Pregătire pentru tantra
Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări
Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3b-Perfecțiunea înțelepciunii
Se poate ieși din suferință
Până acum am trecut prin etapele căii, începând cu rezultatul final – iluminarea tantrică. Prin transmiterea acestor învățături, se speră să nu rămâneți cu impresia că toate aceste etape sunt imposibile, pentru că, de obicei, credeți că sunteți doar simple ființe umane și nu puteți face toate aceste lucruri.
Da, este adevărat, că suntem cu toți ființe umane, dar asta nu înseamnă că este imposibil de ajuns la iluminarea completă a lui Buddha. Dar, dacă vom urma toți pașii, așa cum ne-a învățat Je Tsongkapa, și vom practica așa cum trebuie sub îndrumarea învățătorilor, vom înțelege karma și vacuitatea, nu va mai exista nici un motiv ca să nu percepem o altă realitate cu mult mai plăcută.
Așa cum karma ne forțează să trăim realitatea prezentă, este foarte posibil ca atunci când practicăm calea, lumea noastră să înceapă să se schimbe, în timp ce oamenii din jurul nostru vor continua să facă aceleași lucruri. Ei nu vor putea sesiza schimbarea, pentru că din exterior nu se va vedea nimic. Eu însumi, nu pot vedea ceea ce proiectează fiecare, pentru că nu am încă mintea lui Buddha.
În cazul în care încă mai experimentăm o lume care suferă, în care încă au loc războaie și accidente, incendii, lipsuri, singurătate, pierderi, îmbătrânirea și bolile – înseamnă că nu am făcut destul. Ori, practica noastră nu este suficient de bună, ori ceea ce am făcut bun, încă nu a dat roade. De aceea îmbătrânim, ni se degradează trupul și sănătatea, îi vedem pe cei din jurul nostru murind cu timpul. Cu toții se află în procesul morții.
Cu toții suntem în ghearele Lordului morții. Întregul univers se află sub controlul lui, iar el este foarte mulțumit. Mergem liniștiți la muncă, la teatru, în străinătate, la nunți, la petreceri, iar Lordul morții își spune: Mai devreme sau mai târziu, vor veni cu toți la mine. Nu-mi fac nici o grijă. Sunt toți ai mei. Dar, când oamenii încep să practice, acest lucru îl enervează extrem de tare și începe să-și arate colții. Cum se manifestă acest lucru? Prin faptul că vor începe să apară tot felul de greutăți. Oamenii încep să devină confuzi, încep să găsească cusururi învățătorului. Vor începe brusc să-și spună: Stai așa, ce fac eu aici? Este idolatrie. Toate acestea le provoacă forțele întunericului.
Când veți ajunge să fiți în meditație profundă, veți simți aceste forțe și le veți cunoaște bine. În cazul celor care nu practică, Lordul morții nu are prea multe de făcut. El este mulțumit și își spune: samsara este dulce, ajung ei la mine!
Dacă nu veți face nimic, veți ajunge cu siguranță într-una din lumile samsarei.
Pentru a ieși din samsara, va trebui să depuneți multe eforturi, să înotați împotrivă curentului, să urcați pe povârnișul muntelui.
De aceea există această practică. Iar, dacă dorim să ajungem pe vârful muntelui, va trebui să practicăm:
- sub o îndrumare adecvată,
- și cu multa dorință.
Practica trebuie făcută treptat, cu discreție pentru a putea face calea. Perioadele de tranziție trebuie trecute în așa fel încât să nu ne demoralizăm, sau să cădem de pe cale. Totul trebuie făcut încet .
Încă câteva cuvinte despre distragerea atenției
Vom reveni puțin asupra versetului 9:
Lasă-mă să obțin repede
Pe drumul cunoașterii și a liniștii ,
O minte ce nu este distrasă de obiectele greșite
Și care înțelege semnificația perfectă
Printr-o analiză corespunzătoare.
După cum am menționat în lecția trecută există două forme de distragere a atenției:
- Mintea este distrasă de alte gânduri care nu țin de subiectul ales de meditație. Medităm asupra unui obiect, iar alte gânduri ne vin neinvitate în mintea noastră.
- Mintea este deviată de la subiectul ales, la un alt obiect bun de meditație.
Adică, am hotărât să medităm asupra unui Lam Rim al inițierii tantrice, iar mintea noastră decide să meargă la un alt Lam Rim. Asta înseamnă, că medităm asupra unui subiect bun, dar nu aceasta era obiectul asupra căruia ne-am decis să meditam. În felul acesta, am fost distrași de la obiectul inițial, lucru care nu ne va lăsa să ne concentrăm.
Distragerea atenției se spune în limba tibetană:
Yeng Wa
Yeng Wa – a muta ceva din loc în loc sau a devia.
Lokpe yul la yeng wa shi je ching
Yul – obiect,
Lokpa – greșit,
Lokpe yul – obiect greșit,
Yeng wa – distragerea atenției,
Shi je – a calma, a liniști.
Discipolul îi cere Lamei să-l binecuvânteze să-și poată calma distragerea atenției de la obiectele greșite.
Dacă Shi Je înseamnă a liniști, Shi Ne înseamnă pace meditativă. Cuvântul Shi are dublu sens: pace sau a calma.
- Atunci când nu există o înțelegere corectă a vacuității.
O altă formă de distragere a atenției – Yeng Wa este:
- când se meditează incorect,
- sau când înțelegerea vacuității este incorectă.
Pentru că aceste două aspecte ale erorii sunt foarte importante, vom vorbi în continuare despre ele. Ce înseamnă vacuitatea?
Realitatea iluzorie și cea supremă
Există două realități: una iluzorie și alta supremă. Când spunem realitate iluzorie în budism, asta nu înseamnă că realitatea este incorectă sau că ea nu există. Înțelegem perfect că acest obiect este o masă sau că acela este un scaun.
Atunci când spunem că realitatea este iluzorie, sau că este înșelătoare, nu ne referim la faptul că nu o înțelegem corect, ci la faptul că nu înțelegem de unde vin lucrurile. Neînțelegerea realității ce ne înconjoară, din acest punct de vederea ea este înșelătoare. Pe de altă parte, există și o realitate supremă.
Mai sunt și alte sinonime pentru realitatea iluzorie și anume realitate convențională sau relativă sau dependentă. În aceasta realitate, ni se pare că lucrurile vin din afara noastră, neavând nici o legătură cu noi, în timp ce, de fapt fiecare lucru, fără excepție, vine de la noi.
Și cel mai mare om ticălos din lume, vine tot din noi. Cu siguranță veți spune: cum se poate asta? Nu am făcut rău nimănui. Dar, dacă o asemenea persoană apare în viața noastră, el vine cu siguranță din noi. Încă nu putem accesa acest loc din mintea noastră, de aceea este nevoie să ajungem acolo și să-l curățăm, pentru că altfel, vor continua să apară în viața noastră astfel de persoane.
Atunci când suntem în Shine, ne direcționăm mintea spre vacuitate. Vacuitatea înseamnă lipsă.
De ce anume este goală vacuitatea?
Există tot felul de idei greșite despre vacuitate. Ken Rinpoche, obișnuia să glumească pe tema călugărului care revelase faptul că percepuse vacuitatea. Lama îl întreabă: ia spune și ce culoare are vacuitatea? Călugărul răspunse: galbenă. Și toți au râs de el, poreclindu-l “galbenul”.
Vacuitatea nu poate avea culoare, pentru că ea este o lipsă a ceva. Vacuitatea este goală de Gakja.
Gakja este acel lucru căruia îi negăm existența. Este acel lucru care apare în fața noastră, credem în el și este înșelător. El este un fals al realității iluzorii. Gakja este aspectul aparițiilor, care ni se par că există în afara noastră, pe când ele vin din interiorul nostru.
De ce anume este pixul gol?
Pixul este gol de a fi un pix de la sine, și independent de proiecția pe care o trimitem din mintea noastră, așa cum ne forțează karma, karmă determinată de faptele noastre trecute.
Aceasta este vacuitatea pixului conform școlii Prasanghika.
Acest lucru nu înseamnă că pixul nu există. El există și funcționează. Așa că, nu ieșiți afară și să începeți să spuneți: nu există case, drumuri, sau mașini. Ele, da există, și veți continua să fiți atenți când traversați strada, așa cum ați făcut-o și până acum. Ceea ce trebuie să înțelegeți, este de unde vin accidentele, iar atunci le veți putea evita. Și, pentru a le împiedica să se mai întâmple, va trebui să practicați. Bătrânețea, bolile, pierderile, moartea, vin toate, fără excepție, numai din voi.
În cultura noastră, nu omorâm în mod intenționat, dar se fac multe avorturi, în care femeile și bărbați sunt implicați în mod egal, faptă care se va întoarce asupra lor sub formă de boli, dureri cronice, pericole de viață. Acest lucru, este unul dintre cele mai grele moduri de a încălca preceptul de a nu omorî.
Unii susțin că vacuitatea înseamnă înțelegerea faptului că mintea este conștientă.
Definiția mintii este: ceva clar și știe. Realizarea faptului că mintea este conștientă și știutoare este foarte utilă, dar nu ne eliberează, spre deosebire de percepția directă a vacuității care, cu adevărat ne scoate din samsara.
Alții, spun că (adică diferitele școli budiste) „pixul este opusul a ceea ce nu este acest pix”, iar acest fapt este corect.
Să spunem că, pixul este așezat pe o foaie de hârtie. Ceea ce trebuie să facem este să identificăm că avem un pix și o foaie. Altfel, ele ar fi același lucru? Deci, în acest proces mental în care recunoaștem obiectul ca fiind un pix, facem o trecere în revistă a tuturor lucrurilor și ne spunem: asta nu, asta nu, asta nu, ah! acesta este pix. Prin acest proces trecem cu toții și el este corect. De aceea, spunem că” pixul este opusul a tot ceea ce nu este acest pix”. Apoi, aceștia spun: “aceasta este vacuitatea pixului”. Problema acestei concepții este că, deși este corectă, ea nu ne eliberează din suferință.
Ceea ce ne eliberează este înțelegerea că dacă ținem în mână acest pix, care funcționează și ne servește atunci când vrem să scriem ceva important, se datorește faptului că am ajutat pe alții să realizeze ceea ce își doreau, ceva util și important.
Acest lucru creează în noi un filtru, care, atunci când ne uităm spre lume, proiectăm lucrurile care funcționează pentru noi. Ce este un pix? Un pix este ceva care funcționează ca instrument de scriere, atunci când vrem să scriem. Dar, pentru ca el să funcționeze pentru noi, vom trebui să le permitem altora să funcționeze. Numai acest fapt ne creează pixul. Pixul nu vine din altă parte, ci vine din ajutorul dat altora.
Puteți spune: pixul vine de la fabrică. Acesta este cum avem pixul. Este modul în care a ajuns pixul la noi. Iar, dacă el ne servește acum, este în funcție de karma care se manifestă. Dacă avem karma bună, pixul va scrie în momentul critic.
Vacuitatea pixului – pixul este gol de acel lucru ce credem că este, și care de fapt, nu a existat niciodată. El este Gakja.
Gakja este acel aspect al realității, care mă înșală și mă face să cred că este real. Gândesc că pixul există în sine, și cred că așa trebuie să fie. Acesta este Gakja, pentru că, de fapt, niciodată nu a existat un astfel de pix, și nici nu poate exista un astfel de pix.
Dacă ar fi existat pixul de la sine, independent de mintea mea, atunci orice ființă din lume l-ar vedea ca pix, fapt care nu este adevărat. Nu există un astfel de pix. Un astfel de pix nu a exista, și nici nu poate exista vreodată.
Elefantul roz cu două capete
Pentru a vă ilustra această idee despre Gakja, acel ceva care nu a existat vreodată, dar care credem că există, ne atașăm de el și continuăm să suferim din cauza lui, vom lua exemplul lui Geshe Michael, al elefantului roz cu două capete care zburdă prin cameră. Atunci când mă refer la acest elefant roz cu două capete, deja în mintea voastră vi s-a format imaginea lui.
Începeți să verificați: este aici un elefant sau nu este? Ah, nu este nici un elefant! Cum de știți că nu există un astfel de elefant? Pentru că aveți idee despre ce este un elefant și ce este roz. Și, având imaginea unui elefant roz, începeți să-l căutați prin cameră: este sau nu este? Acesta este Gakja.
Ca să putem percepe vacuitatea, va trebui să înțelegem vacuitatea pixului, să înțelegem de ce anume este el gol. Va trebui să înțelegem ce este acest pix care credem că există, și care de fapt, nu a existat și nu poate exista vreodată. Este o mare înșelătorie, în care credem, ne agățam de ea și ne face să suferim.
Ceea ce s-a spus despre pix, este valabil și față de noi înșine
Nici ideea față de „cine sunt eu”, nu a existat și nu poate exista vreodată, dar suntem gata de luptă pentru ea. Părerea pe care o avem despre identitatea țării noastre, a poporului nostru, nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată, dar datorită ei, copiii noștri sunt uciși. De aceea, trebuie să ne lămurim foarte bine cu privire la aceste lucruri, înainte de a ne putea elibera.
Trebuie să înțelegem bine acest Gakja, iar aceasta este meditația asupra vacuității, adică de a pune diamantul sub microscop și de a-l examina. Diamantul este oriunde, este permanent în jurul nostru. Trăim în el. Aceasta este realitatea supremă/ultimă pe care nu o putem vedea.
Vacuitatea este aici tot timpul. Suntem scufundați în ea. Nu o vedem, deoarece ne agățăm de Gakja. Fugim să ne satisfacem ambițiile, trăim în iluzii. În Yoga Sutra se spune Vritti, ceea ce înseamnă distorsiunea minții.
Maestrul Patanjali spune: „Vrei să te eliberezi? Atunci va trebui să stopezi înșelăciunea minții, distorsionările pe care le face conștiința în mod permanent, determinate de neînțelegerea realității”.
Vă aduceți aminte de Sem Lung Jukpa Chikpa? Mintea și vânturile interioare merg permanent împreună. Atunci când distorsiunile se vor opri, vânturile vor intra în canalul central, iar când acesta se va deschide, vă veți găsi direct în Paradis, veți fi un înger.
Idei greșite despre vacuitate
– Unii spun: vacuitatea este să vezi negru, că totul este negru. Aceasta nu este vacuitatea. Vacuitatea este o lipsă, iar negrul este ceva. Nu aceasta este vacuitatea pe care dorim să o percepem. Noi dorim să percepem vacuitatea în sensul filosofic, în sensul de lipsă a existenței de sine, și nu a lipsei obiectelor, pentru că ele sunt aici. Și Buddha vede obiecte, numai că el le înțelege, înțelege vacuitatea lor.
Noi nu dorim să căutăm să vedem dacă există tavanul. Nu căutam așa ceva. Tavanul ne protejează de vremea de afară. Ceea ce căutăm este de a înțelege de ce există plafonul care ne apără de ploaie, vânt și soare?
Întrebarea este: de ce există acest ceva care mă protejează? Răspunsul este că am protejat pe alții. Vă duceți aminte de cele patru tipuri de dăruire? Este karma care ne creează acel filtru pentru noi, prin care vom vedea un obiect care ne protejează deasupra noastră. Și când această karmă se va termina, tavanul se va prăbuși sau pixul nu va mai scrie. Tavanele se prăbușesc când karma s-a epuizat. Dacă am văzut pe cineva care a avut nevoie de protecție și în mod conștient nu i-am dat-o, am plantat sămânța care atunci când va rodi, plafonul se va prăbuși. Numai în acest fel un plafon se năruie. Nu există nici un plafon cu existență proprie de sine.
– O altă idee greșită a vacuității este “nu există nimic”. Acest lucru nu este corect. Lucrurile există, dar nu sunt așa cum credem noi că sunt.
– O altă concepție este: “vacuitatea este strălucirea minții”. Este adevărat că atunci când medităm în mod serios, reușim să ne conectăm la strălucirea conștiinței. Mintea noastră este strălucitoare. Cu toate că acest lucru este adevărat, nu aceasta este vacuitatea. Atunci când mintea este pură, ea strălucește cu adevărat. Când cineva ajunge la așa ceva, experiența lui va fi incredibilă, dar nu este vacuitatea.
– În literatura budistă apare noțiunea: „conștientizare goală”. Acest lucru înseamnă percepție fără obiect, numai percepție. Nu există așa ceva. Ce înseamnă mintea? Mintea este ceva ce este clar și știe. Ce anume știe? Obiectele ei. Fără obiect, nu există subiect, și nici subiect fără obiect.
Cum putem distinge învățătura corectă de învățătura incorectă despre vacuitate?
Vă veți întâlni cu toate aceste concepții greșite despre vacuitate. Ele ne fac să ne pierdem timpul nostru prețios pentru a ne pregăti de a ajunge la Tantra, și să ieșim, în sfârșit din suferință.
În cazul în care învățătura nu implică o legătură strânsă cu păstrarea moralității, înseamnă că ceva este neregulă, deoarece karma și vacuitatea merg mână în mână. Dacă totul este gol, atunci totul va fi determinat de karma. Și, pentru că totul este determinat de acțiunile noastre din trecut, va trebui să fim super –morali, altfel vom continua să suferim.
Dacă va veni cineva să vă învețe o noțiune oarecare: despre negru sau despre strălucire, și nu include și comportamentul moral, acest lucru nu vă poate elibera.
Și invers, când cineva vă vorbește mult despre moralitate, și nu vă explică și natura goală a lucrurilor – acest lucru nu este în regulă și nici nu vă eliberează. Sunt mulți oameni care sunt religioși, și mor de moarte grea. Nici acest lucru nu eliberează, deoarece este nevoie și de metodă și de înțelepciune.
Trebuie să distingem între vacuitate și percepția vacuității
Nu vacuitatea eliberează, ci perceperea ei directă.
Cu toate că vacuitatea este permanent în jurul nostru, sau mai bine zis, suntem cufundați în ea, acest lucru nu ne eliberează. Va trebui să o percepem în mod direct.
Orice interpretare greșită a vacuității, vă va abate din drum, de aceea va trebui să învățați foarte bine acest subiect, pentru a putea separa grâul de pleavă. Responsabilitatea este numai a voastră, deoarece ceea ce vă protejează cu adevărat, este înțelegerea vacuității. De aceea, va trebui să depuneți multe eforturi pentru a învăța și pentru a acumula karmă bună, astfel încât să puteți întâlni învățăturile și profesorii.
Linia pe care vin aceste învățături este minunată. Ea începe de la
– Buddha,
– Arya Nagarjuna,
– Maestrul Chandrakirty, cel care a predat Calea de Mijloc,
– Maestrul Shantideva,
– Je Tsongkapa,
– Ken Rinpoche,
– Geshe Michael. Este greu de descris tot ceea ce face. Parcă nu ar fi din această lume. Tot ceea ce face, este să ne pună la dispoziție toate învățăturile, acum și aici.
Percepția directă a vacuității
Atunci când se percepe vacuitatea în mod direct, se spune că ne întâlnim cu Dharmakaya, corpul mintal a lui Buddha. Geshe Michael, la rugămintea Lamei Dvora, în vizita pe care a făcut-o în Israel în anul 2005, a vorbit despre faptul că a perceput vacuitatea, și a descris-o ca și cum l-ar fi văzut pe Dumnezeu. Pentru că, este același lucru dar, cu alte cuvinte. Perceperea vacuității este o întâlnire cu mintea lui Buddha, cu Dharmakaya. Cel care s-a întâlnit cu mintea lui Buddha, va cade smerit la pământ și se va prosterna.
În cazul în care nu doriți să vă prosternați, vă împiedicați plantarea semințelor. La fel s-a petrecut și cu Moise care a căzut smerit la pământ în fața tufișului care ardea și nu se mistuia. Imediat ce se iese din meditație și pe parcursul zilei următoare, celui care a perceput vacuitatea, va avea conștientizări profunde una după alta, ca floricele de porumb, ca boabele de porumb care expandează sub acțiunea căldurii.
Mintea i se deschide brusc. Blocajele sunt distruse, și dintr-o dată conștientizările interioare vin una după alta. Această experiență nu este iluminarea, dar el deja va ști când va ajunge la iluminare și cum va ajunge la ea. Va fi pe deplin conștient de ceea ce i s-a întâmplat și de iluminarea lui. În același timp, se petrec mari schimbări în vânturile interioare. Corpul se va schimba. Corpul unui Arya ( cel care a perceput vacuitatea) nu este la fel ca și al nostru; în exterior este similar nouă, dar în interior este complet diferit.
Rezumatul etapelor de până acum
Să trecem repede peste etapele iluminării:
Iluminarea tantrică
Practica tantrică în două etape: generarea, desăvârșirea și retreat-urile tantrice
A cunoaște și a păstra cu sfințenie jurămintele tantrice
Inițierea tantrică
A fi un lucru demn
Practica celor șase perfecțiuni
Practica înțelepciunii perfecte și ale concepției corecte
Deci prima etapă este iluminarea tantrică. În meditația pe care o facem, ea este reprezentată de grădina interioară, inundată de lumină. Noi stăm aici, având corpul unui înger de o frumusețe fără de seamăn, un corp de lumină. Sfatul este, să vă imaginați cel mai frumos trup care v-ar place să-l aveți și să-i amplificați splendoarea de un milion de ori. Este ceea ce veți fi. Un înger, cu o minte atotștiutoare, plină de iubire, de tandrețe, trăind în Gradina Edenului, și în veșnicul extaz a lui Buddha. Replicile voastre își vor face munca în întreaga lume.
Cu alte cuvinte, Sambhogakaya, trupul de extaz a lui Buddha rămâne în Paradis, iar Nirmankaya, trupul înfățișării va lucra în întreaga lume.
Pentru a ajunge aici, trebuie practicate cele două etape ale Tantrei:
– Etapa desăvârșirii – Dzok Rim. Înainte de a se ajunge la această etapă, se lucrează intens pentru crearea condițiilor economice, fizice, de viață în scopul de a putea practica etapa finală. Aceste pregătiri, pot lua uneori și câțiva ani.
– Etapa generării. Dacă cineva reușește să treacă peste toate obstacolele karmice, și să ajungă la etapa desăvârșirii, în scurt timp, în viața lui se vor petrece schimbări uimitoare. Toate studiile despre karma au rolul de a ne împiedica să mai plantăm semințele obstacolelor din calea noastră. Toate aceste obstacole ni le creăm din neștiință și ignoranță. Și de ce aceste lucruri sunt posibile? Pentru că totul este gol. Orice lucru, în sine, este gol de a fi într-un fel sau altul.
Dacă vom face bine etapa generării, lumea din jurul nostru va începe să se schimbe. Vom fi tot mai mult înconjurați de ființe divine, și noi înșine vom deveni angelici.
– Pentru ca schimbările să aibă loc, este nevoie de o practică corecta, adică de respectarea cu strictețe a jurămintelor tantrice.
După cum am mai menționat, respectarea lor este dificilă, deoarece mintea trebuie să se schimbe, iar ea se împotrivește. Mintea este obișnuită să facă ceea ce face, să vadă realitatea într-un anume fel. Ea se opune, când încercăm să o îndepărtăm de lucrurile cu care este obișnuită. De aceea este nevoie de Sheshin (de vigilență) și de Drenpa (aducerea aminte).
– Pentru a putea să ne ținem jurămintele, va trebui să le primim. Primirea lor se face în cadrul inițierii tantrice, iar pentru acest lucru avem nevoie de cineva care să ni le confere. Una este o inițiere tantrică, și cu totul altceva este inițierea tantrică adecvată.
– Cum putem ajunge aici? Prin a deveni un lucru demn. Numai atunci vom întâlni învățătorul potrivit care să ne confere inițierea tantrică și implicit, jurămintele tantrice.
– Cum vom ajunge să fim un lucru demn? Prin păstrarea jurămintelor Bodhisattva, și a celor șase perfecțiuni. Ultimele două fiind Shamata și Vipashyana, iar primele patru: generozitatea, moralitatea, răbdarea și bucuria efortului.
– Iar toate acestea, țin de concepția karmei și a vacuității. Dacă această concepție a lumii, a karmei și a vacuității este corectă, și anume: că totul este gol, și orice există în realitatea noastră este doar o proiecție ce vine din mintea noastră, proiecție care este determinată de karmă. Și această karmă nu este un destin crud pe care ni l-a impus cineva, ci este stabilită de felul în care ne-am comportat în trecut, atunci orice altă explicație a realității este incorectă. Asta înseamnă că orice altă explicație cu care v-ați obișnuit, nu poate fi adevărată, iar acest fapt va duce la o mare schimbare a minții.
– Acum, vom începe să ne gândim asupra explicațiilor legate de karma și de vacuitate, să le digerăm, să le integrăm încet-încet. Și dacă, ele sunt corecte – va trebui să fim consecvenți.
Concepția asupra lumii în acțiune
Dacă este adevărat că abundența vine din generozitate, atunci va trebui să dăruim.
Nu vom putea avea mulți bani, dacă ne sustragem de la plata impozitelor. Nu voi avea mai mulți bani dacă dau mai puțin rest decât ar trebui.
Înșelătoria nu este sursa banilor. Este foarte posibil ca cineva care nu plătește taxele, și nu este prins, să se bucure de banii mulți pe care îi are. Dar, dacă el are bani, acest lucru se datorează generozității lui trecute, sau dintr-o viață anterioară, iar acum își folosește cardul de credit karmic, până îl golește. Dacă va continua să nu-și plătească impozitele, nu va da bani celor nevoiași, este lipsit de generozitate, în viitor va trăi în lipsuri. Se înșală pe el însuși.
Problema este decalajul de timp între cauză și efectul karmic.
Arya Nagarjuna spunea: aceasta este tragedia noastră, deoarece nu putem face legătura dintre cauza A, care s-a petrecut o dată și pe care am și uitat-o, și rezultatul C care se petrece acum. Nu asociem citația instanței pe care o primim acum, de exemplu, cu adevărata cauză care a provocat-o. Suntem indignați, revoltați și spunem: Cum Dumnezeu! Nu am făcut nimic! Unde este dreptatea?
De unde vine verdictul nedrept? De la tribunal? De la judecător? Nu. Este cum vine, modul în care vine.
Dacă experimentăm nedreptatea, ca și când ea ar fi contrară ordinii firești a lumii, acest lucru se datorează concepției noastre care este contrară ordinii lumii.
Dacă înțelegerea realității ce ne înconjoară este tot timpul greșită, și reacționăm față de ea greșit, ea ne va apare deformată. Aceasta este cauza karmică.
Explicația obișnuită este întotdeauna greșită
Cum știm că este greșită? Dacă cineva vă va spune, când ieșiți din casă: ”condu cu atenție!” – va fi accident sau nu? Ori da, ori nu. Dacă vom conduce cu grijă și vom rămâne pe banda noastră de circulație, se poate întâmpla ori să ajungem la destinație fără nici o problemă, ori ca cineva să intre în noi.
Nu putem anticipa rezultatul. Odată merge, și altă dată, nu. Este semn că acest lucru nu poate fi adevărata cauză. Conducerea cu atenție, în sine, nu este cea care vă împiedică accidentele. Ea poate fi un factor care contribuie la prevenirea accidentelor. De ce? Pentru că dacă vom conduce cu atenție, în scopul de a proteja/prezerva viața altora, ne vom crea karma de protecție a vieții.
Dar, chiar și atunci, ne creăm karma care va rodi doar în viitor. Deci, dacă vom conduce astăzi cu atenție, în viitor accidentul va fi împiedicat. Dacă astăzi se produce un accident, se datorează faptului că nu am condus cu atenție în trecut, periclitând viața. Aceasta este concepția corectă.
Este foarte important să ne amintim faptul că nu deținem nici un control asupra prezentului. Nu putem împiedica camionul care intră în noi. Aceasta este o karmă veche, care rodește în prezent. Copacul este deja aici, rezultat dintr-o sămânță mică.
Nu putem controla, decât ceea ce semănăm. Modul nostru de reacție în fața situațiilor create, este cel care ne va determina viitorul. Cât de departe? Asta depinde de cât de mult înțelegem vacuitatea.
Dacă înțelegem bine vacuitatea, vom culege roadele în câteva ore sau zile. Dacă nu o înțelegem bine, roadele le vom vedea doar peste câteva săptămâni, iar dacă nu o înțelegem de loc, procesul va dura ani.
Rafinarea treptată a concepției asupra lumii
Pașii pe care i-am făcut deja, ne ajută să ne rafinăm treptat concepția pe care o avem asupra lumii. Concepția samsarică nu funcționează, pentru că suferim.
Întregul cod al călugărilor budiști – disciplina Vinaya, toate regulile lor de etică și de comportament, viziunea asupra vieții se bazează pe eliberarea noastră din suferință. Tot acest cod moral, se concentrează pe noi înșine. El funcționează? Da, dar nu mai mult de atât.
Jurămintele Pratimoksha, sau cele zece reguli de eliberare, sunt la nivelul jurămintelor călugărilor budiști, nivelul Vinaya. Ele funcționează. Se poate și fară ele? Nu. Oare ne conduc ele la iluminarea completa? Nu, nu este suficient. Acesta este doar primul nivel.
Un Bodhisattva, își dă seama că nu se poate elibera cu adevărat, fără ca și ceilalți să fie eliberați. El poate ajunge numai la Nirvana, și atât.
Roata cuțitelor
Ne aflăm într-o lume condusă de karmă. Karma se degradează. Orice lucru care vine din karmă, va trebui să-l pierdem. Absolut tot ceea ce deținem, vine din karmă, și toate sunt perisabile. Aceasta este natura karmei, coboară, urcă, se degradează. Ce se naște, va trebui să moară, ce am dobândit, va trebui să pierdem, și orice suntem, ne vom schimba. Karma este o năpastă mare. Vrem să ieșim din ea.
Pentru a ieși din ea, ne vom folosi de principiile acesteia. Vom proceda ca în Judo. Dacă în Judo, preluăm energia atacantului și o vom redirecționa asupra lui, vom face și noi exact la fel. Învățăm cum funcționează karma și ne vom folosi de principiile ei pentru a ne elibera.
În Lo Jong 4, karma este comparată metaforic cu o roată din cuțite. Cineva are fixat pe creștetul capului o roată care are de jur împrejur cuțite curbate și tăioase. Roata se învârte rapid, retezând capul acestuia tot timpul. Această roată este imaginea teribilă a karmei.
De fiecare dată când această roată se învârte, și se întâmplă ceva, omul își spune: iarăși s-a învârtit roata și m-a omorât, încă odată mi-a rodit karma. În acest Lo Jong, în funcție de lucrurile prin care trece iar și iar, este descrisă karma. În final, se ridică, ca și îngerii tantrici furioși și își spune:” voi inversa roata! mă voi folosi de principiile karmei, și o voi inversa”.
Este ceea ce și noi încercăm să facem, inversarea roții. Dar pentru asta avem nevoie de curaj pentru a transforma demonul care ne ucide mereu.
Maestrul Shantideva ne spune, în învățăturile sale: Ucide-ți supărarea. Oamenii pot spune: noi suntem budiști, nu omorâm!
Mânia ne-a ucis de milioane de eoni, de aceea va trebui să ne ridicăm și să o ucidem noi pe ea. Acesta este motivul pentru care va trebui să mobilizăm tot ceea ce avem în noi, pentru a ucide – nu pe cei care trag în noi, pentru că noi am fost cei ce i-am creat, datorită mâniei noastre, ci supărarea care există în noi.
Acesta este motivul pentru care în budism, ne folosim de cuvintele: a ucide, a lichida, a eradica, deoarece trebuie acționat cu multă forță.
Grup Facebook