Cursul 11
Perfecțiunea bucuriei efortului
Seminar bazat pe capitolul 7 din
“Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1 – A doua parte
Scopul vieții noastre este să ajungem la fericire
Maestrul Shantideva spune că motivul pentru care ni s-a dat această viață este să găsim calea spre fericirea supremă.
Și ca să atingem acest obiectiv, trebuie să acceptăm că aceasta este misiunea vieții noastre. Trebuie să acceptăm această teză. Dacă nu o acceptăm, aici se termină povestea. Pentru că atunci nu vom face efort. Nu vom ajunge la ea. Pentru că este mult de muncă. Pentru că inamicul cu care trebuie să ne confruntăm este uriaș. Așa că în primul rând, fiecare ar trebui să se uite și să vadă dacă este de acord cu această teză, dacă acesta este un scop demn pentru care să vă dedicați cu adevărat viața, să scăpați de suferință, și să ajungeți și voi și toți cei din jurul vostru la fericirea maximă.
Încă nu știm cum să prevenim bătrânețea, boala și moartea celor dragi, nu știm să le garantăm o lume fără războaie, fără boli, fără foame. Nu știm. Aducem copii pe lume, dar ce fel de lume le putem promite? Facem tot ce putem și ei în continuare îmbătrânesc și mor.
Scopul în viața noastră, este să găsim calea de ieșire și să-i scoatem și pe toți cei dragi cu noi. Și dacă există în mintea voastră o voce care vă șoptește altceva, noi spunem că acesta este un demon. Așa arată demonii. Ei nu sunt făpturi cu coarne, ci sunt gândurile care vă împiedică să ajungeți la fericire. În primul rând, el vă șoptește că nu merită să vă osteniți de a ajunge la fericire. Acestea sunt forțele întunericului.
Mai mult de atât. Cum putem să-i aducem pe cei dragi la fericire dacă noi înșine nu am găsit calea spre ea? Există mitul care spune, „Mă voi sacrifica pentru alții”. „Voi renunța la fericirea mea pentru ei”. Noi spunem că asta este o prostie. Cum pot să învăț pe cineva ceva, ce eu nu am învățat încă? Nu există nici o cale.
Calea de a-i aduce pe ceilalți la fericire
este să ajung eu la fericire,
prin faptul că aspir să-i duc la fericire.
Linia de separare dintre mine și celălalt începe să-și piardă din sens.
În măsura în care știți că acesta este scopul pentru care merită să ne trăim viața ne va motiva fiecare moment al vieții noastre. Fiecare acțiune, fiecare gând, fiecare vorbă care iese din gura noastră, va fi în vederea atingerii acestui scop. Și poate veți întâlni oameni care vor crede că exagerați, care nu cred că acesta este scopul în viață, sau nu cred că poate fi atins, și asta este foarte trist.
Existența umană este suferință. O persoană se naște, crește, se maturizează, îmbătrânește și moare și suferă de-a lungul vieții. Și din acest punct de vedere sunt ca muștele. Pentru a crea bucuria și să ne atingem scopul, trebuie să înțelegem suferința.
Pentru că dacă nu înțelegem suferința și cauzele suferinței, n-o vom putea elimina niciodată. Putem să ne dorim mult și bine bucuria – dar necazurile vin peste noi. Corpul se degradează, îmbătrânește și se îmbolnăvește. Ieșirea din suferință nu vine din faptul că ne dorim bucuria. Trebuie să înțelegem ce anume umbrește bucuria, să înțelegem cauzalitatea, cum funcționează cu adevărat, și cum se face că vrem să fim bucuroși și în loc de asta vine altceva.
Ideea nu este să ne preocupăm de suferință pentru că asta este interesant. Nu – ci să o putem elimina. Și pentru asta trebuie să înțelegem suferința. Oamenii care văd suferința în jur, spun: „Mai lasă-mă în pace, ce tot vorbești acolo, este naiv ceea ce-mi spui”. Pe de o parte, ei sunt conectați la suferință, dar pe de altă parte au rămas blocați în ea.
Și pe ei trebuie să-i ajutăm, pentru că sunt lipsiți de încredere. Și acest lucru este foarte trist, pentru că scopul vieții noastre este să fim bucuroși și fericiți.
Semințele fericirii pe calea spre fericire
Cuvântul Virya l-am tradus bucuria efortului.
De ce cuvântul bucurie?
Unde vrem să ajungem? Vrem să ajungem la fericirea sublimă. Ceea ce spunem este că nu putem munci pentru a dobândi fericirea și pe cale să suferim. Adică, efortul ar trebui să-l facem cu bucurie.
Pentru că dacă spunem: „Voi face efort, voi munci din greu, voi transpira și voi suferi, și apoi voi fi fericit”, asta nu va funcționa. Pentru că dacă vrem fericire trebuie să semănăm semințele fericirii. Efortul în sine ar trebui să fie plin de bucurie. De aceea spunem bucuria efortului. Maestrul Shantideva ne va vorbi mult despre asta.
Conform legilor karmei:
– Fiecare faptă pe care o facem
– Fiecare vorbă pe care o spunem
– Fiecare gând pe care îl avem
Toate acestea seamănă semințe, iar ele dau rezultate.
1. Rezultatul este întotdeauna similar seminței plantate. Aceasta este prima lege a karmei.
2. Rezultatul este cu mult mai mare. Aceasta este a doua lege. Ca și copacul versus sămânța.
Deci, dacă vrem un rezultat al fericirii, trebuie să plantăm semințele similare rezultatului pe care ni-l dorim. Nu putem planta efortul plin de lacrimi și să culegem fericirea. Tot efortul ar trebui să fie plin de bucurie.
Deci, practica pe care o sugerează maestrul în capitolul 7 este practica bucuriei. Acest capitol vorbește despre cum să devenim plini de bucurie pe calea spirituală pe care o facem.
Motorul
Virya este motivația.
Dacă în capitolul 6 s-a vorbit despre afecțiunile mentale și eliminarea lor, Virya este acum motorul care le elimină. Este ca vântul care spulberă afecțiunile mentale.
Mai înainte, am spus că nu este suficient doar să dorim. Nu este suficient să avem doar intenții bune. Nu este suficient să spunem: „Vreau să ating fericirea”, dacă nu creăm cauzele fericirii. Dacă nu vom sta să medităm, nu vom ajunge niciodată la fericire. Deci, nu este suficient numai să vrem, ci să acționăm și să facem asta cu bucurie.
Cartea maestrului Shantideva este de fapt un ghid pentru Bodhisattva. Bodhisattva își dedică viața pentru a găsi calea spre fericirea supremă și pentru a-i aduce pe toți ceilalți cu el.
Și datorită faptului că dușmanul nostru este enorm, avem nevoie de o cantitate imensă de entuziasm pentru obiectivul pe care dorim să-l atingem. Am putea chiar spune, că ar trebui să fim obsedați.
Un bodhisattva este tot timpul obsedat. El muncește tot timpul pentru a găsi calea spre iluminare și cum să-i aducă pe alții la iluminare. Acesta este scopul existenței sale.
Scopul existenței unui bodhisattva este acesta: fiecare faptă pe care o face, fiecare vorbă pe care o spune și fiecare gând pe care îl gândește, le direcționează cu ajutorul acestor învățături, spre a-și găsi fericirea.
Cele șase perfecțiuni: șase aspecte ale obsesiei luptătorului spiritual
Obsesia unui bodhisattva are șase aspecte.
1. Generozitatea
Primul aspect, se numește generozitatea sau Dhana. Dhana este în sanscrită. În tibetană este Jinpa.
Jinpa
Bodhisattva își dezvoltă la maximum capacitatea sa de a dărui. A dărui:
— lucruri materiale, bani,
— adăpost oamenilor,
— iubire, a da atenție oamenilor,
— a dărui oamenilor învățături.
El este obsedat de acest subiect. Pentru că cu cât ne dezvoltăm mai mult generozitatea – Dhana, cu atât fericirea noastră este mai mare. Iar atunci când ne va fi ușor să dăruim, ne va elibera de atașamentul nostru față de lucruri.
Bodhisattva, prin practica generozității se eliberează treptat de atașamentul lui față de lucruri, și nu deodată. Încet, încet generozitatea lui devine din ce în ce mai mare, din ce în ce mai ușoară, din ce în ce mai încântătoare, până când ajunge la un punct culminant.
Iar când a ajuns la apogeu, s-a eliberat cu totul de atașamentul care îl ține în suferință. El se simte din ce în ce mai ușor, din ce în ce mai liber, din ce în ce mai fericit, iar pe cale le aduce și celorlalți bucurie, pentru că le dăruiește ceea ce își doresc. Deci, acesta este primul aspect al obsesiei.
2. Respectarea moralității
A doua obsesie este respectarea moralității.
Tsul Trim
În sanscrită este Shila.
Tsul Trim — moralitate.
Bodhisattva, pe calea de a găsi fericirea pentru sine și pentru ceilalți, își dezvoltă obsesia de a ști cum să nu-i rănească pe ceilalți: cu vorba, fapta sau cu gândul. După cum știm gândul de a nu critica, de a nu minimaliza, de a nu defăima este mai greu de înfrânat.
Fiecare gând lasă o sămânță în curentul nostru de conștiință, iar când ea va rodi, rezultatul va fi cu mult mai mare decât sămânța. Acesta este al doilea simptom.
Îl putem numi Ahimsa.
În sanscrită el înseamnă non-violență. Acesta doar primul nivel al moralității. Există niveluri mai înalte, despre cum să fim buni cu ceilalți, cum să realizăm acest ideal al bodhisattva.
3. Răbdarea
Al treilea aspect este răbdarea. Practicând generozitatea, Bodhisattva devine din ce în ce mai puțin atașat de lucruri și se poate înfrâna din ce în ce mai mult.
Atunci când suntem mai puțin atașați, vom putea să ne înfrânăm mai bine gândurile și comportamentul față de ceilalți de a nu răni. Ca urmare, se dezvoltă abilitatea de a fi răbdător.
Supa
Al treilea aspect este răbdarea.
Ce este răbdarea? Este capacitatea de a nu ne enerva, atunci când apare o situație în care, în mod normal, ne-am enerva.
Bodhisattva înțelege daunele enorme pe care le provoacă supărarea și lui și celorlalți. El luptă împotriva supărări, care este poate cel mai greu dușman de învins.
4. Bucuria efortului
Tsun Dru
Bodhisattva își dezvoltă această bucurie pe calea sa spirituală. În timp ce practică, învață să o facă cu bucurie.
5. Concentrarea meditativă
Sam Ten
6. Înțelepciunea
Shes Rab
Importanța antrenamentului în meditație
Avem nevoie de a ne dezvolta o practică de meditație. Nu vom reuși cu niciunul dintre aceste lucruri dacă nu ne dezvoltăm concentrarea meditativă. De ce este așa? De ce trebuie Bodhisattva să învețe să mediteze pentru a-și găsi fericirea și să-i ducă și pe ceilalți la fericire? De ce?
Așa cum știm, afecțiunile noastre mentale sunt adânc înrădăcinate în conștiința noastră, și pun stăpânire pe noi într-o clipă. Se întâmplă ceva neplăcut și imediat reacționăm. Automat reacționăm negativ, provocându-ne și nouă și altora suferință, și tot timpul învârtim această roată a suferinței. Cineva țipă la noi, noi țipăm înapoi, am depus sămânța și când va rodi iar, va veni altul și va țipa la noi.
Pentru a putea ieși din această mlaștină a reacțiilor noastre condiționate, trebuie să începem să ne dezvoltăm controlul asupra minții. În mod normal, o persoană care nu meditează aproape că nu are control asupra minții. El este manevrat de afecțiunile sale mentale.
Pentru a ne dezvolta controlul, trebuie să ne încetinim mintea, s-o cunoaștem, să ne folosim de factorii de vigilență, de conștientizare și trebuie să o facem într-un mediu controlat, și asta în meditație.
Pentru că în viață reacționăm tot timpul. Lucrurile se întâmplă prea repede, iar condiționarea noastră preia controlul. Cu cât practica meditativă este mai mare, cu atât Santosha (satisfacția, mulțumirea) este mai mare, și asta va începe să fie evidentă în gradul de fericire a persoanei.
De ce devine mai fericit? Pentru că începe să-și controleze din ce în ce mai mult afecțiunile mentale. Se întâmplă simultan. Ca urmare a controlului pe care îl obține încetează să mai planteze semințe noi, și cauzele suferinței vor fi mai puține.
Importanta antrenamentului în înțelepciune
În cele din urmă, cel mai important lucru este înțelepciunea. Înțelepciunea în sanscrită este Prajnya, în tibetană:
Sherab
Această înțelepciune este antidotul pentru Avidya, pentru ignoranță. Ea este înțelepciunea care înțelege de unde vin lucrurile, înțelege foarte bine cauzalitatea. Când începem să înțelegem asta, automat încetăm să mai reacționăm în mod greșit. Este un proces treptat, dar este cel mai puternic instrument de a ne elimina suferința.
Bucuria efortului este necesară pe tot parcursul căii
Pentru a reuși în toată această practică, trebuie să avem Virya.
Fără bucuria efortului de a face calea spirituală, vom fi duși de viață, viața ne va mătura. Iar despre asta Maestrul Shantideva ne va vorbi în curând.
Natura afecțiunilor mentale
Vom trece acum la textul nostru. El începe cu câteva versete din capitolul 4 al cărții maestrului Shantideva. Ele sunt o introducere bună pentru capitolul 7.
Primul verset este 36 din capitolul 4.
Prin urmare, nu voi înceta nicio clipă efortul
Până când acest dușman teribil nu va fi zdrobit!
Chiar și acum nu pot dormi
Până nu-l elimin pe cel care m-a rănit,
Chiar și pentru o mică rană, care îmi stârnește mânie și mândrie.
Deci despre ce efort vorbește maestrul? El ne vorbește despre efortul de a distruge dușmanul. Cine este dușmanul? El este Klesha.
Așa cum am spus, afecțiunile mentale nu ne-au părăsit niciodată. Ele ne-au însoțit în toate viețile noastre anterioare și până în acest moment. Este adevărat, că la un nivel grosier avem momente de liniște și odihnă. Dar până nu vom ieși din locul în care mintea este saturată de klesha, nu vom cunoaște niciodată ce este pacea și liniștea. Chiar și cei dintre noi care au privilegiul unei tihne relative.
De fapt, în budism spunem că mintea înregistrează într-un ritm de 64 de amprente karmice într-o singură pocnitură de degete, și toate sunt afectate de Avidya, de ignoranță. Nu înțelegem.
Deci avem un cumul uriaș de amprente karmice în conștiința noastră, ca rezultat al tuturor acțiunilor noastre din toate viețile anterioare, și care ne întunecă mintea.
Scopul acestui capitol este să ne înarmeze cu muniție pentru a lupta împotriva acestui inamic.
Maestrul Shantideva vorbește despre obsesia acestor bodhisattva, care caută calea spre fericirea sublimă și spune: „Nu mă voi odihni nici-o clipă, nu voi dormi nici măcar o clipă”.
El compară afecțiunile mentale cu dușmanul. Dacă știm că dușmanul bate la ușă și este pe cale să ne atace, vom mai putea atunci să dormim liniștiți? Frica nu ne va lăsa să dormim. Deci ceva trebuie făcut. Așa se compară: „Nicio clipă liniștit nu pot dormi, până nu-l elimin pe cel care m-a rănit, chiar și pentru o mică rană, care îmi stârnește mânie și mândrie”.
Maestrul menționează aici mânia și mândria, două dintre afecțiunile noastre mentale. El spune: „Atâta timp cât ele se dezlănțuie în curentul meu de conștiință, chiar dacă în acest moment nu am un moment de mândrie, am semințele mândriei. Poate că acum nu mă mândresc, dar vor veni împrejurările potrivite și mă voi mândri, pentru că nu am distrus semințele lor. De aceea, sunt încă prizonierul afecțiunilor mentale”. El spune: „Nicio clipă nu mă voi odihni!”.
Adevărații noștri dușmani
În versetul 37, continuă:
Sunt acei sărmani amăgiți de afecțiunile minții
Care sunt dispuși să se angajeze în luptă
Cu cei care oricum prin natura lor vor muri.
Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată,
Ignorând complet durerea loviturii de săgeată.
Despre ce vorbește aici? Oamenii întâlnesc pe cineva care le face rău, sau care amenință că îi atacă, sau li se pare că este o persoană rea. De ce apare o astfel de persoană? Datorită afecțiunilor noastre metale. Noi îi proiectăm așa. Adică, datorită afecțiunilor mentale, ne-am creat cauzele pentru existența lor, pentru că i-am rănit pe alții în trecut. Acum vin să ne rănească, datorită karmei care rodește.
Noi nu înțelegem cauzalitatea, nu înțelegem vacuitatea, nu înțelegem cum funcționează proiecțiile și spunem: „Ei sunt oameni răi și trebuie să mă lupt cu ei”. Cine sunt dușmanii?
Maestrul spune: „…cei care oricum prin natura lor vor muri”.
Dacă le acordăm ceva timp, vor muri singuri. Mergem și ne luptăm cu cei care oricum vor muri. Nu ei sunt adevăratul nostru dușman. Ei apar doar din cauza adevăratului dușman care se ascunde cu mult mai adânc. Cauzele suferinței pe care le întâlnim în jurul nostru și violența pe care o întâlnim în jurul nostru sunt mult mai profunde și mult mai greu de distrus.
Maestrul spune: „Mergeți și îi împușcați pe cei care sunt deja muritori. Dă-le ceva timp, și oricum vor muri”.
Și nici asta nu ajută, pentru că atunci vor veni alții. Deoarece nu ne-am distrus semințele violenței. Ele sunt încă în noi, nu ne-am preocupat de ele, nu ne-am uitat la ele.
Maestrul spune: Oamenii merg hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă.
Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată,
Ignorând complet durerea loviturii de săgeată.
El ne descrie o bătălie obișnuită, în care oamenii merg și se luptă cu dușmanii în carne și oase. Vorbește despre eroi, care își dau viața, nu-i așa?
Ei nu se retrag din bătălie. Gloanțele zboară în jurul lor și ei continuă să lupte. Maestrul ne vorbește despre eroii pe care îi admirăm și cărora le dăm medalii. El vorbește despre eroism așa cum apare pe câmpul de luptă obișnuit.
În versetul 38 spune:
Dar adevăratul dușman, care este un dușman prin natură,
Ce ne provoacă atâta suferință,
Cu siguranță nu este loc de a dispera și a ceda în fața lui.
Trebuie să facem eforturi de a-l elimina,
Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți.
Maestrul trece la cauzele reale ale suferinței noastre, afecțiunile mentale care stau adânc în noi.
El ne spune: Dacă ne luptăm cu atât eroism împotriva unor dușmani care sunt de fapt dușmani imaginari, deoarece ei sunt rezultatul adevăraților dușmani care stau în noi, cu atât mai mult ar trebui să fim pregătiți de luptă cu adevăratul dușman interior.
Adevăratul dușman, care este un dușman prin natură,
Ce ne provoacă atâta suferință,
Adică Klesha.
Cu siguranță că în lupta cu afecțiunile mentale nu este loc pentru disperare și cedare. Nu vom spune: „OK, renunț, mă predau, este prea greu să-mi elimin supărarea”. Adevărat, este greu, dar dacă nu ne războim cu supărarea, ea ne va înfrânge mereu. Ea ne va stăpâni tot timpul. Și vom continua să fim supărați, furioși. Vom continua să aducem dușmanii la noi. Vom continua să urâm.
Deci ce rost are?
Maestrul ne spune: „Luptă-te cu furia ta, cu ura ta! Combate-ți ura! Fii erou!”
Și acest lucru este cu mult mai greu de făcut. Acesta este motivul pentru care am tradus titlul cărții Războinicul spiritual. De ce este numit războinic? Pentru că el luptă împotriva acestor afecțiuni mentale, care ne aduc toată suferința.
Trebuie să facem eforturi de a-l elimina,
Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți.
Maestrul spune: Nu va fi un război ușor. Nu va fi o luptă și am terminat. Vor fi multe bătălii. Vor fi multe bătălii, iar majoritatea le vom pierde. La început, vom pierde multe bătăli. „Bine, m-am decis, nu mă mai supăr”. Ce se va întâmpla data viitoare când cineva se va băga în fața mea? Mă voi enerva, deja am pierdut lupta.
În capitolul șase el spune: „Ai pierdut bătălia, ai căzut? Acum ridică-te, scutură-te de praf, și pornește din nou la luptă”. Exact ca în versetul 37.
Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată.
Fă și tu același lucru cu dușmanul supărării tale. Ok, ai decis să nu te enervezi. Te-ai supărat? Ridică-te din nou, și începe de la început.
Cei trei generali
După cum ați văzut, maestrul s-a referit în versetul 36 numai la două dintre nenumăratele afecțiuni mentale, la mânie și mândrie. Spunem că există trei mari afecțiuni mentale din care derivă toate celelalte. Le numim cei trei generali.
Ignoranța
Ignoranța este șeful de Stat Major. Ignoranța care nu înțelege de unde vin lucrurile.
Apare dușmanul, tragem în el, nu înțelegem deloc de unde a venit. Cauzalitatea noastră obișnuită, cea de care sunt pline cărțile, este greșită. Pentru că suntem cufundați complet în ignoranță. Aceste trei mari afecțiuni mentale nu au venit dintr-o țară îndepărtată, ci din inimă.
Ele se află în inima noastră, dar credem că vin dinafara noastră. Este cum vin în viața noastră, și nu de ce vin în viața noastră.
De ce vin în viața noastră? Pentru că încă mai avem violență în inimă, pentru că încă ne enervăm pe stradă sau pe membrii familiei noastre. Karma se intensifică mereu. Copacul este întotdeauna mai mare decât sămânța. Continuând să semănăm gânduri de agresivitate, agresivitatea va continua să apară în viața noastră. Trăim într-o lume plină de agresivitate, de violență. Violența vine din noi. Aceasta este ignoranța. Nu înțelegem.
Ignoranța are doi fii. Unul este dorința, iar celălalt este aversiunea sau ura.
Dorința și aversiunea
Mai înainte am vorbit despre dorința de a ajunge la fericire, și de aversiunea față de suferință.
Acum ne referim la o altă dorință și la o altă aversiune. Este vorba despre dorința și aversiunea care provin din ignoranță.
– Aceasta este aversiunea sau ura pe care mi-o dezvolt față de dușmanul care îmi apare în prag, când nu înțeleg de unde vine.
Nu înțeleg de unde vine și apoi trag în ținta greșită. Niciodată nu voi p utea să-mi elimin dușmanii în acest mod. Pot ucide o persoană, sau două, sau o mie, dar alții zece mii vor mai apărea. Vor apărea alte milioane. Ei nu au venit de la sine, ci din mine. Pentru că eu, în ignoranța mea, nu am înțeles că trebuie să-mi elimin supărarea, furia.
Dacă îmi elimin furia, ei nu vor mai veni. În Yoga Sutra scrie: „Orice conflict se liniștește – în prezența celui care și-a eliminat din inima lui orice agresivitate”.
În jurul lui nu mai poate exista conflict, pentru că el nu vine din afară, vine din interior spre exterior.
Dorința
Este atunci când cred că un lucru mă va face fericit și sunt dispus să-l fur, sau să încalc legea pentru asta, sau să-mi însușesc venituri pentru asta, sau să rănesc pe cineva pentru asta, sau să mint pentru a-l obține, sau orice altceva. Și în acest fel semăn să sufăr în viitor. Fericirea mea nu vine de la obiect, nu depinde de lucrul exterior. Trebuie să vină din interior.
Deci aceștia sunt cei trei generali, șeful de stat major și cei doi adjuncți ai săi.
Fiecare afecțiune mentală, fiecare emoție negativă, fiecare sentiment neplăcut, vine din ignoranță. În budism sunt enumerate 84 de mii de afecțiuni mentale.
Meditație: Unde se află supărarea
Așezați-vă comod, și încercați să nu vă mișcați ca să nu vă deranjați vecinii.
Concentrați-vă pe respirație, pe trecerea aerului prin nări, și numărați 10 respirații. Nu este nevoie să vă controlați respirația, ci doar să vă concentrați pe ea.
Încercați acum să vă amintiți de o situație care vi s-a întâmplat de curând, în care v-ați supărat pe cineva sau ceva. Poate fi o supărare mare sau un mic disconfort. Ceva care este specific vouă, de care vă amintiți bine. O situație care s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă, poate chiar astăzi și vă amintiți bine de ea.
Și încercați să vedeți în mintea voastră cât mai clar situația în care v-ați aflat, să fie cît mai palpabilă. Uitați-vă la locul în care ați fost, la voi înșivă, la cealaltă persoană implicată sau la un grup.
Încercați să veniți în contact cu supărarea pe care ați simțit-o în acea situație, sau cu emoția negativă care v-a dominat.
Și acum vom observa această supărare, vom merge pe urmele ei. Acest lucru se poate face în mai multe feluri. Astăzi vom căuta „unde se află această supărare?”
Și haideți să ne uităm mai întâi la persoana care ne-a înfuriat. Sau poate la un grup care v-a înfuriat. Și încercați să aflați dacă supărarea se află undeva în el. Puteți găsi supărarea undeva în corpul lui? Sau ceva legat de el?
Uitați-vă cu atenție dacă există ceva la el, sau legat de el, și acolo stă supărarea voastră sau o puteți identifica.
Și acum observați-vă pe voi în această stare de supărare.
Vă puteți găsi supărarea voastră într-unul dintre simțurile voastre? Este în simțul vederii? Văzul înseamnă ochiul care vede, mintea care înțelege ceea ce vede și obiectul pe care îl vede. Toate acestea sunt legate de vedere. Acolo este supărarea?
Este supărarea în ureche? Sau în sunetele pe care le aude urechea? Sau în creierul care înțelege sunetele pe care le auziți? Oare acolo se află supărarea?
Continuați să căutați în acest fel. Treceți prin toate simțurile, și căutați unde se află supărarea.
Și când enumerăm simțurile, în budism includem și gândul, și mintea. Încercați să găsiți locul exact. Unde se află supărarea?
Și dacă încă căutați și dacă nu ați reperat încă locul, poate că există un alt loc, care nu are legătură cu persoana pe care v-ați supărat și nu are legătură cu voi. Există vreun loc, în afara acestor doi factori, în care s-ar putea afla supărarea? Undeva la mijloc poate? Poate că există o altă opțiune, pe care nu am luat-o în considerare, care vi se întâmplă. Atunci căutați acolo.
Puteți deschide ochii.
Grup Facebook