În limba indiană această învățătură este numită Arya Vajra Chedaka Nama Prajnya Paramita Mahayana Sutra.
În limba tibetană se numește Pakpa Sherab Kyi Paroltu Chinpa Dorje Chupa Shejawa Tekpa Chenpoy Do.
În limba română, se numește ”Tăietorul de diamant”, Sutra Sublimă a Marii Căi asupra Perfecțiunii Înțelepciunii.
Mă prosternez în fața tuturor Buddha și bodhisattva.
Aceste cuvinte le-am auzit odată. Învingătorul se afla în Shravasti, în parcul Anatapindada, din grădinile prințului Jeta. Împreună cu el se afla o mare comunitate de 1.250 de călugări care erau ascultătorii, precum și un număr imens de bodhisattva, care erau înalte ființe.
In aceea dimineață, Învingătorul își îmbrăcă roba de călugăr și cu șalul său pe deasupra, își luă bolul de mâncare și intră în marele oraș Shravasti ca să ceară de mâncare. După ce primi puțină mâncare, plecă din oraș și începu să mănânce. După ce termină de mâncat, Buddha își puse deoparte bolul și șalul, întrucât respecta obiceiul călugărilor de a nu mai mânca în ultima parte a zile. Apoi Lordul Buddha se spălă pe picioare, după care se așeză pe o pernă care fusese pregătită pentru el. Își încrucișă picioarele în poziția de lotus, își îndreptă spatele și își îndreptă gândurile spre o stare de contemplare.
Apoi, un grup mare de călugări se îndreptă spre Învingător și, când ajunseră lângă el, se prosternară în fața lui și îi atinseră picioarele cu fruntea lor. II înconjurară de trei ori în semn de respect, după care se așezară într-o parte. În același timp, călugărul junior Subhuti care se afla în același grup de discipoli, luă loc alături de ei.
Apoi călugărul junior Subhuti se ridică de pe perna pe care ședea, lăsă să-i cadă de pe umăr colțul robei de deasupra în gest de respect și îngenunche, așezându-și pe pământ genunchiul drept. Își îndreptă fața spre Învingător, își împreună palmele în dreptul inimii și se prosternă. Apoi se adresă Învingătorului cu următoarele cuvinte:
O, Buddha, Învingătorule — tu, Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Complet Iluminat — ai dat atât de multe instrucțiuni benefice acelor bodhisattva care sunt ființe înalte. Toate instrucțiunile pe care le-ai dat vreodată au fost benefice. Și tu, Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Complet Iluminat — ai instruit la fel de bine pe acești bodhisattva, care sunt ființe înalte oferindu-le direcția clară. Direcția complet clară pe care le-ai oferit-o, o, Învingătorule, a fost un lucru minunat. Acesta, o, tu Cel la Extaz Plecat, este cu adevărat, un lucru minunat.
O, Învingătorule, ce va fi cu cei care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii? Cum ar trebui ei să-și trăiască viața? Cum ar trebui să practice? Cum ar trebui să gândească?
Așa a întrebat Subhuti, iar apoi Învingătorul rosti următoarele cuvinte, ca răspuns la întrebarea lui Subhuti: O, Subhuti! Intr-adevăr așa este, exact așa este: Cel Astfel Plecat într-adevăr a făcut mult bine acelor Bodhisattva, ființe înalte, prin faptul că le-a oferit instrucțiuni pline de folos. Cel Astfel Plecat, cu adevărat le-a dat instrucțiuni clare acelor bodhisattva care sunt ființe înalte, prin faptul că le-a oferit instrucțiunile cele mai clare.
Și pentru că așa stau lucrurile, o Subhuti, ascultă și ia aminte la cele ce îți voi spune acum, pentru ca ele să rămână bine întipărite în inima ta, căci îți voi dezvălui cum ar trebui să trăiască acei bodhisattva care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii, cum ar trebui ei să practice și cum ar trebui ei să gândească.
„Așa voi face”, replică călugărul junior Subhuti, și se așeză să asculte, după cum îl îndemnase Învingătorul. Atunci Învingătorul începu cuvântarea rostind cele care urmează:
Iată Subhuti cum ar trebui să gândească acei bodhisattva care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii, în timp ce simt Dorința de a atinge iluminarea:
Eu voi fi acela care va aduce la nirvana toate ființele vii, pe fiecare dintre cele care s-au strâns în diversele forme de existență: pe cele născute din uter, pe cele născute din ou, pe cele născute din căldură și umiditate, pe cele născute în mod miraculos, pe cele cu formă fizică, pe cele fără formă fizică, pe cele care au capacitatea de a conceptualiza, pe cele care sunt lipsite de capacitatea de a conceptualiza și pe cele care nici nu au capacitatea de a conceptualiza dar nici nu sunt lipsite de capacitatea de a conceptualiza.
Oricât de multe ființe vii ar exista, și pe orice tărâm ar trăi — oricine dintre cei etichetați cu numele de „ființă vie” – pe toți aceștia îi voi aduce la nirvana completă, dincolo de orice sferă a durerii, în locul în care nu rămâne niciunul dintre agregatele omului suferind. Și chiar dacă, totuși, aș reuși să aduc tot acest număr nelimitat de ființe vii la nirvana totală, nu va exista nicio ființă vie care să fi ajuns la nirvana totală.
De ce este așa? Deoarece, Subhuti, dacă un bodhisattva ar percepe pe cineva ca pe o ființă vie, atunci nu l-am putea numi niciodată „bodhisattva”.
De ce este așa? Deoarece, o, Subhuti, oricine ar percepe pe cineva ca pe o ființă vie, sau ca ceva care trăiește, sau ca pe o persoană, atunci niciodată nu-l vom putea numi un „bodhisattva”.
Și eu spun, o, Subhuti, că un bodhisattva săvârșește actul de a dărui fără a sta în lucruri. El săvârșește actul de a dărui fără a sta în niciun obiect. El săvârșește actul de a dărui fără a sta în lucrurile pe care le vezi. El săvârșește actul de a dărui fără a sta în sunete, fără a sta în mirosuri, sau gusturi, sau lucruri pe care le ating, sau în obiecte ale gândului.
O, Subhuti, generozitatea unui bodhisattva nu stă în identificarea vreunui lucru ca semn. Acesta este modul în care el dăruiește.
Și de ce este așa? Gândește-te, o, Subhuti, la munții de merite acumulate de orice bodhisattva care săvârșește actul de a dărui fără să stea. Acest merit, o, Subhuti, nu este ceva pe care să-l poți măsura vreodată cu ușurință.
O, Subhuti, ce crezi? Ar fi lesne de măsurat spațiul ce se întinde la est de noi?
Și Subhuti răspunse respectuos,
Nu, Învingătorule, nu va fi deloc ușor.
Învingătorul continuă să întrebe:
Și tot așa, ar fi ușor să măsurăm întinderea spațiului în oricare dintre direcțiile principale la sud de noi, la vest de noi, la nord de noi, deasupra noastră, sub noi sau în oricare dintre celelalte direcții de la noi? Ar fi ușor să măsurăm spațiul în oricare dintre cele zece direcții din locul în care ne aflăm acum?
Și Subhuti răspunse respectuos,
Nu, Învingătorule, nu va fi deloc ușor.
Învingătorul continuă să spună:
Și tot la fel, o, Subhuti, nu vor fi ușor de măsurat munții de merite acumulate de orice bodhisattva câre săvârșește actul de a dărui fără să stea.
Acum, o, Subhuti, ce crezi? Oare ar trebui să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat numai pentru că posedă toate semnele înalte pe care le găsim pe corpul unui Buddha?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, nu trebuie să spunem asta! Nu putem considera pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat doar pentru că are toate semnele înalte pe corpul lui. Și de ce nu? Deoarece atunci când Cel Astfel Plecat, a descris el însuși semnele înalte de pe corpul lui Buddha, a declarat în același timp că ele nici măcar nu există.
Apoi Învingătorul se întoarse spre călugărul junior Subhuti și spuse următoarele:
O, Subhuti! Ce crezi? Toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha sunt, ca atare, false.
În măsura în care acestea nu există deloc, toate semnele înaltede pe corpul lui Buddha nu sunt false. Și așa ar trebui să-l vezi pe Cel Astfel Plecat: ca pe cineva care nu are semne, niciun semn.
Așa vorbi Învingătorul. Apoi, călugărul junior Subhuti i-a răspuns Învingătorului după cum urmează:
O, Învingătorule, ce se va întâmpla în viitor, în zilele ultimilor cinci sute, atunci când sfânta Dharma se va apropia de distrugerea ei finală? Cum ar putea cineva din acele vremuri să vadă vreodată cu exactitate sensul explicațiilor date în sutre precum cea de față?
Și Învingătorul îi răspunde:
Niciodată să nu mai pui întrebarea pe care tocmai ai pus-o acum: „Ce se va întâmpla în viitor, în zilele ultimelor cinci sute, atunci când Dharma se va apropia de distrugerea ei finală? Cum ar putea cineva din acele vremuri să vadă vreodată cu exactitate sensul explicațiilor date în sutre precum cea de față? ”
Eu îți spun ție, o, Subhuti, că în viitor, în zilele ultimelor cinci sute, pe măsură ce sfânta Dharma se va apropia de distrugerea ei finală, vor veni mulți bodhisattva, care sunt înalte ființe, care își păstrează moralitatea, care au calități fine și care posedă înțelepciune.
Și toți acești bodhisattva, aceste înalte ființe, o, Subhuti, nu va fi niciunul care să fi omagiat doar un singur Buddha sau care să fi acumulat din abundență virtuți servind un singur Buddha. În schimb, o, Subhuti! Ei vor fi cei care au adus omagiu multor sute de mii de Buddha, care au acumulat din abundență virtuți cu multe sute de mii de Buddha. Aceștia sunt bodhisattva, înaltele ființe, care vor veni atunci.
Să presupunem, O, Subhuti! că o anume persoană își dezvoltă, chiar și pentru o clipă, sentimentul de încredere în cuvintele sutrei precum cea de față. O, Subhuti! Cel Astfel Plecat cunoaște acest om.
Cel Astfel Plecat, o, Subhuti, vede o astfel de persoană. O astfel de persoană, o, Subhuti, a produs, și a acumulat sigur în sinea sa, un munte de merite dincolo de orice estimare.
Și de ce este așa? Deoarece, Subhuti, acești bodhisattva, aceste înalte ființe, nu percep nimic ca fiind un sine, nu percep nimic ca ființă vie, nu percep ceva care trăiește și nici nu percep ceva ca persoană.
O, Subhuti! Acești bodhisattva care sunt înalte ființe, nici nu percep lucrul ca lucru, nici nu-l percep ca pe ceva care nu este un lucru. De asemenea, ei nu percep percepția ca percepție, sau ca nefiind percepție.
Și de ce este așa? Pentru că, Subhuti, dacă acești bodhisattva care sunt înalte ființe ar percepe lucrurile ca fiind lucruri, atunci s-ar atașa de lucruri ca fiind un „sine”, s-ar atașa de lucruri ca fiind ființă vie, s-ar atașa de lucruri ca fiind ceva care trăiește, s-ar atașa de lucruri ca fiind o persoană.
Și chiar dacă ei percep un lucru ca nefiind un lucru, chiar atunci s-ar atașa de ceva ca fiind un „sine”, s-ar atașa de ceva ca fiind o ființă vie, s-ar atașa de ceva care trăiește, s-ar atașa de ceva ca fiind o persoană.
Și de ce este așa? Pentru că, Subhuti, acești bodhisattva nu percep Dharma în mod greșit și nici nu percep ceea Ce nu este Dharma. Aceasta a fost intenția Celui Astfel Plecat când a spus:
Cei care înțeleg că această prezentare a Dharmei este ca și barca, ei lasă chiar și aceste învățături de Dharma în urmă. Și să nu mai vorbim, de asemenea, de ceea ce nu este Dharma.
Apoi, Învingătorul se adresă mai tânărului călugăr Subhuti, cu următoarele cuvinte:
Subhuti, ce părere ai? Există vreo iluminare perfectă, incomparabilă, la care ajung Cei Astfel Plecați, iluminarea totală a lui Buddha? Și Cel Astfel Plecat a predat vreodată vreo Dharma?
Atunci călugărul junior Subhuti i-a răspuns Învingătorului, cu următoarele cuvinte:
O, Învingătorule, în măsura în care pricep sensul a ceea ce a spus până acum Învingătorul, atunci ar trebui să spun că existența unei astfel de iluminări perfectă, incomparabilă, la care ajung Cei Astfel Plecați, iluminarea totală a lui Buddha, este imposibilă. Și, de asemenea, este imposibil să existe vreo Dharma care să fi fost predată vreodată de Cel Astfel Plecat.
Și de ce este așa? Pentru că este imposibil să existe o iluminare atinsă de Cel Astfel Plecat, sau o Dharma pe care a predat-o, care să poată fi înțeleasă sau care să poată fi descrisă vreodată. Și asta pentru că nu este adevărat că existența acestor lucruri este posibilă, și nici nu este adevărat că existența lor este imposibilă. Și de ce este așa? Pentru că acele persoane care sunt arya disting perfect toate aceste lucruri, prin ceea ce este neprodus.
Și din nou Învingătorul vorbi:
O, Subhuti ce crezi? Să presupunem că un fiu sau o fiică a nobilei familii ar lua toate planetele acestui măreț sistem lumesc, un sistem cu mii și mii de planete și le-ar acoperi bine cu toate cele șapte feluri de comori prețioase și le-ar oferi cuiva ca ofrandă. Ar crea acel fiu sau fiică mulți munți măreți de merite printr-o astfel de faptă?
Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, mulți ar fi. O, tu Cel la Extaz Plecat, într-adevăr mulți ar fi. Acel fiu sau fiică ar crea mulți munți de merite printr-o astfel de faptă. Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule acești munți măreți de merite sunt munți de merite care nu ar putea exista niciodată. Și acesta este motivul pentru care Cei Astfel Plecați pot vorbi despre „munți măreți de merite, munți măreți de merite”.
Și atunci Învingătorul spuse:
Să presupunem, Subhuti, că unul dintre fiii sau fiicele nobilei familii ar lua toate planetele acestui măreț sistem lumesc, un sistem cu mii și mii de planete și le-ar acoperi bine cu toate cele șapte feluri de comori prețioase și le-ar oferi cuiva ca ofrandă. Să presupunem, pe de altă parte, că cineva ar lua un singur vers cu patru rânduri din această prezentare a Dharmei, l-ar explica altora și l-ar preda corect. Făcând acest lucru, persoana ar crea și mai mulți munți de merite în comparație cu predecesorul său: meritele sale vor fi nenumărate și dincolo de orice estimare.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, asta va avea ca rezultat iluminarea totală și perfectă a Celor Astfel Plecați, Distrugătorii Vrăjmașului, Buddha Complet Iluminați. Acest lucru, de asemenea, dă naștere tuturor binecuvântaților Buddha, Învingătorii.
De ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, calitățile lui Buddha — ceea ce numim „calitățile lui Buddha” — sunt calități ale lui Buddha despre care Cei Astfel Plecați au spus că nu există deloc. Și de aceea le putem numi ”calitățile lui Buddha”.
Acum, Subhuti, ce părere ai? Cei care au intrat în flux se gândesc vreodată: „Acum am atins scopul de a intra în flux”?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, ei nu fac asta. Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, este imposibil ca ei să intre în vreun loc. Și tocmai de aceea îi putem numi „intrați în flux”.
Ei nu stau în formă, sunet, miros, gust, nici în lucruri care pot fi atinse, și nici în obiecte ale gândului. Și din nou, acesta este exact motivul pentru care putem spune că au „intrat în flux”.
Și dacă s-ar întâmpla, o, Învingătorule, ca cel intrat în flux să se gândească în sinea lui:
„Am realizat scopul celui intrat în flux”, atunci el ar începe să se atașeze de un sine, de o ființă vie, de ceva care trăiește, și de o persoană.
Apoi Învingătorul vorbi din nou:
Ce crezi, o, Subhuti? Oare cei care trebuie să se mai întoarcă doar o singură dată se gândesc vreodată în sinea lor: „Acum am realizat scopul de a mă întoarce doar o singură dată”?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, ei nu fac asta. Și de ce este așa? Pentru că este imposibil să existe vreodată o astfel de stare, de a fi ajuns în punctul în care să se mai întoarcă doar o singură dată. Și tocmai de aceea îi putem numi „cei ce se vor întoarce doar o singură dată”,
Și încă o dată vorbi Învingătorul:
Subhuti, ce părere ai? Oare cei care nu se mai întorc niciodată se gândesc vreodată: „Acum am realizat scopul celui care nu se mai întoarce niciodată”?
Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, ei nu fac asta. Și de ce este așa? Pentru că este imposibil să existe vreodată o astfel de stare, aceea de a fi atins punctul în care să nu se mai întoarcă niciodată. Și tocmai de aceea îi putem numi „cei care nu se mai întorc niciodată”.
Și Învingătorul spuse,
O, Subhuti, ce crezi? Se gândesc cei care au distrus vrăjmașul, „Acum am realizat starea de Distrugător al Vrăjmașului”?
La aceasta, Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, ei nu fac asta. Și de ce este așa? Pentru că este imposibil să existe o astfel de stare de a fi distrugător al vrăjmașului. Pentru că, să presupunem, o, Învingătorule, că un astfel de distrugător al vrăjmașului s-ar gândi în sinea sa „Acum am ajuns în starea de distrugător al vrăjmașului.” Atunci ei ar începe din nou să se atașeze de propriul sine. Ar începe să se atașeze de o ființă vie, s-ar atașa de ceva care trăiește și de o persoană.
O, Învingătorule, declar că Cei Astfel Plecați — acei Distrugători ai Vrăjmașului care sunt Buddha Complet Iluminați —se află în cele mai înalte stări în care nu mai există afecțiuni mentale. O, Învingătorule, eu însumi sunt liber de orice dorință. Eu sunt Distrugătorul Vrăjmașului.
Dar, o, Învingătorule, eu nu mă gândesc la mine însumi, „Sunt un Distrugător al Vrăjmașului”.
Să presupunem, o, Învingătorule, că m-am gândit la mine însumi că „Am atins starea de a fi un Distrugător al Vrăjmașului”. Dacă aș gândi așa, atunci Cel Astfel Plecat nu ar fi putut să-mi dea vreodată prezicerea finală, nu ar fi putut spune asta niciodată:
O, fiu al nobilei familii, o, Subhuti, vei atinge cele mai înalte stări care sunt libere de orice afecțiune mentală.
Întrucât nu te afli în niciun fel de stare, ajungi la starea liberă de afecțiuni mentale, atingi ceea ce numim „starea lipsită de afecțiuni mentale.”
Și apoi Învingătorul vorbi din nou:
O, Subhuti, ce crezi? A existat vreodată Dharma pe care Cel Astfel Plecat a primit-o de la Acel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Buddha Perfect Iluminat numit „Făcătorul de Lumină”?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, nu a existat. Dharma pe care Cel Astfel Plecat a primit-o de la Acel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Buddha Perfect Iluminat numit „Făcătorul de Lumină” nu a existat.
Să presupunem, o, Subhuti, că ar veni un bodhisattva și ar spune, „Eu muncesc ca să-mi creez paradisul”. El nu ar spune adevărul.
De ce este așa? Pentru că Cel Astfel Plecat ne-a învățat că aceste paradisuri, pe care le numim „paradisuri,” aceste tărâmuri pentru care muncim ca să le creăm, nici măcar nu există. Și tocmai de aceea le putem numi ”paradis.”
Deoarece așa stau lucrurile, o, Subhuti, acei bodhisattva care sunt înalte ființe își dezvoltă aspirația fără a sta în aceste gânduri. Ei își dezvoltă aspirația în inima lor, fără să stea în nimic. Ei își dezvoltă aspirația fără să stea nici în formă, nici în sunete, nici în mirosuri, nici în gusturi, nici în lucruri pe care le poți atinge, nici în obiecte ale gândului.
O, Subhuti, așa este: Să presupunem, de exemplu, că trupul cuiva ar crește foarte mare, să presupunem că ar crește la fel de mare ca regele tuturor munților, Muntele Sumeru. Ce crezi, Subhuti? Ar fi mare corpul acelei persoane?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, un astfel de corp ar fi într-adevăr mare. O, Tu, Cel la Extaz Plecat, un astfel de corp ar fi într-adevăr mare. Și de ce este așa? Pentru că Cei Astfel Plecați au afirmat că așa ceva nu este deloc posibil. Și tocmai de aceea îl putem numi un „corp”. Pentru că Cei Astfel Plecați au afirmat că așa ceva nu este deloc posibil, atunci îl putem numi „corp mare”.
Și iarăși vorbi Învingătorul:
O, Subhuti, ce crezi? Să presupunem că ai număra fiecare picătură de apă din râul Gange și apoi ai fi avut exact atâtea râuri Gange, și dacă ai număra numărul picăturilor din toate acele râuri Gange, numărul lor nu ar crește?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, cum cantitatea de picături doar din acest râu Gange este atât de mare, atunci ce nevoie este să menționăm cantitatea de picături din atât de multe râuri Gange?
Atunci Învingătorul spuse,
O, Subhuti, încearcă să-ți imaginezi. Încearcă să înțelegi. Gândește-te acum la o masă de planete egală la număr cu numărul picăturilor din toate aceste râuri Gange. Și apoi imaginează-ți că un fiu sau o fiică a nobilei familii vin și le acoperă bine pe toate cu cele șapte feluri de comori prețioase și le oferă ca ofrandă Celui Astfel Plecat, Distrugătorului Vrăjmașului, Celui Complet Iluminat, lui Buddha.
Ce crezi, Subhuti? Ar crea ei mult merit printr-o astfel de faptă?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, meritul lor va fi într-adevăr mare. O, tu Cel la Extaz Plecat, într-adevăr va fi mare. Acel fiu sau fiică a nobilei familii ar acumula într-adevăr multe merite printr-o astfel de faptă.
Și Învingătorul spuse,
Da Subhuti, să presupunem că cineva ar face asta: să presupunem că ar lua toate planetele și le-ar acoperi bine cu cele șapte feluri de comori prețioase și le-ar oferi în dar Celui Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Complet Iluminat, lui Buddha. Și acum să presupunem că altcineva ar reține doar un singur verset de patru rânduri din această prezentare a Dharmei și l-ar explica altora, și l-ar preda corect. Această a doua persoană ar crea mult mai multe merite prin acțiunea sa, meritele sale vor fi nenumărate și dincolo de orice estimare.
Și-ți spun mai mult de atât, o, Subhuti: orice loc în care, chiar și un singur vers de patru rânduri din această prezentare a Dharmei, este citit cu voce tare sau a mai fost citit cu voce tare înainte, devine astfel un templu.
Devine un loc unde întreaga lume împreună cu zeii, oamenii și semizeii pot veni să-și arate respectul.
Și dacă este așa, atunci nu mai este nevoie să spunem că orice persoană care ia această prezentare a Dharmei, sau care o reține, sau care o citește, sau care o înțelege, sau care se gândește la ea într-un mod corect, devine astfel cineva care este cu adevărat minunat. Și asta pentru că atunci putem spune că Învățătorul însuși este în acel loc, așa cum este orice alt învățător spiritual care a trăit vreodată.
Astfel vorbi Buddha.
Și apoi călugărul junior Subhuti, cu mare respect, i-a adresat următoarele cuvinte Învingătorului:
O, Învingătorule, care este numele acestei prezentări speciale a Dharmei? Cum ar trebui să o considerăm?
Atunci Învingătorul îi spuse călugărului junior Subhuti următoarele:
Subhuti, această prezentare specială a Dharmei este cunoscută ca „perfecțiunea înțelepciunii”, și așa ar trebui să o consideri.
De ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, aceeași perfecțiune a înțelepciunii spusă de Cei Astfel Plecați este perfecțiunea înțelepciunii care nici măcar nu există. Și acesta este exact motivul pentru care o numim perfecțiunea înțelepciunii” .
O, Subhuti, ce crezi? Există vreo Dharma pe care a predat-o vreodată Cel Astfel Plecat?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, niciuna dintre Dharmele predate vreodată de Cei Astfel Plecați nu există deloc.
Și Învingătorul vorbi din nou:
O, Subhuti, ce crezi? Dacă am lua toate particulele de praf care există pe toate planetele acestui măreț sistem lumesc un sistem cu mii și mii de planete – ar fi un număr foarte mare de particule de praf?
Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, numărul acestor particule de praf va fi într-adevăr mare. O, tu, Cel la Extaz Plecat, acest număr va fi într-adevăr foarte mare.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, Cei Astfel Plecați au afirmat că toate acele particule de praf nu există deloc. Și de aceea le putem numi „particule de praf”.
Cei Astfel Plecați au afirmat, de asemenea, că toate acele multe planete nu există deloc.
Și tocmai de aceea le putem numi „planete”.
Învingătorul vorbi încă o dată:
O, Subhuti, ce crezi? Ar trebui să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, un Buddha Complet Iluminat, doar pentru că posedă cele 32 de semne principale ale unei ființe înalte?
Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, nu trebuie să spunem asta! De ce este așa? Pentru că, în baza spuselor Celor Astfel Plecați, acele 32 de semne principale descrise de Cei Astfel Plecați pe care le are o ființă înaltă, sunt semne care nu există deloc. Și tocmai de aceea le putem numi „cele 32 de semne principale ale Celui Astfel Plecat”.
Iar Învingătorul spuse din nou:
Și îți spun mai mult, o, Subhuti, să presupunem că un bărbat sau o femeie și-ar oferi propriile corpuri, și să presupunem că ar face asta cu un număr mare de corpuri, cât toate picăturile din râul Gange.
Pe de altă parte, să presupunem că cineva reține chiar și numai un singur vers de patru rânduri din această învățătură și o explică bine altora. Drept urmare, a doua persoană va acumula cu mult mai multe merite prin acest act decât cel dintâi: meritele sale vor fi nenumărate și dincolo de orice estimare.
Și apoi, prin puterea acestei învățături, călugărul junior Subhuti a început să plângă.
Și după ce își șterse lacrimile îi vorbi astfel Învingătorului:
Această prezentare a Dharmei făcută de Cei Astfel Plecați, o, Învingătorule, este minunată.
O, tu, Cel la Extaz Plecat, cu adevărat este minunată.
O, Învingătorule, din momentul în care am dobândit înțelepciunea și până acum, n-am mai auzit niciodată, o astfel de prezentare a Dharmei ca cea de aici!
O, Învingătorule, orice făptură vie care poate percepe corect sutra pe care tocmai ai explicat-o, ea este cea mai minunată.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, tocmai această percepție corectă este ceva care nu poate exista niciodată.
Și acesta este exact motivul pentru care Cei Astfel Plecați au vorbit despre percepția corectă, despre ceea ce numim „percepție corectă”.
O, Învingătorule, faptul că eu însumi percep și cred în această prezentare a Dharmei pe care ai explicat-o aici, această credință a mea nu mai este surprinzătoare pentru mine.
Dar când mă gândesc, o, Învingătorule, la cei care vor veni în viitor — la cei din ultimii cinci sute care vor lua această prezentare a Dharmei, sau o vor reține, sau o vor citi, sau o vor înțelege pe deplin — atunci ei îmi par cu adevărat cei mai minunați.
Și acele ființe care vor veni, o, Învingătorule, nu vor mai aluneca în nicio concepție a ceva ca fiind în sine, sau în nicio concepție a ceva ca fiind o ființă vie, sau în nicio concepție a ceva care trăiește, sau în nicio concepție a ceva ca fiind o persoană.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, tocmai aceste concepții — a concepe ceva ca fiind în sine, sau ca o ființă vie, sau ca ceva care trăiește, sau ca fiind o persoană — n-ar putea să existe niciodată.
Și de ce este așa? Pentru că Cei Iluminați, Învingătorii, sunt liberi de orice fel de concepție.
Și după ce Subhuti spuse aceste cuvinte, Învingătorul îi vorbi călugărului junior Subhuti după cum urmează:
O, Subhuti! Intr-adevăr așa este, exact așa este. Orice ființă care va auzi această explicație a sutrei și nu se va teme, nu se va speria și nici nu va deveni speriată, este cea mai minunată.
De ce este așa? Fiindcă, o, Subhuti, Cel Astfel Plecat îți vorbește acum despre cea mai înaltă perfecțiune. Și această înaltă perfecțiune despre care Cel Astfel Plecat îți vorbește acum, este aceeași înaltă perfecțiune despre care au vorbit și toți Învingătorii Buddha, nenumărat de mulți. Și tocmai de aceea o putem numi „cea mai înaltă perfecțiune”.
Și îți mai spun, o, Subhuti că perfecțiunea răbdării grăită de Cei Astfel Plecați este o perfecțiune care nici măcar nu există.
De ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, a fost o vreme când Regele Kalingka îmi tăia membrele mai mari și prelungirile mai mici ale corpului meu. În acel moment nu mi-a venit în minte nicio concepție a unui sine, nici a unei ființe vii, nici a ceva care trăiește, nici a unei persoane — n-am avut deloc concepții.
Dar nici nu eram într-o stare a lipsei vreunei concepții.
De ce este așa? Să presupunem, o, Subhuti, că în acel moment orice concepție a unui sine mi-ar fi venit în minte.
Atunci gândul să rănesc pe cineva mi-ar fi venit și el în minte.
Concepția unei ființe vii și concepția a ceva care trăiește și concepția unei persoane mi-ar fi venit în minte. Și din această cauză, gândul de a răni pe cineva mi-ar fi venit de asemenea în minte.
O, Subhuti, prin clarvederea mea pot vedea că în vremurile trecute am trăit de cinci sute de ori ca un sfânt călugăr numit „Învățătorul Răbdării.” Și în tot acel timp nu am avut nicio concepție a unui sine, nici a unei ființe vii, nici a ceva care trăiește, nici a unei persoane.
Și de aceea, o, Subhuti, acei bodhisattva, înaltele ființe au abandonat orice concepție și își dezvoltă în ei aspirația de a atinge iluminarea perfectă și totală.
Această aspirație se trezește în inima lor fără a sta nici în formă, nici în sunete, nici în mirosuri, nici în gusturi, nici în lucruri pe care le poți atinge, nici în obiecte ale gândului. Această aspirație se trezește în inima lor fără a sta în vreun lucru, sau în ceea ce nu este un lucru. Această aspirație se trezește în inima lor fără a sta în absolut nimic.
Și de ce este așa? Pentru că și în lucrurile în care ar putea sta, ei înșiși nu stau. Și de aceea, Cel Astfel Plecat a spus ”Bodhisattva ar trebui să practice generozitatea fără a sta.”
Și îți mai spun, o, Subhuti, că acesta este modul în care acei bodhisattva dau tot ceea ce au, de dragul fiecărei ființe vii.
Și aceeași concepție despre oricine ca ființă vie este o concepție care nu există. Chiar și atunci când Cel Astfel Plecat vorbește despre „fiecare ființă vie”, acestea sunt de asemenea ființe vii care nici măcar nu există.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, Cel Astfel Plecat este cel care vorbește corect. Este cel care vorbește adevărul. El spune lucrurile exact așa cum sunt, El spune lucrurile exact așa cum sunt, fără nicio greșeală.
Și nu numai atât, Subhuti,
Dharma pe care o predau Cei Astfel Plecați și iluminarea totală pe care ei o demonstrează, nu există adevăr în ele si nici minciună.
Iată, Subhuti, cum stau lucrurile. Gândește-te la exemplul unui om care are ochi pentru a vedea, dar care se află în întuneric. El nu vede nimic. Așa este și un bodhisattva care a căzut în lucruri, și care practică dăruirea, exact ca acest om.
Și acum, Subhuti, gândește-te la acest om, un om care are ochi să vadă, când răsar zorii și soarele urcă pe cer. Gândește-te cum va vedea atunci întreaga varietate de forme diferite. Așa este și un bodhisattva care nu a căzut în lucruri, și care practică dăruirea, exact ca acest om.
Iți vorbesc în continuare, o, Subhuti, despre acel fiu sau fiică a nobilei familii care primesc această prezentare specială a Dharmei, sau o rețin, sau o citesc, sau o înțeleg, sau o predau altora în detaliu și cu acuratețe.
Aceștia sunt genul de oameni pe care Cei Astfel Plecați îi cunosc. Aceștia sunt genul de oameni pe care Cei Astfel Plecați îi privesc cu iubire. Orice ființă vie asemenea acestor oameni și-a creat un munte de merite dincolo de orice estimare.
Și-ți mai spun, o, Subhuti: să presupunem că ar exista un bărbat sau o femeie care s-ar trezi dimineața și și-ar oferi propriul corp, de atâtea ori cât numărul tuturor picăturilor de apă din râul Gange. Și să presupunem că, la prânz și seara, și-ar oferi din nou propriul corp, de atâtea ori cât numărul tuturor picăturilor de apă din râul Gange. Și să presupunem că și-ar menține acest tip de comportament timp de multe miliarde și trilioane de eoni, oferindu-și propriul corp.
Și să presupunem, pe de altă parte, că cineva care aude această prezentare specială a Dharmei nu o abandonează niciodată.
Acest om creează mult mai mult merit din acest singur act decât ceilalți: meritul lui este nenumărat și dincolo de orice estimare.
Deci ce rost mai are să menționez meritul celor care scriu această prezentare a Dharmei, sau o rețin, sau o citesc, sau o înțeleg bine, sau o predau altora în detaliu și cu acuratețe?
Îți spun din nou, o, Subhuti, că această prezentare a Dharmei este neînchipuit de mare, și dincolo de orice comparație.
Această prezentare a Dharmei a fost rostită de Cei Astfel Plecați pentru acele ființe vii care au intrat cu certitudine în cea mai înaltă dintre toate căile. Și a fost rostită pentru acele ființe vii care au intrat cu certitudine în cea mai importantă dintre toate căile.
Gândește-te la cei care iau această prezentare a Dharmei, sau o rețin, sau o citesc, sau o înțeleg, sau continuă să o predea altora în detaliu și cu acuratețe. Aceștia sunt genul de oameni pe care Cei Astfel Plecați îi cunosc. Aceștia sunt genul de oameni pe care Cei Astfel Plecați îi privesc cu iubire. Orice ființă vie asemenea acestor oameni și-a creat un munte de merite dincolo de orice estimare.
Ei posedă un munte de merite care este de neînchipuit, care este dincolo de orice comparație, care nu poate fi măsurat, care este dincolo de orice măsură. Eu însumi voi purta aceste ființe pe umerii mei spre iluminare.
Și de ce este așa? O, Subhuti, cei care sunt atrași de Dharma mai joasă sunt incapabili să audă această prezentare a Dharmei. Ea nu este pentru cei care văd un sine, nici pentru cei care văd o ființă vie, nici pentru cei care văd ceva care trăiește, nici pentru cei care văd o persoană. Ei sunt incapabili să o audă, sunt incapabili să o rețină, sunt incapabili să o primească, sunt incapabili să o citească și sunt incapabili să o înțeleagă. Nu ar exista niciodată un loc pentru ca ei să facă acest lucru.
Și-ți spun în continuare, o, Subhuti:
Orice loc unde această sutra este predată devine un loc demn de ofrandele întregii lumi, cu zeii, oamenii și semizeii săi. Devine un loc demn de prosternările lor și de a merge de jur împrejurul lui.
Acel loc devine un templu.
O, Subhuti, un fiu sau o fiică a nobilei familii Care primește o sutra ca aceasta, sau o reține, sau o citește sau o înțelege, vor suferi. Vor suferi intens.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, astfel de ființe își curăță karma nevirtuoasă pe întreaga linie de vieți anterioare, karma care i-ar fi dus în cele trei tărâmuri inferioare. Pe măsură ce-și purifică această karmă, acest fapt le provoacă suferință în această viață. Astfel vor reuși să își curețe karma faptelor nevirtuoase din viețile anterioare și vor obține iluminarea unui Buddha.
Subhuti, eu pot vedea prin puterile mele de clarviziune cum în vremurile demult apuse — pe parcursul nenumăraților eoni care sunt ei înșiși de nenumărat — înainte de vremea lui, cu mult înainte de vremea Celui Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Perfect și Complet Iluminat numit „Făcătorul de Lumină” — au apărut 840 de miliarde de miliarde de Buddha. Și am fost capabil să-i mulțumesc pe toți și să nu le tulbur niciodată inimile.
Dar atunci, Subhuti, sunt aceia care, în zilele ultimelor cinci sute, vor lua această sutra, o vor retine, o vor citi și o vor înțelege. Și îți spun, o, Subhuti, că munții de merite pe care i-am adunat mulțumindu-i pe toți acei Buddha; pe toți acei Învingători și netulburându-le vreodată inimile, nu ar ajunge nici la o sutime din munții de merite pe care îi vor crea cei care vor veni. Nici măcar a mia parte, nici măcar o mică parte din o sută de mii, nici măcar o infinit de mică parte, nicio parte. Diferența nu ar putea fi pusă niciodată în cifre, nu există niciun exemplu pe care l-aș putea folosi, nicio comparație, niciun motiv pentru a încerca vreo comparație.
Și să presupunem, o, Subhuti, că ar trebui să descriu câți munți de virtuți ar ajunge să acumuleze unul dintre fiii și una dintre fiicele nobilei familii, cei care vor veni și care vor crea acești munți de virtuți. Ființele vii care m-ar auzi ar înnebuni, mințile lor ar fi aruncate în haos.
Iți spun mai departe, o, Subhuti, și trebuie să înțelegi: această prezentare a Dharmei este absolut de neconceput și modul în care puterea ei se va manifesta în viitor, de asemenea, este de neconceput.
Apoi, călugărul junior Subhuti se îndreptă spre Cel Învingător și întrebă:
O, Învingătorule, ce va fi cu cei care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii? Cum ar trebui ei să-și trăiască viața? Cum ar trebui să practice? Cum ar trebui să gândească?
Și Învingătorul răspunse:
Subhuti, așa ar trebui să gândească acei Bodhisattva care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii, în timp ce simt Dorința de a obține iluminarea:
Eu însumi voi aduce fiecare ființă vie la nirvana totală, în acel tărâm dincolo de orice durere, unde nu mai posedă niciunul dintre agregatele care alcătuiesc o persoană suferindă. Și chiar dacă, totuși, aș reuși să aduc toate aceste ființe vii la nirvana totală, nu va exista nicio ființă vie care să fi fost adusă la nirvana sa totală.
Și de ce este așa? Pentru că, Subhuti, dacă un bodhisattva ar aluneca în a percepe pe cineva ca pe o ființă vie, atunci nu l-am putea numi niciodată „bodhisattva”. Și tot așa până ar aluneca în a percepe pe cineva ca fiind o persoană, nici atunci nu l-am putea numi vreodată „bodhisattva”.
De ce este așa? Pentru că, Subhuti, nici măcar nu există ceea ce noi am numit „cei care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii”.
O, Subhuti, ce crezi? A existat vreodată un lucru pe care Cel Astfel Plecat să-l fi primit de la Cel Astfel Plecat numit „Făcătorul de Lumină”, care să fi ajutat la iluminarea mea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat?
Astfel vorbi Învingătorul, iar călugărul junior Subhuti i-a răspuns după cum urmează:
Lucrul pe care Cel Astfel Plecat l-a primit de la Cel Astfel Plecat numit „Făcătorul de Lumină” și care să fi ajutat la iluminarea ta totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat, nu există deloc.
Astfel vorbi el, iar apoi Învingătorul i-a răspuns călugărului Subhuti, cu următoarele cuvinte:
O, Subhuti! Într-adevăr, așa este, exact așa este. Nu a existat niciodată vreun lucru pe care Cel Astfel Plecat să-l fi primit de la Cel Astfel Plecat, numit „Făcătorul de Lumină”, și care să mă fi ajutat la iluminarea mea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat.
Și dacă ar exista așa ceva, o, Subhuti, ca faptul că Cel Astfel Plecat și-a atins iluminarea totală, atunci Cel Astfel Plecat, „Făcătorul de Lumină”, nu mi-ar fi putut da niciodată profeția mea finală, spunându-mi:
„O, fiu al familiei de Brahmani, în zilele ce vor urma vei deveni Cel Astfel Plecat, un Distrugător al Vrăjmașului, un Buddha Complet Iluminat numit „Cel capabil dintre Shakya”.
Dar din moment ce, o, Subhuti, nu s-a întâmplat niciodată ca Cel Astfel Plecat care stă acum aici înaintea ta să fi atins iluminarea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat, atunci cu adevărat Cel Astfel Plecat, numit „Făcătorul de Lumină”, mi-a dat de fapt profeția mea finală, spunându-mi:
„O, fiu al familiei de Brahmani, în zilele ce vor urma vei deveni Cel Astfel Plecat, un Distrugător al Vrăjmașului, un Buddha Complet Iluminat numit „Cel capabil dintre Shakya”.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, chiar cuvintele „Cel Astfel Plecat” sunt o expresie care se referă la natura reală a lucrurilor.
Acum, să presupunem, o, Subhuti, că cineva ar spune:
„Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Perfect și Complet Iluminat, a atins iluminarea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat” atunci această afirmație nu ar fi adevărată.
Și de ce este așa, Subhuti? Pentru că starea în care Cel Astfel Plecat a atins iluminarea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat, nu există deloc.
Subhuti, această stare — în care Cel Astfel Plecat si-a atins iluminarea totală – nu este nici adevărată, și nici nu este falsă. Și acesta este motivul pentru care Cei Astfel Plecați au spus că „fiecare lucru existent este ceva din Buddha”.
Iar când vorbim despre „fiecare lucru existent”, o, Subhuti, vorbim despre fiecare lucru existent care nu are existență. Și acesta este, de fapt, motivul pentru care îl putem numi „orice lucru existent” și putem spune că este “ceva din Buddha”.
Te poți gândi, o Subhuti, la exemplul unei persoane care are corp, al cărei corp devine mai mare.
Și apoi călugărul junior Subhuti vorbi din nou:
O, Învingătorule, Cel Astfel Plecat tocmai a vorbit despre o persoană cu un corp, al cărei corp devine mai mare.
Același corp, Cel Astfel Plecat a mai spus, este un corp care nu ar putea exista vreodată. Și tocmai de aceea îl putem numi ”persoană care are un corp” sau „un corp mai mare”.
Și apoi Învingătorul vorbi din nou:
O, Subhuti, iată cum stau lucrurile. Să presupunem că un bodhisattva ar spune:
”Eu însumi voi aduce toate ființele vii la nirvana totală”. Atunci nu am putea să-l numim niciodată „bodhisattva”. De ce este așa? O, Subhuti, crezi că există vreun astfel de lucru pe care să-l numim „bodhisattva”?
Și Subhuti răspunse respectuos,
O, Învingătorule, așa ceva nu există deloc.
Atunci Învingătorul spuse,
De aceea, o, Subhuti, Cel Astfel Plecat a spus că toate lucrurile existente sunt așa: că nu există nicio ființă vie, nu există nimic care trăiește, și nu există nicio persoană.
Și să presupunem, o, Subhuti, că un bodhisattva ar veni și ar spune, „Eu muncesc să-mi creez paradisul meu.”
Acestea n-ar fi vorbe spuse corect. De ce este așa?
Pentru că, o, Subhuti, acel paradis la care muncești când spui ”Eu muncesc să-mi creez paradisul meu” este ceva despre care Cel Astfel Plecat a spus că n-ai putea crea niciodată.
Și tocmai de aceea îl putem numi „paradisul pe care noi îl creăm.”
Și să presupunem din nou, o, Subhuti, că ar exista un bodhisattva care ar crede că niciun obiect existent nu are un sine, că într-adevăr „niciun obiect existent nu are un sine”. Atunci el ar fi un bodhisattva pe care Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Perfect și Complet Iluminat l-ar numi într-adevăr „bodhisattva”.
O, Subhuti! Ce crezi? Cel Astfel Plecat are ochi umani?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, într-adevăr, așa este: Cel Astfel Plecat are ochi umani.
Și Învingătorul spuse, o, Subhuti, tu ce crezi? Cel Astfel Plecat are ochi de înger?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, într-adevăr, așa este: Cel Astfel Plecat are ochi de înger.
Și atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti, tu ce crezi? Cel Astfel Plecat are ochii înțelepciunii?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, într-adevăr, așa este: Cel Astfel Plecat are ochii înțelepciunii.
Și atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti, tu ce crezi? Cel Astfel Plecat are ochii tuturor lucrurilor?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, într-adevăr, așa este: Cel Astfel Plecat are ochii tuturor lucrurilor.
Și atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti, tu ce crezi? Cel Astfel Plecat are ochii unei Ființe Iluminate?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, într-adevăr, așa este: Cel Astfel Plecat are ochii unei Ființe Iluminate.
Atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti, ce crezi? Să presupunem că ai o cantitate de râuri Gange egală la număr cu numărul picăturilor de apă din râul Gange. Și să presupunem că fiecare dintre picăturile de apă din toate aceste râuri ar deveni o planetă separată. Ar fi foarte multe planete?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, într-adevăr, așa este: ar fi foarte multe planete.
Și atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti, cunosc perfect, fluxurile mentale separate — fiecare dintre gândurile — pe care le are fiecare dintre toate ființele vii de pe aceste planete.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, acel lucru pe care noi îl numim „curent mental” este un curent mental despre care Cel Astfel Plecat a spus că nici măcar nu există. Și tocmai de aceea îl putem numi „curent mental”.
Si de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, mintea trecutului este un obiect care nu există, mintea viitorului este un obiect care nu există. La fel și mintea care se petrece în prezent este, de asemenea, un obiect care nu există.
O, Subhuti, ce crezi? Să presupunem că cineva ar lua toate planetele acestui măreț sistem lumesc, un sistem cu mii și mii de planete și le-ar acoperi bine cu toate cele șapte feluri de comori prețioase și le-ar dărui cuiva ca ofrandă. Ar crea acel fiu sau fiică a nobilei familii mulți munți de merite printr-o astfel de faptă?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, mulți ar fi. O, tu Cel la Extaz Plecat, cu adevărat ar fi mulți.
Învingătorul spuse:
O, Subhuti! Într-adevăr așa este, exact așa este. Acel fiu sau fiică a nobilei familii ar crea într-adevăr mulți munți de merite printr-o astfel de faptă. Și totuși, o, Subhuti, dacă acești munți măreți de merite ar fi de fapt munți măreți de merite, atunci Cel Astfel Plecat nu ar fi numit niciodată acești munți măreți de merite „munți măreți de merite.”
O, Subhuti, ce crezi? Ar trebui să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat, doar pentru că a obținut forma fizică a unei Ființe Iluminate?
Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, nu este așa: nu ar trebui niciodată să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat doar pentru simplul fapt că a obținut forma fizică a unei Ființe Iluminate. Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, obținerea formei fizice a unei Ființe Iluminate — lucrul pe care îl numim „obținerea formei fizice a unei Ființe Iluminatei” – este o realizare despre care Cel Astfel Plecat a spus că nu ar putea exista niciodată. Și tocmai de aceea putem să numim „obținerea formei fizice a unei Ființe Iluminate.”
Atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti, tu ce crezi? Oare ar trebui să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat numai pentru că posedă toate semnele înalte pe care le găsim pe corpul unei Ființe Iluminate?
Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, nu este așa: nu putem considera pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat doar pentru că are toate semnele înalte pe corpul lui. Și de ce este așa? Deoarece atunci când Cel Astfel Plecat a descris el însuși semnele înalte de pe corpul unei Ființe Iluminate, a declarat în același timp că ele nici măcar nu există. Și tocmai de aceea le putem numi „semnele înalte de pe corpul unei Ființe Iluminate”.
Iar Învingătorul spuse,
O, Subhuti, ce crezi? Se gândește vreodată Cel Astfel Plecat, „Acum voi preda Dharma”?
Dacă tu crezi că o face, atunci îți spun, o, Subhuti, că nu ar trebui să privești niciodată lucrurile așa, pentru că nu există nicio Dharma pe care Cel Astfel Plecat să o predea vreodată.
Subhuti, oricine ar spune vreodată că „Cel Astfel Plecat predă Dharma” vorbește despre ceva care nici măcar nu există. Se înșală amarnic și neagă cine sunt eu.
Și de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, învățătura Dharmei la care te gândești când spui „învățătura Dharmei” este o „învățătură a Dharmei” care nu există deloc.
Și apoi călugărul junior i se adresă din nou Învingătorului, cu următoarele cuvinte:
O, Învingătorule, vor exista, în zilele ce vor urma, ființe care vor auzi vreodată o învățătură a Dharmei ca aceasta și să creadă cu adevărat în ea?
Și Învingătorul răspunse,
O, Subhuti, astfel de ființe nu vor fi ființe vii, nici nu vor fi ființe care nu sunt vii. De ce este așa? Pentru căi Subhuti, după spusele Celui Astfel Plecat, ceea ce numim „ființe vii”, nu sunt deloc ființe vii. Și tocmai de aceea le putem numi „ființe vii”.
O, Subhuti, tu ce crezi? Există așa ceva ca Cei Astfel Plecați să atingă iluminarea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat?
Călugărul junior Subhuti răspunse:
O, Învingătorule, un astfel de lucru precum Cei Astfel Plecați să atingă iluminarea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat n-ar putea exista niciodată.
Și atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti! Într-adevăr așa este, exact așa este. Nu există un astfel de lucru, nicidecum: este ceva inexistent. Și tocmai de aceea o putem numi „iluminarea totală și perfectă, de neegalat”.
Iți mai spun, o, Subhuti, că și acest lucru este complet uniform. Nu există lipsă de uniformitate în ceea ce numim „iluminarea totală și perfectă, de neegalat”. Această iluminare totală și perfectă, de neegalat, nu are sine în ea, nu are ființă vie în ea, nu are ceva care trăiește în ea și, în aceeași măsură, nu are persoană în ea. Și fiecare lucru care este virtute conduce la această iluminare deplină. O, Subhuti, Cel Astfel Plecat a spus că aceste lucruri virtuoase despre care vorbim când spunem „lucruri virtuoase” sunt lucruri virtuoase care nici măcar nu există. Și tocmai de aceea le putem numi „lucruri virtuoase.”
Și-ți spun în continuare, o, Subhuti:
Gândește-te la numărul de munți universali pe care i-ai găsi pe toate planetele acestui mare sistem al lumii: un sistem cu mii de mii de mii de planete. Și să presupunem că un fiu sau o fiică a nobilei familii ar aduna laolaltă același număr de grămezi cu cele șapte tipuri de comori prețioase, fiecare grămadă de mărimea muntelui, și le-ar oferi cuiva ca ofrandă.
Să presupunem că altcineva ar lua și ar preda altora chiar și un singur vers de patru rânduri din această perfecțiune a înțelepciunii. Îți spun, o, Subhuti, că muntele de merite creat de prima persoană nu ar ajunge nici măcar la a suta parte din muntele de merite creat de a doua, și așa mai departe, așa cum am detaliat mai înainte, până când nu mai este niciun motiv de a mai încerca să comparăm între cele două.
Subhuti, ce crezi? Se gândește vreodată Cel Astfel Plecat: „O să eliberez toate ființele”? Dacă tu asta crezi, atunci îți spun, o, Subhuti, n-ar trebui să privești niciodată lucrurile așa. Și de ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, nu există nicio ființă vie pe care Cel Astfel Plecat să o poată elibera vreodată.
Și dacă, o, Subhuti, Cel Astfel Plecat ar fi eliberat vreodată o ființă vie, atunci el s-ar fi atașat de un sine al Celui Astfel Plecat, s-ar fi atașat de o ființă vie sau de ceva care trăiește sau de o persoană a Celui Astfel Plecat.
Și Cel Astfel Plecat, o, Subhuti, a spus că tocmai acest act pe care îl numim „atașament de un sine” este un atașament de un sine care nici măcar nu există. Este, de fapt, ceva de care se atașează cei care sunt încă copii, oamenii obișnuiți.
O, Subhuti! Cei numiți „copii” și „oameni obișnuiți”, după spusele Celui Astfel Plecat, sunt ei înșiși oameni obișnuiți are nu există deloc, și tocmai de aceea îi putem numi „copii” si „oameni obișnuiți”.
O, Subhuti, tu ce crezi? Ar trebui să considerăm pe cineva ca, fiind Cel Astfel Plecat doar pentru că are semne înalte?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, nu este așa: n-ar trebui nicicând să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat doar pentru simplul fapt că are semnele înalte ale Celui Astfel Plecat.
Și Învingătorul spuse:
O, Subhuti! Într-adevăr așa este, exact așa este. N-ar trebui niciodată să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat doar pentru că are le semne înalte. Dacă ar fi, Subhuti, să considerăm pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat pentru simplul fapt că are semnele înalte, atunci Împăratul Roții ar fi Cel Astfel Plecat. Ca atare, nu ar trebui să considerăm niciodată pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat doar pentru simplul fapt că are înaltele semne.
Atunci călugărul junior Subhuti i-a adresat Învingătorului următoarele cuvinte:
In măsura în care înțeleg esența cuvintelor Învingătorului, nu ar trebui să considerăm niciodată pe cineva ca fiind Cel Astfel Plecat doar pentru că are semnele înalte.
În acest moment, Învingătorul rosti următoarele versuri:
Cel care mă vede în formă,
Cel care mă cunoaște în sunetul pe care îl aude,
Trăiește în eroare, a renunțat la mine;
Astfel de oameni nu mă pot percepe deloc.
Vezi pe toți Buddha ca fiind natura lucrurilor.
Profesorii noștri sunt corpul Dharmei.
Cei care nu cunosc natura lucrurilor
Nu vor putea niciodată să le înțeleagă corect.
O, Subhuti, ce crezi? Să presupunem că o persoană crede că cineva este Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Perfect și Complet Iluminat doar pentru că are semnele înalte ale unei Ființe Iluminate.
Subhuti, nu ar trebui nicicând să crezi asta așa cum o fac ei. Cel care are semnele înalte nu este Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Perfect și Complet Iluminat, care a atins iluminarea totală și perfectă, de neegalat, a unui Buddha Complet Iluminat.
Oh, Subhuti! Crezi că bodhisattva care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii neagă diferitele fenomene sau percep lucrurile ca inexistente? Niciodată, Subhuti, să nu crezi că este așa. Bodhisattva care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii nu neagă deloc diferitele fenomene și nici nu percep lucrurile ca inexistente.
Și îți spun din nou, o, Subhuti: să presupunem că un fiu sau o fiică a nobilei familii ar lua planete egale la număr cu picăturile de apă din râul Gange, și le-ar acoperi cu cele șapte tipuri de comori prețioase și le-ar oferi cuiva ca ofrandă.
Să presupunem, pe de altă parte, că un anumit bodhisattva ar fi capabil să obțină starea de măiestrie față de faptul că niciun obiect din univers nu are o natură proprie și nici nu începe vreodată. Această a doua persoană ar crea din fapta sa munți de merite care sunt infinit mai mari decât cei ai primului.
Iți spun din nou, o, Subhuti, că bodhisattva nu adună niciodată în sinea sa munți măreți de merite.
Și atunci călugărul junior Subhuti spuse:
O, Învingătorule, vrei să spui că bodhisattva nu ar trebui să încerce niciodată să adune în sinea sa munți măreți de merite?
Și Învingătorul răspunse:
Bineînțeles că ar trebui să le adune, Subhuti. Dar nu ar trebui să le adune niciodată în mod greșit. Și tocmai de aceea putem spune că le „adună”.
Și să presupunem, o, Subhuti, că cineva ar spune că „Cel Astfel Plecat merge sau vine sau stă în picioare sau șade sau se culcă”. Dacă ar pretinde asta, înseamnă că nu înțelege sensul lucrurilor pe care le-am predat aici.
De ce este așa, Subhuti? Pentru că cel pe care îl numim „Cel Astfel Plecat” nu pleacă nicăieri și nici nu vine de nicăieri. Și tocmai de aceea îl putem numi „Cel Astfel Plecat, Distrugătorul Vrăjmașului, Cel Perfect și Complet Iluminat”.
Și îți spun din nou, Subhuti. Să presupunem că un fiu sau o fiică a nobilei familii ar lua toate particulele de praf care alcătuiesc toate planetele din acest mare sistem lumesc, o lume de mii de mii de planete. Și să presupunem, de exemplu, că ar zdrobi fiecare dintre aceste particule într-o grămadă de particule și mai mici, care ar fi egale ca număr cu toate particulele planetelor.
Ce crezi, Subhuti? Ar fi numărul particulelor minuscule din aceste grămezi, foarte mare?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, așa este: micile particule din acele grămezi ar fi în număr foarte mare. Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, dacă o astfel de grămadă ar fi existat, atunci Învingătorul nu s-ar mai fi obosit niciodată să menționeze vreo grămadă de particule minuscule.
Și de ce este așa? Pentru că Cel Astfel Plecat a spus că „grămezile de particule minuscule” descrise de Învingător sunt grămezi care nu ar putea exista niciodată. Și tocmai de aceea le putem numi „grămezi de particule minuscule”.
Și Cel Astfel Plecat a mai spus și că acele „planete dintr-un mare sistem lumesc, un sistem de o mie de mii de mii de planete” sunt planete care n-ar putea exista niciodată. Tocmai de aceea le putem numi „planete dintr-un mare sistem lumesc, un sistem de o mie de mii de mii de mii de planete”.
De ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, dacă ar exista o astfel de planetă, atunci ar trebui să ne atașăm de ea ca de un lucru întreg și solid. Iar Cel Astfel Plecat a spus că „tendința de a ne atașa de un lucru ca de un lucru întreg și solid” descrisă de Cel Astfel Plecat este un tip de atașament care n-ar putea exista niciodată. Și tocmai de aceea o putem numi „a te atașa de ceva ca de un lucru întreg solid”.
Și apoi Învingătorul a spus:
O, Subhuti, această tendință de a ne atașa de un lucru ca de un lucru întreg și solid este nominală, lucrul în sine este dincolo de orice cuvinte.
Cu toate acestea, copiii — oamenii obișnuiți – se atașează de el.
Și să presupunem, o, Subhuti, că cineva ar spune: „Cel Astfel Plecat vorbește despre a vedea ceva ca „având un sine”. Cel Astfel Plecat vorbește despre a vedea ceva ca o „ființă vie”, ca ceva „care trăiește”, ca ceva ca o „persoană”. Dacă ar fi pretins astfel, o, Subhuti, afirmația lui ar fi fost adevărată?
Și Subhuti răspunse respectuos:
O, Învingătorule, nu ar fi fost adevărată. O, Tu, Cel la Extaz Plecat, nu ar fi fost adevărată. Și de ce este așa? Pentru că, o, Învingătorule, Cel Astfel Plecat a spus că același mod de a vedea ceva ca având un sine, descris de Cel Astfel Plecat este un mod de a vedea lucrurile care oricum nu ar putea exista niciodată. Și tocmai de aceea îl putem numi „a vedea ceva ca având un sine”.
Atunci Învingătorul spuse:
O, Subhuti, acesta este modul în care cei care au urcat cu certitudine pe calea compasiunii ar trebui să înțeleagă fiecare obiect din univers. Acesta este modul în care ar trebui să vadă aceste lucruri, acesta este modul în care ar trebui să se gândească la ele. Ei nu ar trebui să trăiască niciodată într-un mod în care să conceapă ceva ca fiind un obiect, și așa ar trebui să gândească lucrurile.
De ce este așa? Pentru că, o, Subhuti, Cel Astfel Plecat a spus că a concepe ceva ca un obiect, acest lucru pe care îl numim „a concepe ceva ca ceva”, este o concepție care oricum nu există. Și tocmai de aceea o putem numi „a concepe ceva ca ceva”.
Și îți spun din nou, o, Subhuti: Să presupunem că un mare bodhisattva ar lua un număr nesfârșit de planete, un număr de planete dincolo de orice estimare, le-ar acoperi bine cu cele șapte tipuri de comori prețioase și le-ar oferi cuiva ca ofrandă.
Să presupunem pe de altă parte că un fiu sau o fiică a nobilei familii ar lua chiar și un singur vers de patru rânduri din această perfecțiune a înțelepciunii, sau să îl rețină, sau să îl citească sau să îl înțeleagă, sau să îl predea altora în detaliu și cu acuratețe. Prin acest act ei ar crea munți de merite, infinit mai multe merite, dincolo de orice numărătoare și dincolo de orice estimare.
Și ce ar însemna să predai această perfecțiune cu acuratețe altora? Ar fi la fel ca și cum nu am preda-o altora. Și tocmai de aceea o putem numi „a preda-o altora, cu acuratețe”.
Vezi orice,
De cauze adus
Precum o stea,
O piedică a vederii,
O lampă, o iluzie,
Roua, o bulă;
Un vis, un fulger,
Sau un nor.
Când Învingătorul rosti aceste cuvinte, vârstnicul Subhuti se bucură în inima sa.
La fel se bucurară și toți bodhisattva de acolo, și toate cele patru grupuri de discipoli — călugării, călugărițele, bărbații cu jurămintele pe viață și femeile cu jurămintele pe viață.
Întreaga lume s-a bucurat: zeii, oamenii, semizeii, și chiar și spiritele. Cu toții s-au bucurat și au slăvit ceea ce Învingătorul a vorbit.
*********
Astfel se încheie sutra „Tăietorul de Diamant”, Sutra Sublimă a Marii Căi asupra Perfecțiunii Înțelepciunii.
Traducerea acestei sutre din sanscrită în tibetană și actualizarea ei în noul standard de traducere au fost realizate de maestrul indian Shilendra Bodhi și Yeshe De.
Traducerea acestei sutre din tibetană în engleză a fost făcută de Geshe Lobsang Chunzin, Michael Roach, de origine americană, cu ajutorul femeii de origine americană, Christie McNally având jurămintele pe viață, în grădinile Prințului Jeta, în zilele de început ale celui de-al treilea mileniu după Christos.
Traducerea acestei sutre în ebraică a fost făcută de Lama Dvora Hla, care are jurămintele de călugăriță, din anul 2011.
Traducerea acestei sutre din engleză și ebraică în limba română a fost făcută de Gabriela Bălan, având jurămintele pe viață, cu ajutorul lui Liviu Taloi, Cristiana Oprea care au jurămintele pe viață și a lui Octavian Baban.
Aici este Sutra în format pecha – se poate printa și pune pe altar.
Grup Facebook