Cursul 11
Perfecțiunea bucuriei efortului
Seminar bazat pe capitolul 7 din
“Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 4
Moartea va veni înainte să terminăm
Revenim acum din nou la versetele maestrului Shantideva.
Versetul 8:
Sunt lucruri pe care încă nu le-ai făcut,
Pe altele abia le-ai început,
Iar altele le-ai făcut pe jumătate,
Și când Lordul Morții va veni pe neașteptate
Vei striga în mintea ta: „A venit să mă omoare!”
Am vorbit despre asta mai înainte, cum avem mereu senzația că nu am terminat încă ce ne-am propus de făcut, că suntem în mijlocul lucrurilor. „De ce acum? Sunt chiar la mijloc”.
Întotdeauna vom fi în mijlocul lucrurilor, lucruri pe care nu le-am terminat.
Încă nu am apucat să ne creștem copii, sau să-i vedem căsătoriți, sau noi să ne căsătorim, sau să terminăm facultatea. Iar moartea va veni când va veni.
Niciuna dintre rudele noastre nu pot opri moartea
În versetul 9, maestrul descrie modul în care cei apropiați suferă pentru noi atunci când moartea vine să ne ia și nu ne pot ajuta cu nimic.
„Rudele tale suferă, nu pot mânca,
Plângând, cu ochii roșii și umflați,
Chinuiți de durere și întristare,
Văzând mesagerii morții”.
Panica
În versetul 10, maestrul ne descrie ce se întâmplă în momentul morții. Să citim împreună:
Chinuit de amintirea propriilor păcate,
Mugetul infernului îți sună în urechi,
Vei fi atât de îngrozit de moarte
Încât corpul tău va fi acoperit de fecale –
Ce credeai că vei face în acel moment cumplit?
Maestrul ne descrie groaza morții. Ne descrie patru experiențe prin care vom trece în momentul morții, pentru a ne ilustra că nu mai putem face nimic care să ne ajute în momentul morții obișnuite. Moartea unui om obișnuit care nu practică.
a. Ne amintim de toate păcatele noastre
Cel care este pe moarte este chinuit de toate păcatele pe care le-a făcut în viață.
Rangdik drenpe dungwa
Rang — ale mele,
Dig — fapte rele, păcate,
Drenpa — amintire,
Dungwa — chin, tortură.
Omul este chinuit de amintirea faptelor rele pe care le-a făcut în timpul vieții sale.
Cel care se află pe patul de moarte își amintește. Se uită înapoi la viață, și are sentimentul că și-a risipit viața, are sentimentul de regret pentru toate păcatele pe care le-a comis și este prea târziu. Deja moare. Nu mai poate face nimic în privința asta. Persoana pe moarte înțelege că aceste lucruri îl vor însoți oriunde va merge. Și regretă că nu mai este nimic de făcut.
b. „Mugetul infernului îți sună în urechi”
Nyelway dra tupa
Nyelway — infern,
Dra — a mugi, vui, a urla,
Tupa — a auzi.
A auzi vuietul infernului.
Cei care lucrează în ospicii știu că mulți oameni aud mugetul infernului chiar înainte de a muri. Aud lucruri groaznice, și sunt înfricoșați. Deseori există paranoia la bătrâni, aud și văd infernul, iar atunci este imposibil să-i ajutăm.
Ei nu sunt diferiți de noi. Vom fi la fel, dacă nu vom face practica spirituală care, printre altele, purifică aceste karme.
c. „Corpul tău va fi acoperit de fecale”
Trakpe mi-tsang lu gu
Trakpa — frica, groaza,
Mi-tsang — fecale,
Lu — corp,
Gu — acoperi.
De groaza morții, corpul se acoperă de fecale sau faci pe tine de frică.
Oamenii obișnuiți au groază de moarte, pentru că sunt atașați de ei înșiși și dintr-o dată nu mai există. Sunt atât de îngroziți încât corpul se va murdări de fecale. Maestrul apoi întreabă: „Ce credeai că vei face în acel moment cumplit? Crezi că dacă atunci vei regreta și te vei spovedi, te vei duce brusc în rai? Asta nu se va întâmpla. Este imposibil.”
Este nevoie de mult efort pentru a ne transforma mintea și karma [semințele] care vin cu noi de la o viață la alta, dintre care majoritatea sunt dificile pentru că poartă păcatele noastre și mai ales ignoranța noastră.
d. Ajungi în adâncul nebuniei
Nyupar gyur
Nyupar gyur — a deveni nebun.
Sinapsele celulelor creierului nostru, care susțin mintea, provoacă halucinații și la pierderea totală a clarității.
Pentru cei mai mulți dintre noi, infernul sau iadul este ceva abstract. Am fost cu toții acolo și nu ne mai amintim de el. Și suntem norocoși că nu ne amintim.
În lumea noastră, există oameni care au trecut prin experiențe foarte dificile, traumatice, care i-a zguduit profund sufletește. Oamenii care au trecut prin războaie sau alte traume, de multe ori nu-și mai revin la normal.
Suferința infernului este incomparabilă cu viața umană; dacă ne-am aminti de infern, n-am mai putea funcționa. Cei foarte avansați în meditație, în etape profunde de meditație, își amintesc. Dar ei sunt deja suficient de puternici spiritual. Noi suntem slabi, de aceea uităm.
Chinurile infernului depășesc orice suferință omenească
Versetul 11:
Dacă ai fi ca un pește în undiță
Inima ta ar fi copleșită de frică.
Dar asta este nimic pe lângă chinurile din infern
Pe care păcatele tale te vor forța să le înduri?
„Dacă ne găsim în situații în care suntem neputincioși”, pe care maestrul o compară cu peștele în undiță, „asta este nimic față de chinurile din infern pe care va trebui să le îndurăm”.
În versetul 12 el spune:
Suntem atât de sensibili. Ne îngrijim să avem tot timpul temperatura potrivită, să fie cald sau rece, să avem aer curat. Putem vedea la vârstnici cum devin din ce în ce mai ocupați de ei înșiși. Acum deschid fereastra, acum o închid, hainele să fie așa, pătura așa, patul așa, devin atât de sensibili. El spune:
Ești atât de sensibil, încât și apa fierbinte
Te opărește dacă te atinge.
Cum poți sta atât de mulțumit,
Știind că ți-ai creat karma care în infern te duce?
În versetul 13, maestrul dă trei motive care ne determină să strigăm de durere când moartea vine să ne distrugă.
Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate –
Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte;
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor,
Vei plânge amar când suferințele vin să te distrugă.
a. Așteptări nejustificate
Ge la tsunme drebu dewa dupa
Ge — faptă bună, binefacere,
Tsunme — fără efort,
Drebu — rezultat,
Dewa — fericire,
Dupa — speranță.
Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate.
Sperăm să fie bine, dar nu facem ce trebuie ca să fie bine. Maestrul spune: Ne așteptăm la rezultate minunate în viața noastră, fără să facem niciun efort în a face fapte bune.
b. Ne așteptăm să trăim mult timp, ca și cum am fi nemuritori.
Hlandra yunring sun du rewa
Hla — zeu,
Dra — ca,
Yunring — mult timp,
Sun — a trăi,
Rewa — a aștepta, a spera.
Sperăm să trăim mult timp sau să trăim mai mult ca zeii înșiși, sau așa cum spune versetul:
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor.
c. Sensibilitatea noastră crește din ce în ce mai mult când suferința crește din ce în ce mai mult.
Sen chung duk-ngel nu mang
Sen — rezistență,
Chung — mic,
Duk-ngel — suferință,
Nu — vulnerabilitate,
Mang — mult.
Pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea noastră de a rezista durerii se reduce foarte mult, în timp ce, durerea și vulnerabilitatea cresc.
Nu există un loc bun în Samsara
„Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte.”
„Aici în Samsara nu va fi bine”. Prin natura ei, Samsara nu este nimic bun.
Ne plângem de tot felul de suferințe pe care le avem, de greutăți, fie că este vorba de sănătate, fie că este vorba de război, fie că este vorba de lipsuri, fie că este vorba de singurătate, aceasta este natura samsarei. Trebuie să învățăm să ieșim din această situație și putem s-o facem. Pentru că spunem: această natură este o proiecție karmică. Karmele pe care le-am acumulat sunt cele care ne obligă să experimentăm o astfel de realitate. Dacă învățăm cum funcționează karma, putem ieși de aici. Putem deveni maeștri ai karmei și putem ieși din aceste situații.
Din lectura cursului:
„Iată a treia parte, care se referă la cât de contradictoriu este să speri la fericire, pe de o parte, iar pe de altă parte să nu depui niciun efort în practicarea faptelor bune. Să presupunem că ești genul de persoană care îți pui speranța în rezultate, adică în fericirea însăși, dar nu ești dispus să faci niciun efort în ceea ce cauzează această fericire: adică în practica de a face fapte bune. De asemenea, ești unul dintre cei care sunt cel mai puțin capabili să suporte suferințele, nu le poți tolera deloc, și totuși tot felul de dureri se abat asupra ta. Și prins deja în strânsoarea morții îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor. În acest caz, lucrurile în care speri nu le vei găsi niciodată și tot ceea ce speri să eviți se va întâmpla. Atunci când aceste suferințe vor veni să te distrugă, vei plânge amar.”
A traversat-o în nava acestei vieți
Versetul 14 este foarte important:
Folosește-te de barca vieții umane pe care o ai,
Pentru a traversa râul puternic al durerii.
Ea mai târziu va fi greu de găsit;
Nu sta atunci, neștiutorule, nu este vremea de dormit.
Maestrul compară viața noastră cu o barcă. Această comparație apare des în literatura budistă. El spune: „Această viață pe care o avem acum este ca o barcă. O barcă care ne poate trece marea samsarei de la un cap la altul.”
Samsara este ca un ocean de suferință. Este imensă. Samsara nu este un loc geografic. Nu este un deșert fierbinte, nu este Antarctica. Samsara este o stare mentală.
Ne aflăm în samsara datorită stării noastre mentale dictate de karmele noastre. Paradisul poate fi aici chiar acum dacă karmele noastre sunt diferite. Nu există un loc geografic al paradisului.
Cât de mare este samsara?
În literatura budistă se vorbește despre muntele Meru care este imens, un munte legendar uriaș, 100 mile lungime (aproape 161 de km), 100 mile lățime, 100 mile înălțime, este făcut din fier sau tot felul de metale. (Înălțimea muntelui Everest este de 8.8 km)
Imaginați-vă un munte imens, și o pasăre mică care ține în cioc o eșarfă de mătase și zboară deasupra muntelui. În timp ce trece peste munte, eșarfa atinge muntele. Pasărea trece peste munte o dată la 100 de ani. Cât timp va dura ca eșarfa de mătase să erodeze acest munte?
Samsara este imensă și ne aflăm în ea de nenumărați eoni. Trebuie să ne dăm seama cu ce fel de dușman îngrozitor avem de-a face, și vine numai din afecțiunile noastre mentale.
Să vorbim puțin despre acest verset, pentru că este foarte important. Despre „barca vieții umane”.
Formele de existență din samsara
În reprezentarea Roții Vieții apar toate formele de existență. Jos se află tărâmurile infernului. Există infernul fierbinte și infernul rece. În cursul 8 puteți găsi mai multe detalii despre ele.
Putem vedea tărâmul spiritelor flămânde. Acestea sunt ființe care, datorită risipei sau a avariției sau a poftei, karma le-a proiectat, după ce și-au pierdut corpul uman, într-o existență de permanentă nemulțumire, cu mult mai grea decât se poate imagina în existența umană. Sunt în permanență însetate și înfometate. Spiritele caută tot timpul mâncare și de băut și ori nu găsesc, ori dacă găsesc ceva le arde în interior. Ele caută cu disperare să fie satisfăcute.
Tărâmul animalelor despre care știm că suferă mult. Cu excepția câtorva animale de companie, care este un procent infim, majoritatea animalelor trăiesc cu frică permanent. De ce căprioarele fug atât de repede? Pentru că le este frică. Sunt atente tot timpul la cine le pândește în desiș sau le este foame,
În plus, animalele sunt și proaste. Nu pot înțelege Dharma. Nu se pot ajuta. Realitatea lor din interior este foarte tristă.
Nu le putem explica calea spirituală. Nu le putem explica că uciderea le va cauza suferință în viitor și că vor continua să se reîncarneze ca animale. Ele nu pot înțelege asta. Este foarte greu de ieșit din lumea animalelor. Ele plantează în mod constant semințele karmice de a rămâne în această lume. Este practic imposibil de a ieși din ea. In sensul acesta sunt proaste.
Și mai sunt și animalele care sunt exploatate de oameni. Exploatate pentru carnea lor, pentru pielea lor, li se pun poveri pe spate, belciuge de nas și târâte, li se trage pielea de pe ele.
Acestea sunt lumile suferinde.
În parte de sus a Roții Vieții se află tărâmurile zeilor și a semizeilor. Existența zeilor este foarte plăcută: totul este bun, totul este minunat, viață lungă, mirosurile sunt plăcute, muzica este minunată, mâncarea delicioasă, totul este foarte plăcut, dar are un sfârșit. Zeii au parte de o karmă foarte bună, dar în cele din urmă se va termina. Nu știm asta pentru că nu înțelegem bine karma.
Fiecare moment pe care îl petreceți aici și nu vă zvârcoliți de durere, consumați cantități uriașe de karmă bună. Cum știm asta?
Priviți cum trăiesc majoritatea ființelor din univers. Majoritatea nu trăiesc așa. În fiecare moment în care trăim în existența noastră actuală, consumăm cantități mari de karma bună. Dacă nu înțelegem cum să reînnoim karma bună, trăim pe credit și îl consumăm.
Cu atât mai mult cei din lumea zeilor. Au ajuns la o existență foarte plăcută și o consumă. Dar din ea vor cade în infern, pentru că consumă totul. La zei, fiecare clipă este cu mult mai prețioasă din punct de vedere karmic. Chiar și existența noastră ca ființe umane este foarte scumpă din punct de vedere karmic. Nu suntem într-o situație bună în acest sens.
O viață abundentă și timp liber
În acest verset, maestrul ne vorbește despre ceea ce se numește în sanscrită Kshana și Sampati.
Kshana – este un cuvânt care vine de la „clipă”, un moment. Ceva de moment. Instantaneu.
Sampati înseamnă: Sam – împreună și – Pati vine de la rădăcina care înseamnă a cădea. Deci, lucrurile „au căzut împreună” sau „se aranjează”.
Deci, împreună înseamnă: lucrurile s-au aranjat bine pentru noi, Sampati, pentru o scurtă perioadă de timp. Aceasta este existența noastră chiar acum.
Existența noastră chiar acum are în ea Kashana și Sampati. Le vom spune în română abundență și timp liber, sau oportunități și resurse. Lucrurile au mers bine pentru noi pentru moment.
Ce înseamnă că lucrurile s-au aranjat bine pentru noi? Am mai vorbit despre karma proiectoare. Avem o viață umană datorită proiecției noastre karmice. Am câștigat-o datorită acțiunilor noastre trecute; am făcut acte de bunătate incredibile în trecut pentru a câștiga o astfel de existență.
Și nu orice viață umană. Există și ceea ce se numește karma care completează. Karma care a completat detaliile din viața noastră. Dintre toți oamenii din lume, noi trăim foarte bine.
Marea parte a oamenilor:
— Sunt ocupați toată ziua să caute de mâncare. Le este mereu foame și caută mereu mâncare, sau
— Muncesc tot timpul pentru a găsi mâncare, sau
— Le este frig și caută în permanență îmbrăcăminte sau adăpost, sau
— Nu știu să citească. 30% din lume este încă analfabetă, incapabilă să citească, sau
— Sunt pe picior de război, sau
— Trăiesc într-o lume în care există foamete, sau război sau sărăcie cruntă, sau
— Suferă de singurătate care este atât de gravă încât nici nu se gândesc să stea aici.
— Sunt cei care pot avea condiții fizice asemănătoare cu ale noastre, dar suferă de boli fizice, psihice și emoționale de tot felul, și nu au liniște să stea și să asculte lucrurile.
Deci, suntem foarte norocoși.
Meditația asupra vieții abundente și
a timpului liber cu care am fost binecuvântați
Pe acest subiect, există de fapt trei meditații, care sunt legate de acest verset.
1. A recunoaște abundența și timpul liber pe care le avem în viața nostră
Prima meditație este identificarea karmei incredibile pe care o avem. Karma de a avea abundență și timpul liber, Kashana și Sampati. Să ne dăm seama unde ne aflăm. Cei mai mulți dintre noi nici nu observă acest lucru, și iau totul de la sine înțeles.
Tot ceea ce luăm ca de la sine înțeles, ne va fi luat.
Este ca o mantra – orice iei de la sine înțeles îți va fi luat. De ce? Pentru că nimic nu este de la sine înțeles. Totul vine din karma. Dacă nu înțelegem ce karma ne-a adus aici, ea se consumă. Aceasta este natura karmei, să se termine, să dispară.
Dacă nu înțelegeți ce a provocat-o, va dispărea. Chiar dacă înțelegeți, tot nu este garantat că nu va dispărea. Dar dacă nu înțelegem, cu siguranță va dispărea. Deci, mai întâi de toate, trebuie să recunoaștem această situație.
Pentru a identifica mai bine situația, să intrăm puțin mai în detaliu.
Am văzut în Roata Vieții, că există tărâmuri inferioare extrem de suferinde. Putem înțelege că momentan nu ne-am născut în astfel de existențe. Nu ne-am născut ca făptură a infernului în acest moment. Avem o naștere umană.
— Deci nu ne aflăm într-una dintre formele de existență mai suferinde, ale spiritelor flămânde sau ale făpturilor infernului sau ale animalelor. Oamenii au și timp liber și suferință. În viața lor există și bucurie și tristețe.
— Făpturile infernului suferă continuu. Nu au timp liber pentru nimic, nu aud nimic pentru că suferă tot timpul. Sunt continuu în chinurile infernului.
— Animalele sunt chinuite fie de frică, fie de incapacitatea de a înțelege ceva.
— Spiritele flămânde caută în permanență mâncare sau băutură. Sunt atât de disperate să-și găsească ceva de mâncat și de băut încât nu au disponibilitatea de a învăța ceva.
De ce ființele se găsesc în această stare?
Ce ține corpul fizic în viață? Dacă ne uităm la el, vedem o colecție de părți: brațe, picioare și un cap. Ce le ține împreună? De ce nu se destramă acum? De ce toate părțile, ochii, urechile, merg toate împreună și nu se destramă? Sau de ce celulele corpului meu nu se risipesc? Ce le ține împreună?
Totul este karma; este karma care mă face să mă proiectez în acest fel. Și nu există nimic altceva care să țină celulele împreună, sau atomii împreună. Și când această karma se va termina, se vor întoarce în țărână.
Deci, în primul rând trebuie să recunoaștem faptul că suntem eliberați de renașterile inferioare, că nu suntem continuu chinuiți de dureri infernale. Între suferință și suferință, mai avem și puțin timp liber.
De asemenea, nu ne-am născut nici în tărâmurile superioare, care sunt ca sub anestezie. E ca și cum ai fi într-o călătorie a heroinei. Totul este super plăcut, încântător, dar nu există nici motivație.
Cel care a luat heroină, nu stă să asculte. El nu suferă acum. El este mulțumit pentru că este drogat. Zeii trăiesc în plăceri mult timp.
Karma care le-a rodit este minunată, dar a noastră este și mai minunată.
Cu toate că plăcerea lor este cu mult mai mare decât a noastră, nu au nicio ieșire. Ei își consumă această plăcere și apoi cad, în timp ce noi avem o ieșire, datorită combinației între timp liber și suferință. Suferința care apare în viața noastră ne împinge să găsim o cale de ieșire.
— Nu ne-am născut cu un handicap grav. Toți cei de aici aveți capacitatea de a veni și de a asculta lucruri.
Sunt oameni care au un handicap mental. Ei nu pot face această cale, nu în această viață. Mai întâi trebuie să-și termine această karmă.
— Nu suntem într-o situație materială atât de gravă, care să nu ne permită să stăm aici și să ascultăm.
Deci, avem o combinație de condiții, care este minunată dar nu și veșnică. Se va termina. Avem Kshana pentru un scurt moment.
Avem pentru scurt timp dintre toate viețile noastre, potențialul de a ajunge la iluminare.
— Putem citi,
— Avem apă curată. Unii oameni trebuie să bea apă murdară și sunt mereu bolnavi.
Gândiți-vă dacă cineva v-ar smulge brusc de aici, unde vă este bine și v-ar pune în situația în care se află majoritatea populației lumii, care suferă de foame, [are parte doar de] apă poluată, fără acoperiș deasupra capului, fără educație, fără îngrijire, acolo unde suferința este atât de mare, suferința voastră ar fi mai mare decât a lor. Pentru că suntem mult mai răsfățați, chiar și apa fierbinte nu o suportăm. Suntem foarte sensibili. Deodată ne vor pune acolo. Suferința va fi cumplită.
Aceasta este de altfel și suferința zeilor, când ziua morții lor se apropie. Ei și-au consumat deja karma bună și, dintr-o dată, această cădere le provoacă suferințe groaznice. Dar acest lucru se întâmplă doar la sfârșitul vieții lor.
Deci asta e lista lui Kshana.
Să vorbim despre lista lui Sampati.
Sampati este opusul. Până acum am vorbit despre ceea ce nu avem. Acum vom vorbi despre lucruri bune pe care le avem.
— Avem toate părțile corpului de care avem nevoie pentru, de exemplu,munca spirituală.
— Nu suntem mari păcătoși. Stăm aici liberi, și nu într-o închisoare. Nu am comis vreo crimă oribilă. Chiar și cineva care a comis o crimă cumplită, chiar dacă nu se află în închisoare, nu are capacitatea mentală de a progresa pe cale spirituală, pentru că mintea lui este prea tulbure.
— Avem o oarecare credință. Chiar dacă vă considerați laici, o oarecare credință va adus aici. Credeți că există ceva care merită de ascultat, altfel nu ați fi venit aici. Deci, există un grad de credință care vă face să auziți învățătura spirituală.
— Avem mult bine în noi. Nu am fi auzit aceste lucruri care să ne conducă pe o cale spirituală, dacă nu am fi venit cu multă karma bună, care ne proiectează să auzim aceste lucruri.
Deci, avem un cumul de Sampati, o colecție de lucruri bune care sunt legate de noi. Dar există, de asemenea, și o colecție de lucruri bune care sunt legate de ceilalți.
— Suntem într-o lume care are învățături spirituale. Ele există. Nu toți oamenii trăiesc în locuri în care există învățătura. Majoritatea oamenilor nu vor auzi niciodată o învățătură spirituală. Nici măcar nu știau că există așa ceva.
Majoritatea oamenilor nu vor auzi niciodată „Încearcă să fi bun cu ceilalți!”. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!”. Suntem incredibil de norocoși să trăim într-o lume în care auzim așa ceva.
Majoritatea oamenilor din lume vor auzi „Îngrijește-te numai de tine!”. Atunci calea lor spirituală le va fi blocată. Orice religie respectabilă va spune „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” sau ai grijă de ceilalți. Fii bun cu ceilalți. Orice învățătură spirituală va spune asta.
— Avem acces la cunoaștere. Avem Google, putem obține orice informație pe care o dorim într-o clipă. Avem cele mai bune telefoane inteligente [smartphones] cu puterea de stocare a informațiilor până la 1TB. Dacă luăm toate cărțile spirituale scrise vreodată, le putem pune pe un dispozitiv atât de mic și să mergem cu el pe o insulă pustie.
Toate bibliotecile din lume își scanează acum toate cărțile. În curând vom putea accesa scrierile fiecărei biblioteci universitare din lume într-o clipă.
Trăim într-o epocă de necrezut. Și aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani. În viața celor de atunci nu a existat accesul rapid la informații. Pentru a obține informații trebuiau să traverseze oceanul, pentru a găsi profesorul. Astăzi găsim totul pe internet. Nu trebuie să ieșim din camera. Și în scurt timp vor implanta toată informația în capul nostru și nu va mai trebui să mai facem nimic.
Deci, acesta este primul nivel de a contempla asupra abundenței și a timpului liber. În primul rând, trebuie să recunoaștem situația în care ne aflăm. Kshana și Sampati.
2. Ce facem cu ceea ce avem?
Al doilea nivel este să reflectăm asupra importanței acestei situații. Ce facem cu acest gen de viață? Ce facem cu el?
Ne jucăm jocuri video toată ziua? Ce facem cu această viață incredibilă care ne-a fost dată?
Lucrurile s-au aranjat bine pentru noi pentru scurt timp. Dar datorită faptului că nu ne dăm seama cât de neobișnuită este această situație, o irosim. Pentru că suntem confuzi.
Vedem o mulțime de oameni în jurul nostru și credem că este de la sine înțeles. Dar să fii om și să fii înconjurat de mulți oameni în această situație, este ieșit din comun în lumea samsarică. Este neobișnuit. Toți oamenii din jurul nostru sunt ieșiți din comun. Sunt rari.
Dacă nu ne folosim de această ocazie de a porni pe o cale spirituală și a progresa pe ea, este ca și cum am găsi o comoară și nu facem nimic cu ea. Comparația care se folosește în literatura budistă este a unui negustor isteț care ajunge cu o navă pe o insulă și vede o ladă plină cu pietre prețioase, și spune ok, o lasă acolo, urcă pe navă și pleacă.
Am găsit fără să vrem o comoară și nu facem nimic cu ea.
Deci, aceasta este a doua meditație. Prima meditație a fost să recunoaștem unde ne aflăm, iar a doua să recunoaștem importanța acestuia.
3. Situația în care ne aflăm este extrem de rară
A treia meditație care este, de asemenea, foarte importantă, este să recunoaștem raritatea acestui lucru. Probabilitatea ca aceste lucruri să ni se întâmple din nou este aproape zero.
Dacă ne uităm statistic, la toate ființele din această lume, pe cele pe care le cunoaștem și există multe alte lumi, și numărăm toate furnicile, păianjenii, peștii, insectele, amibele, probabilitatea de a cădea în forma noastră de existență este aproape zero. Dar asta este o statistică.
Din punct de vedere karmic este aproape imposibil. Pentru că majoritatea karmelor pe care le-am acumulat în toate viețile anterioare au fost ca ale animalelor răpitoare sau ca a făpturilor din infern care nu fac decât să se rănească reciproc. Și chiar și ca oameni, am vătămat pe alți oameni de nenumărate ori.
Din meditația Lam Rim 81:
„Textele budiste folosesc multe analogii pentru a explica cât de dificil este să obținem o renaștere umană perfectă și, prin urmare, cât de rară este aceasta. Cea mai faimoasă analogie este cea a țestoasei oarbe care se ridică la suprafața oceanului printr-un inel de aur.
Povestea spune că o țestoasă oarbă care trăiește în adâncurile oceanului, iese la suprafață doar o dată la 100 de ani. Pe suprafața oceanului se află un inel de aur, care se mișcă tot timpul în bătaia vântului și a mareelor. Țestoasa oarbă de fiecare dată, urcă la suprafață într-un loc diferit, dar nici inelul nu este niciodată în același loc. Gândiți-vă cât de mică este șansa ca broasca țestoasă să urce la suprafața apei și să-și bage capul prin inel. Așa ceva este aproape imposibil, nu-i așa? Șansa de a obține o renaștere umană perfectă este și mai puțin probabilă.
Fiecare detaliu din această poveste are o semnificație anume. Inelul semnifică învățătura lui Buddha, și aurul înseamnă faptul că învățătura este prețioasă și pură. Țestoasa reprezintă ființele umane, iar faptul că trăiește pe fundul oceanului înseamnă că ființele trebuie să se renască mereu în tărâmurile inferioare. Faptul că țestoasa este oarbă înseamnă că nu a întâlnit Dharma lui Buddha și nu știe ce este o virtute și ce nu este virtute. La fel cum țestoasa înoată neputincioasă în oceanul vast, așa și ființele samsarice se învârt mereu prin tărâmurile suferinde. Doar o dată într-o perioadă foarte lungă, se întâmplă ca ființa samsarică să obțină o renaștere superioară, simbolizată prin țestoasa care iese la suprafață o dată la sută de ani. Deci, cât de rar este să putem obține nu doar o renaștere umană, ci o renaștere cu toate cele opt tipuri de libertăți și cele zece tipuri de abundență.”
Acest exemplu este dat de Arya Nagarjuna.
Un alt exemplu:
Călugării l-au întrebat pe Buddha: „Ce șansă are cineva care este astăzi o ființă umană, să se renască ca ființă umană și în următoarea viață?”. Buddha răzui pământul cu unghia și sub unghia lui rămase puțin pământ. El spuse: „Oh! dacă socotim numărul particulelor de pământ de sub unghia mea și le comparăm cu numărul de particule de pământ din întreaga lume. Care număr este mai mare? Călugării începură să compare și ajung la concluzia că nu pot compara.
Buddha le spuse: „În felul acesta, dacă luăm proporția dintre cele două, așa va fi și șansa celui care este astăzi om, să continue să fie om și în viața următoare; și toți ceilalți vor merge în tărâmurile inferioare”.
Probabilitatea noastră de a ne naște din nou ca ființă umană, dacă nu facem nimic pe calea spirituală este aproape zero. Dacă nu începem să mergem pe o cale spirituală, să ne respectăm jurămintele, să ne dezvoltăm meditația, să fim buni cu ceilalți și cu siguranță să nu-i rănim pe ceilalți, șansele noastre de a ne renaște ca ființă umană sunt extrem de mici.
Și trebuie să vă amintiți că majoritatea karmelor sunt acumulate în gândire.
Nu trebuie să facem nimic. Este suficient să stăm și să ne plângem de toată lumea și deja ne săpăm propriul mormânt. Pentru că karma se intensifică tot timpul, copacul este întotdeauna mai mare decât sămânța.
Deci, potrivit budismului, șansa este aproape zero, dacă nu pornim pe o cale spirituală. Pe de altă parte, calea spirituală este bine să fie făcută corect după o tradiție autentică și sub îndrumarea unor profesori autentici.
Cum să profităm de această oportunitate rară?
Este esențial să înțelegem karma, astfel încât să ne conectăm la importanța acestei învățături. Să înțelegem că existența umană este deosebit de rară.
Am spus că doar o clipă în care nu ne zvârcolim de durere, consumă o cantitate enormă de karmă. Gândiți-vă pe parcursul unei vieți, câtă karmă am consumat doar fiind oameni! Dacă ne gândim la aceste lucruri, vom începe să prețuim această oportunitate și atunci poate că nu o vom mai irosi.
Trebuie să învățăm cum să generăm karma care să păstreze această situație, cum să reînnoim karma, cum să investim karma astfel încât să nu se piardă, să nu fie irosită. Și acesta este Virya. Pentru asta trebuie să facem efort, aceasta este perfecțiunea bucuriei efortului despre care ne învață Maestrul Shantideva.
Versetul 15:
Renunți la Dharma supremă
Sursă inepuizabilă de fericire sublimă,
De ce ești distras de cauzele suferinței,
De ce te bucuri de lucruri deșarte și prostii?
Maestrul spune „Renunți la Dharma supremă.”, aceasta este traducerea din tibetană.
În sanscrită, este folosit cuvântul Moksha. Moksha înseamnă libertate. Căutăm să ne eliberăm de samsara. Așa că spune: „Aici ai renunțat la Dharma”! Suntem angajați în activități samsarice, în activități zilnice, am renunțat la căutarea Dharmei, la căutarea unei căi spirituale. Am renunțat la căutarea a ceea ce ne poate aduce la Ananda. Suntem prea ocupați. Nu avem timp. Dar în schimb suntem preocupați de ce ne provoacă suferință. Pentru că orice lucru samsaric în cele din urmă se va sfârși în suferință.
El spune: „De ce stai atât de mulțumit? De ce te bucuri de lucruri deșarte și prosti?”. „Deschide-ți ochii, trezește-te”!
Oare trebuie să renunțăm la orice activitate?
Oamenii întreabă: „Adică să nu mai merg la universitate? Să nu mai alerg la maraton?”
Noi nu spunem că aceste lucruri nu sunt importante. Ceea ce vrem să spunem este că durata noastră de viață este scurtă, trecătoare și rară. Trebuie să ne folosim bine de ea, altfel va trece. Este ca broasca țestoasă care se scufundă în ocean pentru încă 100 de ani și inelul de aur plutește în derivă pe ocean.
Asta nu înseamnă că activitățile pe care le facem nu sunt importante. Trebuie să ne câștigăm existența, trebuie să ne întărim corpul, avem nevoie de acest corp pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de toate aceste lucruri. Avem nevoie de educație pentru a ajunge la iluminare. Avem nevoie de gândire logică, trebuie să gândim cu atenție pentru a ajunge la iluminare. Dacă nu ne gândim cu atenție, nu vom avea convingerea suficient de adâncă, care să ne țină pe cale.
Deci, aceste lucruri sunt importante, au rolul lor, dar este important să ne folosim de această barcă pentru a traversa marea Samsarei. Așa cum spune versetul:
Folosește-te de barca vieții umane pe care o ai,
Pentru a traversa râul puternic al durerii.
Ea mai târziu va fi greu de găsit;
Nu sta atunci, neștiutorule, nu este vremea de dormit.
Deci, nu trebuie să lăsăm totul baltă și să fugim, pentru că nici așa nu va funcționa. Este un proces treptat de creștere a conștientizării, dar până la urmă, ne spune maestrul Shantideva, dacă nu facem efort nu vom fi pianiști virtuozi, dacă nu începem mai întâi să practicăm notele muzicale.
Etapele căii spirituale
Iată calea noastră spirituală:
Ne perindăm prin samsara, trecem din viață în viață, pe parcursul a milioane de eoni. Karma bună pe care am acumulat-o a rodit sub forma unei existențe umane care ne permite să urcăm pe cale.
Urcăm pe Calea acumulării. Când se întâmplă acest lucru? Când ajungem la Renunțare. Renunțarea este înțelegerea faptului că lucrurile materiale nu ne pot ajuta cu adevărat, pentru că ne vor fi luate. Când ne-am dezvoltat complet Renunțarea, am urcat pe Calea acumulării.
Calea perceperii este o etapă critică pe calea spirituală, pentru că cine a ajuns la ea, garantat că va ajunge la iluminarea deplină. Acum este doar o chestiune de timp și practică, dar garantat va avea succes în practică. Este o realizare spirituală de prim rang.
Calea perceperii este de fapt perceperea directă a vacuității în meditație. Pentru a ajunge aici trebuie să înțelegem ce este vacuitatea, și să avem o practică foarte aprofundată în meditație.
De acum încolo, chiar dacă nu am ajuns la iluminare, acest loc ne garantează că vom ajunge la iluminare. Vom mai avea câteva vieți viitoare, dar el vor fi foarte bune, vom avea profesori desăvârșiți și vom putea merge mai departe pe cale. Cei care au ajuns în acest loc nu mai trebuie să-și facă griji. Este doar o chestiune de timp și vor fi Buddha.
De aceea se numește Calea acumulării, pentru că practicantul începe să acumuleze binefaceri, începe să facă bine în lume.
— Începe să învețe,
— Începe să respecte jurămintele, să păstreze moralitatea,
— învață meditația,
Și așa mai departe.
Nu este ușor de ajuns pe Calea perceperii. Este nevoie de multă muncă, se poate ajunge. Practica există, înțelepciunea există. Îngerii din jurul nostru muncesc ca să ni le aducă, să ni le traducă și să ni le pună la dispoziție. Ne aflăm într-o perioadă minunată. Există toate condițiile pentru ca noi să ne facem calea.
Dar înainte de a ajunge pe Calea perceperii, există Calea pregătirii. Există patru etape pe ea. În această a treia etapă pe Calea pregătirii, care este înaintea perceperii vacuității, după ce am ajuns la Shine (pacea meditativă) avem o înțelegere foarte profundă a vacuității. Din această etapă este deja clar că este imposibil să mai cădem în tărâmurile inferioare suferinde.
Deci, chiar dacă nu am finalizat calea într-o singură viață, putem ajunge în locul din care nu vom mai putea cădea în tărâmurile inferioare, iar viețile viitoare vor avea toate succes, și nu vom mai suferi.
Și dacă urcăm pe calea tantrică și aici vorbim despre tantra care se face într-un mod pur, cu înțelegerea vacuității și cu dezvoltarea bodhicittei, ea toată fiind legată de cultivarea iubirii pentru ceilalți, dacă o parcurgem putem desăvârși calea într-o singură viață. Ea este uimitoare și rară, și este pusă la dispoziția noastră în această viață datorită marilor Lama și datorită karmei noastre. Deci, calea există. Trebuie doar să pășim pe ea, trebuie să investim efort. Și pentru asta este nevoie de bucuria efortului. Pentru asta suntem aici.
În lecția anterioară am făcut meditația despre conștientizarea morții, care este unul dintre antidoturile acelor factori care ne fac să amânăm și să nu mergem pe cale.
Următoarea meditație este al doilea antidot.
Așadar, acestea sunt două meditații, pe care ar trebui să le faceți înainte de a vă ridica din pat. Ele vă vor determina să urcați frumos pe calea voastră.
Meditația asupra vieții prețioase și rare pe care am primit-o
Așezați-vă comod și concentrați-vă pe respirație.
Încercați să comparați inspirația cu expirația.
Invitați-vă Lama. Faceți-l să fie cât mai frumos, cu calități înalte și plin de compasiune.
Priviți-l cum stă în aerul din fața voastră, un înger care vă însoțește în viața voastră și care vă privește cu iubire infinită.
Rugați-l să vă ajute, să profitați la maximum de meditație și să vă ajute dacă apar obstacole, sau dacă mintea voastră este distrasă.
Și acum încercați să vă amintiți de o problemă sau două care vă deranjează, care par importante și vă irită. Încercați să fiți cât mai specifici. Păstrați această problemă în fundal.
Și acum încercați să vă imaginați cum este să nu aveți un acoperiș deasupra capului în Bombay. Cum se face că zi după zi, oră după oră, nu aveți ce mânca, vă lipsește un adăpost, o casă sau haine.
Sau aveți copii și îi vedeți suferind și sunteți neputincioși în fața suferinței. Și asta zi de zi. Și dacă se îmbolnăvesc de orice boală, nu le puteți da tratament.
— Oamenii trec pe lângă voi și vă ignoră suferința. Nu vă văd deloc.
— Sau sunteți infirmi, nu vă puteți îmbrăca sau hrăni singuri.
— Sau trăiți indiferenți față de etica morală, sau sunteți indiferenți la suferința altora, inima voastră este închisă.
— Sau duceți un stil de viață în care încercați să vă promovați numai pe voi și asta este tot ceea ce contează în viața voastră.
— Sau cum este să trăiți într-un loc în care există frică și teroarea de tâlhari, animale de pradă sau trupe care pradă și omoară și așa mai departe.
— Sau trăiți într-o zonă de război, sub foc tot timpul.
Gândiți-vă câți oameni din lume au trăit așa, trăiesc așa, și vor trăi așa și comparați aceste situații cu problemele care vă deranjează.
Încercați să vă umpleți de compasiune pentru oamenii care suferă în întreaga lume. Și vedeți că în comparație cu ei, viața noastră este un adevărat miracol.
Și acum gândiți-vă, ce faceți cu viața asta? Ce faceți cu această oportunitate rară și prețioasă pe care o aveți ?
Încercați să vedeți dacă există ceva ce puteți schimba în viața voastră, chiar și dacă este ceva mic pe care îl puteți face mâine, pentru a începe să vă echilibrați prioritățile corect. Măcar un lucru.
Și vedeți că și gândul la aceste probleme seamănă o sămânță karmică minunată în inima voastră. Karma rodește. Fiecare sămânță germinează mai devreme sau mai târziu. Cu siguranță dacă o intensificați.
Vedeți karma acestui gând sublim, acestui gând nobil: de a vă îndrepta viața în direcția în care căutați și găsiți o cale spre fericire și să o arătați și altora, ca pe o lumină albă care țâșnește din inima voastră spre toate ființele. Miliarde și miliarde de raze de lumină se răspândesc spre toate ființele și le binecuvântează.
Și toată binecuvântarea imensă care este în viața voastră chiar acum, dăruiți-o ființelor. Acesta este modul care vă ajută să vă intensificați karma. Acesta este modul care vă ajută să nu o pierdeți complet.
Și bucurați-vă că puteți face acest lucru, să le oferiți toată bunătatea voastră.
Puteți deschide ochii.
————————————–
Deci, acestea sunt cele două meditații:
— Meditația conștientizării morții, și
— Meditația asupra vieții prețioase și rare pe care am primit-o.
Vă recomand cu căldură să le faceți înainte de a vă da jos din pat.
*** Mumbai (pronunțânduse: [mʊmˈbaɪ] și în marathi: मुंबई, fost Bombay înainte de 1995) este capitala statului indian Maharashtra și este cel mai populat oraș indian. Mumbai este situat pe o insulă în apropierea coastei vestice a Indiei. Cu o populație metropolitană estimată la 17 milioane de locuitori (2005) [1],(16 368 084 locuitori, în anul 2001, vezi [5] este a treia cea mai mare zonă metropolitană din lume, iar împreună cu orașele satelite învecinate formează una dintre cele mai populate aglomerări urbane. Orașul, care are un port adânc natural, este totodată cel mai mare port din India vestică, desfășurând jumătate din traficul de pasageri al Indiei.
Mumbai (Bombay) este capitala comercială a Indiei și găzduiește importante instituții financiare cum ar fi Banca Indiei, Bursa de mărfuri Bombay și sediile grupate ale multor companii indiene. Cu mari oportunități de afaceri și un nivel de trai relativ ridicat, Mumbai a atras oameni din întreaga Indie și din Asia de sud, transformându-se într-un oraș cosmopolit cu numeroase comunități și culturi. În Mumbai este situat Bollywood, epicentrul hindi al industriei de film și televiziune, care produce anual cel mai mare număr de filme din lume. Mumbai este unul dintre puținele orașe care găzduiește pe teritoriul său un parc național.
Numele Mumbai este un eponim, derivat etimologic din Mumba — numele zeiței locale hinduse Mumbadevi și Aai — însemnând mamă în limba marathi. În secolul al XVI-lea, portughezii au numit regiunea Bom Bahia, care înseamnă Golf bun. Acesta s-a transformat ulterior în Bomaím sau Bombaim, nume sub care este cunoscut și astăzi în portugheză; și după ce britanicii l-au cucerit, numele i-a fost anglicizat în Bombay. Numele a fost schimbat oficial din Bombay în Mumbai în 1995, dar vechiul nume este încă mult folosit în Occident, de mulți dintre locuitorii orașului și de instituțiile renumite.
Grup Facebook