Lectia 6 – Aci 3

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

O scurtă trecere în revistă a ceea ce am învăţat până acum

Progresul nostru în practica meditaţiei depinde de două lucruri pe care trebuie să le facem:

Tsok sak                                              Drip jang

Tsok sak   = acumularea de binefaceri
Drip jang  = a purifica greşelile, faptele rele şi karmele negative

Am vorbit despre faptul că este foarte important să ne păstrăm integritatea, să mărturisim acţiunile negative care ne încarcă conştiinţa, să ne ţinem cu strictețe jurămintele şi să executăm cum trebuie preliminariile meditaţiei. Va trebui să năzuim spre cumpătare, spre înfrânarea reacțiilor obișnuite care ne mențin în samsara, pentru a putea ajunge la controlul minţii. În acelaşi timp va trebui să ne reamintim mereu motivul sublim pentru care facem aceste lucruri şi anume de a aduce binecuvântarea tuturor fiinţelor.

Am mai spus că prima problemă este Le Lo – lenea, cu alte cuvinte nu suntem dispuși să medităm. Nu trebuie să vă simţiţi prost în această privinţă, pentru că toţi trec prin această fază. Va trebui doar să înţelegem importanţa practicii meditative, mai ales că nu este în obişnuiţa noastră, să o punem pe lista priorităţilor noastre şi să fim pregătiţi de a ne confrunta cu dificultăţile care apar la începutul ei. Şi, întotdeauna să ne păstrăm compasiunea faţă de toate fiinţele care ne înconjoară. Nu le vom putea ajuta niciodată cu adevărat, dacă nu vom medita.

Mai mult de atat, se poate ajunge la Shin Jang, la acel stadiu în care mintea devine deosebit de clară, sclipitoare, creatoare, inteligentă. O minte strălucitoare şi ascuţită ca diamantul.

A doua problemă care apare imediat după ce am depăşit Le Lo şi în sfârşit ne-am aşezat să medităm, este pierderea obiectului. Cu alte cuvinte, atenţia ne este distrasă de la obiect. Dacă practica va fi continuată, în scurt timp această problemă se va rezolva.

Ceea ce va urma, va fi lupta dintre Ching Wa şi Gopa, dintre moleşeala şi agitaţie, şi găsirea echilibrului dintre ele.

 

Drenpa şi She shin

Pentru a putea sesiza aceste probleme avem nevoie de aşa numitul – She shin.

She shin  

She shin este câinele de pază, este starea de alertă atunci când am pierdut obiectul. La un moment dat, sună clopotul de alarmă şi spune: “stai aşa! unde sunt?” Acesta este She shin. Ne dăm seama că am deviat de la obiect. După care vine Drenpa – aducerea aminte.

Drenpa

Drenpa, este starea în care ne aducem aminte de obiectul la care medităm, şi ne întoarcem la obiect.Deci, mai întâi ne dăm seama că ne-am abătut de la subiect, după care ne amintim din nou care a fost el, şi ne reîntoarcem.

She shin şi Drenpa merg mână în mână.

 

Pe perna de meditaţie şi în afara ei

Dacă v-aţi dezvoltat bine She shin şi Drenpa, ele vor funcţiona şi în viaţa zilnică, lucru care vă amplifică conştientizarea. Veţi fi cu mult mai focusaţi în activităţile de zi cu zi, veţi percepe din ce în ce mai repede când vă pierdeţi direcţia şi veţi rămâne tot mai centraţi pe obiectul vostru. Este modul în care meditaţia influenţează activitatea în care v-aţi angajat şi invers, dacă pe parcursul zilei, vă veţi dezvolta concentrarea pe ceea ce faceţi, această abilitate va veni cu voi în meditaţie, lucru ce vă va îmbunătăţi practica. Mai mult, dacă veţi fi și atenţi la etica morală, mintea voastră va fi mult mai clară în meditaţie.

Asta înseamnă, că ceea ce se întâmplă în afara meditaţiei, influenţeză în mod direct meditaţia şi invers. Altfel spus, calitatea meditaţiei noastre se va reflecta în viaţa zilnică.

 

4. A patra problemă – a nu lua măsuri

A patra problemă, în limba tibetană este:

Du Mijepa

Du mijepa – a nu lua măsuri, este situaţia în care apare o problemă, fie că este Ching Wa, fie Gopa, şi o lăsăm aşa, fără să luăm nici o măsură pentru a o corecta.În lecţia 5, am discutat despre consecinţele negative ale acestora în viaţa noastră şi modul în care le putem corecta mai ales, am văzut că cea mai severă este moleşeala (Ching Wa Tramo) la nivel subtil, care dacă nu o rezolvăm ne va transforma cu timpul în idioţi.

 

g. A şaptea corecţie – a lua măsuri

A şaptea corecţie la problema a patra este:

Du Jepa

Du Jepa înseamnă a lua măsuri.

Acest lucru înseamnă, că sesizăm problema, She shin începe să sune şi începem să activăm antidotul. Dacă am observat că am slăbit strângerea – o întărim din nou, iar dacă ne-am surprins că suntem prea agitaţi – vom slăbi strângerea.

g – 1. Corecţiile moleşelii

În lecţia 5 am vorbit despre corecţia lui Ching Wa, adică a întări prinderea sau a mări aderenţa. În limba tibetană se spune:

Drimpa

Adică a ne mări concentrarea.Să spunem că ne-am surprins în Ching Wa şi decidem să ne întărim meditaţia. Cum vom face asta? Deoarece există grade diferite, în funcţie de nivelul Ching wa, vom acţiona potrivit gradului de moleşeală pe care îl sesizăm că-l avem.

– Dacă suntem la nivelul subtil a lui Ching Wa, acţiunea minimă pe care o vom face este să ne mărim aderenţa la obiect sau să ne mărim concentrarea asupra obiectului.
– Dacă suntem la nivelul avansat a lui Ching Wa, cu greu reuşim să ne menţinem atenţia pe obiect. În acest caz, încercarea de mări aderenţa la obiect va fi ineficientă, datorită faptului că obiectul ne scapă. În cazul în care nu mai reuşim să ne fixăm pe obiect, suntem deja la nivelul moleşelii evidente. Dacă am ajuns în punctul în care nu mai suntem în stare să ne menţinem pe obiect sau dacă l-am pierdut deja, atunci va fi nevoie să ne schimbăm obiectul. Deci, există situaţii în care, se recomandă schimbarea obiectului.

Direcţionarea minţii către alt obiect, se numeşte în limba tibetană:

Shen la yi je

Shen               = altceva
Yi                     = minte
Je                     = a face
Shen la yi je  înseamnă a devia mintea spre altceva.

Nivelul subtil a lui Ching Wa exprimă un fel de depresie, o tristeţe, o pierdere a încrederii. Neîncrederea şi depresia uşoară dau naştere lui Ching Wa. Este ca şi când mintea sa scufundat, iar noi va trebui să o ridicăm din adâncuri, s-o înălţăm.

Acesta este al doilea tip de Drimpa, în care se foloseşte încurajarea de sine. Deoarece nu am reuşit să ne menţinem pe obiectul cu care am început meditaţia, ne dăm curaj, îl punem deoparte şi vom trece la un alt obiect de meditaţie.

În continuare, vom da lista obiectelor de meditaţie care ne ajută să ne înălţăm mintea.

a. Primul tip de obiect care ne va ajuta să ne înălţăm mintea se numeşte resure şi oportunităţi sau abundenţă şi timp liber. Deci obiectul la care am trecut este a ne gândi la norocul pe care îl avem:

– de a fi fiinţe umane
– de a nu fi animale
– de a nu fi preta
– de a nu fi creaturi ale infernului
– de a fi sănătoşi
– de a avea mintea clară
– de a întâlni Dharma
– de a întâlni profesori de Dharma
– de a avea capacităţi fizice
– de a avea posibilităţi financiare ca să putem sta şi practica
– de a fi interesaţi de Dharma.
  

 “Ce noroc avem!”

Atunci când începem să ne încurajăm şi ne gândim la marele noroc pe care îl avem, ne ridicăm încet mintea din uşoara tristeţe în care a căzut.În limba tibetană, la resurse şi oportunităţi sau timp liber şi abundenţă se spune:

 Delnjor

Deci în cazul în care Ching Wa este evident, intenţionat vom trece de la primul obiect de meditaţie, la acesta.Dacă ştiţi că aveţi obiceiul să deveniţi uşor deprimaţi în meditaţie, este bine să începeţi practica cu Delnjor. Cu cât veţi medita la Delnjor mai mult, efectul lui va creşte în timp, vă veţi înălţa mintea cu mult mai repede. Veţi spune: „Ce am căzut acum în depresie? Cine are timp pentru depresie? Acum am această şansă, şansa care trece într-o clipă. Trebuie să o folosesc imediat. Moartea mă aşteaptă deja la uşă.” Aceste gânduri vor avea ca efect, turnarea unei găleți cu apă rece pe cap, vă trezesc cu totul, vă înviorează şi vă dau o stare plăcută.

După ce v-aţi înviorat, vă veţi întoarce la obiectul original. Treptat, meditaţia va deveni lucrul cel mai important din viaţa voastră.

b. Gândul asupra virtuţilor şi a imensei binecuvântări de a fi împreună cu Lama.

Un alt mod care ne ajută să ne ridicăm mintea, este de a ne gândi la înaltele virtuți ce rezultă dintr-un comportament adecvat faţă de Lama.Esenţa practicii cu Lama, este că această imagine divină ne îndrumă spre înălţarea înţelepciunii şi a harului nostru divin, ne ia de mână şi ne conduce spre iluminare, spre fericirea supremă. Ne dedicăm lui, cu multă bucurie şi suntem fericiţi că ne-am găsit Lama care să ne ia sub protecţia lui/a ei.

Atunci când oamenii învaţă să se comporte adecvat faţă de Lama, viaţa lor va deveni o mare plăcere. Nu există un mod mai plăcut de a trăi decât acesta. Nu există o plăcere mai mare în această lume, decât să fiţi în preajma celui căruia vă dedicaţi viaţa şi care vă conduce la iluminare.Cei devotaţi Lamei, sunt mereu veseli, pentru că nu li se întâmplă nimic negativ, totul este perfect şi chiar dacă îndrumarea Lamei este grea pentru ei, ea este perfectă.

Acesta este Bhakti sau devotamentul. Este deschiderea inimii. Trăiţi tot timpul în această transă Bhakti.Este cel mai rapid mod de a ajunge la rezultate spirituale, pentru că devotamentul duce la deschiderea inimii, iar când s-a deschis inima vor veni înţelegerile interioare.

Bineînțeles, că toate acestea nu sunt fireşti culturii noastre. Ne place să ne gândim la noi înşine ca fiind independenţi, că suntem pe cont propriu şi că nimeni nu ne poate spune ce să facem. Noi suntem maturi, educaţi şi suntem singurii care decidem. Acesta este modul zilnic în care ne trăim viaţa dar acest gând este un obstacol pe drumul spiritual.

Succesul drumului spiritual depinde de capacitatea noastră de a ne devota, pentru că trebuie să ne debarasăm de ego. Devotamentul este calea cea mai rapidă de a renunţa la ego.

“Voi asculta pe Lama, indiferent de ce vârstă sunt, cât de mult ştiu şi de educat sunt. Lama este cel care mă redirecţionează, aduce spre mine toţi Buddha, iar eu mă voi dedica lui”.

Este dificil de a spune şi face aceste lucruri, pentru că este lupta cu aroganţa şi egoul nostru. Unii vin cu seminţe bune de a fi cu Lama, în sensul că se devotează Lamei cu multa uşurinţă. Progresul cel mai rapid, este a aceluia care a venit cu aceasta capacitate de a se devota.

 

Beneficiile apropierii şi a serviciului adus unui Lama

a. Ken Rinpoche spunea:

“Dacă un elev instruit găseşte un profesor erudit şi primeşte o îndrumare bună
Binefacerea acestui fapt este de necrezut, de neimaginat, este imensă”.

Deoarece ne dă şansa de a ajunge la iluminare. Dacă această întâlnire are loc şi este de succes, karma acumulată este enormă.

b. El ne mai spune:

“Dacă elevul reușește să mențină această relație cu bine,
Învață ceea ce ea este, și o face bine
–Toți Buddha de el sunt mulțumiți.
Toți Buddha pentru asta vor fi fericiți.”

Toţi Buddha văd cum un alt mic Buddha, vine să se alăture marii familii, iar pentru asta ei sunt fericiţi.

c. Un astfel de practicant, îşi va diminua destul de repede sentimentele negative, afecţiunile mentale. Iar dacă ele încă mai există, puterea lor va scade, în sensul că frecvenţa va scădea.

d. Binefacerea acumulată în urma comportamentului adecvat faţă de Lama, reduce influenţele rele care vin asupra noastră, de deochiuri.

e. Cunoştinţele noastre progresează foarte repede.

f. În vieţile viitoare vom avea învăţători desăvârşiţi şi vom continua să progresăm pe cale, iar existenţa noastră nu va mai fi mizerabilă şi suferindă.

Aceasta este cheia de a obţine iluminarea rapid şi usor, pe care ne-a dat-o Ken Rinpoche.   

 

Cum este să fi cu un Lama

A servi un Lama în mod corespunzător, acumulează enorm de multe binefaceri, care vor contribui la progresul meditaţiei şi la promovarea cea mai rapidă spre obiectivele finale.

În prima strofă din Sursa binefacerilor mele, Je Tsongkapa ne spune că a trăi în preajma Lamei şi a-i aduce servicii este esenţa drumului spiritual.

Sursă a binefacerilor mele,
Buna și scumpa mea învățătoare
Binecuvântează-mă în primul rând să văd și să înțeleg
Că o relație apropiată de tine
Este însăși esența drumului meu,
Permite-mi să perseverez în a te servi cu devotament
Din tot sufletul și cu tot respectul meu.

Geshe Michael după cea a predat toate cursurile AICI, spunea: “Rolul vostru în această viaţă este să vă găsiţi Lama, iar atunci când l-aţi găsit, dedicaţi-vă lui/ei şi serviţi-l, apoi totul se va aranja. Nu există o cale mai bună ca aceasta.”

 

O viaţă de plăceri, bucurie şi fericire

Când cineva reuşeste să se devoteze unui Lama, din iubire faţă de el, va deveni fericit. Practica devotamentului, aduce multe satisfacţii în viaţă. Cel care se dăruieşte complet unui Lama, este deja în paradis. Nimic nu-i va lipsi, nimic, iar totul va fi perfect.

Lama Zopa spune: “Cel mai minunat mod de a trăi, este de a vă dedica unui Lama”.

Cel care se dedică, în fiecare minut face cele mai frumoase lucruri. Nu mai are nici un interes faţă de lucrurile materiale, iar renunţarea va veni datorită gustului uimitor al actului de a se devota/abnegaţie.

Lama, sau învăţătorul inimii, este cel care vă va aduce magia în viaţa voastră, vă va da posibilitatea să vă transformați viaţa într-una semnificativă. Când vă veți dărui lui/ei, îl veți vedea ca pe o fiinţă divină, ca pe un înger.

Când veți învăţa să-l vedeți ca pe un înger ceresc – tot ceea ce va face Lama, va deveni pentru voi un mesaj divin, va deveni mesagerul care vă va aduce sensul, savoarea şi calea în viaţa voastră.

Atunci când o văd pe Lama mea ca fiind o ființă divină, orice lucru din relaţiile mele cu ea, va deveni cu totul special, semnificativ, magic şi de o mare valoare. Fiecare atingere, fiecare interacţiune, fiecare cuvânt este plin de semnificaţii. Viaţa va deveni încântătoare.
O persoană care şi-a dezvoltat în asemenea măsură devotamentul faţă de Lama, când va fi în prezenţa lui, el este deja în Mandala. Nu mai are nevoie să mai meargă în altă parte.

Deci, a reflecta la aceste beneficii sau a gândi : “ce frumos ar fi să-mi găsesc Lama şi să-l servesc aşa cum trebuie”, este încă o modalitate de a vă ridica mintea când a căzut în deprimare. Toate acestea au ţinut încă de punctul b.

 

O altă alternativă – a reflecta asupra virtuţilor lui Buddha

Tot în cazul în care dorim să ieşim din starea de moleşeală, este bine de a reflecta asupra virtuţilor lui Buddha, să ne întrebăm: “cum ar fi dacă aş avea şi eu compasiunea lui imensă, atotcunoaşterea sau iubirea necondiţionată pentru orice fiinţă din Univers?”.

c. Gândul la lumina strălucitoare

Dacă mintea s-a scufundat şi mai mult, al treilea gând care ne va ridica este asupra luminii strălucitoare. Gândul la lumina puternică ne va trezi mintea.

d. A întrerupe meditaţia

Dacă nici una din modalităţile prezentate nu funcţionează, am încercat pe cât posibil să ne înviorăm şi în continuare suntem somnoroşi, toropiţi, sau în reverie, şi de mult am părăsit obiectul meditaţiei, înseamnă că a venit timpul să întrerupem meditaţia.

În limba tibetană se spune:

Re shik tun drol

Re shik                    = pentru o vreme
Tun                           = practica, statul jos
Drol                          = a întrerupe, a te relaxa
Re shik tun drol    înseamnă a întrerupe pentru o vreme meditaţia.

Cu alte cuvinte a ne ridica de pe perna de meditaţie şi a merge într-un loc mai răcoros în cazul în care este cald, sau a merge într-un loc cu aer curat, pentru a ne mai înviora sau să ne uităm la stele, la cerul liber sau să ne plimbăm.Toate acestea au fost antidoturile sau corecţiile pentru starea Ching Wa.

g-2. Corecţiile stării de agitaţie sau hiperactivitate mentală

Acum vom trece la Gopa – agitaţia mentală. În prima etapă, atunci când mintea este prea trează, este în stres, este ca şi când ar ţine prea strâns obiectul, corecţia este de slăbi strângerea, de a ne relaxa, a ne degaja.A te relaxa, în limba tibetană se spune:

Lupa

Atunci când există Gopa, adică agitaţie sau sunt prea multe gânduri, mintea este ocupată. Această stare se datoreşte dorinţelor excesive.Din nou, vom accentua faptul că dorinţa, pasiunea nu este ceva rău în sine. Trebuie să fim extrem de dornici să ajungem la iluminare. Atunci când vorbim despre dorinţă excesivă, ne referim la dorinţa lumească, care nu-şi înţelege obiectul. A dori mai mult sau mai puţin, poate deveni un obstacol în meditaţie.Pentru că ne dorim atât de multe lucruri, mintea noastră tinde să meargă după acelea după care tânjim, ori va merge într-un mod evident, ori subtil. Cu alte cuvinte, nu suntem fixaţi complet pe obiect, pentru că o parte a minţii va fi ocupată cu altceva.Atunci când vine She shin, sună alarma, clopotul de alarmă ne trezeşte, vom face Lupa, adică ne vom destinde, relaxa.

Dacă în Ching Wa am fost prea scufundaţi sau uşor deprimaţi, în Gopa mintea este prea trează sau pluteşte sau prea voioasă, iar atunci va trebui s-o coborâm.

Buddha ne-a spus că motivul pentru care tatăl lui nu a perceput vacuitatea în mod direct a fost din cauza agitaţiei mentale.Există diverse forme de relaxare.

Vom discuta în continuare de modalităţile de a coborî mintea, de a o detensiona.

1. Meditaţia asupra morţii şi a efemerităţii.

Dacă la început am vorbit despre meditaţia asupra resurselor şi a oportunităţilor, despre meditaţia asupra Lamei şi asupra lui Buddha pentru a ne înălţa mintea, acum vom merge să o coborâm puţin.

Chiwa Mi Takp

Chiwa                          = moarte
Mi takpa                    = efemeritate
Chiwa mi takpa        înseamnă moartea şi efemeritatea.

Prima meditaţie este asupra morţii, adică asupra apropierii morţii şi asupra faptului că lucrurile din jurul nostru sunt tranzitorii, trecătoare şi dispar.

În situaţia în care, am ajuns să nu mai stăm liniştiţi, şi în care deja nu mai suntem cu obiectul de meditaţie cu care am început, vom trece la Chiwa Mi takpa.

Aceasta este prima opțiune.

2. Meditaţia asupra celor șase forme de suferinţă

A doua opţiune este meditaţia asupra:       

Dunyel Druk

Druk      = șase
Dunyel   = suferinţă

Deci cele șase forme de suferinţă. Suferinţa samsarei.

Vă mai puteţi gândi şi asupra:

Kye ga na chi

 Chi     = moarte
Na      = boală
Ga      = a îmbătrâni
Kye    = a se naşte

Kye ga na chi înseamnă problemele legate de: naştere, bătrâneţe, boală, moarte, şi din nou naştere. Samsara.

Puteţi medita asupra celor trei tipuri de suferinţă, asupra celor şase tipuri de suferinţă. Va trebui să vă reamintiți toate acestea ca să vă puteți reîntoarce la meditaţia voastră originală.
Care sunt cele trei tipuri de suferinţă?

– Suferinţa suferinţei
– Suferinţa schimbării
– Suferinţa atotpătrunzătoare. Ea este însăși natura noastră. Natura noastră este să suferim.

Suferinţa suferinţei este suferinţa crudă: războiul, moartea, boala, foametea.

Suferinţa schimbării înseamnă suferinţa că totul ne scapă din mâini, nu avem nici un control, totul se schimbă permanent, nimic nu stă pe loc, nu putem păstra cu noi nimic, tot ceea ce deţinem într-un final îl pierdem.

Suferinta atotpătrunzătoare este starea noastră existențială, a faptului că dacă ne-am născut va trebui să murim, a faptului că orice lucru care începe trebuie să se și termine. Toată samsara este aşa, ea este patrunsă de aceste lucruri. Totul este în braţele domnului morţii.

Ideea este să ajungem în punctul de a nu mai căuta fericirea în samsara. Deja înţelegem că ea nu ne poate aduce, cu adevărat satisfacţii şi pentru că ne scapă mereu din mâini.

3. Meditaţia pe respiraţie.

Dacă nici meditaţia asupra formelor de suferinţă nu ne-a ajutat, şi suntem în continuare agitaţi, mintea fuge din loc în loc, puteţi trece la meditaţia pe respiraţie. Începeţi să vă concentraţi pe respiraţie. Eliberaţi-vă de orice obiect de gândire, şi observaţi-vă respiraţia. Meditația în acest punct este foarte eficientă.

4. A întrerupe meditaţia

Dacă nimic nu vă poate linişti, întrerupeţi meditaţia.

Niciodată să nu vă ridicaţi de pe perna de meditaţie, când aveţi sentimentul de eşec. Străduiţi-vă să vă ridicaţi când meditaţia este bună, când vă simţiţi bine, şi vă lasă în memorie o impresie bună despre meditaţie, pentru ca să doriţi, să continuaţi meditaţia şi altădată.

Dacă faceţi acest lucru zilnic şi în mod regulat, când vă veţi aşeza pe pernă, este ca şi când aţi continua meditaţia din sesiunea anterioară, ca şi când nu ar fi trecut ore întregi de atunci. Este ca şi când aţi continua de unde v-aţi oprit.

Veţi trăi din ce în ce mai mult în meditaţie. Viaţa petrecută în meditaţie va deveni cu mult mai importantă decât cea din afara meditaţiei.

5. A cincea problemă: A continua de corectat când nu mai este nevoie

Ultima problemă se numeşte:

Du jepa

Du jepa înseamnă a corecta când nu mai este nevoie.

Cine are această problemă deja este foarte avansat.

Dacă aţi fost când moleşiţi, când agitaţi, sau invers şi aţi reuşit să vă corectaţi stările, înseamnă că aţi învăţat să vă echilibraţi meditaţia. Este nevoie de foarte mult timp, pentru a ajunge de a medita cu uşurinţă. Sunt situaţii în care ne-am obişnuit atât de mult să ne corectăm, încât nu ne mai dăm seama că meditaţia nu mai trebuie să fie corectată.

Deci problema este când deja sunteţi într-o meditaţie echilibrată, şi continuaţi să acţionaţi când nu mai trebuie acţionat.

g. A opta corecţie la a cincea problemă – a înceta de a mai corecta.

Du mijepa

Du mijepa înseamnă a nu mai corecta.

Dacă înainte nu am ştiut să conducem, am făcut ceea ce a fost necesar pentru a învăţa, dar acum când ştim să conducem, nu mai trebuie făcut nimic.

Asta nu înseamnă că în meditaţie nu se face nimic!

Încercaţi să  nu confundaţi lucrurile.

Sunt destui, care dacă ar auzi acest lucru „nu se face nimic” ar crede că în meditaţie bună, gândurile vin, sunt lăsate să curgă, şi nu trebuie făcut nimic.Je Tsongkapa spunea: “Mare greşeală! Nu acesta este sensul unei bune meditaţii. Nu veţi ajunge nicăieri.”

Ken Rinpoche, când preda aceste lucruri, arăta cu degetul spre geam. Afară era o grădină cu mulţi copaci, iarbă, flori, şi numeroase veveriţe. Şi el spunea: “Am aici prieteni grozavi de buni, şed în meditaţie, fără să se mişte toată ziua. Stau…ce vine, aia vine…Aceasta nu este meditaţie. Puteţi sta așa şi o mie de ani – şi nimic nu se va întâmpla.”

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.