Metta Sutta

Metta Sutta
Sutra lui Buddha despre iubirea binefăcătoare

 

Nu există moment mai bun de a reflecta la Sutra lui Buddha despre iubirea binefăcătoare decât în ​​ziua Saka Dawa, ziua iluminării lui Buddha, fapt care face ca meritele noastre să fie amplificate de milioane de ori.

În întreaga lume budistă se obișnuiește ca în această zi să fie sprijinite centrele spirituale și mănăstirile și fiecare dintre voi aveți acum această oportunitate și aici în România.

 Fie ca toate ființele din lume
Să fie fericite, încrezătoare,
Și să fie mulțumite.

Partea 1

Fie ca toate ființele să trăiască în bunăstare:
Puternice sau slabe,
Înalte sau scunde,
Mici sau mari,
Vizibile sau invizibile,
Apropiate sau îndepărtate,
Născute sau nenăscute –
Toate, fără excepție.

Partea 2

Fie să nu-i înșele pe alții,
Și pe nimeni să nu urască,
Să nu simtă nicio furie sau ostilitate
Și niciun rău altora să nu dorească.

Afecțiunile mentale, cum ar fi mânia, dușmănia, înșelăciunea, chinuiesc inima ființelor în momentul în care ele se ridică și le stăpânesc mintea. Dar chinurile nu se termină aici – deoarece afecțiunile mentale le vor provoca și în viitor mari suferințe, atunci când semințele lor vor da fructe amare. Deci, dacă în prima parte am practicat iubirea egală față de toate ființele, acum le urăm să nu mai facă niciun rău altora și nici față de ei înșiși. Aceasta este dorința universală de a preveni suferința tuturor ființelor și acesta este punctul central din această parte a sutrei.

Partea 3 – Iubirea nemărginită

Fie de a ne cultiva iubirea nemărginită față de ființe
Ca cea a mamei ce își protejează unicul copil
Chiar și atunci când viața ei este în pericol;
Fie să le putem vedea ca și cum
Ar fi proprii noștri copii,
Unicul și iubit copil.
Fie să le putem vedea așa,
Să avem grijă de ele așa,
Să ne ținem de ele așa
Și să le transformăm să devină așa – proprii noștri copii.

Până acum totul a fost minunat, plăcut și frumos. Este relativ ușor să ne exprimăm iubirea în mod general și fără obligație, față de ființele anonime, așa cum apare în liniile de început și în primele părți ale sutrei. Dar asta ne expune pericolului unei practici care merge din limbaj spre exterior, ca mormăitul unei rugăciuni mecanic, fără sens și valoare.

În această parte a sutrei, Buddha ne pune în fața unei provocări și mai mari: el ne imploră să scoatem toate ființele din anonimatul lor și să creăm o relație strânsă, intimă și cu inima deschisă față de ele, așa cum are o mamă față de fetița ei iubită, pentru care este gata să-și sacrifice viața. Putem oare face asta cu o persoană pe care abia o cunoaștem? Sau cu o persoană de care nu ne place atât de mult? Aici este provocarea, dar există și oportunitatea noastră de a crește și de a ne deschide.

Fata din imagine s-a urcat în poala lui Buddha și pare să fi dat viață statuii. Ce v-ar ajuta să vă transformați practica într-una vie, bogată și plină de sens?

Partea 4 – Iubirea imensă

Fie să ne cultivăm gânduri de iubire nemărginită,
Față de toate ființele din univers:
Deasupra, dedesubt, de jur împrejur,
Fără obstacole,
Fără ură,
Fără dușmănie sau resentimente.

În părțile anterioare, Buddha ne-a încurajat să dezvoltăm iubirea îndreptată spre multitudinea de ființe și, deoarece obiectul este imens, meritul acumulat în acest fel este, de asemenea, imens. După care, ne-a îndrumat să ne dezvoltăm iubirea mare și intensă pentru fiecare făptură în parte, asemenea iubirii unei mame pentru unicul ei copil. Sentimentul puternic care vine din străfundul inimii și însoțește gândurile de iubire, dă și mai multă forță meritului.

În această parte, Buddha leagă cele două forțe. Obiectul este uriaș: toate ființele din lumea noastră (deasupra pământului, sub pământ și de pe fața pământului, răspândite peste tot), și de asemenea iubirea noastră pentru fiecare dintre ele este intensă, ca a mamei pentru unicul său copil. Iar când acestea se unesc – va fi iubirea imensă și intensă la pătrat! Cel care reușește să facă acest lucru acumulează un merit nemăsurat.

Pe de altă parte, știm că momentele de furie, de exemplu, pot distruge multe binefaceri și, de aceea în această parte, Buddha ne îndeamnă să nu cădem sub stăpânirea afecțiunilor mentale, care pot dăuna atât de mult practicii noastre.

Acest lucru poate fi dificil și, prin urmare, este nevoie de pregătire din partea noastră. Care este planul vostru de acțiune, cum vă veți proteja de astfel de căderi? Ce vă poate ajuta și ce instrumente veți avea nevoie să dezvoltați?

Partea 5 – Iubește tot timpul

Fie să ne păstrăm această conștientizare,
Direcționată spre toate ființele,
În timp ce stăm sau mergem,
Așezați sau gândim,
Atâta timp cât suntem treji.

Mergând pe urmele sutrei până acum, practicăm deja o iubire imensă ca amploare, îndreptată către toate ființele și, de asemenea, cea mai profundă pentru fiecare dintre ele, ca și cum ar fi unicul nostru copil. Acesta este un standard foarte înalt pe care ni-l prezintă Buddha și vedem deja că provocarea nu este mică. Ce altceva ni se mai poate cere?

Pentru cei dintre noi care sunt războinicii spirituali curajoși, Buddha ridică ștacheta și mai mult. În această parte a sutrei, Buddha ne roagă să menținem continuitatea și să nu luăm niciodată „pauză” de la iubire! O astfel de pauză este o breșă care permite strecurarea afecțiunilor mentale care ne pândesc în prag, a gândurilor lumești și a diferitelor atașamente, a gândurilor de egoism și a prețuirii de sine, iar acestea cu siguranță ne vor răpi meritele și fericirea!

Oare credeți că este posibil să-i iubiți în acest fel pe toți, din toată inima și tot timpul?

Buddha pare să ne îndrume acolo. Imaginea atașată îl prezintă pe Buddha cu o mie de mâini, care acționează permanent pentru a ajuta toate ființele, neobosit și fără răgaz. Cum putem să ne ajutăm și pe noi înșine, să ne menținem șirul neîntrerupt al practicii iubirii benefice?

Partea 6 (și ultima) – Drumul spre Paradis

Se spune că o astfel de conștientizare
Este cea mai sublimă stare
Ce există în viață,
Și așa vom putea aduce
Raiul pe pământ.

În aceste rânduri, Buddha își dezvăluie cărțile de joc: toate rugăciune sale de a dezvolta iubirea imensă și întinsă, ce atinge profund și curge neîncetat, au fost de fapt un plan rafinat de a ne scoate din mica și limitata noastră identitate în care avem tendința de a ne târșâi, concentrându-ne pe „eu” și „al meu” în timp ce ne restrângem la un punct minuscul din teritoriul vast ce ne aparține în spațiu și timp infinit.

Practica continuă a iubiri imense și profunde, spune Buddha, are puterea de a aduce raiul pe pământ și de a ne aduce în paradisul fericirii infinite și neîncetate!

Cum va arăta paradisul vostru? Nu știu. Voi sunteți cei care pe care îl creați, prin iubirea voastră, și sunteți invitați să vă împărtășiți viziunea voastră.

******

Centrul de studii budiste Dharmakaya permite și sprijină aceste învățături valoroase în țara și în limba noastră, iar comunitatea noastră își dedică viața practicării acestor lucruri și sprijină cu multă iubire pe cei care aspiră și ei să le practice. Sunteți cu toții bineveniți să veniți și să ne vizitați. Dacă doriți să contribuiți acestui centru, puteți face acest lucru pe următoarele pagini de site:

Despre centrul de studii budiste Dharmakaya: https://dharmakaya.ro/

Iar donații se pot face aici: https://dharmakaya.ro/doneaza/

 

 Sutra lui Buddha despre iubirea binefăcătoare – încă odată.

În Sutra despre iubirea binefăcătoare (Metta Sutta), Buddha a desfășurat în fața noastră calea spre paradis, folosind cea mai simplă practică – iubirea! Deși învățătura este minunată și inspiratoare, atunci când vine vorba de a o aplica, ne împotrivim îndrumărilor, opunem rezistență, producem afecțiuni mentale și alegem să ne angajăm în lucruri mai puțin semnificative. De ce?

Există multe motive: obiceiurile pe care le-am dezvoltat sau pentru că schimbările sunt dificile pentru noi și poate că atașamentul nostru este foarte puternic față de ceea ce considerăm a fi „eu” și „al meu”, sau poate tendința noastră de a vedea lucrurile efemere ca un refugiu pentru noi?

Dar dacă ne uităm cu adevărat, s-ar putea să descoperim că în adâncul sufletului nostru, nu credem cu adevărat că această stare sublimă despre care Buddha vorbește în Sutra este într-adevăr posibilă pentru noi. Și în lipsa unui refugiu suprem, ne agățăm de  plăcerile limitate, trecătoare și înșelătoare pe care lumea pământească ni le oferă, din când în când, între un dezastru și altul.

Pentru a studia Sutra încă odată și pentru a ne crește șansele de a practica ceea ce ne învață Buddha în ea, am vrut să aduc puțină inspirație ca antidot la aceste îndoieli ale noastre. Am anexat o serie de fotografii a unor mari maeștri din timpurile noastre care au realizat în inima lor iubirea imensă.

Seria cuprinde pe Desmond Tutu, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, care și-a dedicat viața eliminării rasismului și discriminării și câțiva mari maeștri tibetani cu înalte realizări spirituale: Lama Yeshe, Gyatrul Rinpoche, Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin, Dilgo Khyentse Yangsi Rinpoche, Kyabje Garchen Rinpoche – care învârt veșnic roata rugăciunii, pentru că nu ne uită niciodată.

Fiecare dintre ei a muncit din greu pentru a depăși obstacolele din calea lui și fiecare dintre ei a depășit enorme provocări pentru a ajunge la un înalt nivel spiritual. Priviți-le fețele și încercați să vă imaginați cum se simt ei în interior!

 

O altă sursă de inspirație este și traducerea unei poezii a lui Swami Shivananda, un mare maestru în tradiția yoga, care a încercat să ne transmită în cuvinte experiența sa divină:

Am fost copleșit de extaz.
Instantaneu m-am transformat
Și m-am scufundat în conștiința divină,
Într-un ocean de plăcere.

Ego-ul fărâme s-a făcut
Și pereții opaci s-au prăbușit…

Potopul adevărului, înțelepciunii și al plăcerii
Au invadat peste tot, cu putere…

Eu însumi am devenit așa;
Eu însumi am devenit așa.

M-am contopit cu marea plăcere infinită,
Am înotat în oceanul plăcerii eterne,
Am plutit în marea pace nesfârșită,
Ego-ul s-a topit, gândurile s-au retras…

Cum pot descrie o astfel de experiență transcendentală?
Limbajul este limitat, cuvintele – neputincioase.
Împlinește-le singur și eliberează-te.

Ce vă inspiră, dragi cititori, practica voastră?

Voi încheia prin a dedica fericirii voastre sublime, dragi cititori, și fericirii tuturor ființelor, și mulțumesc din toată inima tuturor celor care au citit aceste rânduri  împărtășite din inima lor și pentru că v-ați alăturat cercului minunat al dansului iubirii.

******

 Povestea originală

Odată, aproximativ cinci sute de bhikkhu (călugări), după ce au primit de la Buddha obiectul de meditație, au mers în pădurea din Himalaya pentru a practica meditația.

La început, zeii care locuiau în copaci, au tolerat prezența lor, dar pe măsură ce au aflat că acești călugării nu vor pleca atât de curând, zeii au început să scoată sunete înfricoșătoare noaptea ca să-i speri și să-i facă să plece. Bhikkhu  au fost atât de tulburați încât s-au îmbolnăvit și nu au mai putut face niciun progres în meditație. Au decis să părăsească locul și să-i spună lui Buddha de experiența lor.

După ce Buddha a cercetat dacă poate găsi un loc mai bun de practică, nu a găsit alt loc potrivit pentru ca ei să practice meditația decât acea pădure. Prin urmare, Buddha i-a sfătuit să se întoarcă în pădure și i-a învățat Metta Sutta ca obiect de meditație, precum și pentru protecția lor.

Acei bhikkhu s-au întors în pădure, au cântat Metta Sutta și au practicat meditația Metta. Făcând acest lucru, zeii au început să aibă grijă de călugări. La sfârșitul Retragerii Ploilor (Vassa), toți cei cinci sute de bhikkhu au devenit Arahat.

 Beneficiile Sutrei Metta

„Oh Bhikkhu, dacă eliberarea minții prin iubirea binefăcătoare este practicată, dezvoltată, făcută mult, consolidată și făcută temeinic, sunt de așteptat unsprezece beneficii.

Care sunt acestea?

1. Acesta doarme confortabil;
2. Se trezește confortabil;
3. Nu are vise urâte;
4. Devine drag ființelor umane;
5. Devine drag ființelor non-umane;
6. Va fi protejat de zeități;
7. Nu va fi vătămat de foc, otravă și armă;
8. Se va poate concentra cu ușurință;
9. Fața lui este calmă și senină;
10. Va muri fără să fie confuz;
11. Dacă cineva nu atinge nimic mai înalt, el se va renaște în lumea Brahma după moarte.”