ACI 3 (Retreat) – Pregatire pentru Tantra – Lectia 2b

Pregătire pentru tantra

Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2 b – Păstrarea jurămintelor și cele trei căi

 

Aș dori să mai discutăm puțin despre etapa jurămintelor. Versetul pe care l-am citit împreună a fost:

Și astfel, după ce de poartă am trecut,
Binecuvântează-mă să cunosc în mod cert
Că păstrarea impecabilă a fiecărei îndrumări
Este condiția de bază a ambelor realizări.
Permite-mi ca jurămintele luate
Ca pe ochii mei din cap să le păstrez.

Am vorbit despre cele două tipuri de realizări: realizările comune cu a celor care practică sutra și realizările celor care practică tantra. Mai există încă o diviziune, despre care vom vorbi în continuare.

 

 Realizările supreme și cele care nu sunt supreme

O altă diviziune este a realizărilor supreme/ultime, spre deosebire de cele care nu sunt superme.

1. Realizările supreme

Realizarea supremă se referă la Nirvana și la iluminare. Nirvana și iluminarea nu sunt același lucru.

Nirvana înseamnă încetarea completa și ireversibilă a tuturor afecțiunilor și a tuturor semințelor afecțiunilor mentale. La Nirvana ajunge cel care a perceput vacuitatea în mod direct și a lucrat cu ea. În limba tibetană se numește Nyon Mong.

Chiar și până să ajungem să percepem vacuitatea, putem să ne suprimăm afecțiunile mentale. Cel care a ajuns la Shine, le poate înlătura aproape complet. El le sesizează atât de repede, încât le stopează încă din fașă. Dar încă nu și le-a eliminat complet.

Se spune că, odată, un yoghin s-a retras într-o peșteră pentru a medita. Făcând multă meditație a reușit să ajungă la Shine, la meditația perfectă. Shine este stadiul de meditație în care concentrarea este atât de profundă încât sunteți complet deconectați de la simțuri. Dacă cineva ar scăpa un obiect greu lângă voi, nu ați auzi niciun zgomot, sau dacă cineva ar prăji cârnați lângă voi, nu-i veți mirosi. Unii chiar își pot opri respirația. Sunt yogini care se îngropă în pământ timp de șase săptămâni fară să respire și supraviețuiesc.

Deci yoghinul stă în peșteră și meditează profund pentru foarte multă vreme. Între timp, părul lui crește foarte lung. În cele din urmă, iese din Shine și observă că buclele lui frumoase i-au fost mâncate de șoareci; și se înfurie.

După atâția ani de meditatie, s-a înfuriat. Pentru că nu și-a eliminat semințele, pentru că încă mai avea atașamente și nu percepuse vacuitatea. El încă nu înțelesese vacuitatea părului său și a șoricelului. Aceasta nu este Nirvana. Este posibil să fi fost într-o stare meditativă de mare plăcere, dar nu în Nirvana, pentru că nu-și eliminase încă furia. Pentru a elimina furia, trebuie mai întâi să fie percepută vacuitatea în meditație profundă și apoi trebuie lucrat cu ea un timp. Cel care ajunge în Nirvana, nu mai are nici cea mai mică supărare. Nu se mai poate supăra. Și-a pierdut orice capacitate de a se supăra.

 

Buddha

Buddha, pe de altă parte, este o persoană care a ajuns la iluminarea perfectă. Lui Buddha i se mai spune:

 

Nam Kyen

Nam Kyen înseamnă  omniscient sau atotștiutor.

Un alt cuvânt este:

 

Jangchub

Jangchub este un alt cuvânt pentru iluminare. Ceea ce înseamnă minte iluminată.

 

Sang Gye

Sang Gye este un alt nume a lui Buddha.

Ce înseamnă Buddha? Este o persoană omniscientă care și-a eliminat toate afecțiunile cât și cauzele lor. Cel care a atins Nirvana, și-a eliminat definitiv toate afecțiunile și semințele lor, dar nu și-a eliminat obstacolele din calea atotcunoașterii. Buddha nu numai că a ajuns la aceste realizări extraordinare, dar și-a eliminat și orice obstacol în calea cunoașterii. Aceasta este marea diferență dintre cel ajuns la iluminare și cel ajuns la Nirvana.

Cel ajuns în Nirvana și-a oprit orice suferință. Cu toate că nu mai suferă și se află într-o stare de plăcere imensă, nu-i poate ajuta pe ceilalți. Nu a oprit suferința celorlalți. Calea Hinayana poate duce la Nirvana.

Dar pentru a ajunge la iluminarea deplină a lui Buddha, trebuie suprimate obstacolele din calea omniscienței, iar acest lucru se poate realiza numai pe calea Mahayana, și nu pe calea Hinayana. Cei din Hinayana nici măcar nu cred că este posibil să devenim Buddha.

Știe oare Buddha totul? Da, el este omniscient. Este omnipotent? Nu, pentru că, dacă el ar fi fost așa, ne-ar fi luat de mult suferința. El nu poate face asta. El poate vedea totul și are o imensă compasiune și abilitatea perfectă de a veni și a mă învăța potrivit nevoilor mele. El îmi poate citi mintea, îmi poate prezice viitorul și continuă să vină să mă învețe ceea ce am nevoie să le știu. El poate apărea în diverse forme, poate lua orice înfățișare. Mai mult, el lucrează în termeni de eoni – Kalpa. Are o mare răbdare. El poate pretinde a fi copilul meu sau soțul meu, astfel încât să-mi schimbe viața. La aceste realizări ne rugăm atât de mult să ajungem.

2. Realizările care nu sunt supreme

Ce înseamnă realizări care nu sunt ultime/supreme? Acestea sunt ceea ce noi numim realizările căii, care nu sunt supreme. Ele nu sunt supreme pentru că le pierdem de la o viață la alta. Acestea sunt abilitățile paranormale care sunt dezvoltate de cei care fac o practică spirituală intensă, cum ar fi:

– citirea minții altora,
– clarviziunea, a vedea la mare distanță,
– parcurgerea rapidă a distanțelor,
– capacitatea de a zbura,
– capacitatea de a trece prin ziduri,
– capacitatea de a merge pe apă,
– capacitatea de a trăi fără hrană.

Aceștia pot face diverse lucruri neobișnuite, miracole, dar toate aceste abilități dobândite nu pot fi păstrate fără înțelepciunea care înțelege vacuitatea. De aceea aceste realizări spirituale se numesc “realizările căii” sau „realizările comune”.

 

Pentru ce sunt ele bune?

Este bine să ne dezvoltăm asemenea calități? Da, ar fi minunat dacă am putem pentru că i-am putea ajuta pe ceilalți. De fapt, dacă motivația noastră nu este de a-i ajuta pe ceilalți, șansele de a le dezvolta sunt egale cu zero. Cum am putea învăța să parcurgem ca vântul distanțe mari, dacă nu am vrea să ajutăm pe cineva care se află foarte departe?

Cum de este Buddha omniscient? Răspunsul este: pentru că dorește foarte mult să ajute toate făpturile. Dar ca să le ajute, el trebuie să știe care sunt nevoile acestora. Aceasta este cheia omniscienței.

Este exact la fel ca o mamă care știe ce vrea pruncul ei. Din dorința de a-i fi bine copilului, ea învață să-și citească copilul, când acesta nu poate vorbi.

Așa și Buddha, învață să citească mințile ființelor, datorită iubirii lui imense față de ele. Și de aici vine omnisciența.

Aceasta este cauza karmică pentru omnisciență și, prin urmare, fără această enormă iubire pentru toate ființele, fără Bodhicitta și fără marea compasiune față de ele, este practic imposibil să devenim Buddha.

Realizările căii sunt extraordinare, în măsura în care sunt folosite pentru a-i ajuta pe toți ceilalți. Există persoane care își dezvoltă aceste abilități în meditație, apoi le folosesc într-un mod impur, pentru a face bani, faimă, pentru a apărea la emisiunile TV. Aceștia își vor pierde calitățile, fie în aceasta viață, fie în următoarea, pentru că ele sunt folosite în scopuri egoiste. Ele sunt imposibil de păstrat.

Realizările lumești nu sunt un obiectiv pentru care  merită să muncim. Viața ni le va lua cu timpul. Într-o bună zi, toate aceste abilitați vor dispărea.

Geshe Michael povestește despre mama lui, cum a fost nevoită să-și crească singură cei patru copii după divorț. Deoarece salariul ei ca profesoară era mic, încerca să economisească orice bănuț pentru a plăti ipoteca casei modeste în care trăiau. După decesul ei, copii au vândut casa părintească și au împărțit intre ei toți banii. În două luni nu a mai rămas niciun ban. Geshe Hla spune că toți banii pe care i-a economisit mama lui ani de-a rândul, muncind din greu, s-au risipit în vânt.

Orice lucru lumesc, pentru care munciți din greu, va fi imposibil de păstrat, pentru că totul vine din karma. El nu este un ideal pentru care se merită să muncești. De aceea, ceea ce ne dorim este să ajungem la realizările supreme.

 

Buruienile

Așadar, realizările căii nu sunt idealul nostru. Ele sunt doar mijloace de a-i ajuta pe ceilalți, dar nu sunt scopul nostru ultim. Ceea ce ne dorim este să devenim capabili de a ieși din suferință – din boli, bătrânețe și moarte, și să-i scoatem și ce ceilalți din ea. Acesta este scopul pentru care învățăm – ca să le aducem celorlalți fericirea.

Aici intervin ceea ce noi numim buruienile. Când se cultivă porumb pe câmp, pe langă porumb cresc și buruieni. Buruienile sunt o metaforă a realizărilor căii, realizări la care ajungem odată cu aspirația noastră spre iluminare pentru binele tuturor făpturilor. Cu alte cuvinte, pe calea iluminării se vor dezvolta și toate aceste abilități.

Obiectivele acestei lumi le vom realiza oricum pe calea spirituală. Cel care aspiră să ajungă la iluminare, nu va trăi în lipsuri. Pentru o persoană care practică serios, toate lucrurile se vor aranja. Lumea îl va sprijini. Chinezii numesc asta Dao, atunci când lumea te sprijină să îți atingi acest scop înalt. Toate lucrurile pe care dorim atât de mult să le realizam în această viată se vor întâmpla oricum, de exemplu partenerii de viață și banii.

De fapt, în ziua în care veți ajunge în cele din urmă la iluminare, veți fi împreună cu soțul/ soția sau partenerul. Veți ajunge împreună la iluminare, în cuplu. Practica tantrică este practică de cuplu. Ea nu este ceea ce noi considerăm ca fiind sex, ea este o practică de cuplu pură și incredibilă. Dacă veți deveni curați și puri, partenerul vostru va sosi. Deci nu vă faceți griji. Îngrijiți-vă de a vă respecta jurămintele, iar restul va veni de la sine.

Ceea ce deosebește practicantul budist care reușește în practica lui de un altul care nu reușește, nu i se întâmplă mai nimic , este cât de bine își respectă jurămintele, cât de mult se folosește de carnețel. În general, oamenii cred că jurămintele sunt ceva care-i limitează, o povară – este exact opusul, ele sunt oportunități.

A cere unui Lama inițierea tantrică înseamnă a-i cere să ne confere jurămintele tantrice și să ne dea permisiunea de a practica această cale. Acesta este sensul inițierii tantrice.

 

Patru forme de nerespectare a jurămintelor

Există patru forme de nerespectare a jurămintelor de toate tipurile.

1. A nu le cunoaște

 

Mi Shepa

Mi Shepa înseamnă „nu au fost niciodată învățate”.

Lama Dvora povestește că odată a asistat la învățătura lui Dalai Lama, în Dharamshala, despre ghidul de viață a unui Bodhisattva, învățătură venită de la maestrul Shantideva. Dalai Lama a predat foarte repede cartea în limba tibetană, după care a conferit celor prezenți jurămintele Bodhisattva. A făcut acest lucru atât de repede, încât majoritatea din cei prezenți nici nu au observat că le-au primit.

Întrebarea este: dacă nu învățăm despre jurăminte, atunci cum le vom putea respecta? Aceasta este una dintre formele de nerespectare a jurămintelor: de a nu le cunoaște. Iar cel care nu-și ține jurămintele își va petrece viața ca oricare altul – o viață obișnuită și o moarte obișnuită. Ceea ce este foarte trist.

Cu toate că inițierea tantrică sădește semințele iluminării, ea în sine nu poate conduce la iluminare. Pentru a ajunge la iluminare trebuie practicate jurămintele. Este foarte rar în lume ca cineva să  primească inițierea tantrică.  Și dacă acest lucru se întâmplă iar cel care  a primit-o  nu-și respectă jurămintele – este foarte trist. Este ca și când ar primi cheia porții spre paradis, iar el o aruncă. Este foarte trist să renunți la așa ceva.

Pe de altă parte, există oameni care învață Tantra fără sa fie pregătiți pentru ea și fără o inițiere corespunzătoare. Cel care face asta va acumula o karmă foarte grea. Nici inițierea tantrică nu trebuie conferită acelora pe care Lama nu-i cunoaște bine.

2. A doua formă – Impietatea jurămintelor (lipsa de respect)

 

Ma Gupa

Ma – negație
Gupa – respect
Ma Gupa înseamnă lipsă de respect, impietate, desconsiderare.

Aceasta este situația în care ați învățat despre jurăminte și vă gândiți: „Ce juramânt prostesc! Nu îl voi ține”.

Acest lucru înseamnă că nu credem în mintea iluminată a lui Buddha. Dacă nu credem în ea, cum vom putea oare să ajungem la o astfel de minte? Nu avem nicio șansă. A doua formă de nerespectare este disprețul oamenilor față de legile karmice. Nu le înțeleg, dar nici nu se deranjează să le învețe. Ele nu se pot observa cu ajutorul simțurilor, pentru că sunt o realitate foarte ascunsă. De aceea oamenii pot spune: „pot să fac ce vreau, karma nu există cu adevărat, nu este adevărat că, dacă copiez la examen, voi avea parte de consecințe negative, pentru că uite dovada – am copiat la examen și am primit notă bună”.

Jurămintele vin de la ființe iluminate. Unele jurăminte pot fi ciudate, altele nu sunt de înțeles. Uneori nu înțelegem de ce au fost date.

Deoarece toate jurămintele vin de la ființe iluminate, este bine să nu le subestimați și să nu le desconsiderați. Sfatul este să mergeți să le studiați și să le verificați. Și, chiar dacă nu le înțelegeți pe toate,  va veni timpul când le veți ști bine și veți vedea beneficiile lor, asta în cazul în care urmați cu seriozitate calea.

Între timp, spuneți-vă: “ceea ce nu înțeleg pun deocamdată deoparte, dar sub nici o formă nu-l voi desconsidera. Voi depune tot efortul să studiez, să verific și să clarific subiectul, până când îl voi pricepe”.

Uneori, este pur și simplu o chestiune de asimilare sau de depășire a împotrivirii sau a obstacolului care provine din ignoranța noastră.

3. A treia formă este nedezvoltarea conștientizării de a păstra juramintele

 

Bak Mepa

Mepa – înseamnă nu este.
Bak – stare a minții sau atenție
Bak Mepa înseamnă neatenție, neglijență.

Acest lucru înseamnă că: am învățat despre jurăminte, nu le desconsiderăm, dar suntem neglijenți. Nu ne-am dezvoltat conștientizarea lor. Uneori ne amintim de carnețel, alteori nu. Nu ne străduim să ne creăm obiceiul de a ne purifica mintea. Suntem neglijenți, neatenți. Acest lucru se poate întâmplă când persoana nu doarme suficient sau este prea ocupată sau mănâncă prea mult.

Dacă suntem serioși pe calea iluminării, atunci vom căuta să dormim suficient, să mâncăm cât trebuie și să nu fim prea ocupați. Pentru că jurămintele devin un lucru principal pe cale, vor fi motorul care ne conduce spre iluminare. De aceea, vă trebui să ne îngrijim să ne creăm condițiile pentru a le putea păstra.

Aici intră vigilența/atenția și reamintirea.

 

She shin

She shin – atenția, vigilența

 

Drenpa

Drenpa – reamintirea

Pe parcursul zilei, avem nevoie tot timpul de Drenpa și de She shin. Cu alte cuvinte, trebuie să fim în alertă tot timpul, să vedem cum ne ținem jurămintele și, dacă le-am pierdut din vedere, să ni le reamintim și să ne reîntoarcem la ele. Acești factori trebuie să fie prezenți în permanență: vigilența sau câinele de pază, care dă alarma când am deviat și reamintirea. Ne reamintim de jurământ și ne întoarcem din nou asupra lui. Aceste lucruri trebuie să se întâmple atât în viață zilnica cât și pe perna de meditație.

4.Atacul unei afecțiuni mentale

A patra formă se numește

 

Nyon Mong Mang Wa

Nyon Mong – afecțiune mentală
Mang Wa – mult
Nyong Mong Mang wa înseamnă mintea atacată de către o afecțiune mentală.

În acest caz, cu toate că știe bine jurămintele, persoana le încalcă pentru că este dominată de o afecțiune mentală.

Încă ceva despre jurăminte:

 – a începe să ne păstrăm jurămintele ne salvează de multă suferință, a noastră și a celorlalți.

Este nevoie de mult timp pentru a le învăța. Chiar dacă intenționăm în mod  serios să le păstrăm, ne va lua ceva timp să le învățăm. Există 10 jurăminte de eliberare, 64 de jurăminte ale unui Bodhisattva și alte câteva secundare. În concluzie, sunt peste 100 de jurăminte. Datorită numărului mare de jurăminte, este nevoie de timp pentru a le învața.

Care este modul de a le cunoaște mai  bine? Modul este de a ține carnețelul de șase ori pe zi. De fiecare dată este verificat un jurământ, iar cu timpul le vom învăța. Jurămintele nu sunt ceva care ne limitează sau ne împovărează, ci din contră.

– este o mare onoare de a le respecta,
– acest lucru ne dă ocazia de a ajunge la iluminare,
– și de asemenea, este o cale de a ne purifica mintea și de a-i ajuta pe semenii noștri,
– trebuie să fim bucuroși. Atmosfera în ceremonia de primire a jurămintelor Bodhisattva este de bucurie.
– desigur că trebuie să fiți pregătiți când veți lua jurămintele. Nu vă angajați să luați jurămintele dacă credeți că vă veți abate de la ele sau le veți subestima. S-au întâmplat astfel de cazuri și asta este trist. De aceea trebuie să fiți responsabili de ceea ce faceți. Dacă nu vă simțiți încă pregătiți pentru ele, le puteți lua mai târziu.
– dar dacă sunteți pregătiți, nu mai amânați.
– va trebui să începeți de la jurămintele de refugiu, pentru că ele vă pun pe calea unui Boddhisattva și vă pregătesc pentru jurămintele tantrice. Ele deja vor începe să funcționeze de cum le-ați și luat.
– puteți să păstrați jurămintele și dacă nu le-ați luat. Le puteți urmări în carnețel. Dar atunci când vi le-ați asumat, v-ați angajat față de această cale, karma va fi complet diferită și ele vor lucra tot timpul.

De exemplu, jurământul de a nu omorî. Atunci când nu v-ați luat acest jurământ, când îl respectați? Când a existat poate situația de a omorî și ați evitat să o faceți. În schimb, atunci când sunteți sub jurământ, el lucrează permanent. A nu ucide va rămâne mereu în minte.  Iar acest nivel este complet diferit.

 – la început o să vi se pară ceva neobișnuit, inconfortabil, ciudat. Acest lucru este similar cu situația pianistului începător, ale cărui degete se mișcă cu stângăcie pe clapele pianului. Deci este nevoie de timp pentru a dobândi îndemânarea de a lucra cu jurămintele și, cu siguranță, Tantra va funcționa numai dacă vă veți păstra jurămintele.

Un scurt rezumat:

1. Primul mod în care ne încălcăm juramintele – Mi Shepa, este că nu le cunoastem deloc, nu ne-a învățat nimeni.
2. Al doilea mod este lipsa de respect față de ele, desconsiderarea lor – Ma Gupa.
3. Al treilea mod este neglijența, lipsa de atenție (suntem neglijenți în păstrarea carnețelului) – Bak Mepa.
4. Al patrulea mod – Nyon Mong, este atunci când mintea noastră este atacată de o afecțiune mentală.

 

Trei seturi de jurăminte

Cele trei seturi de jurăminte sunt:

1. Jurămintele Pratimoksha sau jurămintele de eliberare
2. Jurămintele Bodhisattva
3. Jurămintele tantrice (secrete).

Cele trei seturi se sprijină reciproc. Nu vom putea păstra jurămintele Bodhisattva dacă nu păstram jurămintele de eliberare. Un sistem nu funcționează fără celălalt.

După cum am spus, jurămintele trebuie păstrate chiar cu prețul vieții noastre. Și de ce să le păstrăm? Nu le păstrăm pentru că așa ne-a spus profesorul sau legea, sau pentru că așa este frumos, sau că așa este bine, ci datorită faptului că:

a. ele ne scot din suferință,
b. datorită ființelor iluminate care au venit să ne învețe calea de ieșire din suferință,
c. datorită compasiunii noastre,
d. datorită determinării noastre de a-i scoate și pe ceilalți din suferință.

Chiar și atunci când vom muri, mintea noastră va purta cu ea semințele purității sau impurității, după cum am păstrat jurămintele. Chiar și atunci când sunt păstrate bine numai o parte din ele, se vor întâmplă lucruri incredibile.

 

Inițierea tantrică

Vom trece acum la versetul numărul 10:

Odată ce m-am instruit să devin un lucru demn
Al căilor deschise tuturor,
Binecuvântează-mă și permite-mi să intru cu ușurință
Pe calea de Diamant
Cea mai înaltă și mai nobilă dintre toate,
Poartă de intrare a celor binecuvântați și nobili aleși.

Acesta este versetul care face diferența între calea deschisă sutrică și calea tantrică. Aici se primește inițierea tantrica.

Aceasta este etapa în care se intră în Mandala. Mandala este reprezentarea lumii secrete, în care Lama ne introduce în timpul inițierii tantrice.

 

Calea de diamant

 După cum am mai spus, Tantra este drumul cel mai rapid pentru a obține iluminarea și, de multe ori când vorbim despre iluminare, vorbim adesea despre acele calități ale diamantului: tăria, duritatea, supremația lui. Cunoaștem bine faptul că este greu de despicat un diamant. Acesta este modul în care Buddha a obținut iluminarea, înțelepciunea și compasiunea lui sunt inseparabile. Iar acesta este unul dintre numeroasele calități ale diamantului. De aceea, această cale se numește Calea de Diamant sau  Vajrayana.

În acest verset, discipolul se roagă: “am păstrat carnețelul, mi-am păstrat jurămintele bine, vino Lama acum la mine și du-mă în lumea secretă, introduce-mă în Tantra”.

“Poartă de intrare a celor binecuvântați și nobili aleși“

Cine sunt cei binecuvântați și nobili aleși? Este vorba de cei care au ajuns la maturitate spirituală, necesară pătrunderii în lumea secretă.

Atunci când ne referim la căile deschise tuturor și vrem să ajungem pe calea de diamant, în limba tibetană se spune:

 

Tekpa

Tekpa înseamnă car. Are sensul de transport pentru a ajunge la destinație. Câteodată este tradus drept “cale“. În limba sanscrita se spune Yana.

 

Cele trei care (căi)

Exista trei căi/care sau trei tekpa.

1. Hinayana
2. Mahayana
3. Vajrayana

Hinayana este calea pe care o practică cel cu “scopul îngust”, adică cel care practică Dharma, pentru a ieși din suferință, dar atenția este numai pe sine. Hina înseamnă mică, joasă. Acest lucru nu înseamnă că ea este inferioară, ci că ea este mai mică decât cele de deasupra ei.

Numele ne cam derutează, pentru că această cale nu este deloc mică. Ea este uimitoare. Dacă veți întâlni practicanți ai acestei căi veți fi impresionați de ei. Numai că aceștia practică în principal ieșirea lor din suferință. Cele două tipuri de practicanți, cei cu scopul îngust și cei cu scopul mediu sunt considerați ca făcând parte din Hinayana. Asta nu înseamnă că nu au compasiune față de toate făpturile lumii, ci dimpotrivă, sunt foarte avansați. Au meditații asupra compasiunii și iubirii extrem de frumoase.

 

kyebu chung
Hinayana

Mahayana este Calea cea Mare sau Carul cel Mare. Maha înseamnă mare. Cel care practică Mahayana, practică pentru a se scoate pe sine și pe ceilalți din suferință. Deoarece accentul se pune pe celălalt, rezultatul acestei practici este cu totul diferit, atât la nivel sutric, cât și la nivel tantric. Nivelul tantric nu există în Hinayana.

Mahayana are o parte secretă – Tantra, și una deschisă. Practica Mahayana, care ține de partea deschisă este practica celor șase perfecțiuni – Paramita. Practica unui Bodhisattva aparține părții deschise a Mahayanei și se concentrează în întregime pe ceilalți.

Kyebu Chenpa
Mahayana

Vajrayana este partea secretă a căii Mahayana

 

Dorje Tek

Și partea secretă este, de asemenea, concentrată pe ceilalți, pe toate ființele. Diferența dintre partea secretă și cea deschisă este rapiditatea. Cel care intră pe calea Vajrayana, intră datorită marii lui compasiuni față de suferința celorlalți și a dorinței lui de a-i ajuta. Iar această compasiune este cea care atrage spre el un Lama tantric. Ea este mierea care atrage albina.

Cel care se află deja pe calea Hinayana și își dezvoltă această compasiune, va continua spre Mahayana. Dacă nu, va continua să rămână acolo și nu va putea întâlni învățători tantrici. Acest lucru depinde de karma lui, de compasiunea lui.

Chiar și în cadrul Tantrei, există diferite căi. Există patru niveluri tantrice, dar pentru ca să ne putem elibera, va trebui să ajungem la nivelul cel mai înalt.

 

Diamantul: Metoda și înțelepciunea sunt inseparabile

În cursul 1 s-a vorbit despre Metodă – Tap și Înțelepciune – Sherab. Metoda în Sutra sunt acțiunile unui Bodhisattva, este compasiunea față de suferința celorlalți, iar Sherab este dezvoltarea înțelepciunii, este meditația asupra vacuității.

Când se intră în Tantra aceste lucruri sunt inseparabile. De aceea se numește Vajra. Metoda și înțelepciunea merg împreună, și aceasta este puterea tantrei.

 

Cum explică școlile budiste existența condiționată

Vom vorbi în continuare despre vacuitate și despre cea de-a doua față a monedei, existența condiționată sau dependentă. Două fețe ale aceleiași monede. Atunci când ne referim la existența dependentă, ne referim la modul în care lucrurile există. De unde provin lucrurile? De unde vine lumea noastră?

În budism există multe școli care vorbesc despre existența condiționată. Șase școli budiste sunt deschise, iar două sunt tantrice, care studiază Mahamudra în versiunea liniei Gelugkpa. Există șase nivele de înțelegere a vacuității. Vom menționa pe scurt doar trei din cele șase școli.

1. Lucrurile vin din cauze

Școala Vaibashika, care este nivelul cel mai mic, spune că lucrurile vin din cauze, că nu se întâmplă nimic fară motiv. Ele nu au o independență proprie de sine, ci depind de cauze. Există o cauză a pixului.

Ne vom referi în continuare la pixul nostru preferat. Deci, pentru a avea un pix, avem nevoie de o fabrică, de plastic, de vopsea, de minele de pix. Este nevoie de un camion care să transporte pixul la magazin, avem nevoie de un magazin de unde să-l cumpărăm și de bani pentru a-l cumpăra. Deci pixul nu a apărut singur, există cauze. Aceasta școală ne spune că lucrurile se întâmplă printr-un proces. Rezultatele vin din cauze, iar rezultatele vor deveni acum cauzele pentru următoarele rezultate, iar totul este un proces. Și totul este în permanentă schimbare.

Aceasta este prima școală care explică existența dependentă. Înțelegerea vacuității este la un nivel scăzut. Încă odată accentuăm faptul că această înțelegere nu este deloc inferioară, ci ea este inferioară față de școlile mai înalte. De fapt, cel care a ajuns la o bună înțelegere a acestui nivel, este cu mult superior nouă. De unde știm asta?

Dacă ne uităm la modul nostru de reacție în fața unei situații neașteptate și neplăcute, începem să ne întrebăm: cum de mi s-a întâmplat asta? de ce s-a întâmplat așa? de unde a venit? cum de mi-au spus așa ceva? Am făcut totul bine, cum de mi se întâmplă așa ceva?

Atunci când reacționăm în acest fel, suntem șocați, panicați sau revoltați de ceea ce ni se întâmplă, denotă faptul că nu înțelegem lucrurile la acest nivel, că nu înțelegem că lucrurile se întâmplă datorită unor cauze. Atunci când vom înțelege că lucrurile sunt în continuă schimbare, în momentul când se va produce un dezastru, nu-l vom mai simți ca dezastru, ci ca pe ceva care face parte dintr-un anumit flux.

Lucrurile se schimbă în permanență, iar daca sunteți șocați atunci când se schimbă ceva pe neașteptate, este semn că nu ați asimilat această înțelegere. Orice lucru care apare, apare dintr-un anume motiv.

Dacă înțelegeți aceste lucruri bine, vă va fi mai ușor când vi se întâmplă ceva neplăcut. Lui Ken Rinpoche îi plăcea să râdă când vedea în filme pe cineva care stă întins pe patul de moarte, iar familia stătea în jurul lui, strângându-l de mână și spunând: Nu pleca, nu pleca, nu ne părăsi!. Ken Rinpoche spunea: muribundului i-a venit timpul să plece; când cauzele dau roade, omul va trebui să părăsească aceasta lume. Puteți să-l țineți de mână, să-l rugați să rămână, nimic nu va ajuta. Atunci când i-a venit vremea, va pleca. Atunci când cauzele rodesc și apar rezultatele, iar noi nu lăsam lucrurile să se întâmple, înseamnă că nu înțelegem acest nivel al realității.

Lamei Dvora îi place să povestească următoarea întâmplare:

Un Rabin stătea culcat pe patul de moarte și era înconjurat de toți discipolii lui, care se rugau ca învățătorul lor să nu-i părăsească. Îngrijitoarea care vedea ce se întâmplă înțelese că îi venise Rabinului timpul să plece, iar discipolii nu-l lăsau să plece. Aceasta luă un vas mare de ceramică și îl trânti de pământ. Vasul făcu un zgomot atât de mare încât toată lumea întoarse capul spre sursa de zgomot, și atunci Rabinul plecă.

Când vine timpul cuiva să părăsească aceasta lume, nu trebuie deranjat. Dacă suferim datorită pierderii celui drag, este datorită atașamentului nostru față de el. Este bine să experimentăm ceea ce se întâmplă, fără să respingem sau să contestăm – este ceea ce este. Ar fi cu mult mai ușor, dacă nu ar exista revolta din noi: ceva este în neregulă, ceva nu este în ordine că mi se întâmplă așa ceva! Nimic nu vine din greșeală, ci vine exact din cauze. Cauzele au fost acolo și prin urmare rezultatele au venit. Totul este perfect.

Suferința și durerea pot apărea în situații când pierdem ființe dragi, dar sentimentele de mânie, revoltă sau indignare provin din neînțelegere. Când cauzele există, rezultatele nu vor întârzia să apară.

 

Util, dar nu suprem

Deci, acesta este unul dintre nivelurile de înțelegere ale existenței dependente/condiționate. Tot ceea ce se întâmplă în viață este un proces continuu de schimbări. Lucrurile se modifică la nivel macro și micro, tot timpul.

Aceste înțelegeri ne ușurează, dar nu ne eliberează. Școala Vaibhasika nu este suficientă, pentru a ne elibera din suferință. Ea nu explică totul, cum ar fi, de exemplu, proveniența spațiului, deoarece spațiul nu are cauze.

       2.Lucrurile depind de părțile lor

Prima școală spune: Ști de ce suferi? Pentru că această suferință este determinată de cauze. Și, cu toate că înțelegem că există cauze care conduc la suferință, acest lucru nu ne și eliberează și vom continua să suferim.

A doua școală budistă, mai înaltă – Sautrantika, spune că existența lucrurilor este dependentă de părțile lor. Deci, în loc să ne referim la pix ca existând datorită plasticului, a minei, a procesului de fabricare, a magazinului, a banilor, ne vom referi la părțile care îl compun. Ce este acest pix? El are o latură dreaptă și una stângă, iar când le unim avem un pix. Cu alte cuvinte, pixul există cu condiția să aibă și partea lui dreaptă, și partea lui stângă. Partea stângă a pixului, la rândul ei are o parte stângă și una dreaptă. Deci partea stângă va exista dacă are și partea stângă și cea dreaptă, și așa mai departe. Existența lucrurilor este condiționată de părțile lor. Spațiul există datorită părților sale: partea de est, de vest, de nord și de sud.

Deci, diferența dintre cele două școli nu este mare. Doar că a doua școală include spațiul și încă alte două lucruri.

Lama Dvora povestește că a încercat, cu mulți ani în urmă, să aplice această înțelegere atunci când a dorit să-și depășească pofta de prăjituri. De fiecare dată când i se servea o prăjitură spunea: ce este această prăjitură? Ah, este făină, margarină, ouă… Eu nu mănânc făină, nu margarină… Această gândire m-a ajutat, dar pofta de dulce mai era încă acolo.

Acest lucru nu eliberează suferință. El ne ajută să înțelegem că lucrurile nu sunt așa cum credem noi că sunt, că exista de la sine, pe cont propriu. Ele depinde de alte lucruri. Deci, ele depind ori de cauze, ori de părțile lor și nu sunt ceea ce credem că sunt.

Toate acestea ne ajută un pic, deoarece cu cât va exista mai multă înțelepciune și înțelegere, cu atât ne vom revolta sau indigna mai puțin, dar nu ne-am eliminat încă cauzele suferinței sau a dorințelor/poftelor. Pofta și ea este un motiv de suferință – dacă nu vor mai fi prăjituri, vom suferi.

       3.Lucrurile există doar ca proiecție, din karma noastră.

Pentru a ajunge la iluminare, va trebui să trecem la școala cea mai înaltă, Prasangika Madhyamaka. Ea spune următoarele: lucrurile există datorită proiecțiilor pe care le proiectăm. Ele nu există de la sine. Nu sunt nici bune, nici rele. Nu au natura să ne provoace suferință și nici să ne facă fericiți. Nu au nicio natură de sine, cu excepția a ceea ce proiectăm. Dacă nu proiectăm suferință, atunci nu va fi nici o suferință.

Oamenii pot spune: Ah, de ce aș proiecta eu suferință?

Cineva merge la dentist ca să-i fie tratat canalul radicular și spune: stau la dentist și îmi voi imagina cerul senin și va fi plăcut. Asta va ține până când doctorul îi va atinge nervul viu și apoi va vedea el.

Când vine durerea, doare. Nu putem decide că nu doare. Dacă ar fi fost atât de simplu, am fi hotărât cu toții să nu suferim și atunci nu am mai suferi. Dar lucrurile nu stau așa. Încă există în viața noastră accidente de circulație. Ele nu țin de alegerea noastră. Ele ne sunt impuse. Atunci, ce ne constrânge să avem astfel de accidente?

Iar aici începe problema imaginilor mentale, pe care le avem în minte. Noi suntem cei care proiectăm accidentul pe un ansamblu de evenimente neutre. Obiectul A lovește obiectul B, iar acesta se prăbușește. De ce acest lucru este suferință? De unde vine suferința? Suferința vine de la noi, pentru că am rănit pe alții în trecut, iar datorită acestui lucru s-a creat un “clișeu”. Avem un clișeu între noi și lume. Există acest filtru care ne forțează să proiectăm suferință pe un cumul de date brute, care în sine nu este nici bun, nici rău, ci neutru.

De unde apar aceste clișee? Ele apar în funcție de cât de buni am fost în trecut. Dacă am rănit pe alții în trecut, sămânța va rodi și vom vedea accidente de mașină. Dacă am fost buni cu alții, clișeele vor fi altele. Dacă avem clișeul de a vorbi necuviincios cu alții, ne vor apărea clișee în care vom auzi insulte, țipete, vom fi triști, vom fi nefericiți.

Dacă am fost buni cu alții, vom experimenta lucruri plăcute, discuții plăcute.

Și toate aceste clișee apar automat. Cu toate că ele ne forțează să experimentăm ceea ce experimentăm, nu sunt întâmplătoare. Ele ni se impun în funcție de cum ne-am comportat în trecut.

Ce înseamnă vacuitatea? Faptul că lucrurile nu există în afara acestor explicații:

1. Lucrurile nu există independente de cauze.
2. Lucrurile nu există independente de părțile lor.
3. Lucrurile sunt goale de existența independentă de proiecțiile noastre asupra unui cumul de date brute; proiecții care ni se impun și care sunt determinate de modul în care ne-am comportat cu alții în trecut.

Aceasta este vacuitatea lucrurilor la nivelul cel mai înalt, la nivelul sutric.

Lucrurile sunt goale de a fi într-un fel sau altul de la sine. Ele sunt neutre. Nu au nici o natură proprie de sine. Nu sunt nici rele, nici bune, nici negre, nici rotunde, nici pătrate. Toate vin din noi. Absolut toate.

 

Datorită faptului că totul este gol, se poate ajunge la iluminare

Trăim într-o lume care este în întregime proiecție care vine din minte. O lume a imaginilor care se află în mintea noastră – pe care le proiectăm și credem că ea este lumea noastră. Ele sunt imagini tridimensionale, au miros, au gust, știu cum să îmbrățișeze sau cum să rănească, iar toate acestea sunt doar proiecții mentale.

Motivul pentru care Tantra funcționează, pentru care se poate ajunge la iluminare și pentru care acest corp poate deveni un corp de lumină, un înger, se datorează faptului că el, în sine nu este muritor. El este muritor pentru că îl experimentăm să fie așa, pentru că suntem forțați să-l proiectăm așa, datorită nerespectării jurămintelor noastre în trecut. Asta este tot. Iar dacă trupul nostru este gol de orice natură, atunci este posibilă atingerea iluminării.

Cum vă veți convinge că ceea ce am spus este adevărat? Începeți să vă țineți carnețelul. Este nevoie de câteva luni, poate chiar și de un an, dar treptat, lucrurile care păreau că stagnează, vor începe să se miște în viață voastră. și asta datorita faptului că ele sunt goale. Purificându-vă mintea, vorbirea și comportamentul vostru veți fi forțați să experimentați alte clișee, iar acest lucru va veni de la sine. Fără să vă dați seama, veți deveni mai bucuroși, mai mulțumiți. Oameni care vă cunosc și nu v-au văzut mult timp, vor sesiza această schimbare petrecută în voi.

Când veți începe să urcați spre niveluri mai înalte ale jurămintelor și să le păstrați bine, se vor petrece schimbări extraordinare. Veți începe să întâlniți lucruri pe care nu le-ați mai cunoscut vreodată. Și toate acestea se vor petrece numai datorita păstrării carnețelului de șase ori și a nivelului din ce în ce mai ridicat al jurămintelor.

 

Cum întâlnim învățătorii?

Păstrând bine jurămintele de la nivelul la care sunteți, veți atrage spre voi învățătorii care să vă confere jurămintele înalte.

Respectându-vă profesorii pe care îi aveți în acest moment, veți atrage profesori care să vă conducă spre nivelurile superioare. Fie profesorul pe care îl aveți se va transforma dintr-o dată, fie veți trece în mod natural la un alt profesor, care să vă ducă la nivelul următor. Acesta este modul în care lucrurile funcționează. Mierea atrage albina. Albina reprezintă învățătorul, jurămintele, iar mierea este bunătatea voastră, dulceață voastră, este modul în care vă comportați cu ceilalți, modul în care vă păstrați jurămintele.

 

 Corecția “sufletului” duce la corecția lumii

Moralitatea și păstrarea jurămintelor ne creează lumea înconjurătoare, numai datorită faptului că lucrurile sunt goale.

Aceasta este cea mai înaltă concepție asupra vacuității. Întreaga lume este proiecția noastră și, prin urmare, corecția “sufletului” este egală cu corecția lumii. Cu alte cuvinte, lumea este o proiecție a “sufletului”.

 Corecția “sufletului” sau  a minții sau purificarea minții, ne va purifica lumea, iar acest fapt reprezintă calea supremă pentru a-i putea ajuta pe ceilalți.

 Prin practica noastră ne purificăm pe noi înșine și, în mod automat, vom proiecta o altă lume.

Puteți spune: da, vedem o altă lume, dar ei încă mai suferă.

Daca vă întreb cine sunt ei? Numai voi îi proiectați pe cei suferinzi. Nu există acei ei, cu excepția celor pe care voi îi proiectați.

Pentru ca toate acestea să fie bine înțelese, va trebui să reflectăm mult asupra lor, să meditam, să învățăm mult. De aceea se fac 18 cursuri. De aceea nu se intră în Tantra înainte de acestea. Altfel, nu veți reuși în practică. Fără încredere, nu veți reuși în Tantra.

Acestea sunt căile deschise tuturor, pe care va trebui să le practicați pentru a intra pe calea secretă, pentru a atrage această albina a Tantrei, a jurămintelor tantrice și a unui Lama tantric.