine să o spuneţi dimineaţa înainte de a vă aşeza în meditaţie.

Gândiţi-vă în inima voastră pentru o clipă cât de rar şi minunat este că primiţi o astfel de învăţătură care plantează în inimile voastre seminţele pentru a vă întâlni profesorii, Lama care să vă ajute să ajungeţi la iluminare. Acesta face rugă

 

 

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2,a

 

 

Cele şase pregătiri preliminarii ale meditaţiei

În această lecţie vom discuta despre pregătirile preliminare pentru meditaţie.

Conform maestrului Kamalashila şi a tibetanilor, înainte de a ne aşeza în meditaţie va trebui să        ne pregătim.

Diferenţa dintre cei care reuşesc în practica lor şi cei a căror practică va rămâne mediocră şi plictisitoare de-a lungul anilor, stă în cât de bine au executat etapele preliminare ale  meditaţiei.

 

Sursele acestui studiu

Cartea de care ne vom folosi în acest studiu se numeşte Eliberarea din palma mâini tale sau Darul eliberării, scrisă de către Pabongka Rinpoche, cu şase sute de ani în urmă. Pabongka Rinpoche a fost unul dintre cei mai mari înţelepţi care au trăit în secolul 20. El a mai scris şi un comentariu asupra textului Lam Rim Chen Mo, care aparţine lui Je Tsongkapa.

Mersul spre iluminare este comparat cu conducerea unei maşini. Pentru ca maşina să funcţioneze, ea are nevoie de roţi, de volan, de motor, de carburator şi aşa mai departe. Ea are nevoie de toate elementele necesare, la locul potrivit şi în ordinea care trebuie. Cu toţii ştim că, dacă îi lipseşte vreo componentă, maşina nu va circula.

Acelaşi lucru se petrece şi pe calea spre iluminare. Pentru a face această cale, vor trebui parcurse în ordinea corectă toate etapele necesare. Iar dacă una dintre ele lipseşte este imposibil de ajunge la iluminare.

Dacă cineva, de exemplu, nu-şi dezvoltă generozitatea, nu va atinge iluminarea. Şi cu toate acestea, chiar şi dacă îşi dezvoltă generozitatea, acest lucru nu este suficient, pentru că trebuiesc parcurse toate etapele, dar şi în ordinea corectă. De aceea Lam Rim Chen Mo este un text extraordinar, pentru că toate aceste etape ne sunt expuse în modul cel mai clar. Pentru a scrie acest text, Je Tsongkapa s-a bazat pe miile de sutre ale lui Buddha, pe care le-a ordonat şi le-a expus atât de clar. Numai cineva care a parcurs tot drumul a putut să facă aşa ceva.

Pentru că Lam Rim Chen Mo este foarte lung, Je Tsongkapa l-a scurtat, versiunea care va fi învăţată în retreat-ul Sursa binefacerilor mele.

Pabongka Rinpoche a scris un comentariu la textul scurtat a lui Je Tsongkapa, un comentariu mai modern. De ce este mai modern? Pentru că între timp, trecuseră 500 de ani de când oamenii implementau în practica lor ceea ce scrisese Je Tsongkapa, dobândindu-se multe cunoştinte de atunci. Cu alte cuvinte se acumulase multă ştiinţă asupra a ceea ce funcţionează. Iar această ştiinţă este prezentată de Pabongka Rinpoche în Eliberarea din palma mâinii tale. În limba tibetană se spune:

Nam Drol Lak Chang

Această carte, a fost tradusă în limba engleză şi are trei trei volume. Unul dintre traducătorii acestei cărţi este Lama Art, care a primit învăţăturile de la Ken Rinpoche. Ken Rinpoche şi-a dedicat întreaga lui viaţă pentru traducerea acestei cărţi. El a sosit în Statele Unite la vârsta de 52 de ani, neştiind limba engleză. El a scris de asemenea şi un comentariu asupra acestei cărţi.

 

1. Prima pregătire preliminară – a curăţa şi ordona camera.

Nekang chi dand ten dram

Nekang           = camera,
Chi                    = a face curat,
Dang                = şi,
Ten dram       = a aranja altarul,

Prima practică preliminară este crearea unui spaţiu curat şi sfânt precum  şi aranjarea mesei de ofrande.

Deci înainte de a ne aşeza pentru a medita, va trebui să ne găsim un loc retras.

Camera în care se va medita va trebui curăţată, chiar şi în cazul, când ea este deja curată. Vom şterge praful, aranjăm, măturăm. Toate acestea reprezintă un act fizic.

Camera în care faceţi meditaţie este o reflecţie a minţii voastre. Iar dacă vreţi să ştiţi ce se petrece în mintea voastră uitaţi-vă în ce stare se află camera. Majoritatea dintre noi nu cunosc acest fapt, ori dacă îl ştiu neagă. Dacă veţi întâlni pe cineva care vă va spune că la el este totul în ordine, priviţi-i camera în care locuieşte. Şi dacă veţi găsi dezordine, asta înseamnă că nimic nu este în regulă.

Atunci când dereticăm prin cameră, ne purificăm de fapt mintea. Orice act de curăţare este o purificare a minţii. Şi dacă dorim cu adevărat să ne purificăm mintea, va trebui să curaţăm mediul nostru înconjurător, cadrul fizic în care vom practica.

Acesta este doar un aspect al actului de curăţare al camerei, acelaşi ca al relaţiei dintre minte şi mediul înconjurător.

Al doilea aspect al actului de curăţare este aranjarea camerei.

Bineînţeles, scopul nostru este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în grădina raiului şi nu de a deveni practicanţi calificaţi ai meditaţiei. Şi cu toate acestea, este nevoie de pregătire specială în domeniul meditaţiei.

Cum vom ajunge în paradis? Pentru asta este nevoie să sădim seminţele necesare care să ne creeze paradisul. Aşa cum din sămânța mărului va ieşi un măr, aşa va ieşi şi paradisul din sămânţa paradisului.

Actul de ordonare a camerei de meditaţie, a locului sfânt în care veţi lucra cu mintea voastră, este exact actul care plantează acele seminţe care vă vor crea paradisul vostru, mandala voastră, acea lume pură în care vă veţi găsi dacă veţi face această practică până la capăt.

Un alt aspect este de a face curat în temple sau în locurile unde alţii meditează sau a aranja locul unde se practică sau de a-l decora. În literatura budistă se spune că este o mare binecuvântare în a curaţa şi pregăti locul de meditaţie, acest fapt acumulează o karmă minunată. Se spune că Buddha i-ar fi dat unui călugăr sărac mintal sarcina de a mătura templul, iar pentru că acesta a făcut ceea ce i s-a cerut, a ajuns Arhat. A ajuns la Nirvana prin faptul că a măturat.

     – În afară de asta, veţi merge la retreat îndelungat, pentru că nu se poate avansa altfel. Nu există nici o şansă ca retragerea să reuşească, dacă camera în care se practică este în dezordine sau murdară. Într-un retreat lung, în fiecare dimineaţă se dedică destul de mult timp pentru îndepărtarea lumânărilor arse, a scrumului lăsat de beţişoarele parfumate, pentru a reîmprospăta florile, a ordona altarul. Se dă foarte multă importanţă aranjamentului altarului.

    – Un alt aspect este curăţarea energetică a camerei. În retreat se acordă foarte mult timp pentru acest lucru şi asta pentru că mintea devine foarte sensibilă, rafinată şi subtilă. Dacă în cameră va exista vreo energie negativă, ea va interfera şi va dăuna practicii. De aceea, înaintea intrării în retreat, se fac ritualuri speciale de purificare a energiei locului de practică.

    – Este de dorit un loc permanent pentru practică, deoarece meditaţia crează obiceiuri. Dacă aveţi acelaşi loc şi aceeași oră în care meditaţi, vă veţi crea obiceiul în care, atunci când veţi vedea perna de meditaţie, veţi dori să stați şi să practicaţi.

Este exact ca şi atunci cand v-aţi obişnuit să luaţi prânzul la o anumită oră. Să spunem, că faceţi o călătorie în Australia, care este aproximativ cu zece ore diferenţă de timpul vostru local. La ora 10:00 seara începe să vă apuce foamea, şi asta pentru că ora coincide cu ora voastră obişnuită de prânz.

Ceea ce dorim, este să ne obişnuim cu un loc anume, să practicăm la o anumită oră, să ne obişnuim cu altarul, adică să devenim dependenţi de acele obiceiuri care să ne facă să progresăm.

– Un alt aspect, este sfinţenia locului în care se meditează. Practica de meditaţie care se face pentru a ne deschide inima, de a scoate din suferinţă toate fiinţele, este o practică sfântă. Locul va fi impregnat de energii înalte şi există oameni care pot să simtă asta.

 

2. A doua pregătire preliminară: ofranda

Chupa

Chupa înseamnă ofrandă, adică a dărui o ofrandă.

 

De ce se dăruiesc ofrande?

Am discutat despre actul de a curaţa camera şi de a aranja masa pentru ofrande. Pe masa de altar sunt aşezate fotografii ale Lamei, statueta lui Buddha, flori, prăjiturele, opt boluri şi aşa mai departe.

Poate oare statuia să miroasă florile sau să mănânce prăjiturele? Bineînţeles că nu, nimeni nu crede aşa ceva. Atunci de ce facem toate aceste lucruri? Toate acestea sunt făcute din mai multe motive.

Unul dintre motive este karma. De exemplu, cauza karmică a abundenţei, este de a oferi ofrande. După cum am văzut, un sens al cuvântului karma este de a face fapta sau fapte. Karma, înseamnă amprentele pe care le purtăm cu noi în conştiinţă, care sunt rezultat al faptelor pe care le-am făcut, al vorbelor pe care le-am spus şi al gândurilor pe care le-am gândit. Toate aceste amprente strânse acumulează energie, iar când vor da rezultate, acestea ne vor crea lumea în care vom trăi. Realitatea existentă este doar o manifestare karmică sau un rezultat a ceea ce am făcut în trecut.

 

Cui oferim ofrande?

Bineînţeles că nu oferim ofrande unor statui sau unor poze. Statuile şi pozele sunt doar reprezentări ale fiinţelor care au ajuns la iluminare. Şi cu toate că nici măcar nu le-am întâlnit, le dăruim ofrande. Întrebarea este de ce nu le-am întâlnit? Răspunsul este că mintea noastră nu este suficient de pură.

Lama Dvora povesteşte că a luat parte la învăţăturile lui Geshe Lotar pe care acesta, le-a susţinut în New York, pe tema serviciului făcut Lamei şi cum este să fii lângă un Lama.

Geshe Lotar este călugăr tibetan, intrat de mic copil în mănăstirea Sera May, aceeaşi mănăstire din care a provenit şi Ken Rinpoche. Ken Rinpoche a fost ca un tată spiritual pentru copilul Geshe Lotar, iar când acesta s-a făcut mai mare, Ken Rinpoche a devenit Lama lui. Deci Geshe Lotar a fost discipolul lui Ken Rinpoche. Toata viaţa lui, de la vârsta de şase ani a fost în serviciul Lamei lui. Un serviciu perfect. El este exemplu de cum să fi cu un Lama. În perioada invaziei chineze în Tibet, Geshe Lotar şi-a riscat de câteva ori viaţa pentru a-l salva pe Ken Rinpoche.

Geshe Lotar, pentru a-şi urma Lama în Statele Unite, a făcut cerere de a obţine green card şi a reuşit, dar Ken Rinpoche îi ceru să se întoarcă la Sera May. Dacă Lama a spus că trebuie să se întoarcă, Geshe Lotar s-a întors la mănăstire în profida faptului că avea drept de imigrare.

Lama Dvora povesteşte că după multe rugăminţi a reuşit să primească înregistarea conferinţei. Geshe Lotar nu a permis să fie puse învăţăturile pe internet, iar la întrebarea de ce nu este de acord, spuse următoarele: “chiar în timpul lui Buddha, oamenii nu i-au înţeles învăţăturile şi mai mult, l-au defăimat. Desigur, că mulţi vor fi cei care vor înţelege greşit această învăţătură despre devotamentul faţă de Lama şi vor spune: Ah, asta este sectă!”

Geshe Lotar spunea : „Cu toţii dorim să fim Buddha. Cu toţii dorim să-l întâlnim pe Buddha. De ce nu-l întâlnim? Şi dacă l-aţi întâlni, l-aţi şi recunoaşte? Şi dacă ar apare ca yogin murdar şi descălțat, şi atunci l-ați recunoaşte? De unde ştiţi că nu l-aţi întâlnit?”

Aceaşi întrebare se pune şi despre fiinţele iluminate. Cum ştim că nu există fiinţe iluminate? Nu ştim. De aceea avem îndoieli, pentru că nu le-am întâlnit, dar asta nu înseamnă că ele nu există, ci pentru că mintea noastră nu este suficient de pură.

Toate fiinţele de lumină încearcă tot timpul să ajungă la noi și să ne ajute, dar datorită straturilor de ignoranţă care ne înconjoară, nu le putem percepe, nu le putem distinge. Şi acesta este şi motivul pentru care avem îndoieli în ceea ce priveşte existenţa lor.

Aceste îndoieli sunt foarte distrugătoare, pentru că dacă nu suntem siguri că aceste fiinţe există cu adevărat,  practica pe care o facem, practica care ne va conduce spre ele nu va fi puternică şi nici nu ne vom implica în totalitate în ea.

A depune ofrande pe altar este antidot la îndoielile pe care le avem.

 

Ce oferim?

Pe masa altarului se pun şapte boluri. Ele, de fapt vin din tradiţia indiană, şi exprimă modul în care era întâmpinat oaspetele într-o casă.

1. 1. Mai întâi i se oferea apă de băut. Deci primul bol reprezintă apa de băut.
   2. După care i se spălau picioarele, pentru că oamenii mergeau desculţi prin praf. Deci apă pentru picioare.
   3. Apoi oaspetelui i se ofera flori. Deci al treilea bol reprezintă florile.
   4. Al patrulea bol reprezintă beţisorul parfumat.
   5. Al cincelea bol reprezintă ofranda luminii.
   6. Al şaselea bol – uleiuri parfumate pentru ungerea corpului. Obiceiul era ca musafirul să fie masat pe piept cu uleiuri plăcut mirositoare.
   7. Al şaptelea reprezintă mâncarea. După ce oaspetele se relaxa, i se oferea o masă bună, gustoasă şi aranjată estetic.
   8. Bolul al optulea reprezintă muzica. Câteodată în locul bolului cu apă se pune un clopoţel sau disc.

Toate acestea sunt doar reprezentări ale ofrandelor pe care le dăruim. Cui le dăruim? Le dăruim fiinţelor de lumină ca să vină să ne ajute în meditaţie. Este modul în care le tentăm să vină la noi, “le mituim”. Cu cât vom pătrunde mai adânc în acest obicei minunat, cu atât vom şti să-l preţuim mai mult. La început vom face toate acestea în mod mecanic, dar cu timpul veţi vedea ce energie frumoasă se va crea în cameră.

 

Karma ce sprijină practica

Pentru a reuşi în meditaţie avem nevoie de multă energie pozitivă, de multe acte de binefaceri. În caz contrar, vor apare piedici:

– ori mintea va fi distrasă,

– ori vor apărea obstacole financiare,

– sau nu vom avea timp să medităm pentru că suntem nevoiţi să muncim,

– sau vecinii fac zgomot,

– sau avem probleme de sănătate care nu ne permit să practicam.

Pot apare nenumarate obstacole în calea meditaţiei, sub toate formele posibile, şi de aceea este nevoie să acumulăm multă energie pozitivă pentru a le evita.

Vom discuta puţin mai tarziu despre acest subiect.

 

Cum oferim?

Conform tradiţiei budiste, bolurile se asează în linie dreaptă, cu o mică distanţă între ele. Acest fapt semnifică dorinţa noastră de a fi cât mai apropiaţi de profesor. De aceea este bine ca în timp ce aranjăm bolurile să ne gândim la relaţia noastră de apropriere faţă de el. Aceste gânduri, această dorinţă de a fi cât mai aproape de un profesor, crează karma care ne va aduce profesorul spiritual de care avem nevoie în această viaţă.

 

Sfințirea ofrandei

Pe masa de altar se pune şi o reprezentare a lui Buddha. Nu neapărat al istoricului Buddha Shakyamuni. Sensul de Buddha este de fiinţă trezită, iluminată.

Obiectele care se pun pe masa de ofrande reprezintă:

– faptele curate
– vorba pură
– gândurile pure ale fiinţei iluminate, lucruri pe care şi noi le dorim. De aceea va trebui    să le purificăm.

Să spunem că vrem să oferim mâncare, dar nu vrem să punem pe altar mâncare obișnuită, de aceea va trebui să o purificăm. Orice lucru care se află pe altar nu mai este ceva firesc, ci are semnificaţii sacre.

 

Purificarea obiectelor de pe altar se face cu ajutorul mantrei:

Om Ah Hung

 

Om      = simbolizează faptele pure a lui Buddha,
Ah       = vorba pură a lui Buddha,
Hung   = mintea pură a lui Buddha, care are înţelepciunea perfectă.

Deci când aşezaţi mâncarea pe masă spuneţi: Om Ah Hung, şi mâncarea voastră va deveni hrană zeiască.

Fiinţele iluminate gustă din ofrande? Da, dar ele nu le mănâncă ci iau doar  esenţa lor. Pentru că ele sunt cu noi tot timpul, ştiu bine ceea ce facem, şi asta pentru că sunt atotştiutoare.

 

Ce vom face cu ofrandele după practică?

Dimineaţa se aranjează altarul. Seara înainte de a merge la culcare, vom vărsa apa din boluri şi vom oferi ofrandele, vietăţilor de afară.

 -Apa din boluri se va pune la flori. În nici un caz nu se varsă apa în chiuvetă sau în canal. Uscăm bolurile, le punem puţin peste beţisorul parfumat care fumegă şi le asezăm pe masă cu gura în jos.

 -Mâncarea sfinţită o vom pune afară, într-un loc unde ştim că pot veni vietăți care să o mănânce. Ea se poate oferi de asemenea spiritelor flămânde. Ea nu se va arunca la gunoi, pentru că este sfinţită. Imaginaţi-vă că aranjaţi masa pentru toate vieţuitoarele şi le poftiţi să vină să se hrănească din bucatele pregătite. Ele vă aud. Puteţi pofti la masă şi spiritele flămânde ( preta), sunând din clopoţel. Puteţi aprinde şi un beţisor parfumat, pentru că ele sunt atrase de foc.

 – Nu este bine să mâncaţi din ofranda pe care aţi pregătit-o, pentru că altfel este ca şi când aţi fi pregătit-o pentru voi înșivă, puteţi să o oferiţi prietenilor voştri. Actul de dăruire trebuie să fie lipsit de orice interes personal.

 

3. Poziţia în meditaţie, refugiul şi generarea Bodhicittei.

A treia pregătire preliminară este poziţia corpului în meditaţie. Vom avea o lecţie întreagă dedicată numai acestui subiect.

În general, se recomandă poziţia lotusului sau jumătate de lotus. Cine nu poate, poate să stea aşezat, ori cu picioarele încrucişate, ori pe scaun.

Lucrul cel mai important în toate poziţiile de meditaţie, este ca spatele să fie drept. În fazele avansate ale practicii, atunci când prana începe să treacă prin canalul central, spatele se va îndrepta automat.

După ce ne-am asezat în poziţia corectă, vom merge la refugiu şi ne vom genera bodhicitta. În limba tibetană se spune:

Kyamdro semkye

Kyamdro    = a merge la refugiu
Semkye       = generarea bodhicittei.

Această etapa cuprinde refugiul şi generarea bodhicittei.

 

Refugiul

În general, refugiul înseamnă a ne refugia în lucruri spirituale şi nu în cele materiale. Refugiul în înţelepciune, în compasiunea care se va crea în inima noastră când vom deveni Buddha. Vom spune: mă voi încrede doar în lucrurile spirituale şi nu în lucrurile materiale, bani, reputaţie , după care fug toata ziua. Toate acestea le voi pierde intr-o buna zi.,,

Pentru un practicant spiritual, lucrurile materiale nu contează, ci doar în măsura în care acestea îi susţin practica. În cazul în care avem nevoie de mâncare, de bani sau de o casă pentru a putea practica, atunci ele sunt cu adevărat importante.

 

Motivaţia pură şi bodhicitta

După refugiu, vom începe să ne generăm bodhicitta şi motivaţia pură.

Trebuie să fie foarte clar, că nu practicăm pentru scopuri lumesti, pentru plăcerile vieţii, ci pentru a ieşi din suferinţă şi odată cu noi, să iasă şi toţi ceilalţi. Practica pe care o facem este de transforma lumea suferindă. Noi nu practicăm ca să murim. De aceea practica trebuie să fie cât mai pură, iar puritatea ei constă în dorinţa de a eradica cu desăvârșire orice formă de suferinţă, şi a noastră şi a celorlalţi. Aceasta este motivaţia Bodhicittei.

Rugaţi-vă să reuşiţi în practica voastră astfel încât să puteți să-i ajutaţi pe ceilalţi la un nivel cu mult mai profund, iar toate forţele universului se vor angaja să vă sprijine întru totul. Toate forţele universului vă vor sprijini dacă motivaţia voastră este pură. Dacă ea nu este pură, puteţi sta şi 1000 de ani pe perna de meditaţie şi nimic nu se va întâmpla.

În actul de refugiere în lumea spirituală există şi o doză de frică. Cui nu îi este frică înseamnă că nu ştie ce-l asteaptă. Bineînţeles că scopul nu este de a speria oamenii ci mai degrabă de a-i impulsiona să iasă din suferinţă, pentru că dacă nu vor face nimic, suferinţa va veni cu siguranţă.

Sunt destui care spun: mie nu mi-e frică de moarte!. Cui nu îi este frică nici nu va veni la curs. Alţii spun: Ok, am auzit, am încă timp! Adevărul este că nu ştim când ne va surprinde moartea. Iar dacă ea va veni când încă nu suntem pregătiţi, nu vom deţine controlul asupra a ceea ce se va întâmpla în continuare. Iar tristul adevăr este că avem buzunarele pline de karmă negativă, pentru că suntem egoişti, pentru că suntem preocupaţi în permanenţă de noi înşine. Aceste karme generează numai suferinţă, nu ştim să fim fericiţi şi nici cum să creăm fericirea. Acesta este şi motivul pentru care nu suntem iluminaţi.

 

Semnificaţia şi importanţa diferitelor elemente

Toate învăţăturile pe care le auzim sunt străine de cultura în care am crescut.

Lama Dvora povesteşte că atunci când s-a dus prima oară la Ken Rinpoche, camera în care Ken Rinpoche conducea ceremoniile budiste, era plină de statui ale lui Buddha, pereţii erau decoraţi cu Thangka aurite, oamenii se prosternau , se aruncau cu orez. Când Lama Dvora a văzut toate acestea, i s-au părut atât de străine încât a ieşit repede afară.

Toate învăţăturile, fără nici o excepţie au fost transmise de către maeştri iluminaţi pentru a ne aduce la iluminare. Singurul scop din agenda lui Buddha a fost acela de a ne scoate din suferinţă. Buddha nu a fost interesat să promoveze nici o doctrină, ci singura lui dorinţă a fost să ne aducă la iluminare.

Multe dintre subiectele prezentate în aceste studii, nu putem înţelege adevăratul lor sens pentru că încă nu suntem iluminaţi, de aceea este bine să le punem deoparte, să le punem pe un raft imaginar şi să revenim mai târziu asupra lor. Dar în nici un caz să nu le subestimaţi sau să le desconsideraţi.

Va veni ziua când veţi înţelege totul, când veţi intra în Mandala, unde nimic nu mai este obişnuit sau trivial.

Toate practicile pe care le facem, toate învăţăturile, toate ceremoniile, toate prosternările se bazează pe înţelegerea karmei, a vacuităţii şi a fiinţelor iluminate.

Pentru ca practica noastră să reuşească, va trebui să mobilizăm toate elementele legate de corp, vorbă si minte:

    – reprezentarea fizică,

    – reprezentarea din gândul nostru,

    – reprezentarea din binecuvântarea sau refugiul pe care le spunem.

Atunci când suntem plecaţi în excursie nu este nevoie să luăm toate bolurile după noi, ci este suficient să avem o statuetă mică a lui Buddha şi o floare, lucruri care reprezintă toate elementele de care avem nevoie pentru a practica.

 

A crea o lume pură

Mandala este un cuvânt în limba sanscrită, ceea ce înseamnă disc.

În limba tibetană se spune:

Kyilnkor

Mandala reprezintă lumea perfectă în care trăiesc fiinţele iluminate. Este paradisul tantric la care dorim să ajungem. Există tot felul de Mandala, pictate sau făcute din nisip.

Unde se află această Mandala? Mandala va fi locul în care vom trăi când ne vom ilumina. Ea va fi tot atât de reală pentru noi precum este reală camera în care ne aflăm. Mintea noastră umană percepe locul în care ne aflăm ca fiind o cameră în care trăiesc oameni, dar când mintea se va purifica va percepe acelaşi loc ca fiind Mandala. Această cameră este reală pentru mintea care este în prezent, într-o anumită stare, dar când ea va trece prin procesul de purificare, lumea va fi cu totul alta. Lumea care ne înconjoară este doar o proiecţie care vine din mintea noastră. Totul este gol de orice natură, totul este doar o proiecţie. Vom proiecta Mandala dacă vom avea seminţele necesare pentru a o proiecta şi numai atunci vom fi în ea.

Acelaşi lucru se petrece şi cu infernul. Dacă omul va proiecta infernul, atunci va fi în infern. El poate fi aici, chiar acum.

Tibetanii îl consideră pe Dalai Lama ca fiind materializarea lui Avalokitesvara, Buddha compasiunii. De ce noi îl vedem ca fiind un om bătrân? Ceea ce noi vedem şi ceea ce el percepe, sunt două lucruri total diferite. Nu avem nici cea mai mică idee de felul în care se vede pe el însuşi, pentru că totul este doar o proiecţie.

Şi pentru asta, trebuie înțeleasă bine vacuitatea, trebuie înţeles faptul că tot ceea ce experimentăm este complet subiectiv, este doar o proiecţie din mintea noastră impusă de către karma ce s-a acumulat în urma comportamentului nostru faţă de ceilalţi.

O persoană care a făcut multe binefaceri  şi roadele lor s-au materializat, ceea ce el vede şi ceea ce eu văd sunt două lucruri complet distincte. Este exact aceeaşi situaţie despre care am mai vorbit, atunci când unii mă percep într-un fel şi alţii în altul iar cu cât ne vom apropia mai mult de iluminare, veţi începe să vedeţi fiinţele cum strălucesc.

Toate aceste lucruri se potrivesc cu povestea despre Isus. Când Isus a început să meargă pe apă, au fost unii care l-au văzut şi alţii care nu. Ei încă nu puteau merge pe apă, dar îl văd pe cineva care merge pe apă, când erau foarte aproape de El. Unii, cu toate că s-au aflat în momentul evenimentului, exact în cele două minute în care Isus a mers pe apă s-au uitat în altă direcţie şi nu au văzut minunea. Şi au fost alţii care nu au avut karma să fie prin preajma locului când s-a petrecut minunea.

 

A da forţă meditaţiei

Suntem încă la practica 3 legată de poziţia corpului, practica în care au fost introduse Bodhicitta şi refugiul. După ce ne-am aşezat pe perna de meditaţie, se va merge le refugiu şi se va genera Bodhicitta.  Ce se va întâmpla dacă nu vom face toate acestea? Mintea noastră obişnuită, plină de ignoranţă, preocupată permanent de ce avem nevoie, preia controlul. Este acea minte cu care suntem atât de obişnuiţi şi care ne va duce în mormânt. Dacă nu vom face nimic, este tot cea ce ne aşteaptă.

De aceea, va trebui să ne creem în mod conştient şi deliberat un alt mediu, unul pur.

Vom spune: „acum voi practica pentru a putea ajuta orice fiinţă, voi practica pentru ca să nu mă mai preocupe persoana mea, ci să mă îngrijesc să-i scot pe toţi ceilalţi din suferinţă”. Numai în acest context trebuie practicat.

Aceste intenţii dau multă forţă meditaţiei, pentru că în loc să mă preocup de mine însumi sau să-mi liniştesc mintea, mobilizez puterea tuturor, mobilizez energia întregului univers. Rezultatele unei asemenea practici nu vor întârzia să apară.

 

4. Câmpul de binefaceri/merite

Pentru că dorim să intensificăm energia meditaţiei, vom vizualiza ceea ce noi denumim: Câmpul de binefaceri.

Tsok Shing

sok      = adunare sau grupare,
Shing   = câmp

Tsok Shing înseamnă adunarea fiinţelor iluminate sau grupul de fiinţe iluminate.

 

În posterul de pe pagina următoare:                                                                                 

În centrul se află Lama, învăţătorul care ne învaţă, care are puterea de a ne influenţa, în faţa căruia ne deschidem inima noastră şi care ne ajută să progresăm. El este învăţătorul inimii noastre.

În acest poster, este desenat în centru Je Tsongkapa cu pălăria galbenă specifică liniei Gelugkpa. Deasupra lui se află rânduri de mari Lama care simbolizează linia de maeştri. Ei sunt învăţătorii lui Je Tsongkapa, după ei  învăţătorii lor şi aşa mai departe până la îngeri.Toţi aceştia sunt cei care au adus Dharma la Lama mea, iar prin ea a ajuns la mine.

În partea stângă a Lamei se află o altă grupă de maeştri, denumită Linia de înţelepciune. Aceştia sunt  marii înţelepţi care ne-au transmis învăţăturile despre vacuitate. În această grupă se află Manjushri, Arya Nagarjuna şi maestrul Vasubandhu. Toţi aceşti maeştri au transmis toată cunoaşterea despre vacuitate şi înţelepciune.

În partea cealaltă, se află linia de maeştri denumită Linia de acţiuni extinse. Aceasta este linia de Bodhisattva, care începe de la Avalokiteshvara , apoi maestrul Shantideva, toţi înţelepţii care au transmis învăţăturile despre Bodhicitta. Învăţături despre altruism şi despre aspiraţia de eliberare a tuturor fiinţelor din suferinţă.

Am mai discutat despre importanţa îmbinării înţelepciunii cu Bodhicitta, spre a ajunge la iluminare.

Sub Je Tsongkapa se află rânduri cu diverşi îngeri tantrici, care ne vor ajuta, după ce vom intra în tantra, să ajungem la iluminare.

Mai jos sunt reprezentaţi rânduri cu Arhat şi rânduri cu Arya. Iar mai jos este reprezentată sangha, cei care au perceput vacuitatea în mod direct şi care pot să ne înveţe şi să ne îndrume pe cale. Nu toţi cei care sunt în acest tablou sunt iluminaţi dar sunt foarte aproape.

 

Lama noastra reprezintă întregul câmp de binefaceri

Personajul cel mai important din acest câmp de binefaceri este Lama noastră, pentru că toată înţelepciunea fiecărei linii de maeştrii se scurge prin Lama şi este dirijată spre noi. De aceea se spune că Lama noastră este cea mai importantă figură din tot tabloul, pentru că ea ne va conduce spre iluminare.

Fără Lama, nu se poate ajunge la iluminare. În toate scripturile se accentuează faptul că Lama este mai presus de orice Buddha şi de orice alt înger, deoarece numai acesta mă va duce la iluminare. Pentru mine, el este cel mai important.

Deoarece tabloul este plin de figuri, nu ne putem imagina în minte totul, de aceea există o versiune mai scurtă a câmpului de binefaceri, şi aceea de a o vizualiza numai pe Lama. El reprezintă înţelepciunea tuturor maeştrilor şi toate învăţăturile lor vin prin el.

Bineînţeles că la început este greu să vizualizăm chiar şi pe Lama, de aceea este bine să începem cu silueta lui şi încet încet să completăm şi alte detalii.

În toată literatura budistă se subliniază faptul că Lama pentru noi este însuşi Buddha. El acţionează exact ca Buddha şi ne învaţă ceea ce avem nevoie pentru a ajunge la iluminare. Şi dacă el ne învaţă ceea ce ne aduce spre iluminare – atunci poate că într-adevăr el este Buddha. Cine mă învaţă astfel de lucruri? Şi dacă nu-l putem încă vedea pe Lama, Buddha, asta nu înseamnă că el nu este Buddha.

A ne antrena de a-l vedea pe Lama ca pe un sfânt, este o parte a practicii spirituale, iar dacă vom practica şi vom reuşi în ea, acest lucru ne va mări toate şansele să ajungem la realizări spirituale.

După cum am mai spus, este greu să vizualizăm întregul câmp de binefaceri, de aceea este bine să începeţi cu imaginea Lamei. Nu încercaţi să vă imaginaţi pe cineva faţă de care nu aveţi prea multe sentimente, pentru că meditaţia nu va avea forţa necesară. Vizualizaţi persoana pe care o îndrăgiţi, persoana care vă stârneşte emoţii înalte şi profunde.

 

5. Şapte paşi preliminari

A cincea dintre cele şase pregătiri preliminare, se numeşte şapte paşi preliminari. Vom vorbi mai pe larg în partea a doua a lecţiei nr. 2 despre aceşti paşi. Ei sunt următorii:

1. 1. 1. Prosternarea. După ce ne-am invitat învăţătorul, ne vom prosterna la picioarele lui, vom face o prosternare mentală. Atunci când ne prosternăm mintal înseamnă a admira însuşirile sublime ale Lamei, compasiunea şi înţelepciunea lui Buddha. Admirăm lucrurile pe care şi noi dorim să le dezvoltăm.
      2. Dăruirea de ofrande.
      3. Confesiunea sau spovedania.
      4. Bucuria pentru faptele bune pe care le-am făcut şi bucuria pentru binefacerile făcute de Lama.
      5. Rugămintea pe care o facem Lamei să ne transmită învăţături.

De ce trebuie să-l rugăm pe Lama, pentru că el oricum moare din dorinţa de a ne învăţa? A cere Lamei, plantează seminţele care vor avea ca rezultat învăţăturile înalte. Dacă nu vom cere, nu vom primi. Nu este suficient ca Lama să dorească a ne preda şi noi trebuie să fim pregătiţi pentru asta. Cu toate că toţi Buddha doresc enorm să ne înveţe, ei nu vor veni la noi dacă nu-i rugăm. Numai rugămintea noastră îi va face să coboare la noi. Deci, va trebui să le cerem mereu. Altfel, Buddha ne va vorbi, vorbi, vorbi, iar noi nu-l vom putea auzi.

 

6. Cerinţa, adică a cere Lamei să rămână cu noi.

De ce trebuie să-i cerem Lamei să rămână cu noi? Dacă cineva nu doreşte, nu se roagă şi nu cere  – Lama va pleca. Karma Lamei este lunecoasă, pentru că este practic imposibil să se ajungă la iluminare fără Lama.

– A întâlni un Lama este extrem de rar,

– chiar şi după ce ne-am găsit un Lama, a rămâne lângă el este de asemenea, extrem de rar,

 – mai mult, ca el să rămână lângă noi şi să nu i se întâmple nimic şi nouă să nu ni se întâmple nimic, este ceva excepţional.

Unul dintre cele mai grave lucruri care ni se pot întâmpla este să ne pierdem interesul faţă de Lama.

Lama poate fi aici cu noi, arzând de dorinţa de a ne învăța, iar noi îl coborâm din ceruri pe pământ, făcându-l un om simplu, plin de defecte. Cu alte cuvinte ne-am pierdut Lama. Este cel mai frecvent mod de a pierde un Lama.

Ce ne aduce la acest fapt?

– comportament nerespectuos faţă de Lama,

– a nu-i cere să rămână,

– a ne concentra pe imperfecţiunile pe care le vedem la el,

– a crede că defectele sunt numai ale lui. În felul acesta, l-am pierdut garantat,

– a îndepărta pe alţii de Lama lor, lucru care deja ne asigură că ne vom îndepărta noi înşine de Lama noastră. Karma de a îndepărta oamenii de un Lama, este una dintre cele mai grave,

– a-l critica, a-l deprecia,

-să-i determinăm pe alţii de a se îndoi de Lama lor, fapt care mă va determina să mă îndoiesc de propria mea Lama. Iar dacă vom facem aşa ceva, totul s-a terminat, ne-am blocat calea spre iluminare.

După cum constatăm, responsabilitatea aparţine în întregime elevului.

Dacă elevul este plin de compasiune şi va dori să ajungă la iluminare pentru întreaga creaţie, va practica cum să fie lângă un Lama, cum să aducă un Lama şi îl va ruga pe Lama să vină la el.

 

7. Dedicarea – pas în care dedicăm fructele practicii noastre, pentru a ajunge la iluminare pentru întreaga creaţie.

 

6. A şasea pregătire – a ruga lama să ne binecuvânteze.

Ne-am întors la a şasea pregătire preliminară,

Solwa’n Dep

 

 sau

 

Sol’n Dep

ceea ce înseamnă a-l ruga pe Lama să ne dea binecuvântarea lui.

Jin Lab

Jin Lab înseamnă binecuvântare.

 

Ce înseamnă binecuvântare?

A primi binecuvântarea de la Lama, înseamnă a ne dezvolta calităţile spirituale. A cere Lamei să ne ajute să facem schimbări în mintea noastră, pentru a putea  dobândi calităţi spirituale pe care nu le avem încă sau să putem să le dezvoltăm pe acelea pe care le avem deja care nu sunt suficient de evoluate. Cum ar fi:

 – compasiunea

 – iubirea,

 – înţelepciunea,

 – dezvoltarea renunţării,

 – generarea Bodhicittei,

 – sau dezvoltarea aversiunii faţă de lucrurile materiale. Fără avesiunea  faţă de lucrurile lumeşti, este imposibil de ajuns la iluminare. Ele sunt ca şi greutăţile legate de picioare care ne vor scufunda şi îneca în lumea samsarică.

 

 

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

 

 

Introducere

Cursul numărul 3, este format din două părţi:

În prima parte se va prezenta tehnica meditaţiei, procedee care să ne ajute să progresăm în practica meditativă. Şi dacă suntem cu adevărat practicanţi serioşi, înseamnă că vom medita foarte mult.

Sunt mulţi care practică meditaţia ani de zile şi nu reuşesc să ajungă la rezultate. Diferenţa dintre o practică de succes şi una mediocră, este modul de aplicare a tehnicilor de meditaţie.

Deci, în prima parte a cursului vor fi prezentate tehnici de meditaţie, problemele care apar în timpul meditaţiei şi rezolvarea lor. Dacă aceste probleme nu vor fi rezolvate, putem rămâne mulţi ani blocaţi în ele.

A doua parte a acestui curs, va fi făcut sub formă de retreat [de retragare], sub numele: “Sursa binefacerilor mele”. În acest retreat, se va practica meditația şi vor fi prezentate subiectele asupra cărora vom medita.

Cu cât vom avansa mai mult pe calea spirituală vom înţelege şi mai mult importanţa practicii frecvente a meditaţiei. Meditaţia nu trebuie făcută din când în când, ci în mod regulat, zilnic, altfel nu vom progresa. Chiar dacă ascultăm cursul de faţă şi-l studiem, numai prin meditaţie vom ajunge la realizări spirituale. Nu ne vom putea dezvolta dexteritatea de a medita dacă nu facem acest lucru zilnic. Generaţii întregi de practicanţi dovedesc corectitudinea metodelor predate de către maestrul Kamalashila înainte cu 1200 de ani.

Ceea ce dorim este să ajungem la o minte liniştită, calmă, precum un lac fără valuri. Putem spune că mintea noastră de zi cu zi este ca un ocean zbuciumat, dar cu ajutorul meditaţiei ea se va calma, va deveni incredibil de tăcută şi liniştită. Numai în această stare de linişte, ne vom putea întâlni cu înţelepciunea şi vom putea percepe vacuitatea. Orice procedeu, care ne va ajuta să ajungem la aceste stări, este o binecuvântare. De aceea meditaţia este considerată o practică sfântă.

 

Linia pe care vine învăţătura este foarte importantă.

Succesul practicii este stabilit:

– de seriozitatea practicii voastre,

– de cunoştinţele pe care le deţineți în vederea practicii,

– şi, de asemenea, de linia pe care au venit aceste cunoştinţe.

Cu alte cuvinte veţi primi învăţăturile de la Lama Dvora, care, la rândul ei le-a primit de la profesorii ei, şi mergând înapoi pe firul transmisiilor vom ajunge la fiinţe iluminate, până la Buddha. Deoarece puterea acestui studiu vine de la aceste entităţi, valoarea transmisiei orale este inestimabilă. De aceea aceste învăţături trebuiesc transmise din gură în gură.

Cu toate că putem învăţa din cărţi, cd-uri sau din internet, pentru a progresa cu adevărat, este necesar să avem o legătură personală cu profesorul, iar învăţătura trebuie transmisă de la profesor la elev.

Gândiţi-vă, că ceea ce auziţi prin mine, e ca şi cum îl auziţi pe Buddha vorbind. Această linie care ajunge până la voi, este o mare binecuvântare, puterea ei fiind mai presus de orice cuvinte.

Dacă aveţi un profesor care vă învaţă, care este carismatic şi un bun practicant, întrebaţi-l de unde provine cunoaşterea lui, pe ce linie de maeştri se află. Dacă linia acestuia nu vine de la fiinţe iluminate, atunci nu este clar ce vă poate învăţa. Nimeni nu a ajuns la iluminare datorită farmecului personal al cuiva.

De aceea respectul faţă de linia pe care provin învăţăturile este foarte importantă. Un profesor bun, trebuie să se dea la o parte şi să fie precum un canal gol, curat, pur, pentru ca înţelepciunea să treacă prin el.

 

Textele pe care le vom folosi

Care sunt textele de care ne vom folosi în acest studiu?

1. Primul text se numeste Rugăciunea lui Samanthabdra, în limba tibetană se spune:

Sangpo chupay munlam Samantabhadra

Samantabhadra este considerat un mare bodhisattva. Au existat câțiva mari bodhisattva, care au fost nu numai discipoli foarte apropiaţi a lui Buddha, ci şi foarte avansaţi. Se spune că dacă ar apărea în faţa noastră un astfel de bodhisattva, nu am putea face diferenţa între el şi Buddha, iar Samantabhadra a fost unul dintre aceştia.

Samantabhadra este cunoscut prin vizualizările care se fac în meditaţie, în care se oferă ofrande din belşug. În rugăciunea Mandalei lungi, nu pe cea care o spunem, care se bazează pe învăţăturile lui, el ne spune cum să dăruim cât mai mult în meditaţiile pe care le facem şi dacă ştim să practicăm bine, acest lucru va fi o sursă de belşug şi materială şi spirituală.

După cum se ştie, ceea ce se întâmplă în viaţa noastră este rodul faptelor trecute. Deci dacă dorim abundenţă de orice fel, va trebui să dăruim abundenţă. Să dăm atât fizic cât şi în meditaţie. Samantabhadra ne învaţă cum să dăruim mai bine, cum să ne pregătim de meditaţie şi cum să reuşim în practica noastră.

 

2. Al doilea text este comentariul lui Je Tsongkapa asupra Lam Rim Chen Mo.

Je Tsongkapa

 

Je Tsongkapa a fost unul dintre cei mai mari înţelepţi tibetani, care a trăit între anii 1357 – 1419. El a adus budismul la un nivel de unitate, claritate şi eficienţă, nivel care nu mai fusese cunoscut înaintea lui.

 

Curentul Gelugkpa

Gelugkpa

 

Curentul Gelugkpa a început de la Je Tsongkapa. Asta nu înseamnă că el a întemeiat curentul, ci a fost dezvoltat de către discipolii lui. Je Tsongkapa şi învăţătorii lui au aparţinut de fapt curentului Kagyu, iar înaintea acestuia a existat Sakya. Unii dintre cei mai importanţi discipoli ai lui, au fost Kerdrup Je şi Gyaltsab Je.

Je Tsongkapa a scris textul Lam Rim Chen Mo.

Lam Rim Chen Mo

 

Lam             = cale
Rim              = etape
Chen mo   = mare

Lam Rim Chen Mo înseamnă Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare. De ce apare cuvântul mare? Pentru că textele Lam Rim  pe care Je Tsongkapa le-a scris sunt scurte, medii sau lungi.

În această scriere sunt prezentate în detaliu etapele spre iluminare, ce anume trebuie practicat, ce cunoaştere trebuie dezvoltată, ce trebuie să se înţeleagă. Lam Rim Chen Mo este un text foarte lung, complex şi greu de citit şi pentru că, acesta este foarte greu de înţeles, însuşi Je Tsongkapa a scris un comentariu asupra lui, comentariu de care ne vom folosi în acest curs.

 

3. Capitolul despre meditaţie care apare în textul Lam Rim Chen Mo se bazează pe învăţătura maestrului indian Kamalashila, ce a trăit între anii 740 – 795.

Cartea scrisă de el se numeşte Bahavana Krama în sanscrită, iar în limba tibetană Gom Rim.

Gom Rim

Textul maestrului Kamalashila este a treia sursă de informaţii.

 

Dezbaterea dintre maestrul Kamalashila şi călugărul Hwashong.

Maestrul Kamalashila a ajuns în Tibet ca urmare a invitaţiei regelui ce domnea în acele vremuri. Se spune că la curtea regală, a avut loc o dezbatere între maestrul Kamalashila şi călugărul Hwashong. Călugărul Hwashong preda o formă de meditaţie în care se punea accent pe focalizarea asupra respiraţiei sau a gândurilor sau a sentimentelor, după care se încerca să se golească mintea de gânduri, ajungându-se în acest mod la iluminare.

Maestrul Kamalashila, a replicat că nu există aşa ceva:

a. Pentru că, este practic imposibil să ne golim mintea de gânduri. Este posibil să ne rafinăm gândurile, să ajungem la un nivel foarte fin al gândirii, dar nu se poate ajunge la situaţia de a nu mai exista nici un gând. O astfel de situaţie nu există.

b. Nu este sigur că dacă vom ajunge la aceasta stare de linişte completă, vom ajunge la iluminare. Este nevoie de încă ceva, foarte important pentru a se ajunge la iluminare iar, în acest curs vom vedea despre ce mai este nevoie.

Maestrul Kamalashila câştigă dezbaterea propusă de către rege, iar după cum era obiceiul acelor timpuri, cu toţii trebuiau să adopte metoda celui care câştigă polemica. De atunci, cei care practică meditaţia urmează metoda lui Kamalashila, metoda care s-a dovedit a fi corectă, întru cât generaţii de practicanţi au ajuns la iluminare bazându-se pe știința care ne-a transmis-o maestrul Kamalashila.

 

Un mijloc şi nu un scop  

Maestrul Kamalashila ne spune că meditaţia nu este  scopul nostru, meditaţia este doar un mijloc de a ajunge la scop, un instrument de a ajunge la iluminare.

Noi nu trebuie să încercăm să ne liniştim mintea, nu acesta este scopul nostru, cu toate că cel care meditează ajunge oricum la această stare de linişte iar dacă acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că nu practicăm bine. Nu acesta este scopul în budism şi nu pentru asta a venit Buddha şi ne-a predat 50 de ani.

Scopul lui Buddha a fost cu mult mai mare, cu mult mai radical. Scopul lui nu a fost ca să devenim liniştiţi, ci să ieşim din orice formă de suferinţă, să ne eliminăm complet orice suferinţă fizică, sufletească, mentală, ireversibil. Mai mult de atât, să devenim capabili să-i îndrumăm şi pe ceilalţi ca să ajungă în acelaşi loc. Pentru aceasta a venit Buddha.   

Pentru a ajunge la nivele avansate de meditaţie, va trebui să ne dezvoltăm tehnici bune de meditaţie, şi asta ca mijloc şi ca scop în sine.

 

Programa cursului

În continuare vom vedea ce cuprinde acest curs.

1. 1. Prima parte – pregătirea pentru meditaţie. Asta înseamnă pregătirea camerei, pregătiri interioare pe care le numim ,,Cele şase activităţi preliminare,, dintre care a cincea dintre cele şase, cuprinde alte şapte componente.
   2. A doua parte – Cele şase condiţii ale mediului înconjurător, necesare reușitei meditației. Aici vom vorbi despre meditaţia în retreat şi despre condiţiile necesare mediului în care se face retreat.
   3. A treia parte – postura corpului, postura lui Vairochana. Opt puncte de postură.
   4. A patra parte – procesul mental. Vom discuta de procesul mental prin care trece cel care meditează, proces care cuprinde trei etape:

– cinci probleme specifice ce apar pe parcursul meditaţie;

– opt corecţii, cum pot fi aplicate aceste corecţii;

– nouă stadii mentale prin care trece cel ce meditează. Maestrul Kamalashila ne descrie 9 stadii pe care le parcurge omul în procesul de meditaţie, pornind de la stadiul iniţial al celui care face meditaţie 30 de secunde şi până la stadiul cel mai avansat al aceluia care a ajuns la perfecţiunea meditaţiei.

1. 5. A cincea parte – obiectul meditaţiei.

Obiectul meditaţiei trebuie să fie semnificativ. Sunt situaţii când este potrivit şi chiar util să se mediteze câteodată asupra unui obiect obişnuit, cum ar fi respiraţia. Toate meditaţiile încep prin concentrare asupra respiraţiei.

Cel care doreşte să practice serios meditaţia, şi care va petrece multe ore în a medita, obiectul lui de meditaţie trebuie să fie semnificativ şi care să-l conducă spre iluminare.

Este adevărat că putem ajunge la concentrare meditativă, fie că ne concentrăm pe respiraţie sau fie pe oricare alt obiect. Deci dacă medităm frecvent, ne putem dezvolta puterea de concentrare. Nici măcar nu trebuie să fiţi budişti pentru asta.

Lucrul cel mai important este de a se ajunge la un nivel foarte avansat de concentrare focalizată pe obiect.

Sunt destui oameni care reuşesc să ajungă la acest nivel, şi mai mult reuşesc să obţină tot felul de puteri paranormale, cum ar fi să vadă foarte departe sau să audă sau să citească mintea altora. Dar asta nu înseamnă că şi-au eliminat suferinţa.

Prin meditaţie, oamenii pot ajunge la nivele foarte înalte de calm, părând că nu mai suferă, dar aceştia încă nu au ajuns să-şi elimine cauzele suferinţei. De aceea se spune că această realizare spirituală nu îi va însoţi de la o viaţa la alta, până când nu vor atinge un nivel foarte avansat de înţelegere.

Ceea ce dorim, este să ajungem la un nivel extrem de înalt de concentrare, dar numai ca un instrument pentru atingerea obiectivelor înalte, care pot să ne elibereze cu adevărat din suferinţă şi să ne conducă la fericirea sublimă a iluminării, fericire, dincolo de orice ne putem imagina.

 

Tipuri diferite de meditaţie

În continuare vom vorbi despre câteva tipuri de meditaţie.

1. Primul tip se numeste  Gompaîn limba tibetană.

Gompa

 

Gompa înseamnă meditaţie. În limba sanscrită se spune Bhavana.

În limba tibetană există multe cuvinte legate de meditaţie după cum vom vedea în continuare. Gompa este un cuvânt general pentru meditaţie, ce îşi are rădăcina în cuvântul Kompa:

Kompa

 

Kompa înseamnă a practica ceva şi meditaţia este o practică a ceva, şi anume să creeze un obicei puternic în mintea noastră, până într-atât, încât să devină o parte din ea. Maestrul Shantideva spune că nu există nimic care să nu poată fi dezvoltat prin forţa obişnuinţei. Dacă:

–  bârfim în fiecare zi, se dezvoltă obiceiul de a bârfi,

– ştim să preţuim permanent, ne vom dezvolta recunoştinţa,

– dacă vom dărui mereu, ni se va dezvolta generozitatea.

Maestrul Shantideva ne sfătuieşte ca în cazul în care dorim să devenim generoşi cu ceilalţi, să începem cu un morcov sau cartof, şi să perseverăm. Aşa şi în meditaţie, începeţi să meditaţi măcar 30 de secunde dacă vă este greu să staţi mai mult timp. Iar dacă veţi persista, încet încet meditaţia se va înbunătăţi.

Când spunem a practica, nu ne referim numai la a sta pe perna de meditaţie şi a medita, ci la a ne obişnui cu obiectele meditaţiei, cu subiectele legate de meditaţie, care în budismul tibetan sunt tot atât de importante ca şi tehnicile de meditaţie.

2. Al doilea tip este Samten.

Samten

În limba sanscrită se spune Dhyana.

Cuvântul Samten are mai multe utilizări:

a. Cuvântul este utilizat pentru perfecţiunea a cincea.

În limba tibetană cuvântul pentru a cincea perfecţiune este:

Par Chin

Par chin înseamnă perfecţiune.

Iar în limba sanscrită Paramita.

Vă reamintim care sunt cele şase perfecţiuni:

– dăruirea
– moralitatea
– răbdarea
– bucuria efortului
– meditaţia
– înţelepciunea.

Deci, cuvântul Samten se utilizează atunci când ne referim la perfecţiunea meditaţiei.

 

b. O altă utilizare a cuvântului Samten este atunci când ne referim la nivelele de existenţă cu formă şi a celor fără formă. Există 4 nivele de lumi cu formă şi 4 nivele de lumi fără formă. Cei care ajung la Shamata sau Shine, şi continuă să progreseze spre nivele de meditaţie mai rafinate ajung în aceste lumi. Deci Samten este folosit şi în denumirea nivelelor foarte avansate de meditaţie.

 

c. De acest cuvânt ne folosim şi când denumim aceste lumi, adică primul Samten, al doilea Samten şi aşa mai departe. La aceste nivele fiinţele ies din existenţa umană şi ajung în lumile cu formă sau fără formă. Se spune că cel care a ajuns la primul Samten, şi în viaţa următoare va fi tot la acest nivel. Dacă a ajuns la al doilea Samten, în viaţa următoare se va regăsi în acelaşi Samten.

Aceste nivele pot fi atinse şi fără a percepe vacuitatea.

Aceste forme de existenţă sunt extrem de plăcute, fiinţele trăiesc în deplină desfătare şi fără suferinţe. Problema este că ele nu pot să se menţină în aceste stări, şi la un moment dat vor cădea din ele. De aceea nu sunt recomandate meditaţiile care conduc spre aceste nivele, cu excepţia cazului în care s-a ajuns la  perceperea vacuităţii.

 

A percepe vacuitatea în aceasta viaţă

Scopul acestor studii este de a ajunge la iluminare, iar pentru acest lucru este nevoie de a percepe vacuitatea în mod direct. Pentru a percepe vacuitatea va trebui să ajungem la primul Samten, nivel extrem de avansat, iar pentru asta va trebui să învăţăm să medităm foarte bine.

Rugaţi-vă: vreau să percep vacuitatea chiar în această viaţă.

Scopul vostru este de a ajunge la aceasta realizare spirituală, care este atât de unică şi excepţională, iar acest lucru este posibil de atins, pentru că dacă staţi şi vă uitaţi bine, în viaţa voastră există şi profesori şi condițiile care permit acest lucru. Dacă veţi face eforturi, viaţa voastră şi chiar moartea voastră vor deveni cu totul altceva.

Cel care percepe vacuitatea, lucru care se întâmplă numai în meditaţie profundă, garantat va ieşi din suferinţă, pentru că deja ştie cum s-o elimine.

Sunt oameni de ştiinţă care primesc premiul Nobel pentru faptul că au găsit remediul pentru anumite boli. Gândiţi-vă că cel care a perceput vacuitatea a găsit leacul pentru orice boală, nu numai fizică sau psihică, ci a oricărei forme de suferinţă.

Numai noi ne provocăm suferinţa, şi nici măcar nu ştim cum facem asta. Dar cel care a ajuns la înţelepciune, a perceput vacuitatea, înţelege foarte bine cum şi-a creat suferinţa şi va începe să acţioneze altfel. Este pentru prima oară când deţine controlul asupra karmei, de aceea evadarea lui din ciclul vietii şi al morţii este garantată.

Până nu vom ajunge la acest nivel de înţelepciune, vom fi sub influienţa forţei de gravitaţie a karmei, suntem sclavii ei.

 

3. Al treilea tip de meditaţie este:

Nyom Juk

În limba sanscrită se spune Samapatti.

Nyom = echilibrat, în limba sanscrită se spune Sama.
Juk = intrare, a intra sau a face ceva.

Nyom Juk înseamnă meditaţie echilibrată.

Acest nume are cateva semnificaţii:

1. 1. Am vorbit mai înainte despre nivelele Samten. Nyom Juk este cuvânt folosit în Abhidharmakosha, pentru a descrie tipul de meditaţie care determină naşterea omului într-unul din Samten. În acest sens, Nyom Juk se mai numeşte şi meditaţie cauzală, deoarece aceasta serveşte ca motiv la naşterea într-unul din aceste nivelele, ori în lumea cu formă, ori în lumea fără formă.
   2. A doua semnificaţie a cuvântului este demeditaţie foarte rafinată,numită şi meditaţia încetării, ca şi când în această meditaţie ar înceta toate funcţiile mentale, sau în care mintea care aproape ca încetat să mai funcţioneze.

La această stare, bineînţeles că nu se poate ajunge, pentru că niciodată funcţiile mentale nu se vor opri. De exemplu, funcţia care o îndeplineşte simţurile, adică al doilea agregat, nu încetează niciodată. Întotdeauna va exista gândul, dar sub o formă extrem de fină.

Acest tip de stare este descris în detaliu în Abhidharmakosha, pentru că există un anume pericol în această meditaţie şi anume cel care se află la acest nivel poate să creadă că se află în Nirvana, în timp ce încă nu şi-a eliminat toate afecţiunile mentale.

În această stare meditativă, plăcerea este imensă, şi asta datorită minţii care este super calmă. De aceea se poate crede că s-a ajuns la Nirvana.

Atâta timp cât nu se percepe vacuitatea în mod direct, nu se poate ajunge la Nirvana, pentru că nu au fost încă eliminate cauzele adânci ale suferinţei.

 

De ce se spune echilibrată ?

A dezvolta, a perfecționa meditaţia este de fapt un exerciţiu de echilibrare, adică a face ca mintea să devină echilibrată.

Mintea celui care nu practică meditaţia, este o minte agitată, este târâtă de simţuri în toate direcţiile, reacţionează în permanenţă, iar gândurile zburdă necontrolate. Cu alte cuvinte mintea este împrăștiată.

Un alt aspect al minţii celui care nu practică, este o minte ambiguă, marginită şi moleşită.

Unul dintre obiectivele importante ale meditaţiei este de a echilibra mintea în sensul de:

– a nu fi nici prea agitată, hiperactivă,

– şi nici să nu fie moleşită, plictisită.

A face ca mintea să fie echilibrată, este ca şi când învăţăm să şofăm, să ţinem volanul drept astfel încât să nu deviem nici la stânga, nici la dreapta.

 

Mintea şi corpul

Controlul minţii are influienţă directă asupra energiilor din corp. A ajunge la stăpânirea minţii înseamnă a stabiliza şi manevra energiile care se mişcă prin organism. Tibetanii denumesc aceste energii vânturile interne. Vânturile interne merg împreună cu gândurile. De aceea, atunci când practicăm echilibru minţii, ne echilibrăm şi corpul intern.

Pentru a ajunge la iluminare este nevoie de muncă interioară – muncă asupra minţii, a conştiinţei şi muncă exterioară – muncă asupra corpului energetic.

 

4. Al patrulea tip de meditaţie este :

Shine

Shi  = calm, pace, linişte
Ne  = loc sau loc liniştit. Sensul cuvântului Ne este de a sta calm, de a rămâne calm.

Atunci când medităm, începem să liniştim valurile oceanului, după care ele vor fi din ce în ce mai mici până când mintea va deveni un lac fără valuri, dar încă dedesubt mai este agitaţie,  gânduri mărunte care fug de colo colo. Cu timpul mintea devine calmă, liniştită şi foarte clară. Numai în această situaţie putem vedea.

Shine înseamnă pace meditativă. În limba sanscrită se spune Shamata.

Este deosebit de important să se ajungă la Shine, înainte de a se ajunge la Samten. După ce se ajunge la Shine, se mai continuă practica încă puţin până la primul Samten, dupa care se merge spre vacuitate.

 

Hlak Tong

Shine este legată de Hlak Tong.

Hlak Tong

 

În limba sanscrită se spune vipashyana. În limba pali se spune Vipassana. Pali este un dialect al limbei sanscrite, dialect vorbit în estul Asiei. Toată literatura Theravada este scrisă în pali.

Buddha a predat în limba sanscrită. Când budismul a ajuns în Tibet, tibetanii au tradus învăţăturile lui Buddha din sanscrită în limba tibetană. De multe ori când traduceau un cuvânt din limba sanscrită, traduceau de fapt impresia pe care o lasă cuvântul. Cuvântul vipashyana fiind unul dintre acestea.

Tong înseamnă a vedea, percepţie,
Hlak = excepţional

Cu alte cuvinte: percepţie excepţională. Stare în care se percepe vacuitatea, atunci când putem percepe prin ochiul înţelepciunii lucruri pe care nu le-am putut vedea înainte.

Hlak Tong sau Vipashiana reprezintă starea în care se ajunge la cunoaşterea profundă a realităţii, la înţelepciunea înaltă. La Hlak Tong se ajunge numai dupa ce a fost atins Shine, adică după ce mintea a devenit calmă şi clară.

Deoarece mintea şi corpul fizic merg împreună, atunci când se ajunge la Hlak Tong, corpul fizic nu va mai fi acelaşi. Omul care a fost, nu va mai fi același, pentru că el se află în deplin control. Cel care ajunge la acest nivel de meditaţie, deşi nu a perceput încă vacuitatea, este deja un mare maestru în arta meditației.

Aşa cum am mai spus, la Hlak Tong se ajunge dupa Shine. În loc de a se continua spre nivele mai rafinate de meditaţie, se va folosi gradul de concentrare înalt la care s-a ajuns, şi se va începe procesul de analiză şi de înţelegere mai profundă a vacuităţii, pentru ca în final să fie percepută în mod direct. În starea de Shine, mintea este extraordinar de calmă şi cu totul focusată. În acest proces analitic, încă există gânduri, deci mintea se mişcă uşor, iar în cadrul acestei mişcări, va trebui să se ajungă la stabilitatea minţii pentru a se putea percepe vacuitatea.

 

 

Pentru a se putea percepe vacuitatea
este necesară legătura cu învăţătorul

Fără un studiu aprofundat asupra vacuităţii, transmis de către învăţători care au perceput vacuitatea, nu se poate ajunge la această realizare. Este necesară legătura personală cu profesorul, a ne conecta la mintea lui şi a ne deschide faţă de el. Când cineva începe să avanseze pe calea studiilor despre vacuitate, prezenţa profesorului, al profesorului instruit, este extrem de importantă. Mai mult de atât: este nevoie de Bhakti, de devotament faţă de el.

 

5. Al cincilea tip de meditaţie este:

Ting Ngen Dzin

Ting Ngen înseamnă luminos, foarte clar.
Dzin înseamnă a ţine,

Ting Ngen Dzin înseamnă a ţine mintea clară. Acest cuvânt este încă un exemplu în care tibetanii nu au tradus mot-a-mot cuvântul, ci în funcţie de ceea ce se întâmplă în această stare meditativă. Chiar şi cuvântul Nirvana l-au tradus în limba tibetana Nyang nyen le depa, adică: a merge dincolo de orice suferinţă, de orice necaz.

În limba sanscrită Ting Ngen Dzin se spune Samadhi. Sensul cuvântului este de minte echilibrată, dar nu ne dă o idee clară a ceea ce înseamnă acest lucru.

Ting Ngen Dzin înseamnă de fapt concentrare focalizată pe un singur obiect.

În această meditaţie, mintea este focusată pe un singur punct, mult timp. Cine a ajuns la acest nivel, poate sta nemişcat patru ore şi mai mult pe un obiect imaginar pe care şi l-a ales, având în tot acest timp mintea clară, ascuţită. Această stare se asemănă cu cea în care privim un film de acţiune bun, care ne ţine în tensiune. O stare în care suntem complet treji şi cu o minte incredibil de clară.

O astfel de persoană care a ajuns să fie în permanenţă concentrare fără nici un efort, poate învăţa în câteva luni o limbă nouă, pentru că oriunde îşi doreste să-şi îndrepte mintea, ea va rămâne în acel loc.

O astfel de persoană nu se poate enerva, deoarece datorită puterii lui de concentrare prinde încă din faşă supărarea, încă înainte de a se întâmpla ceva în exterior. El este extrem de calm şi este o mare plăcere să stai în apropierea lui.

Fiecare dintre noi se află la un anume nivel Ting nge dzin, fiecare dintre noi are într-un fel sau altul abilitatea de concentrare. Chiar şi furnica are.

Cum ştim asta? Deoarece ea este capabilă să se concentreze pe o firmitură, dacă vrea.

Fiecare fiinţă vie are capacitatea de a se concentra. Scopul este să o aducem la acest nivel incredibil. De ce? Asta nu pentru faptul că acest nivel, este interesant ci pentru faptul că el este piatra de drum pe calea perceperii vacuităţii şi a eliberării din suferinţă, de a ne elibera de boală, de bătrânețe şi moarte.

 

6. Al şaselea tip de meditaţie este:

Nyam shak

Nyam shak înseamnă perceperea vacuităţii în mod direct. În limba sanscrită Samahita.

 

Obiecte sfinte

Meditaţia este de fapt o practică de a obişnui mintea cu o anumită situaţie, şi este foarte important de ştiut la ce ne antrenăm mintea.

Se spune despre un practicant că ar fi locuit  mult timp într-o peşteră, făcând meditaţie asupra uneia dintre figurile tantrice, descrisă ca având coarne de taur. Meditaţia lui ajunsese atât de bună încât trăia cu impresia că are coarne cu adevărat. Povestea spune că acesta intrase în peştera înainte de a ajunge la acest nivel. După câţiva ani de stat în peşteră, când a vrut să iasă , nu a mai putut ieşi datorită coarnelor.

Dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să ne obişnuim a medita asupra obiectelor esenţiale, iar de aici vine puterea Tantrei.

Tantra ne oferă cele mai importante obiecte de meditaţie, de aceea ea ne poate scoate atât de repede din suferinţă.

Dacă într-adevăr, dorim să devenim un înger, să avem un corp de lumină, o minte atotștiutoare, iubire necondiţionată şi o nesfârşită compasiune, vom trebui să ne expunem mintea obiectelor sfinte, cum ar fi Buddha. Este foarte important să ne obişnuim cu această figură iluminată şi să medităm asupra ei.