Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 6 – partea a doua
Natura lui Buddha – continuare
Deshin shekpay nyingpo
Am spus că Deshin shekpay nyingpo este numele lui Buddha și sensul literal al cuvintelor este „Cel la Astfel Plecat”, adică se află tot timpul în realitatea supremă.
Shekpa – plecat.
Nyingpo – esență, inimă.
Am tradus natura lui Buddha.
După cum am spus, mulți interpretează greșit natura lui Buddha. Ei cred că există un mic Buddha lăuntric și doar trebuie să curățăm bine și Buddha va ieși la iveală.
Ce este în neregulă cu această descriere?
De ce ne străduim atât de mult să infirmăm această descriere?
Pentru că i se dă existență de sine stătătoare.
Ceea ce dorim este să luptăm împotriva oricărei existențe de sine stătătoare, pentru că de fiecare dată când ne atașăm de ceva – acest lucru nu ne permite iluminarea.
Deci, ce a vrut să spună Buddha? El s-a referit la vacuitatea minții noastre, atât mintea noastră este goală, cât și mintea lui Buddha este goală. Mintea noastră a fost mereu goală și va fi mereu goală și nu va înceta niciodată.
Mintea nu încetează când ajungem la Nirvana
O altă concepție greșită este despre nirvana. Cuvântul sanscrit „nirvana” exprimă o concepție greșită a ceea ce este nirvana.
În sanscrită, „nirvana” este ca și cum totul se stinge, totul încetează.
Acest lucru nu este adevărat, mintea continuă și va continua întotdeauna. Ea nu este o funcție a corpului. Ea nu se poate termina. Nu există nicio cale ca ea să înceapă și nici o cale de a se termina, și continuă într-o formă sau alta tot timpul, pentru totdeauna. Mintea lui Buddha este pură.
Mintea noastră de acum este afectată de ignoranță și de toate cele optzeci și patru de mii de afecțiuni mentale și, prin urmare, suntem forțați să ne proiectăm într-o existență suferindă și într-o lume în care există suferință, iar atunci când ne vom purifica mintea, atunci existența noastră va fi o existență iluminată, o existență plină de plăcere.
O minte pură va proiecta o lume pură
Ce înseamnă purificarea minții? Cum purificăm mintea? Cum lustruim mintea? Când vorbim despre purificarea minții, noi credem că există o minte care trebuie curățată sau purificată, [pe care trebuie] să o manipulăm într-un fel.
Ca și cum mintea există de la sine, iar eu, care sunt cumva în afara ei, trebuie lucrez asupra ei. Și nici măcar nu știu unde se află mintea.
Dar aceasta este o gândire care, de asemenea, este afectată de existența de sine.
De unde avem mintea de acum? Noi o proiectăm ca urmare a karmei pe care am acumulat-o în trecutul nostru, în această viață și în toate viețile anterioare, și acum se manifestă așa cum se manifestă. Acum ne proiectăm cu o anumită minte și ea ne proiectează lumea.
Școala Numai Minte spune asta foarte frumos: semințele karmice se deschid (așa cum deschidem cele două palme) și mă proiectează și pe mine și lumea mea. Nici școala Căii de Mijloc nu se va opune acestei descrieri, [ci] doar o va rafina.
Ce înseamnă un om iluminat? El proiectează o minte care proiectează o lume iluminată și asta vine ca rezultat al karmei lui. Atunci când vorbim de o ființă iluminată, de obicei nu mai vorbim de karma, ci de binefacerile ei.
Dar, și ele sunt amprente pe care le proiectăm. Deci tot ce trebuie să facem este să acumulăm cât mai multe binefaceri. Și asta este tot. Iar apoi ne transformăm și lumea noastră se va transforma. Ne vom percepe ca având o minte iluminată.
Aceste imense binefaceri pe care Buddha le-a acumulat și continuă să le acumuleze în fiecare moment, îl forțează să proiecteze o minte care este
✔ Omniscientă,
✔ Liberă de orice afecțiune mentală,
✔ Plină de înțelepciune, iubire, compasiune, plăcere și extaz suprem tot timpul.
Buddha nu mai poate proiecta o altă lume.
Și dacă cineva întreabă de ce trebuie să învățăm despre moarte dacă vrem de fapt să eliminăm moartea, răspunsul va fi că dacă nu vom învăța despre moarte, atunci nu vom depune efortul necesar pentru a acumula această cantitate uriașă de binefaceri de care avem nevoie pentru a ne proiecta în acest fel. Trebuie să ne desăvârșim colecția de merite/binefaceri și apoi ea își va face treaba. Aceasta va fi karma noastră.
Dacă mintea noastră nu ar fi goală, nu am putea face asta, ar fi imposibil. Pentru că dacă mintea noastră nu ar fi goală, dacă ar avea o existență de sine stătătoare, dacă ar exista ceva în ea, atunci nu ne-am putea transforma.
Aceasta este natura lui Buddha. Vacuitatea minții mele îmi permite să fiu orice. Dacă înțeleg mecanismul, pot fi orice. Și atunci de ce nu aș alege cel mai încântător lucru?
Deci acesta este potențialul nostru.
Procesul de iluminare nu se face printr-un proces extern, ci printr-o muncă interioară de acumulare de binefaceri și înțelepciune. Desigur că ne folosim și de metode externe, facem yoga, facem pranayama, facem practică în cuplu pentru a realiza procesul. Dar aceste lucruri, ele în sine produc iluminare? Nu!
Ele nu pot produce de la sine iluminarea, altfel fiecare yoghin ar fi deja iluminat, sau toți cei care fac pranayama ar fi iluminați, sau toți cei care meditează ar fi iluminați și asta nu se întâmplă. Iluminarea se întâmplă prin procesul karmic. Și chiar și când vom ajunge la iluminare, în continuare vom avea minte și va fi încă goală.
– Madhyamika acceptă explicația unei singure semințe karmice care mă produce pe mine și pe fenomenul pe care îl experimentez.
Întrebare: Conform școlii Numai Minte aceeași sămânță care rodește mă cuprinde pe mine care percep șeful care țipă la mine, mintea mea și urechea care aude, sau ochiul care vede. Asta spune și Madhyamika?
Răspuns: Descrierea va fi puțin diferită, dar ea nu se va opune acestei descrieri, ci va spune că totul există prin proiecție. Dacă fărâmițez procesul din Madhyamika și încep să caut: cine proiectează? Pe ce proiectează? Nu găsesc. Și sub asta mai există un alt strat dedesubt. Iar procesul este nesfârșit. Dar dacă mă opresc în această etapă și spun: „Eu proiectez pixul”, atunci există un „eu” și există un cilindru și există un proces de proiecție, iar acestea au venit dintr-o sămânță karmică.
Acum mă uit la ce este acest pix. Și ce este acest „eu”.
Încep să le caut, nu le găsesc; găsesc alte straturi pe care proiectez „eul” și proiectez pixul. Și acest proces este nesfârșit și oriunde mă opresc, va exista un alt strat dedesubt care pare ceva solid, dar nici el nu este solid.
Întrebare: Putem spune, după școala Madhyamika, că eu și șeful care țipă la mine venim din semințe diferite?
Răspuns: Nu, ea nu spune că acestea sunt semințe diferite. Să luăm ca exemplu karma proiectoare. Karma proiectoare ne proiectează în viața următoare, în următoarea renaștere.
Cum adică mă proiectează în următoarea mea naștere? Mă determină să mă percep într-o anumită formă de existență, într-un anumit mediu, într-o anumită lume. Aceeași karmă mă creează [și] pe mine și mediul în care mă aflu.
Nu este ceva separat. Deci, când spun „eu”, undeva în afară, și când spun „este o altă sămânță karmică”, atunci îi dau existență de sine stătătoare. Este ceva ce nu are.
Madhyamika este foarte subtilă, pentru că acolo unde vrem să ne oprim și să apucăm ceva, nu prea putem. De aceea Bodhisattva din sutra are dificultăți în a înțelege, iar Buddha îl ajută prin a descompune puțin lucrurile.
Dacă observăm de unde vin întrebările noastre… ele vin de fapt din percepții care conferă existență de sine lucrurilor asupra cărora proiectăm. Practic, noi gândim Numai Minte, și pentru că Buddha l-a văzut pe Bodhisattva stând în cumpănă, [atunci el] și-a spus: „Trebuie să-l ajut!”.
Pe de altă parte, dacă ne uităm la descrierile pe care le-am dat cu pixul și câinele, ce am făcut de fapt? Am luat obiectul, am luat omul care îl proiectează, câinele care îl proiectează și ne-am oprit la acel nivel. Prima prezentare a vacuității a fost a școlii Numai Minte și nu a școlii Madhyamika. Pentru că era prea mult deodată. Trebuia început de undeva.
– Concepția corectă și acumularea de binefaceri/merite
Întrebare: Dacă nu există cel care dăruiește, și nici cel ce primește și nici actul de a dărui, atunci de ce trebuie să mă relaționez la lumea fenomenelor ca la un loc în care acumulez binefaceri pentru a ajunge ceva?
Răspuns: Nu pot acumula karma decât față de cineva, față de ființele simțitoare care sunt câmpul nostru de binefaceri. Deci, pot acumula karma doar atâta timp cât sunt separat de ceilalți. Și, de fapt, calea noastră de ieșire din samsara, acest ciclu de grea suferință, este să estompăm linia dintre noi și ceilalți și apoi vom înceta să mai acumulăm karmă negativă.
Acest lucru merge în paralel cu curgerea energiilor în canalele laterale, și nu în canalul central. Atâta timp cât există această separare, eu sunt aici și ei sunt acolo, fac acțiuni față de ei, bune sau rele, toate acestea le numim karma impură ― Sak che kyi le.
Atâta timp cât există separare între mine și ceilalți, karma este impură și această karma este foarte slabă pe calea spre iluminare.
Și asta este o tragedie, pentru că există oamenii foarte buni care fac multe binefaceri, dar atâta timp cât există ignoranță în spate, atâta timp cât există separare între ei și ceilalți, există o linie care îi delimitează, adică există atașamentul de sine. Însuși gândul despre sine determină energiile să curgă în locul greșit.
În aceste cursuri în care ne gândim la vacuitate, ne educăm mintea, în mod automat ne pregătim corpul și vânturile pentru a ajunge la iluminare, de aceea este atât de important acest lucru. Și toate aceste întrebări provin din îndoieli, provin din faptul că mintea noastră este dualistă, mintea noastră care ne separă de ceilalți.
Cea a făcut Buddha cu primii discipoli? Le-a formulat cele patru adevăruri și le-a repetat de trei ori. Și datorită karmei extraordinare pe care au avut-o, unul dintre ei a perceput vacuitatea și apoi procesul a continuat. Și în final au ajuns și ceilalți la perceperea vacuității.
Această înțelepciune este înțelepciune transcendentală, este perfecțiunea înțelepciunii, nu o putem transmite direct în cuvinte. Dacă ar fi fost posibil [acest lucru], Buddha ar fi făcut-o cu mult timp în urmă.
– Buddha nu a murit
Întrebare: Dacă Buddha s-a iluminat, el și-a eliminat percepția morții, atunci ce înlocuiește moartea în percepția noastră actuală?
Răspuns: În primul rând, această descriere a povești lui Buddha, care s-a născut din mama – Maya și tatăl – rege, el fiind un prinț crescut în abundență, care apoi părăsește palatul, se așază sub copac și ajunge la iluminare… (Auzind) toată această poveste despre Buddha, după ce progresăm puțin vom spune: El s-a iluminat cu mult mai devreme.
Dar o ființă iluminată își poate trimite nenumărate emanații. Buddha face asta tot timpul și poate apărea ca o persoană obișnuită.
Buddha poate apărea ca un personaj care să poată comunica cu oamenii obișnuiți. Pentru că mintea lui Buddha se află la o frecvență infinit mai mare decât frecvența în care trăim noi în prezent. Iar Buddha se poate dizolva în plăcerea lui veșnică și să rămână acolo, dar pentru că este plin de compasiune pentru noi, el se va manifesta în așa fel încât să poată comunica cu noi.
Așadar, un mod de a-l explica pe Buddha Shakyamuni care a trăit acum două mii cinci sute de ani, este că el a fost întruparea unei figuri iluminate care a apărut sub acea formă și, când a terminat ceea ce trebuia să facă, și-a retras această înfățișare/întrupare. Buddha nu a murit, el a luat acea înfățișare aparentă și apoi și-a retras-o. De aceea se spune că a trecut în Parinirvana. Așa se numește acest proces.
Pentru noi poate părea ca moarte, pentru că asta vedem la o ființă umană: ea trăiește și apoi moare.
Dar nu asta este ceea ce a experimentat Buddha. Buddha și-a încheiat misiunea și și-a retras acea înfățișare. Buddha are miliarde de înfățișări care continuă să-și facă treaba.
Acesta este un mod de a vedea. Aceasta este limba care vorbește despre Buddha.
Dar pot vorbi într-o altă limbă, limba proiecțiilor. Deci, de ce nu vedem un Buddha astăzi? Nu există Buddha astăzi? Nu știm dacă Buddha există lângă noi, pentru că nu știm cine este persoana de lângă noi.
Așa că atâta timp cât nu sunt pe frecvența potrivită, nu pot proiecta altceva. Dalai Lama este considerat de tibetani drept Avalokiteshvara; Dar când mă uit la el, mi se pare că îmbătrânește. Dar oare Dalai Lama îmbătrânește?
Dacă este adevărat că întreaga noastră lume este o proiecție, atunci dacă îl văd pe Dalai Lama îmbătrânind înseamnă că am karma de a vedea un înger în lumea mea care se degradează treptat și aceasta este tragedia noastră.
Pentru că, chiar dacă karmele impure sunt foarte bune, nu sunt suficient de puternice pentru a preveni acest proces, ele tot se degradează. Încă nu am descoperit nectarul nemuririi.
Cum voi descoperi nectarul nemuririi? Prin perceperea directă a vacuității. Perceperea directă a vacuității deschide chakra inimii, transferă energia către canalul central și apoi acea persoană este pe calea eliminării morții, [pe calea] spre a deveni un Jivan Mukta. Deci el nu va trebui să moară în sensul în care oamenii obișnuiți trebuie să moară.
Asta înseamnă a nu muri.
Ce înseamnă că nu am văzut pe nimeni care nu a murit? Asta înseamnă că încă nu sunt pe frecvența potrivită, sunt departe, departe de frecvența potrivită. Arya, pentru prima dată începe să se apropie de această frecvență și începe să vadă înfățișările minunate ale îngerilor. Dar nici el la început nu poate rămâne acolo, este aruncat din ea, pentru că karma lui nu este încă suficient de puternică. Dar dacă a reușit odată, restul este garantat, este doar o chestiune de timp, iar Arya știe asta. Și după ce și-a îndepărtat toată frica din inimă, știe că nimic rău nu i se mai poate întâmpla.
– Puritatea lui Buddha
Întrebare: Cum ști cum că se vede pe el Dalai Lama?
Răspuns: Îți spun când ajung acolo. Acesta este răspunsul lui Dalai Lama. Dacă el este într-adevăr ceea ce tibetanii cred că este, atunci el are Sambhogakaya, este un înger iluminat și are toate opțiunile din lume, iar una dintre ele a fost trimisă aici. Și dacă este într-adevăr ceea ce este, atunci de ce trebuie să îndure toată ostilitatea chinezilor și toată politica cu chinezii și toată politica dintre tibetani? Pentru ce are nevoie de asta? El nu are nevoie de asta, dar alege așa pentru a putea ajuta ființele.
Să nu uităm că lumea noastră și modul în care ne percepem pe noi înșine sunt toate o proiecție. Și dacă mintea mea este complet pură, atunci mă pot proiecta iluminată, iar în lumea mea nu pot proiecta decât lucruri pure, ființe care sunt pure, nu pot proiecta altceva.
Atunci când ajung la puritatea interioară, nu există nimic altceva în lumea mea. Așa că răspunsul la aceste întrebări va fi: „Îți voi spune când ajung acolo!”. Pentru că atunci când ne apropiem de ea, îndoielile dispar. De ce? Pentru că avem experiența directă.
Este adevărat că există descrieri în literatură, dar de ce să credem în aceste descrieri? Vom avea îndoieli până când vom ajunge ori acolo sau aproape. Ceea ce spunem este că de fapt avem amprente pentru toate aceste lucruri, ele există, cunoașterea există în noi, dar este încă neclară pentru că suntem plini de afecțiuni mentale.
Acesta este scopul învățăturii, al practicii. Este un proces treptat și începe lent. Începem cu cursurile deschise. Vorbim la nivel conceptual, ideologic, pentru că asta este tot ce putem face în acest moment și, de asemenea, sunteți încurajați să faceți meditațiile. Treptat o să vă dezvoltați capacitatea de meditație. Înțelegerea voastră va deveni din ce în ce mai rafinată și acest lucru vă va pregăti pentru învățătura înaltă care va vorbi despre frecvențe mai înalte și, treptat, vor începe să apară străfulgerări ale lucrurilor care sunt în interiorul vostru. Nimeni nu poate veni să planteze în voi semințe, este imposibil. Dar puteți învârti roata Dharmei astfel încât să ajungeți la propriile voastre conștientizări și acesta este întregul scop al învățăturii.
– Hinayana, Mahayana, Vajrayana
Întrebare: S-a vorbit despre Hinayana, Mahayana, dar Vajrayana nu a fost menționată Vajrayana.
Răspuns: Într-adevăr, Vajrayana nu a fost menționată pentru că ea este învățătura secretă, este învățătura tantrică și mergem spre ea și poate că suntem deja acolo.
În Sutra Inimii, la sfârșit, Buddha îi spune lui Avalokiteshvara:
« Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație, și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: ”Adevărat este”. ”Adevărat este ”, spuse el. ”Adevărat este” spuse din nou.
” Oh, fiu al nobilei familii, așa este, întra-adevăr așa este. Exact așa cum ai indicat, va trebui să fie practicată perfecțiunea înțelepciunii profunde. Fiecare dintre cei Astfel ajunși, și ei se bucură de cuvintele tale ca și mine”.
Și după ce Buddha a vorbit așa, tânărul călugăr Shari Putra, marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli, s-au bucurat cu toții în inimile lor. Lumea întreagă − zei, oamenii, semi-zeii și spiritele −, la fel s-au bucurat. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit. »
Toată lumea este bucuroasă. Cine sunt ființele bucuroase? Dacă la începutul sutrei au fost descriși cei care au stat și au ascultat sutra: călugării, bodhisattva și Buddha, la sfârșitul sutrei se spune că toții călugării și bodhisattva și toți îngerii și toți zeii și semizeii și toți locuitorii lumii, cu toți erau acolo, doar că noi nu i-am văzut. Ei nu și-au luat înfățișarea ca noi să o putem vedea, dar toți au auzit sutra.
Voi puteți decide dacă este la figurat, faptul că Buddha a rostit sutra și fiecare a auzit-o la propriul nivel. Sunt cei care au auzit cea mai secretă și sublimă tantră care i-a dus direct la iluminare și sunt cei care au auzit „Nu există ochi, nu există ureche…” – fiecare după propriul nivel.
Și chiar și teoretic putem înțelege că fiecare persoană care se află aici, la această lecție pricepe lucrurile la nivelul la care se află, le pricepe diferit. Deci, și la acest nivel simplu știm că acest lucru este adevărat.
Se spune că vorba lui Buddha are șaizeci de virtuți minunate. Se spune că Buddha vorbește sanscrită și toată lumea aude în limba lui maternă. Și de aceea trebuie să învățați sanscrita, pentru că atunci când veți deveni Buddha să puteți ajunge la toți oamenii; Buddha nu are nicio problemă să ajungă la diferiți oameni, nu doar printr-o limbă diferită, ci și la nivel diferit. Vorba lui Buddha ajunge la fiecare persoană la orice nivel la care se află.
Pe de altă parte, și ascultarea lecției este diferită. Oamenii aud lucruri diferite, iar mesajele nu sunt întotdeauna verbale. Buddha transmite mesaje în multe feluri, depinde de ascultarea elevului și de nivelul unde se află. De aceea subliniem importanța de a fi [fizic] alături de un profesor. Omul poate primi cea mai minunată învățătură fără ca profesorul să deschidă gura. Deci, acesta este Vajrayana.
Învățătura care ne pregătește pentru asta
Ceea dorim foarte mult este să veniți la învățătura înaltă, la învățătura secretă, pentru că ea face posibilă munca în această viață.
Gândiți-vă că este nevoie de o muncă enormă, de a lua acest corp care se degradează și îmbătrânește și mintea limitată și să le aducem la acest nivel de minte omniscientă și la corpul unui înger. Învățătura secretă face acest lucru, dar începe de la o frecvență diferită. Și dacă nu ne pregătim, nu ne vom putea conecta cu ea, nu o vom putea integra. Acest lucru se întâmplă des. Oamenii ajung la această învățătură fără această pregătire și renunță, își pierd interesul, se plictisesc. Cel mai trist lucru din lume este să-i dai cuiva instrumentul suprem, iar el să nu-l înțeleagă, să-l plictisească, și [apoi] să aleagă ceva cu mult inferior.
Nu dorim să se întâmple asta nimănui, de aceea sunt optsprezece cursuri. Este un proces care necesită timp. Este nevoie de timp pentru a vă purifica suficient viața și pentru a ajunge la un nivel suficient de înțelegere a vacuității, pentru a le oferi îngerilor șansa să lucreze asupra voastră.
După cum știți, toate aceste cursuri au fost puse la dispoziția voastră pe site-ul nostru de către o echipă de colegi. Ei fac toate eforturile ca să le aveți și să le accesați cu ușurință. De asemenea, pregătim profesori, astfel încât să puteți face calea și să vă pregătiți.
Va trebui să parcurgeți toate cursurile, meditațiile, temele și seminarele altfel încât să ajungeți la învățătura înaltă. Și aceasta va fi o condiție pentru a putea participa la învățătura înaltă.
Este bine să le faceți în grup și să fiți în contact cu un profesor. Este bine să fiți înconjurați de sangha care vă susține și vă ajută, pentru că este atât de ușor să fiți târâți de cultura în care v-ați născut, care este o cultură a morții, o cultură care duce oamenii la mormânt.
O definiție clară a primei învârtiri a roții Dharmei
Ne întoarcem la Kedrup Tenpa Dargye (1493-1568), care a scris manualele în mănăstiri și ne ajută să ordonăm învârtirile roții Dharmei și să le definim.
El ne dă definiția primei învârtiri a roții Dharmei:
Korlo sumpo gang rung du gyurpay tekmen gyi do
Do – sutra,
Deci vorbim despre o sutra și acesta este numele ei.
Tekmen – Hinayana, calea ce mică,
Tekchen – Mahayana,
Tekmen gyi do – sutra Hinayana.
Korlo – roată,
Sumpo – toate cele trei,
Gang rung du gyurpay – care aparține oricăruia
Asta înseamnă „O sutra a Hinayanei (a căii inferioare) care aparține oricăreia dintre cele trei învârtiri ale roții”
Când vorbim acum despre învârtirea roții, vorbim despre o perioadă istorică din viața lui Buddha.
Hinayana
Când se vorbește aici despre Hinayana asta înseamnă Theravada, adică budismul practicat în Thailanda sau Birmania sau Sri Lanka? Nu. Aceasta nu este o diviziune geografică care există astăzi sau [care] a fost odată.
Hinayana înseamnă orice învățătură a lui Buddha care vorbește de vacuitate în forma sa cea mai simplă. În forma sa redusă, care vorbește despre lipsa de sine, se numește calea cea joasă. Ea este mai joasă față de celelalte căi care sunt deasupra sa, dar în esență ea este o învățătură a lui Buddha. Ea este o învățătură iluminată, pe care o luăm foarte în serios și i se dedică mult timp, și în cursurile noastre și în mănăstiri, pentru că ne duce pe cale și avem nevoie de ea.
Deci, aici, învățătura Hinayana este o învățătură a căii inferioare, care învață vacuitatea în forma sa simplificată. Aceasta este definiția supremă a primei învârtiri a roții, oferită de Kedrup Tenpa Dargye.
Ordinea învârtirilor roții în funcție de abilitățile discipolilor
În lecția anterioară am vorbit despre ordinea învârtirilor roții Dharmei în funcție de capacitatea discipolilor, după nivelul lor spiritual, în funcție de capacitatea lor de a înțelege vacuitatea.
Deci Kedrup Tenpa Dargye definește:
1. El spune: Care este prima învârtire a roții Dharmei? Ea este orice învățătură a lui Buddha, indiferent de perioada în care a fost transmisă, care predă vacuitatea într-o formă simplificată. Aceasta este prima învârtire a roții Dharmei.
Și asta face ca definiția să fie foarte simplă. El leagă numele de învățătură.
2. În mod similar, el definește și a doua învârtire a roții Dharmei. A doua învârtire a roții este considerată a fi „orice sutra predată celor din Mahayana care puteau înțelege vacuitatea fără a fi nevoiți să asculte explicațiile date în Sutra cu privire la intenția adevărată”.
El spune că a doua învârtire a roții Dharmei este toată învățătura menită celor din Mahayana. Dar și școala Numai Minte face parte din Mahayana.
Kedrup Tenpa Dargye restrânge definiția. Deci aceasta este învățătura predată celor din Mahayana care oferă versiunea completă a vacuității, fără a mai fi nevoie de explicațiile despre distincțiile fine. O învățătură care nu mai necesită distincțiile fine.
3. Iar a treia învârtire a roții este considerată a fi „orice sutra predată celor din Mahayana care aveau nevoie să audă explicațiile date în Sutra cu privire la adevărata intenție, pentru a înțelege corect vacuitatea”. Adică care aveau nevoie de acea împărțire a școlii Numai Minte pentru a înțelege vacuitatea.
Buddha a vrut să le explice vacuitatea așa cum este ea, să-i aducă la iluminare, dar ei nu erau încă pregătiți. Ei deja se aflau în Mahayana, dar nu erau pe deplini capabili să înțeleagă vacuitatea în modul în care a fost predată, de exemplu, în Sutra Inimii.
Buddha a spus: pe aceștia îi voi ajuta. Deci, orice astfel de învățătură care folosește această împărțire, menită să ducă la înțelegerea completă a vacuității a celei de-a doua învârtiri, se numește: învățătura despre a treia învârtire a roții Dharmei.
Aceasta este definiția lui Kedrup Tenpa Dargye.
Asta este ceea ce am primit de la Kedrup Tenpa Dargye, dar este paralel cu ceea ce este predat de către Je Tsongkapa în cartea sa. Și în cartea sa, în acest punct, el a terminat de discutat despre sutra.
Compasiunea Maestrului Asanga
Am ajuns în punctul din cartea lui Je Tsongkapa în care termină de discutat despre sutra lui Buddha „Comentariul despre adevărata intenție a sutrelor”. El trece acum să discute despre școala Numai Minte, bazându-se pe marii gânditori care l-au precedat – poate cu o mie de ani – și care au predat această școală Numai Minte. Iar primul dintre ei este Maestrul Asanga.
Maestrul Asanga a fost numit unul dintre cei doi „mari inovatori” care au inițiat Școala Numai Minte, dar de fapt Lordul Buddha a fost cel care a predat-o pentru prima dată. Al doilea fiind Arya Nagarjuna.
Maestrul Asanga ne-a dat o învățătură foarte importantă despre școala Numai Minte, deși el a făcut parte din această școală.
Se spune despre el că ar fi ajuns în paradisul lui Maitreya, de la care a primit învățături și s-a întors cu cinci cărți.
Povestea spune că el a fost acolo într-o dimineață, iar când s-a întors, trecuseră deja cincizeci de ani. De ce este așa? Pentru că atunci când suntem în paradis într-o mare plăcere, timpul trece foarte repede, iar în infern timpul trece foarte încet. De aceea se spune că făpturile care cad acolo, rămân eoni pentru că suferă atât de mult încât fiecare clipă de suferință durează eoni.
Așa că Maestrul Asanga coboară din paradis cu cinci cărți, dintre care două sunt considerate Numai Minte: prima carte se numește „Nivelurile Bodhisattva”, și a doua „Compendiu”.
Aceste două cărți sunt considerate cărți cheie în înțelegerea Școlii Numai Minte. Și, de fapt, s-ar putea spune că atunci când le-a scris în timp ce explică sutra lui Buddha, el inițiază școala Numai Minte. Dar Lordul Buddha este cel care a predat-o.
Deci, Maestrul Asanga, care este de fapt Madhyamika, scrie cărți despre Numai Minte. El este ca un jurnalist care ne raportează despre școala Numai Minte, pentru că vine din afară. El o observă și ne-o raportează. El nu și-a scris opiniile personale, ci pur și simplu raportează învățătura lui Buddha.
Am putea spune că în această învățătură a Școlii Numai Minte, care este a treia învârtire a roții Dharmei, Buddha ia învățătura supremă a vacuității și o reorganizează pentru oamenii care au dificultăți cu forma ei completă.
În marketing există [abordarea / conceptul de] reambalarea produsului. Produsul nu se vinde și ca atare îl ambalăm altfel, îl împachetăm altfel, îi dăm alt nume, un brand nou.
Unii spun că acel Bodhisattva care l-a întrebat pe Buddha, este însuși Avalokiteshvara. El vede ființele că nu înțeleg vacuitatea și din marea lui compasiune se întoarce spre Buddha, spunând „Te rugăm să ne explici!”.
…și compasiunea noastră
Și voi ca profesori va trebui să faceți același lucru cu elevii voștri. Veți avea nevoie să reambalați, să reamenajați toate acestea.
Pe scurt, trebuie să le oferiți vacuitatea elevilor voștri pe gratis, investind multă muncă și multă iubire și oricum nu există nimic mai interesant de făcut cu această viață.
Și dacă ați luat jurămintele bodhisattva, oricum va trebui să faceți asta. Există jurăminte bodhisattva care spun că nu trebuie să speriem oamenii cu o învățătură despre vacuitate care nu li se potrivește. Așa că trebuie să facem tot posibilul pentru a adapta învățătura pentru ei.
Să nu vă fie teamă și să spuneți: „Nu predau pentru că mi-e teamă că îmi voi încălca jurământul”. Aceasta nu este o soluție. Nu asta spune jurământul. Jurământul spune: „Predă adecvat!”.
De aceea va trebui să vă pregătiși pentru a preda corect, adecvat și, nu este ușor. Asta înseamnă că trebuie să continuați să vă îmbunătățiți abilitatea de predare. Nu vă încălcați jurământul dacă faceți tot ceea ce puteți voi mai bine pentru a-l face pe celălalt să înțeleagă vacuitatea. Și chiar dacă nu ați reușit, continuați să vă perfecționați.
Vacuitatea și moralitatea merg întotdeauna mână în mână
Cum știm dacă suntem pe direcția bună când explicăm altuia vacuitatea?
Învățătura bună despre vacuitate trebuie să fie legată de karma și moralitate.
Este aproape ca și cum a doua respirație ar fi „prin urmare trebuie să păstrați moralitatea”. Dacă nu facem asta și le explicăm doar despre „lucrurile sunt ca un vis” sau „sunt ca o iluzie”, și îi lăsați așa, nu numai că nu i-ați ajutat, dar le-ați făcut și rău. Pentru că acum pot cădea cu ușurință în ceea ce numim nihilism.
Pentru că sensul imediat pentru viață al învățăturii despre vacuitate este: tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, tot ceea ce experimentez sunt amprentele pe care numai eu le-am lăsat în mine.
Și dacă lucrurile sunt goale, trebuie să fiu foarte atentă la ce amprente îmi las în minte, iar asta se traduce imediat în învățătura despre moralitate.
Și Buddha și-a petrecut jumătate din viață predând despre moralitate și cealaltă jumătate despre vacuitate. Și a mai fost și o a treia jumătate, despre iubire și compasiune.
Dacă explicația voastră nu atinge aceste lucruri, atunci nu sunteți în direcția corectă.
Și uneori există oameni care nu sunt încă pregătiți să audă despre vacuitate, deci învățați-i despre bodhicitta, despre compasiune. Altora li se pare prea mult chiar și învățătura despre compasiune, așa că va trebui să o adaptați la o mini versiune care li se potrivește.
Grup Facebook