Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 7
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Al șaselea principiu – angajamentele
Al șaselea principiu este format din reguli sau îndrumări sau jurăminte sau legăminte. Ele sunt între șaisprezece și optsprezece, datorită versiunilor diferite care au apărut pe parcursul anilor.
Lojong Gi Damtsik
Damtsik = legământ, promisiune, obligație.
Acestea sunt o colecție de reguli pe care Lama le oferă elevilor săi, reguli care să-i ajute să păstreze practica Lo Jong.
1. Prima regulă:”Păstrează cele trei reguli”
Care sunt cele trei reguli? Pentru aceste reguli sunt trei versiuni:
A. pentru prima versiune, regulile vor fi:
– Îndrumările generale ale lui Buddha, ce a învățat Buddha
– Îndrumările marilor Lama descendenți ai liniei noastre
– Regulile de moralitate. Indiferent dacă ați luat sau nu jurămintele.
Deci, aceste reguli sunt legate de ceea ce a învățat Buddha, în general, și ceea ce linia noastră ne învață, ceea ce Lama ne învață.
Ce înseamnă “a noastră”? Înseamnă, învățătura care ajunge la noi prin Lama noastră. Aceasta este cea mai sfântă pentru noi, nu pentru că ea este mai bună decât învățăturile altor Lama, ci pentru că Lama noastră este cel care ne călăuzește pe calea spre iluminare, de aceea instrucțiunile lui sunt sfinte pentru noi, pentru că numai așa vom ajunge la iluminare.
Nimic nu este sfânt, în sine. Noi o facem sfântă. Puterea noastră de a practica, credința și puritatea noastră, o vor face sfântă.
B. a doua versiune:
– a păstra jurămintele,
– a nu acționa nesăbuit,
– de a nu judeca greșit.
Care sunt aceste jurăminte? Există trei nivele de jurăminte: jurămintele de eliberare, jurămintele Bodhisattva și jurămintele tantrice.
Când veți ajunge să o exersați această meditație va trebui să verificați: Cum putem continua să aprofundăm cunoștințele noastre despre jurăminte? Cum să le păzim mai bine? Cum stăm față angajamentele pe care ni le-am luat?.
Cei care țin carnețelul fac asta oricum.
C. A treia versiune spune că cele trei reguli sunt:
– de a nu acționa contrar angajamentelor pe care ni le-am luat.
– a nu ne pune viața niciodată în pericol, fizic și mental. De ce? Pentru că nu vom putea ajunge la iluminare. Din momentul în care începem să practicăm, nu ne vom mai risca viața: nu vom mai escalada munții, nu vom mai sări de la înălțimi sau nu vom mai face sporturi periculoase. De ce? Pentru că există un țel cu mult mai înalt în viața noastră, și acela de a ajunge iluminarea. Deci nu ne supunem unor riscuri inutile.
– de a nu discrimina.
2. A doua regulă:”Schimbă-ți mintea și rămâi la fel”
Vă mai amintiți de Maestrul Shantideva, care obișnuia să practice noaptea în secret și în exterior, nu a impresionat pe nimeni? Practicanții Lo Jong în acest sens sunt ca practicanții tantrici. Ei fac munca în secret. Nu veți merge să spuneți fiecăruia: “acum practic Bodhichita și voi deveni mai bun”. Practica o faceți în tăcere, în sinele vostru și vă veți schimba din interior. Nu trebuie să explicați nimănui, și nici să faceți publicitate practica voastră. Comportamentul vostru vă va trăda oricum. Iar dacă practicați bine, vă veți schimba.
3. Păstrează-ți calmul în vremuri de criză
Sunt aici diverse interpretări și vreau să vă dau o imagine unificată. Această regulă se referă la situația în care ne confruntăm cu o provocare, se întâmplă ceva care ne subminează. Ni se spune: “Rămâi stană de piatră! Practică răbdarea, nu reacționa cu furie, nu lăsa lucrurile să te dărâme”.
4. Nu te preocupa niciodată de slăbiciunea celuilalt.
Trebuie să ne amintim că, în calitate de practicanți, care doresc să ajungă la iluminare de dragul tuturor ființelor, ultimul lucru pe care îl vom face este să găsim defecte în ceilalți. Ele apar datorită karmei noastre care ne forțează să le proiectăm. Iar, dacă ele apar deja, atunci nu vom face greșeala să le atribuim celuilalt, ca și când ele ar exista în sine. În plus, faptul de a ne concentra asupra slăbiciunilor altora, acumulează karmă negativă. Deci, ni se spune: ”nu te concentra pe slăbiciunile altora”. Și dacă tot dorim să fim atenți la defecte, ar fi bine să ne uităm la ale noastre. Să ne verificăm gândurile care ne trec prin minte.
Ken Rinpoche spunea: “Cu un singur cuvânt puteți înfige pumnalul în inima celuilalt și să-l ucideți”. Deci, trebuie să avem mare atenție.
5. Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.
Dacă vă întreb care este cea mai mare afecțiune mentală pe care o aveți, sau care este cea mai mare slăbiciune a voastră? De obicei, o veți localiza pe cea de a doua sau a treia, dar nu pe cea mai mare. De ce? Pentru că nu o vedeți. Înotați în ea.
Deci, sfatul aici este, ca în primul rând să o identificăm pe cea mai mare. Abidharma Kosha ne spune că avem optzeci și patru de mii de afecțiuni mentale. Și cu toți le avem. Geshe Chekawa ne spune: “Începeți cu cea mai mare.” Deci, dacă doriți să le localizați, puteți să vă uitați pe lista cu cele șase cele mai mari afecțiuni mentale.
1. dorința care vine din ignoranță. Dorim diverse lucruri fără să înțelegem ce le aduce în lume noastră.
2. supărarea, ostilitatea, ura. Toate fac parte din aceeași categorie, pentru că atunci când dorim să ne debarasăm de lucruri neplăcute, o facem din ignoranță, din neînțelegerea de unde provin.
3. mândria, vanitatea, aroganța. Un mare dușman pe calea spirituală. Este imposibil să înveți pe cineva mândru. El știe deja totul, și va continua să sufere. Este afecțiunea mentală de care se scapă foarte greu.
4. Marikpa – ignoranța.
5. concepția greșită.
Care este diferența între patru și cinci?
– Ignoranța nu înțelege lumea mea. Ignoranța nu înțelege cine sunt eu, nu înțelege cum există lucrurile.
– Concepția greșită include ignoranța, și de asemenea, include negarea legilor karmei, de exemplu. “pot face ce vreau, dacă nimeni nu mă prinde, atunci n-am probleme”. Această atitudine este o mare problemă. Concepția greșită include negarea reîncarnărilor și a continuității minții. Dacă credem că mintea se termină atunci când viața se termină, atunci concluzionăm că putem face ce vrem. Dar dacă mintea nu se termină, atunci vom avea necazuri.
6. îndoiala.
Te Tsom
Îndoiala este considerată o mare suferință mentală.
Există îndoieli care trebuie încurajate și îndoieli care dăunează. Care sunt acestea?
– Există îndoiala care ne îndeamnă să clarificăm lucruri pe care nu le-am înțeles încă sau nu ne-am convins de ele. Această îndoială trebuie încurajată, deoarece se spune că pentru a reuși pe un drum spiritual, avem nevoie de multă credință. Pentru a continua să practicăm zilnic, să trecem prin întuneric până când vom vedea lumina, avem nevoie de multă credință.
Credința eficientă nu poate fi o credință oarbă. Credința trebuie să se bazeze pe o convingere profundă. Credința oarbă este foarte slabă. Pentru că, dacă cineva vine și ne impresionează, dar nu am înțeles nimic din ceea ce a spus, astăzi îl cred, iar mâine eșuez pentru că nu am făcut ceea ce mi-a spus, după care, va veni altcineva care îmi va spune altceva, și tot așa, îi voi urma și nu voi ajunge nicăieri.
Credința, ca să fie funcționabilă, ar trebui să se bazeze pe o convingere personală profundă și care vine din logică. Deci, dacă ne îndoim de cale, de practică, de ideile expuse și mergem să le verificăm, este un lucru minunat, care este de încurajat. Nu încurajăm îndoiala, ci încurajăm faptul de a lucra cu aceste îndoieli, de a le scoate la suprafață. De aceea, toată literatura budistă se bazează pe dezbateri, pentru a ne lămuri pe baza raționamentelor neclaritățile pe care le avem.
– Există un al doilea tip de îndoială, îndoiala leneșă. Ea spune: “Ah, nu am înțeles, dar nu contează, acum sunt prea ocupat.” Acest tip nu exclude lucrurile, dar nici nu se duce să le verifice. Deci, se rămâne pe loc și nu se progresează.
– Cea mai rea formă de îndoială este o îndoială care respinge din start: spune: “Dacă nu am înțeles, înseamnă că nu este corect“. Bineînțeles, nu numai că nu vom avansa, ci acumulăm și karmă negativă, pentru că respingem ceva ce poate fi sfânt și care poate ajuta mulți oameni.
Fiecare dintre aceste îndoieli, dacă le avem și dacă nu le eradicăm, ne vor provoca multe suferințe.
6. A șasea regulă:”Nu vă așteptați niciodată să vă fie răsplătită munca”
Adică, atitudinea noastră nu trebuie să fie: “fac asta pentru recompensă “. Pentru că, oricum va veni răsplata. Comportamentul nostru va trebui să fie: “fac aceste lucruri ca să ajung la perfecțiune, ca să pot ajuta și pe alții“. Întotdeauna acțiunile noastre vor fi pentru ceilalți. Abordarea ar trebui să fie “tot ceea ce fac, este de a mă perfecționa pentru a putea fi de folos lumii, de a fi benefic celorlalți“.
7. ”Nu mânca alimente otrăvite”
Ce înseamnă alimente otrăvite? Ele sunt lucrurile pe care le organizăm în viață. Prețuirea de sine – este un aliment otrăvit. Tot ceea ce facem în viața pentru noi, este otrăvit.
De ce este otrăvit? Ce este în neregulă cu asta?
Dacă aranjez o masă frumoasă pentru a mă bucura de ea – dacă am karma să mă bucur de această masă – mă voi bucura de ea. Karma s-a consumat. Și acum ce va urma? Îmi va rămâne mai multă karmă rea, pentru că am consumat-o pe cea bună. De aceea se spune mâncare otrăvită.
Deci, ce ar trebui să facem? Va trebui să-i aducem cu noi și pe ceilalți. Dacă ne hrănim pentru a fi sănătoși, pentru a avea puterea de a ne continua practica, gândindu-ne la ceilalți, atunci acest act va deveni sfânt. Sensul este de cum facem, și nu de ce facem. Cu ce gând facem ceea ce facem. Gândul plantează majoritatea karmei. Și n-o puteți înșela pe doamna Karmă, pentru că numai voi sunteți cei care ascultați tot timpul la ce vă trece prin minte. Deci, acesta este alimentul otrăvit.
8. ”Nu lăsa curentul să curgă liniștit”
Ken Rinpoche spunea: “Dacă cineva vine să te viziteze, ce ar trebui să faci? Să-l servești și să-l respecți pe cât poți, nu-i așa?”. Dar există oaspeți cu care nu ne vom comporta așa. Cine sunt aceștia? Afecțiunile mentale. “Dacă vin, nu te comporta cu ele frumos, stopează-le și încearcă să le distrugi! Ele trebuie surprinse de cum își ridică capul, înainte de a se transforma în mari necazuri“. Ken Rinpoche mai spunea: “izgonește-le, ca și pe câinele vagabond care îți fură mâncarea din farfurie”.
9. Nu răspunde loviturii printr-o altă lovitură
Aceasta este o regulă foarte, foarte importantă. Ea apare în juramintele Bodhisattva:
– când ne critică cineva – nu-l criticăm înapoi.
– când ne lovește cineva – nu-l lovim înapoi.
– când cineva este supărat pe noi, nu-i întoarcem supărarea.
– când cineva ne reproșează, nu-i reproșăm înapoi.
De ce? Pentru că karma se va întoarce din nou asupra noastră. Așa karma s-a consumat, s-a terminat. Așa este. Nu răspunde la rănire.
10. Renunță să le pândești înfrângerea
Asta înseamnă să nu stați și să așteptați ca cineva să eșueze și apoi să vă bucurați de răul lui. Cu alte cuvinte, nu te bucura de răul altuia.
11. Nu le arunca principiile
Există două interpretări pentru această propoziție vagă.
– Prima spune: nu desconsidera pe altcineva, nu-l bârfi.
– A doua spune: Nu faceți rău spiritelor dăunătoare. Dacă vine vreun asemenea spirit și vă rănește, nu-i faceți rău. Îl puteți opri, dar să nu-l răniți. Singura cale de a vă elibera de un asemenea spirit, este să-l iubiți.
12. Nu pune povara taurului, pe măgar
Aceasta este o expresie care vine de la tibetani și intenția aici este de a ne asuma responsabilitatea. Dacă faceți ceva în echipă și ceva nu merge bine, nu căutați pe cine să dați vina, vă asumați responsabilitatea. Vă asumați responsabilitatea și chiar dacă nu sunteți de vină. Cu cât veți lua asupra voastră mai multă responsabilitate, cu atât veți crește și veți fi mai fericiți. Această dorință de a lua asupra voastră ceva ce nu merge bine, vă purifică karma foarte repede.
13. Nu te fixa pe ce este rapid
Ideea este de a nu ne grăbi să luăm tot ceea ce este mai bun pentru noi. Deci, din nou, ne referim la antidotul față de prețuirea de sine.
14. Nu hrăni gura necorespunzătoare
Care este gura necorespunzătoare? Prețuirea de sine. Ni se spune: Nu vă comportați într-un mod care să ațâțe respectul de sine.
15. Nu transforma îngerul în diavol
Scopul nostru este să ajungem la iluminare. Dacă dăunăm cuiva în mod intenționat, înseamnă că ne transformăm intenția sfântă a iluminării, în diavol.
O altă învățătură spune: în sfârșit, am urcat pe calea Dharmei, și începem să practicăm, iar acum ne utilizăm de toate acestea pentru a ne consolida ego-ul. Mergem și demonstrăm altora câtă înțelepciune avem, sau ne etalăm cunoștințele noastre în Dharma, pentru ca ceilalți să înceapă să ne admire sau să ne respecte. Toate acestea înseamnă a transforma îngerul în diavol. Cu alte cuvinte, este de a lua ceva pur care poate scoate omul din suferință și a-l folosi în a ne întării prețuirea de sine sau în a ne consolida ego-ul.
Din păcate, toate acestea se întâmplă adeseori. Putem cădea ușor în capcană: “Ah, cât de mult am învățat, fac meditații și practic, uite cât de avansată sunt față de tine!”. Această atitudine înseamnă de a transforma ceva pur în aroganță, de a transforma îngerul în diavol, fapt care ne va determina să ne ratăm scopul suprem.
16. Nu fugi după prostii pentru a fi fericit
Și aici este foarte simplu. Nu trebuie să ne căutăm fericirea în activități inferioare, în lucruri samsarice, în lucruri care nu ne aduc fericirea. Ele ne dau o satisfacție de moment, lucru care ne face să le dorim și mai mult. Devenim dependenți de ceva pe care oricum îl pierdem. Și între timp, poate că am acumulat karma negativă pentru a le obține.
Al cincilea principiu – criterii de măsură a reușitei practicii
Titlul principiului al cincilea este:
Lojongpay Tse
Tse = măsură.
Al cincilea principiu ne oferă criterii de măsură a reușitei practicii noastre. Cum știm dacă suntem pe direcția corectă? Practicăm corect? Pentru că, putem foarte ușor să-l inducem în eroare pe celălalt. După cum am arătat în exemplu de dinainte, citim acum puțin Dharma, mergem la petrecere și facem pe grozavii.
Deci, acest principiu ne dă instrumente pentru a ne evalua progresul.
a. Toată Dharma se rezumă la un singur lucru.
Care este singurul lucru pe care Lo Jong încearcă să-l elimine? Prețuirea de sine. Dacă practicăm bine, prețuirea de sine ar trebui să se diminueze. Gândurile noastre vor fi îndreptate din ce în ce mai mult spre ceilalți, și ne vom lăuda mai puțin. Cu cât ne va scade prețuirea de sine mai mult, înseamnă că progresăm. Deci, acesta este primul criteriu de măsură.
Despre ce Dharma este vorba aici?
– Iată o definiție a Dharmei: Dharma este orice lucru ce reduce tendința de a ne îngriji numai de noi înșine.
Nu trebuie să fim budiști pentru asta, pentru că oricine care merge pe o cale spirituală practică acest lucru. Ce face Buddha tot timpul? Care este cariera unei ființe iluminate? Învață pe alții cum să iasă din suferință. Datorită iubirii și a compasiunii lui nemărginite, Buddha nu face altceva decât să-i învețe pe ceilalți de a ieși din suferință, cum să acumuleze binefaceri și cum să se purifice.
Scopul Dharmei este să ne aducă la iluminare, dar pentru a ajunge la iluminare, va trebui să ne apropiem de acest nivel al Buddha, de a avea grijă doar de ceilalți. Deci, treptat, prețuirea noastră de sine ar trebui să se micșoreze și abilitatea de a avea grijă de ceilalți ar trebui să crească.
– O altă definiție a Dharmei: Dharma este tot ceea ce ne reduce din afecțiunile mentale. Dacă am practicat un an și încă ne supărăm tot atât de des ca și înainte, înseamnă că ceva este în neregulă cu practica noastră. Da, este adevărat că supărarea este un mare dușman pe care cu greu îl depășim. Dar, după o perioadă de practică, vor trebui să existe progrese. Trebuie să fim capabili să privim înapoi și să spunem: “Nu mai sunt aceeași persoană, nu mă mai supăr atât de des și atât de tare ca înainte“. Deci, și acest fapt este un criteriu de măsură.
b. Există doi judecători: păstrează-l pe cel principal
Judecătorii aici, sunt cei care decid asupra progresului nostru pe cale. Cine sunt cei doi judecători? Avem două versiuni:
- prima versiune: Buddha și Bodhisattva, pe de o parte, și noi pe de altă parte.
- a doua versiune: cei doi judecători sunt: eu și celălalt.
Ce înseamnă că cei doi judecători sunt: eu și ceilalți. Asta înseamnă, cum mă văd alții pe mine, și cum mă văd pe mine însumi. Cine este șeful? Eu sunt șeful. Eu sunt cel care îmi judec practica, și nu alții. Dacă revenim la Maestrul Shantideva, ce-au crezut călugării despre el? Că este leneș și nu practică. L-au desconsiderat, nu-i așa? Maestrul Shantideva știa bine cine era. Dacă știți bine ceea ce faceți, este ceea trebuie luat în considerare.
De exemplu, stați și păreți că meditați, dar mintea voastră a luat-o de mult razna, dar cel care vă vede și nu știe ce se petrece în mintea voastră, poate să spună: “Oh, cât de mult stă în meditație, în fiecare zi face câte o jumătate de oră în meditație!”. Dar înăuntrul vostru, numai voi vă cunoașteți valoarea meditației. Deci este un succes în afară și un eșec înăuntru.
Un exemplu contrar celui de sus: poate ați auzit despre mahasiddha (este un termen pentru cineva care întruchipează și cultivă siddhi-ul perfecțiunii. Siddhi înseamnă putere paranormală sau supranaturală, sau abilitate magică care se dezvoltă prin practica yoga și meditație) sau despre învățători care fac tot felul de minuni și care par din exterior oameni obișnuiți și impuri.
Așa este exemplul călugărului Viropa, care trimitea pe ceilalți să-i prindă porumbeii ca să-i mănânce. Călugării au început să-i spună: “Ce fel de călugăr ești? Nu trebuie să omori.” Viropa ceru călugărilor să-i aducă înapoi oasele, și printr-o minune reînvie porumbeii.
Deci, numai noi putem aprecia valoarea practicii noastre. Noi suntem principalii judecători, pentru că ceilalți nu au cum să știe. Cineva poate fi un Lama sfânt, iar ceilalți îl pot vedea ca foarte obișnuit. Deci, dacă pe de o parte, percepțiile celorlalți nu sunt importante în ceea ce privește practica voastră, pe de alta va trebui să fiți sinceri cu voi înșivă față de cum practicați .
c. Bucuria din inima ta, să se reverse neîncetat
De unde vin gândurile rele, chinuitoare în mintea noastră? Vin din karma noastră negativă. Un gând rău seamănă o sămânță pentru un alt gând rău. Deci toate emoțiile negative sunt karma negativă. Toate emoțiile negative și gândurile negative creează karma negativă pentru că le-am înregistrat pe banda karmică. Iar când ele dau roade vor produce și mai multe astfel de gânduri.
Dacă avem tendința de a ne supăra sau avem tendința de a critica, toate aceste tendințe vor produce și mai multe gânduri de supărare sau de critică. Știm cu toții asta. Este foarte ușor să intrăm în acest vârtej. Există doar un singur gând care este considerat binefăcător: regretul. Regretul, care vine din înțelegerea că fapta comisă va provoca suferință. Aceasta este singura emoție negativă, care este utilă, pentru că ne ajută să ne oprim gândurile și comportamentul care-i rănește pe alții.
Mai trebuie lămurit, aici încă un aspect. Este foarte posibil să pășiți pe calea spirituală, și depuneți eforturi de a înfrâna gândurile voastre negative. Karma, are un timp de maturizare. Cu alte cuvinte există o perioadă de tranziție între timpul în care practicați și poate ați schimbat ceva, și până când veți vedea roadele. În această perioadă de tranziție, vechile karme vor continua să se manifeste. Dar, între timp, opriți curentul.
Trebuie să ne dezvoltăm răbdarea. Trebuie să fim răbdători cu acest proces și să nu renunțăm.
Dacă ne-am găsit calea spirituală și învățătorii care să ne îndrume, sunt cele mai minunate lucruri care se pot întâmpla în viața noastră. Iar pentru asta va trebui să fim extrem de fericiți. Și chiar dacă pe cale ni se vor întâmpla destule lucruri neplăcute datorită karmei noastre, nu vom renunța și vom ajunge în situația în care” Bucuria din inima ta, se revarsă neîncetat “. Buddha se află în continuă plăcere sublimă. Cum putem ajungem în această stare? Bineînțeles, că nu se poate întâmpla ca astăzi să fim chinuiți, și mâine să fim fericiți. Trebuie să practicăm bucuria pentru a ajunge la bucurie.
Deci, ce vom face când necazurile vin ca urmare a karmei vechi? Vom spune: Ok, au venit. Nu ne vom tulbura, nu ne vom lăsa doborâți. Înțelegem că, îi ia ceva timp karmei până va înceta să mai dea rezultate negative. Vom continua să practicăm bucuria – si bucuria va veni.
d. Continuă-ți practica, chiar și atunci când ești tulburat
Sensul este că bucuria nostră interioară, nu depinde de ceea ce se întâmplă. Angajamentul nostru față de practică este independent de ceea ce se întâmplă. Dacă am progresat în practica noastră, ea ar trebui să fie stabilă, să mențină stabilitatea internă și bucuria interioară, indiferent de ceea ce se întâmplă.
Indiferent de ce se întâmplă plăcut sau neplăcut – rămânem pe cale. Vine și țipă cineva la noi, ne spunem: ”ok, mi s-a consumat karma negativă, la revedere”. Cineva vine și ne laudă? Ok, foarte bine, karma minunată s-a consumat. Și continuăm să practicăm. Nu rămânem pe loc. Tocmai datorită faptului că practicăm neîntrerupt, va veni etapa în care practica noastră va fi atât de puternică încât, ea însăși va purifica karma negativă. Și asta datorită înțelepciunii, datorită dezvoltării înțelegerii noastre asupra vacuității.
Și cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, purificarea va fi mai rapidă. Vă amintiți că am vorbit despre puterile de purificare? Cel mai puternic antidot este să învățăm despre vacuitate, să medităm asupra vacuității, să-i învățăm pe alții vacuitatea, să permitem altora să studieze vacuitatea. Tot ceea ce este legat de vacuitate este antidotul cel mai puternic oricărei suferințe.
Al șaptelea principiu – cum să practicăm
Al șaptelea principiu se numește:
Lojong gi labja
Labja = sfaturi.
Deci, acum avem o altă colecție de sfaturi despre cum să practicăm.
Care este diferența între șase și șapte? Șase a fost o colecție de angajamente. Iată șapte este un grup de sfaturi despre cum să practicăm.
a. Fă toate practicile doar cu unul
Ce înseamnă acest unul? Lo Jong. Să practicăm Lo Jong. Ni se spune: ”nu te pierde într-un milion de lucruri. Dacă aceasta este practica ta, atunci fă-o cum trebuie”. Așa cum am vorbit, în fiecare zi a săptămânii trebuie practicat un principiu. Scopul învățăturii Lo Jong este foarte înalt și ne poate duce foarte, foarte departe. Acesta este sensul “ Fă toate practicile doar cu unul “.
b. Elimină greșelile prin unul
Ce este aici greșeala? Prețuirea de sine. A elimina prețuirea de sine prin unul, adică cu ajutorul lui Lo Jong.
c. Începe și termină cu cele două
Cum începem ziua, vă mai amintiți? Cu motivația că astăzi nu ne vom irosi ziua și o vom folosi pentru a ne elimina prețuirea de sine. De ce? Pentru că dorim să ajungem la iluminare, pentru că nu mai suportăm durerea celorlalți și pentru ai putea ajuta, va trebui să ne antrenăm.
Ce facem la sfârșitul zilei, când mergem la culcare? Dedicăm. Puterea rugăciunii. Dedicăm ziua, și depunem toate eforturile pe care le-am făcut astăzi, în banca iluminării.
d. Când apar cele două, practică răbdarea
Cine sunt cele două? Cele două care pot apărea sunt: bogăția sau sărăcia. Adică, indiferent ce se întâmplă – bun sau rău – rămânem răbdători, nu ne pierdem. Ne antrenăm ca să putem rezista în fața dificultăților și continuăm să practicăm. De ce? Datorită compasiunii noastre pentru toate ființele. De fapt, singurul lucru care ne susține în situațiile grele de impas, când vine valul și ne dă peste cap, este compasiunea.
Acest sfat, este legat de modul în care ne transformăm problemele într-o cale spirituală, pentru că, cu cât le vom utiliza ca practică spirituală, cu atât ne vom dezvolta mai mult compasiunea, fapt care ne va ajuta să nu ne scufundăm când va veni valul de necazuri peste noi.
e. Păstrează-le pe cele două cu prețul vieții
Cele două sunt: “Jurămintele spirituale generale pe care le-am luat și regulile practicii Lo Jong”.
Când începem să practicăm calea, și sunteți destul de avansați, vor veni greutăți. Forțele Mara vor veni să se opună. Și dacă suntem serioși în practica noastră, va trebui să învățăm să nu ne lăsăm doborâți de greutăți.
Ce înseamnă aici “cu prețul vieții“? Aceste cuvinte sună cam drastic, iar acest lucru denotă că nu înțelegem ce este viața. Pentru că dacă ar trebui să alegem între jurăminte și viață, ce am face? Bineînțeles că această situație este una imaginară, nu-i așa? Dacă alegem viața și suntem dispuși de a încălca jurămintele, ce am făcut? Ne asigurăm o existență viitoare suferindă. Viață pe care o avem acum, este doar o picătură în oceanul nesfârșit de reîncarnări. Un practicant serios, într-o situație de extremă, va alege să-și păzească jurământul cu orice preț. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, nimeni nu ne poate obliga să ne gândim la lucrurile la care nu dorim să ne gândim. Expresia de aici vine să sublinieze importanța a ceea ce facem, fapt care ne determină viitorul. Menținerea moralității este cea care ne determină viitorul nostru.
f. Antrenează-te în cele trei tipuri de dificultăți.
Ce înseamnă aici dificultatea? Ea este afecțiunea mentală și are trei nivele:
- primul nivel este acela când afecțiunea mentală de abia apare, încă nu suntem supărați. Aceasta este începutul.
- al doilea, este când afecțiunea mentală ne stăpânește. Suntem deja furioși.
- iar al treilea nivel, este tendința spre afecțiune mentală.
Cele “trei dificultăți” ne învață să detectăm începutul unei afecțiuni mentale; cum să o oprim; și mai mult de atât, cum să stopăm tendința. Iar dacă mergem în profunzimea lucrurilor, este cum să stopăm sămânța acestei afecțiuni.
După cum știm, este foarte dificil să oprim manifestarea unei afecțiuni mentale când a apărut deja. Când suntem în toiul furiei, nu este nimic de făcut. Și acest lucru poate dura și trei zile. Ce este de făcut? Sfatul este de a ne îndepărta, pentru a nu-i răni pe ceilalți. Și, dacă se poate, este bine de a ne izola în cameră până când trece furtuna. Dar, cu cât ne vom antrena mai mult să le depistăm când sunt la început, cu atât nu vom mai ajunge la aceste situații.
g. Dorește să obții cele trei cauze principale
Cele trei cauze principale sunt: a găsi Lama; a practica Dharma, și realizarea tuturor condițiilor care să susțină practicarea Dharmei.
Grup Facebook