Lectia 7 – Aci 3

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cele nouă stadii ale meditaţiei   

În această lecţie vom prezenta cele nouă stadii de conştiinţă, prin care trece mintea în procesul de meditaţie. Este foarte important să învăţaţi să recunoaşteţi starea în care vă aflați. Acest lucru vă poate încuraja şi împinge mai departe, pentru că uneori sunteţi mai avansaţi decât credeţi.
Acest studiu este bine cunoscut. El apare în Lam Rim Chen Mo. Je Tsongkapa nu a inventat aceste învăţături, ci le-a preluat de la maestrul Kamalashila. Şi oricine care practică meditaţia va trebui să le cunoască.

Sem ne gu


Sem               = minte
Ne                  = loc
Gu                  = nouă
Sem ne gu  înseamnă nouă locuri ale minţii sau nouă stadii prin care trece mintea.

În lecţiile trecute am descris diferitele probleme care apar celui care stă în meditaţie şi modalităţile de corectare ale lor sau de întreruperea corecţiilor în situaţiile în care nu mai este nevoie de ele.

Există un paralelism între apariţia acestor probleme şi stadiul de meditaţie  în care ne aflăm, care denotă cât suntem de experimentaţi în meditaţie. Am văzut că unele din probleme nici nu le putem întâlni în primele faze ale meditaţiei, nici măcar nu vom şti că există.

Înainte de a începe meditaţia, trebuie să ştim asupra cărui obiect vom medita. Sfatul este ca Lama să vă recomande obiectul de meditaţie. Și deoarece există atât de multe obiecte asupra cărora puteţi medita, este bine să-i permiteţi profesorului să vă conducă în meditaţie şi să vă îndrepte spre diversele obiecte, deoarece el poate vedea tabloul din unghiuri diferite şi perspectiva lui este cu mult mai largă şi mai înaltă decât o avem noi. Mai mult de atât, există o mare binecuvântare în faptul că mergeţi pe recomandarea celui care vă învaţă.

Există trei tipuri de meditaţie:

Shar Gom   = meditaţia de examinare, scanare
Che Gom     = meditaţia analitică

Jok Gom      = meditaţia de fixare sau mecărţile voastre de identitate şi certificatul de căsătorie.inuare este Jok Gom, meditaţia de concentrare.

 

1. Primul stadiu: a pune mintea pe obiect – Sem Jokpa

Prima etapă se numeşte:

Sem Jokpa

 

Sem                = minte
Jokpa            = a pune
Sem Jokpa   înseamnă a pune mintea

După ce am primit obiectul de meditaţie de la Lama, după ce am făcut paşii preliminari, ne aşezăm şi ne punem mintea pe obiect. Deoarece ne aflăm în stadiile iniţiale ale practicii meditative, mintea migrează. Când ne fixăm mintea pe obiect, mintea este distrasă, fuge, şi numai după un timp începem să ne amintim de obiect. She shin se trezeşte, Drenpa se trezeşte, ne întoarcem mintea la obiect şi din nou îl uităm, pentru că mintea noastră este sălbatică, este ca elefantul sau maimuţa sălbatecă. Deci, uităm şi de fiecare dată ne reîntoarcem la obiect.

Acest stadiu îl putem desena ca un şir de puncte:

Aşa arată meditaţia noastră la început. Suntem foarte puţin cu obiectul şi de cele mai multe ori nu ni-l amintim.

În acest fel vă deprindeţi mintea cu ceva cu care nu este obişnuită. Ea este sălbatică şi nu o controlăm. Acesta este primul pas în care încercăm să preluăm cotrolul asupra minţii.
Mintea noastră zilnică hoinăreşte. Aşa cum se poartă ea în meditaţie, se poartă la fel şi în viaţa de zi cu zi. Ea este aceeaşi minte care nu ştie să-şi menţină concentrarea.

Când începeţi să staţi în meditaţie, în primele faze o să vi se pară că mintea este mai sălbatecă decât a fost mai înainte, înainte de meditaţie. Mintea nu este mai sălbatecă, doar că numai acum când stăm în meditaţie, începem să observăm cât este ea de neliniştită. Numai acum începem să fim atenţi la comportamentul ei, şi suntem pe calea de a o îmblânzi, de a prelua controlul asupra ei.
Practica meditativă este incredibilă. Ea este folositoare sănătăţii noastre, vieţii spirituale şi în general, vieţii zilnice. Vom umbla cu o minte ascuţită şi de asemenea coeficientul nostru de inteligenţă va creşte uimitor.

 

2. Al doilea stadiu: Continuitate cu obiectul – Gyun Du Jokpa

A doua etapă se numeşte:

Gyun Du Jokpa

Gyun Du = curent

După un timp, veţi observa că avem o anumită continuitate cu obiectul. Dacă în prima fază aţi ţinut obiectul pentru o secundă sau câteva secunde, după care l-aţi piedut, dacă veţi practica meditaţia regulat, în a doua fază veţi începe să vă stabilizaţi puţin, adică veţi rămâne cu obiectul mai mult timp, după care îl pierdeţi din nou. Iarăşi reveniţi la obiect, staţi cu el puţin timp şi îl pierdeţi.

Deci în a doua fază, veţi avea o continuitate în păstrarea obiectului. Pe de altă parte veţi avea impresia că distragerea atenţiei este în creştere. Ea de fapt nu creşte, ci She shin şi Drenpa se întăresc, adică sunteţi cu mult mai atenţi la ceea ce vi se întâmplă în minte.

În această situaţie, mintea nu este prea mult fixată de obiect, pentru că sunt mai multe pauze decât fixări. Dar când sunteţi fixaţi pe obiect, acest lucru poate dura un minut, poate cel mult două. Şi cu toate acestea, mintea este puţin timp pe obiect, şi majoritatea timpului în afara lui.

Ching Wa si Gopa, moleşeala şi agitaţia apar des şi sunt predominante. Ceea ce vă ajută în acest caz să vă stabilizaţi mintea, este ca obiectul să fie atractiv. Cu cât este mai atractiv, cu atât, succesul meditaţiei va fi garantat.

 

3. Al treilea stadiu: a cârpi rupturile Lente Jokpa

Al treilea stadiu se numeşte:

Lente Jokpa

Lente                = petic de pânză, plasture
Lente Jokpa  înseamnă a cârpi rupturile, întreruperile

În acest stadiu vom încerca să peticim ruptura dintre două fixări, şi să ne păstrăm continuitatea meditaţiei. Încă nu am ajuns la această continuitate, dar suntem mai mult cu obiectul, decât fără obiect.

Unul dintre motivele pentru care aceste etape sunt explicate, este ca să vă puteţi măsura progresul, şi vă încurajează să mergeţi înainte. Dacă sunteţi serioşi, veţi putea să treceţi repede peste aceste stadii meditative.

Deosebirea dintre faza a treia şi a doua, este durata relativă a întreruperii faţă de cea a menţinerii obiectului. (pauze – intreruperi, mai scurte, fixare pe obiect mai lungă)

She shin şi Drenpa se îmbunătățesc.

Ca să putem ajunge în acest stadiu avem nevoie de:                                       

Drenpa

 şi de:

She shin

Când mintea pleacă la plimbare, alarma începe să sune, She shin se trezeşte repede, după care vine Drenpa şi vă aduceţi aminte că aţi uitat de obiect. În acest stadiu sunteţi cu mult mai atenţi la ceea se întâmplă în mintea voastră.

Conştientizarea v-a crescut. În viaţa zilnică sunteţi cu mult mai conştienţi, mai atenţi unde vă aflaţi, pentru că ceea ce se întâmplă în meditaţie, se întâmplă şi în afara ei.

În aceste etape, ne antrenăm She shin şi Drenpa. Care este motivul pentru care, la început de drum uităm de obiect atât de mult timp? Motivul este ca She shin şi Drenpa sunt foarte slabe. Treptat, treptat, începem să le întărim,  ne obișnuim să ne aducem aminte mai repede.

Păstrarea carneţelului de șase ori, poate să vă ajute în a progresa mai repede. De asemenea, păstrarea jurămintelor este un alt mod de a vă antrena She shin şi Drenpa. Când sunteţi atenţi dacă vă păstraţi sau vă încălcaţi jurămintele, vă dezvoltăm şi mai mult conştientizarea. De aceea, păstrarea jurămintelor este vitală în succesul meditaţiei.

 

4. Al patrulea stadiu: a pune mintea aproape de obiect Nyewar Jokpa

A patra etapă este de a apropia mintea de obiect.

Nyewar Jokpa


Nyewar                 înseamnă aproape
Nyerwar Jokpa  înseamnă a pune mintea aproape de obiect.

 

Ce înseamnă că v-aţi pus mintea aproape de obiect? Asta înseamnă că rămâneţi fixaţi pe obiect. În acest stadiu, nu vă mai pierdeţi obiectul, iar meditaţia este deja continuă.

Dacă puteţi să vă menţineţi fixaţi pe obiect, şi de fiecare dată să mergeţi mai departe, este minunat. La început poate veţi sta fixați 5 minute, apoi poate 10 minute. Dacă aţi ajuns aici înseamnă că sunteţi pregătiţi de a intra într-un retreat mai lung.

Problema este că Ching Wa şi Drenpa sunt încă destul de activi. Vă ţineţi de obiect, dar încă nu ştiţi să obţineţi claritatea şi intensitatea, şi echilibrul dintre starea de moleşeală şi agitaţie.

Deşi sunteţi cu obiectul, Ching Wa şi Drenpa sunt active, încă nu ştiţi să conduceţi, nu ştiţi să rămâneţi pe şosea.

 

Drenpa este complet maturizată

În această etapă, faptul că sunteţi în stare să rămâneţi cu obiectul, înseamnă că Drenpa este foarte puternică, adică vă aduceţi în permanență aminte de obiect. Din acest moment, dacă veţi continua să exersaţi, nu veţi mai pierde obiectul. Dacă veţi întrerupe practica, va trebui să o luaţi de la capăt, adică veţi ajunge din nou în primul stadiu. Va trebui să continuaţi să vă antrenaţi, ca şi în sport. Cum v-aţi oprit, v-aţi pierdut capacitatea de fitness.

Pe de altă parte, agitaţia şi moleşeala sunt foarte active, grosiere, evidente. Nu există claritate, ori mintea se scufundă prea mult, ori prea activă, prea agitată. Trebuie să vă luptaţi ca să vă menţineţi calitatea meditaţiei. Încă nu există calitate, dar există continuitate.Se ridică întrebarea: oare mai există gânduri în meditaţie?

Răspunsul este, că în meditaţie nu se poate ajunge la starea lipsită de orice gând. Cel care meditează nici măcar nu aspiră spre această situaţie. Se spune că este imposibil să fim într-o stare fără de gânduri. Chiar şi cel care se află în comă, are un anume nivel de gândire. Întotdeauna vor exista gânduri în minte. Mintea continuă mereu să gândească. Mai mult de atât, în orice minte există sentimente, al doilea agregat al omului. Abilitatea de a distinge, al treilea agregat, există tot timpul la un nivel subtil. Nu veţi fi niciodată în situaţia în care nu veţi gândi. Vor exista gânduri foarte subtile, dar nu conceptuale. Fără obiect, mintea nu există. Mintea ţine obiectul. Nu există minte fără obiect.

De fapt mintea noastră poate fi în orice moment cu un singur obiect. Pe de altă parte se spune că avem 65 de momente mentale pe secundă. Dacă am da la o parte o zecime din ele, mintea obişnuită care nu este extrem de ascuţită, va avea sentimentul de continuitate. Toate acestea nu le putem încă observa.

Lipsa calităţii în meditaţie, se exprimă prin lipsa clarităţii, ori prin super tensionare, ori prin super relaxare.Cu cât veţi fi mai avansaţi în meditație, veţi distinge din ce în ce mai mult fragmente de timp tot mai scurte, atât de scurte, care în mod normal nimeni nu le poate observa. Asta înseamnă continuitate, şi despre acest lucru discutăm aici.

Se ridică întrebarea: sentimentele există şi ele în meditaţie? Răspunsul este că sentimentele sunt factori care există în mintea noastră.

În meditaţie, ne străduim să ajungem în acel moment în care mintea noastră este numai cu un singur lucru. Nu cu două, ci cu unul singur. Şi întotdeauna într-un singur loc.

În acelaşi timp, atunci când vorbim despre “perfecţiunea înţelepciunii”, adică percepția vacuităţii într-o minte îmbibată de înţelepciune, vorbim despre mintea care este însoţită de compasiune. Cu toate că mintea este focalizată complet pe vacuitate, există un factor pe fundalul plin de compasiune. Cu alte cuvinte, nu există gânduri de compasiune care să fie prezente în acest timp. Deşi mintea este concentrată pe vacuitate există elemente de compasiune în fundal. Aşa se descrie în literatură percepția vacuității.

În Abhidharmakosha, sunt descrise situaţii în care cei care meditează profund, pot ajunge să vadă particule subatomice şi sub-particule dintr-o secundă.

Dacă veţi intra într-un retreat adânc, mintea va deveni extrem de ascuţită. Veţi începe să obsevaţi lucruri pe care nu le-aţi mai văzut până atunci, ca atunci când cad în acele intervale de timp, pe care o minte normală nu le poate percepe.

 

5. Al cincelea stadiu: a pune mintea sub control sau a controla minteaDulwar Jepa

Al cincelea stadiu se numește:

Dulwar Jepa

Dulwar             = a controla, a pune sub control
Dulwar Jepa  înseamnă a controla mintea.

Ce înseamnă a câștiga controlul asupra minţii? Înseamnă că începem să ne controlăm inamicii, starea de moleşeală şi de super agitaţie.

Primul lucru cu care va confruntaţi este moleşeala, atunci când mintea se scufundă. Această stare este frecventă şi periculoasă. În al cincelea stadiu, vom acţiona împotriva tendinţei minţii de a converge prea mult spre interior. Tendinţa în meditaţie este de a pătrunde din ce în ce mai mult către interior, de a ne îndepărta din ce în ce mai mult de lumea exterioară şi de lumea simţurilor şi de a rămâne cu un obiect.

Ca urmare a practicii constante de câteva luni, de a intra tot mai adânc, nu vă daţi seama că aţi depăşit linia şi că ați intrat prea mult înăuntru, iar ca rezultat mintea se va scufunda sau va deveni deprimată. În această situaţie, vom avea nevoie de vigilenţă pentru a acţiona antidotul la această stare, pentru că ea va deveni o problemă. Ea se va manifesta sub formă de moleşeală grosieră sau subtilă. Acest lucru înseamnă că nu există claritate sau intensitate.

Pentru a ieşi din această stare, va trebui să o sesizăm mai întâi. La acest nivel avem nevoie să ne dezvoltăm şi mai puternic She shin. Dacă la nivelul patru ne-am dezvoltat mult Drenpa, la nivelul cinci ne dezvoltăm la maximum She shin – câinele de pază sau spionul, care verifică în permanență ce se întâmplă în minte. El continuă să verifice permanent dacă v-aţi scufundat prea mult sau sunteţi agitaţi prea mult. În lecţia anterioară am vorbit despre corecţiile pe care trebuie să le faceţi în aceste cazuri.

Dacă aţi ajuns în acest stadiu, sunteţi deja destul de avansaţi în meditaţia voastră, şi şansele de a cădea în starea de moleşeală grosieră sunt foarte mici, dar puteţi cădea în starea ei subtilă. În acest caz nu mai aveţi nevoie de formele de corecţie drastice, precum a înceta meditaţia sau a vă stropi cu apă rece, ci va trebui să vă corectaţi starea subtilă de moleşeală, iar pentru acest lucru, ori continuaţi meditaţia fără a vă schimba obiectul, ori dacă vi-l schimbaţi veţi medita asupra resurselor şi a oportunităţilor, sau asupra calităţilor minunate ale Lamei, ale lui Buddha şi aşa mai departe.

Desenul arată că suntem în continuare cu obiectul şi că suntem în starea de moleşeală subtilă. Aceasta se explică prin faptul că nu avem intensitatea meditaţei.

În stadiul al patrulea, cel mai important lucru care se dobândeşte este continuitatea fixării pe obiect, dar moleşeala sau agitaţia sunt încă foarte active.

În stadiul al cincelea, datorită faptului că patrundeţi mai adânc, puteţi cădea în starea de moleşeală. Datorită faptului că va luptaţi cu ea, partea subtilă a ei încă va mai ramane.

 

6. Al șaselea stadiu: a calma minteaShiwar Jepa

Al șaselea stadiu se numeşte:

Shiwar Jepa

Shiwa                = calm, pace
Shiwar             = a calma, a linişti
Shiwar Jepa   înseamnă a calma/linişti mintea.

Stadiul cinci a fost de a controla mintea, stadiul șase este de a o linişti. Numele celor două stadii nu exprimă ceea ce se întâmplă cu adevărat, pentru că se lucrează cu cinci şi cu şase alternativ.

În al șaselea stadiu avem: continuitate şi o uşoară agitaţie, agitaţie sub o formă subtilă.

Când lucraţi cu starea de scufundare subtilă, vă străduiţi să vă ridicaţi mintea, dar încă nu ştiţi să conduceţi cum trebuie. În cazul când aţi ridicat-o prea mult, va trebui să o calmaţi. Dar atunci când o calmaţi puteţi să cădeţi din nou.

Deci veţi lucra în mod alternativ cu cele două stări. Acest lucru poate dura destul de mult timp, pentru că se lucrează la un nivel foarte fin, subtil.

Cu toate că în aceste stadii, lucrați la nivel subtil, vă ridicați mintea când s-a scufundat, sau o coborâți când este agitată, urcuşurile şi coborâşurile vor fi din ce în ce mai puţine, deja progresați, sunteți din ce în ce mai mult pe linie dreaptă. Dar va trebui să vă îmbunătățiți în continuare She shin pentru a prinde devierile subtile.

Deci, în această etapă, se lucrează alternativ și destul de mult timp cu stările de moleşeală şi agitaţie subtilă, până când se va ajunge la stabilizarea minţii. Moleşeala şi agitaţia s-au liniştit

complet.Acesta este stadiul Shiwar, adică liniştirea minţii.

 

7. Al șaptelea stadiu este a liniştii complet mintea Nampar Shiwar Jepa

Al șaptelea stadiu se numeşte:

Nampar Shiwar Jepa

Nampar                            = complet
Shiwar                                = a calma, a linişti
Nampar Shiwar Jepa    înseamnă a liniştii complet mintea.

În acest stadiu, Drenpa şi She shin au ajuns la perfecţiune. Reamintirea/ aducerea aminte şi vigilenţa/atenţia sunt total complete. Cu alte cuvinte conştientizarea voastră în acest moment este incredibilă. Sunteţi complet conţtienţi, nu vă pierdeți, nu sunteţi confuzi. Mintea este foarte puternică.

V-aţi învins cei mai mari duşmani ai mediației Ching Wa şi Gopa. Chiar dacă ele vor mai apare în forme uşoare, le veţi elimina cu puţin efort.

În această etapă a meditaţiei, aceşti duşmani ai minţii voastre au devenit foarte slabi, şi asta se datorează luptei pe care aţi dat-o împotriva lor. Dacă înainte aveau supremaţia, acum aţi început să câştigaţi bătălia, aproape că i-aţi învins. Ei încă mai pot să apară sub forme ușoare dar, cu puţină practică, îi veţi supune cu totul. Ei nu vă vor mai ataca, ci voi îi veţi ataca, veţi căuta rămăşitele şi le veţi distruge.

 

Un scurt rezumat al stadiilor 1-7

1. În primul stadiu am avut puncte (momente)scurte de concentrare pe obiect, şi în restul timpului ne-am pierdut obiectul.

2. În al doilea stadiu, avem perioade scurte de concentrare.

3. În al treilea stadiu, perioadele de concentrare s-au prelungit, iar intervalele dintre ele s-au scurtat.

4-7. Începând din stadiul patru, suntem deja concentraţi şi nu ne mai pierdem obiectul. În stadiile 4, 5, 6 şi 7, ne confruntăm cu Ching Wa şi Gopa. Ne confruntăm cu stările de amorţeală sau de scufundare a minţii, spre deosebire de starea de agitaţie sau hiperactivitate a minţii. Învăţăm să conducem.

În acest desen, se observa că încă mai există rămăşiţe ale moleşelii şi agitaţiei, dar cu puţină practică le veţi elimina cu totul. Acesta este starea de calm complet al minţii. Toate valurile mari şi mici, de la suprafaţa apei și din adâncuri s-au liniștit complet. Lacul este complet liniştit. Sunteţi imperturbabili.
Când ați finalizat al șaptelea stadiu, aţi ajuns la al optulea.

 

8. Al optulea stadiu este: concentrarea pe un singur punct – Tse Chiktu Jepa

Al optulea stadiu se numeşte:

Tse Chiktu Jepa

Tse    = punct
Chik  = unul
Jepa  = a face

În acest caz, Jepa este un verb auxiliar, traducerea ar fi a face mintea să se calmeze.
Tse Chiktu Jepa
înseamnă a ajunge la concentrarea pe un singur punct/obiect.

În acest stadiu nu mai există întreruperi, lacul este complet liniştit. Când vă aşezaţi să meditaţi, va trebui să mai faceţi încă un pic de efort pentru “a urca pe şosea”, după care veţi rămâne în meditaţie tot timpul, fără distrageri, concentraţi pe un singur punct.

Deci, va trebui făcut un minim de efort pentru a intra în meditaţie. Deja nu veţi mai fi deranjaţi de cei doi duşmani, pentru că i-aţi învins complet și pentru că She shin si Drenpa au ajuns la nivelul maxim de dezvoltare. Concentrarea a ajuns la cel mai înalt nivel.

 

9. Al nouălea stadiu: meditaţia echilibrată Nyampar Jokpa

Al nouălea stadiu se numeşte:

Nyampar Jokpa

Nyampar                înseamnă echilibrat, egal,
Nyampar Jokpa  înseamnă a pune mintea în echilibru sau meditaţia echilibrată.

În acest stadiu, nu mai există nici un efort de intra în meditaţie. V-aţi aşezat şi deja sunteţi în meditaţie. Mintea este super concentrată şi fixată pe un singur punct. La această etapă se ajunge după mult antrenament, creând câmpul propice pentru Shine. Putem reprezenta acest stadiu al minţii ca pe o linie dreaptă fără cercul de început, care reprezenta efortul minim.

Cel care se află în acest stadiu, numai când se va gândi la meditaţie, va fi deja în meditaţie. El nu mai stă să spună: stai să-mi aduc obiectul! Nu, dacă obiectul este, de exemplu Buddha şi decide să fie cu Buddha, el este deja cu Buddha.

În cea de-a a noua etapă, nu va mai trebui să vi-l imginaţi pe Buddha, să-l schiţaţi. El este deja aici cu voi. El este clar şi intens. Chiar dacă el este un obiect mintal, este extrem de viu, de clar și permanent lângă voi. Este ca şi când ar sta chiar langă voi.Dacă obiectul vostru este Lama, la acest nivel el este tot timpul lângă voi.

 

Shamata –  liniştea meditativă

În limba sanscrită se spune Shamata, iar în tibetană Shine.

Shine

Care este diferenţa dintre stadiul al nouălea şi Shamata?

În Shamata, există:

Shin Jang

Shin Jang este plăcerea uşurinţei de a practica. Pentru ca să ajungeţi la acest nivel, va trebui să practicaţi din nou şi din nou a noua etapă pentru a ajunge la Shamata, iar la un moment dat, această plăcere va veni şi va fi inconfundabilă.

Pabongka Rinpoche descrie foarte frumos această stare: “La început, toate suferinţele mentale sunt eliminate. Nu mai există gânduri rele, dar seminţele lor încă mai există. Ele nu mai rodesc sub forme drastice. În viaţa obişnuită numai suferim şi nu vom mai fi supuşi sentimentelor dificile.
Atunci când toate acestea vor dispare, vom fi într-o stare de mare plăcere, de încântare. Starea noastră naturală, este o stare de mare plăcere, urmată şi de plăcerea fizică”.

Shamata este meditaţia perfectă, în care există uşurinţa practicii, plăcerea şi concentrarea pe un singur punct.

În această stare, veţi avea controlul total asupra minţii. Când îi veţi spune: “stai acum pe obiect patru ore şi nu te mişca de acolo!” mintea voastră va rămâne nemișcată.

Mai mult de atât, veţi avea control şi asupra corpului vostru fizic, el va sta în meditaţie patru ore, în mare plăcere,  fără să se mişte şi fără nici un fel de încordare.

Este foarte interesant, să vedeţi ce se întâmplă în retreat, înainte de a ajunge la Shamata. Plăcerea trupului va veni odată cu purificarea minţii şi cu păstrarea jurămintelor. Procesul prin care veţi trece într-un retreat este incredibil, şi vă dă mult curaj în a continua pe cale. Iar acesta este unul din motivele pentru care este recomandat un retreat mai lung. Cam după aproximativ, două săptămâni şi jumătate de stat în retreat, puteţi ajunge la aceste experiențe. Dar când aţi atins aceste stări, vă va da mult curaj să mergeţi înainte.

 

Vipashyana

Cel ajuns la Shamata, va continua să practice Vipashyana (în limba sanscrită). În Pali se spune Vipassana.

Dacă în Shamata suntem focalizaţi pe un singur obiect, adică mintea rămâne nemişcata pe obiect, în Vipashyana ne concentrăm pe vacuitate, începem să facem meditaţia analitică – Che Gom.

În versetul 9 al rugăciunii Sursa binefacerilor mele, Je Tsongkapa cere binecuvântarea Lamei, ca mintea lui să nu mai fie distrasă de obiectele greşite:

Lasă-mă să obțin repede
Drumul cunoașterii și a liniștii ,
O minte ce nu este distrasă de obiectele greșite

Și care înțelege semnificația perfectă
Printr-o analiză corespunzătoare
.

Aici apare noţiunea de analiză corectă care înseamnă meditaţia analitică.

Datorită faptului că mintea a devenit ca un fascicul laser, intens şi puternic, va fi direcţionată spre vacuitate.
Dar înainte de a începe analiza, mintea va trebui re-stabilizată. Dacă înainte am reuşit să o facem stabilă şi am ajuns la Shamata, acum va trebui să o folosim în procesul de analiză, să ne concentrăm din nou pe această analiză.

Dacă până acum mintea voastră era complet focalizată, în momentul în care o veţi direcţiona spre vacuitate, va începe să se mişte. Datorită acestei mişcări, voi veţi trebui din nou să o echilibraţi, lucru care nu va fi greu pentru că, abilităţile voastre sunt deja foarte înalte.

Deci ce diferenţă este între Shamata şi Vipashyana?

 

Shamata ține fix obiectul, Vipashyana îl analizează.

Shamata este doar instrumentul cu care ţinem strâns obiectul.

Desigur că, pentru a putea percepe vacuitatea în mod direct, va trebui să o cunoaștem şi să o înțelegem bine. Iar pentru acest lucru vom trebui să învăţăm foarte mult despre vacuitate, să facem multe meditaţii analitice în paralel cu cele de concentrare. Vom trebui să ne antrenăm foarte mult în ambele tipuri de meditaţie, analitică şi de concentrare.

 

Alte căi

Cel care a ajuns la Shamata, şi nu va merge în direcţia de analizare a vacuităţii, ci va continua să-şi rafineze meditaţia, va ajunge la niveluri şi mai mari de concentrare. Există opt niveluri de concentrare după Shamata.

Dacă practicantul se află pe calea unui Bodhisattva, va merge în mod necesar spre Vipashyana, spre perceperea vacuităţii, pentru că numai asta îl va elibera.

Dacă cineva nu se află pe calea cea mare, nu a avut karma să întâlnească profesori care să-l înveţe cum să ajungă la perceperea vacuităţii, va putea continua spre cele opt nivele, nivele care rafineaza mintea din ce în ce mai mult.

Cel care a ajuns la Shamata, încă nu şi-a eliminat seminţele karmice, el se află în continuare în samsara. Datorită faptului că mintea lui în acest moment este îmblânzită, poate continua spre nivelele superioare de meditaţie. Maeştrii nu recomandă să se meargă în această direcţie, înainte de perceperea vacuităţii, pentru că, ca să se ajungă la aceste etape este nevoie de multă practică în meditaţia de concentrare pe un singur punct, pe un obiect de meditaţie care nu conduce la iluminare. Deci, se investeşte foarte mult timp pe un obiect care nu are forţa de a ne scoate din suferinţă. Atunci când se petrece mult timp cu un obiect, mintea devine extrem de liniştită, iar plăcerea este cu mult mai mare decât Shin Jang.

După Shamata, dacă se continuă ascensiunea, mintea va începe să iasă din lumea dorinţelor. Pot fi situaţii în care corpul continuă să rămână în planul existențial, şi mintea să iasă din lumea dorinţelor, sau situaţii în care mintea să părăsească complet corpul, adică corpul moare iar mintea să treacă în lumea zeilor sau în lumea formelor sau fără forme. Asta nu înseamnă că s-a ajuns la eliberare. În aceste stadii, datorită faptului că plăcerea este foarte mare, se poate crede că s-a ajuns la Nirvana, dar nu este aşa, pentru că seminţele karmice nu au fost complet eliminate şi nici nu a fost percepută vacuitatea.

Deci, dacă aţi avut karma să întâlniţi învăţători care să vă spună să nu mergeţi în aceste direcţii, v-au salvat viaţa. De ce? Deoarece karma bună care ne-a adus la această imensă plăcere, se va dezintegra în cele din urmă, lucru care ne va determina să cădem din această stare, pentru că nu am învăţat cum să o reînnoim, cum să ne creăm karma care să ne împiedice de a mai suferi. Este adevărat că în aceste stadii avansate de meditaţie, încetăm să mai acumulăm karme negative, nu rănim pe nimeni, nu avem gânduri rele, dar nici nu acumulăm karmă pozitivă. Cu cât progresăm, în mintea noastră ne vom îndepărta tot mai mult de samsara, de orice formă de nefericire mentală şi fizică, şi ne vom desprinde de ataşamentele faţă de obiectele samsarice. Toate acestea ni se vor părea primitive şi neatractive, pentru că există o plăcere subtilă.

De fiecare dată când urcăm la un alt nivel, ni se va părea că cel anterior a fost grosier şi neatractiv, iar următorul va părea extrem de atractiv, lucru care ne va determina să continuăm spre el.
În cele din urmă, cele opt niveluri se vor termina, iar voi veţi fi blocaţi. Veţi trece în lumea formelor şi fără forme, iar de acolo veţi fi nevoiţi să cădeţi, pentru că nu mai aveţi unde merge. În aceste lumi nu se poate ajunge la iluminare.

 

Nirvana

Se ridică întrebarea: oare cel care ajunge la Nirvana trebuie să perceapă vacuitatea? Raspunsul este: pentru a se ajunge la Nirvana, va trebui trecută etapa percepţiei. Cu toate acestea, un bodhisattva, care a perceput vacuitatea va evita să meargă spre Nirvana. El va merge pe calea iluminării. Exista zece nivele de Bodhisattva înainte de a se ajunge la iluminare. Nivelul opt corespunde nivelului lui Arhat. Deci un Bodisattva la nivelul opt poate merge spre Nirvana, dacă va dori, dar în mod deliberat, va evita să facă acest lucru, şi va prefera să mai rămână încă puţin în samsara, pentru a ajunge la nivele înalte şi astfel să ajungă la iluminare.

 

 

                                              

Anexa la lecţia 7

Extras din studiul Etapele meditaţiei, al maestrului Kamalashila
Comform învăţăturilor Lamei Christi

 

Maestrul Kamalasila deschide dezbaterea cu întrebarea: Care este momentul potrivit în care să ne oprim din activităţile unui Bodhisattva şi să ne concentrăm numai pe meditaţie? Care este momentul în care un practicant îşi va spune că a făcut destul în lume şi a venit timpul să se retragă?

Pe de o parte, trebuie făcute o mulţime de fapte bune din înţelepciunea şi înţelegerea vacuităţii pentru a acumula multă karmă bună, pentru că fară ea retreatul nu va reuşi.

Pe de altă parte, fără să stăm în retreat ca sa înţelegem profund înţelepciunea, nici acţiunile caracteristice unui Bodhisattva nu vor fi de ajuns.

Cu alte cuvinte este nevoie şi de activităţile de binefacere şi de practică meditativă.

În dezbaterea dintre Hwashong si Kamalashila, Hwashong susţinea ideea că datorită faptului că timpul este scurt, nu este nevoie să ne pierdem vremea cu actele de bunătate, lumea trebuie dată la o parte şi trebuie stat pe pernă şi meditat, pentru că numai aşa se poate ajunge la iluminare.
Maestrul Kamalashila s-a împotrivit acestei idei şi a spus: „Nu! Acest argument este incorect. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie şi de metodă şi de înţelepciune.”

El spune următoarele:

Buddha vine la un Bodhisattva de nivel opt.

Acest Bodhisattva, este o persoană care a perceput cu mult timp în urmă vacuitatea şi a practicat toate perfecţiunile. El este deja perfect în generozitatea lui, în moralitatea lui, în răbdarea lui, în bucuria efortului său, iar meditaţia lui este perfectă. El deja poate ieşi din samsara şi să treacă la Nirvana, dacă doreşte.

Bodhisattva este atât de pur, încât atunci când stă în meditaţie, deja simte plăcerea Nirvanei. Plăcerea este imensă şi ştie că poate să mai facă încă un pas şi să rămână în Nirvana pentru milioane de eoni.

Acesta este momentul în care avem nevoie de Lama, ca să ne salveze din această situaţie, pentru că Nirvana la care s-a ajuns este inferioară. Ea este inferioară datorită faptului că este pentru mine şi nu pentru ceilalţi.

Apoi vine Buddha la acest Bodhisattva şi îi spune: „Nu! Ieşi de aici! Continuă-ţi drumul pentru a-ţi realiza toate calităţile şi abilităţile lui Buddha. Cu toate că ai reuşit să acumulezi atâtea binefaceri şi ţi-ai dezvoltat atât de multe calităţi şi virtuţi uimitoare, încă nu ai atins virtuţile pe care le are un Buddha!”.

Buddha continuă să-şi spună: „Nu abandona calea de a ajunge la punctul culminant, copilul meu! Ai atins deja pacea libertăţii şi ai putea fi deja în Nirvana, dar nu uita, că încă mai sunt atâția copii şi oameni în samsara departe de pacea sufletească, care suferă şi au multe necazuri. Gândeşte-te la toţi cei care sunt torturați de gândurile ignorante. Gândește-te la toate rugăciunile tale şi la toate faptele pe care le-ai făcut pentru binele tuturor fiinţelor. Gândește-te că te-ai rugat atât de mult pentru a îndepărta suferinţa de la ceilalţi şi pentru a-ţi atinge nu numai obiectivele tale dar şi pe ale celorlalţi. Adu-ți aminte de poarta spre înţelepciune. Nu uita! Natura ta este natura tuturor lucrurilor. (Aici se face referire la vacuitate).

Toate lucrurile sunt goale. Abilitatea de a percepe vacuitatea nu o are numai Buddha sau bodhisattva, o au şi cei care sunt pe calea Hinayana, așa-zișii “ascultători” sau “cei care au devenit Buddha prin propriile puteri”. Şi ei au înţelegerea vacuităţii şi au ajuns dincolo de gândirea conceptuală.

Uită-te la corpul meu infinit! Mă pot replica şi pot apărea în faţa oricărei creaturi exact aşa cum are nevoie. Uită-te la paradisul meu, la înţelepciunea mea nemăsurată!” (un bodhisattva la nivelul opt nu a ajuns încă la această înţelepciune a lui Buddha, pentru că, nu poate citi încă gândurile tuturor fiinţelor).

Buddha continuă să-i spună: „Uită-te la înţelepciunea mea infinită, la aura mea. Uită-te la puritatea vorbelor mele.” Se spune că Buddha vorbeşte în limba sanscrită iar fiecare fiinţă din lume aude în propria sa limbă şi aude ceea ce are nevoie să audă. Aceasta este abilitatea incredibilă a lui Buddha, iar acest lucru se întâmplă atunci când vorbele lui Buddha ajung la noi prin învăţători. Cu alte cuvinte, Buddha ne vorbeşte prin ei.

Buddha îi dă Boddhisattvei o frumoasă metaforă: „Fiul meu nobil! Lumina este deja în tine, ţi-ai găsit lumina (Buddha se referă la vacuitate). Deja nu mai crezi că lucrurile care apar au o existenţă proprie de sine. Deja tu nu mai dai crezare etichetelor ce se aplică lucrurilor şi a noţiunilor. Lumina ta este una singură. Cei Astfel Plecaţi (adică toţi Buddha) au un miliard de lumini ca ale tale. Faptele lor sfinte sunt incomensurabile, în nenumărate combinaţii, sunt nesfârşite, nu există nimic asemănător lor. Stai acum şi continuă-ţi practica ca să poţi ajunge acolo.”

Aceasta este povestea despre Buddha care a venit la Boddhisattva. Şi cu toate că Boddhisattva a reuşit să se purifice de toate afecţiunile mentale, Buddha îl îndeamnă să nu se oprească şi să continue să practice pentru că există încă nenumărate fiinţe care mai suferă şi îi reaminteşte ce înseamnă să ajungi pe calea unui Buddha.

Concluzia este că un Boddhisattva la nivelul opt încă mai are nevoie să acţioneze în lume. Cu atât mai mult şi noi trebuie să continuăm să facem astfel de lucruri. Nu putem spune: „Este destul! Acum stau şi voi ajunge la iluminare”, pentru că nu se va întampla aşa ceva. Trebuie să ne susţinem unul pe altul. Metoda şi înţelepciunea merg mână în mână. Sunt momente în care stăm şi medităm şi altele în care trebuie să ne sculăm şi să acţionăm ca un Boddhisattva.

Îndemnul este să se meargă pe calea maeştrilor, pe Calea cea Mare – Mahayana – pentru a se ajunge la iluminarea completă a lui Buddha, prin învăţarea vacuităţii, prin dezvoltarea meditaţiei, prin acţiunile unui Boddhisattva, prin a combina metoda cu înţelepciune şi nu a face lucrurile numai ca noi să ieşim din suferinţă. În rugăciunile zilnice ne rugăm să nu ajungem la Nirvana inferioară. Ea nu este inferioară, este o realizare spirituală extraordinară care a înlăturat orice afecţiune mentală. Buddha o denumeşte inferioară faţă de iluminarea completă, pentru că ea este doar o singură lumină faţă de miliardele de lumini ale unui Buddha. Iluminarea lui Buddha este incomparabilă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.