Lectia 3a – Aci 3

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,a

Locul care sprijină retreat-ul

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Câteva cuvinte depre prosternări şi rugăciuni

Orice lecţie Dharma se deschide cu prosternări. Nu ne prosternăm nici la statui şi nici la fotografii. Ele sunt doar puncte de focalizare exterioare care ne ajută să ne concentrăm spre interior. În esență, prosternarea se face la acea înţelepciune şi compasiune pe care ni le dorim să le dezvoltăm în inima noastră, care, în cele din urmă să ne aducă în situaţia de a putea salva toate fiinţele.

Este foarte important să nu facem prosternare în faţa unei statui sau fotografii, pentru că ele nu ne pot ajuta. Ele sunt doar reprezentări ale realizărilor spirituale la care aspirăm, realizări ce ne vor aduce binecuvântare şi nouă şi celorlalţi.

Motivul pentru care facem prosternări în mod fizic, este de a ne mobiliza corpul, vorba şi gândul – toate mijloacele cu care ne putem exprima pentru scopul înalt pe care vrem să-l realizăm. Este nevoie de mobilizarea a tot ceea ce avem, inclusiv trupul nostru.

Al doilea lucru pe care-l facem la începutul lecţiei, este rugăciunea Mandalei. Prin rugăciune ne exprimăm sentimentul de recunoştinţă pentru învăţătura pe o vom primi, aprecierea profundă pentru profesorii care ne-o aduc şi pentru linia de învăţători care şi-au dedicat întreaga lor viaţă pentru ca noi să putem primi învăţăturile. În vremurile străvechi se obişnuia ca atunci când mergea la maestru să-i ceară învăţături, elevul trebuia să-i ofere acestuia greutatea lui în aur, asta pentru că maestrul voia să vadă dacă elevul este serios cu adevărat. Pentru că dacă el nu va învăţa cu seriozitate, nu va putea progresa nicicum. El trebuia să se dedice trup şi suflet scopului iluminării.

Maestrul arunca apoi tot aurul în mare, dar elevul trebuia să muncească mulți ani pentru a strânge aurul necesar ca să-l dăruiască maestrului său.

Noi vom face acest act cu mult mai simplu. Imaginaţi-vă un apus de soare frumos sau un lucru care vă place sau o faptă bună pe care aţi făcut-o, puneţi-l într-un cadru frumos, în paradisul mandalei, şi oferiţi-l Lamei în semn de mulţumire.

A doua rugăciune este refugiul în Buddha, Dharma şi Sangha – refugiul în cele trei diamante -esenţa ultimă a lor fiind înţelepciunea şi compasiunea pe care dorim să le dezvoltăm în inimile noastre. Cu alte cuvinte ne refugiem în spirit, în lumea nematerială, departe de cea materială. Refugiul în lumea materială nu este un refugiu sigur.

Practicantul spiritual nu se îndreaptă numai către spirit, ci caută să ajungă la realizarea supremă, iluminarea, atunci când vom deveni plini de compasiune şi de înţelepciune. Spre aceste lucruri ne refugiem, pentru că ele sunt singurele care ne pot proteja. Nici statuia şi nici poza nu ne pot proteja. Nici un Buddha nu poate veni aici ca să ne protejeze.

Se povesteşte că în perioada lui Buddha se purtau lupte între diversele triburi ce trăiau pe atunci. Câţiva dintre membrii unui trib s-ar fi ascuns în spatele lui Buddha, crezând că acesta îi poate apăra. Dar cu toate acestea, ei au fost omorâţi de celălalt trib. Nici un om nu ne poate apăra.

Singurul lucru care ne poate proteja este realizarea înţelepciunii şi a compasiunii în inimile noastre, deoarece sădim cu totul alte seminţe şi acumulăm karme diferite. Cu ajutorul înţelepciunii şi a compasiunii noastre, a înţelegerii karmei şi a vacuităţii, noi semănăm seminţele care ne vor proteja cu adevărat. Nimeni nu ne va mai putea atinge.

Cu toate că ne folosim de cuvintele Buddha, Dharma şi Sangha, ele reprezintă exact aceste lucruri. Deci, atunci când spuneţi că vă refugiaţi în Buddha, Dharma şi Sangha, refugiați-vă în semnificațiile lor supreme.

 

 O scurtă recapitulare a celor învăţate până acum

În prima lecţie am trecut în revistă peste programa acestui curs. Am vorbit, de asemenea, despre textele de care ne folosim şi despre tipurile de meditaţie.

În a doua lecţie au fost prezentate cele 7 etape ale practicii preliminare, iar în cadrul etapei cinci am vorbit despre rugăciunea “Mii de îngeri din paradisul cerului”, scrisă de Je Tsongkapa…

Ganden Hla Gyema

…rugăciune care cuprinde, de fapt, cei șapte pași preliminari sau pregătitori. Am vorbit despre cât sunt ei de importanți în pregătirea noastră mentală premergătoare meditaţiei propriu-zise. Este ceea ce deosebește pe cel care reuşeşte în practica sa, de cel care nu reuşeşte.

Cu cât veţi practica mai bine etapele preliminarii, cu atât meditaţia voastră va fi mai reuşită, iar asta pentru faptul că ele adună multe binefaceri, vă deschid inima și vă elimină obstacolele din calea meditaţiei.

 

Cele şase condiţii ale mediului înconjurător necesare retreat-ului

Vom vorbi în continuare despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească locul în care ne vom retrage. Nu ne vom referi la un retreat scurt de câteva zile, ci de un retreat lung de câteva săptămâni, o lună sau chiar şi mai mult. Va veni ziua când veţi dori să vă retrageţi din viaţa publică pentru a aprofunda cunoaşterea interioară. De aceea, sunt necesare anumite condiţii care să ne sprijine practica, în caz contrar veţi investi trei sau patru săptămani iar rezultatele pe care le-aţi dorit nu vor veni.

 

Textele de studiu

Lucrarea care prezintă cele șase condiţii ale mediului înconjurător este:

Lam Rim Chen Mo

Lam       = cale
Rim        = etape, trepte
Chen      = mare
Mo este sufixul de feminin.

Lam Rim Chen Mo înseamnă Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare. În budismul tibetan, de multe ori cărţile au sufix de feminin, pentru că înţelepciunea este considerată o calitate feminină.

Je Tsongkapa a fost unul dintre cei mai mari maeștri tibetani. A fost erudit şi un geniu spiritual. Geshe Michael spune că a fost unul  dintre cei mai mari oameni spirituali care au trăit vreodată pe această planetă. Curentul Gelugkpa a fost înfiinţat de către elevii lui Je Tsongkapa, curentul din care au provenit şi toţi Dalai Lama. De asemenea, profesorii care ne transmit aceste învăţături vin pe această linie.

Je Tsonkgapa se retrăgea de obicei în mănăstirea Redreng, la nord de Lhasa. Această mănăstire a fost fondată de către discipolul Lordului Atisha, pe nume Dromtonpa în 1057, cu aproape 400 de ani înaintea lui Je Tsongkapa. Lordul Atisha a fost un mare maestru indian şi una dintre figurile majore în răspândirea Buddhismului Mahayana și Vajrayana din secolul al XI-lea în Asia. El a inspirat gândirea budistă din Tibet. Sursele tibetane afirmă că Lordul Atisha a petrecut 12 ani în Tibet, în urma invitaţiei făcute de către tibetani ca să le predea dharma.

Je Tsongkapa făcea deseori retreat în care se ruga mult, implorând marii Lama. El însuşi fiind un mare maestru, înţelegând bine care este procesul, se ruga intens.

De ce se ruga la marii Lama? Pentru că acest lucru planta seminţele karmice pentru a ajunge în viitor la cunoaşterea profundă interioară. Va trebui să ne dorim şi să cerem, ca să ajungem la înţelegeri interioare.

Lucrarea Lam Rim Chen Mo are trei volume. În această lucrare se află rugăciunea lui Je Tsongkapa în care imploră marii Lama ca să primească binecuvântarea acestora.

Ce înseamnă binecuvântare în budism? Ce înseamnă ca Lama să mă binecuvânteze? Asta înseamnă să ni se schimbe conștiința, înseamnă că vom dobândi cunoașterea.

Deci, ceea ce vom cere Lamei este să ne influenţeze conştiinţa, să ajungem la renunţare, la înțelegerea inutilității vieţii materiale şi a goanei după deşertăciuni.

Je Tsongkapa se roagă:

Binecuvântează-mă să văd clar
Că numai dorința în sine nu este suficientă.
Corpul și viața mea sunt trecătoare
Precum bulele din spuma unui val.
Binecuvântează-mă să-mi amintesc că moartea
În fiecare clipă se apropie să mă distrugă.
Binecuvântează-mă să găsesc sigur înțelegerea
Precum totalitatea  faptelor mele, albe sau negre
Și efectele lor ce mi le vor aduce
După moartea mea, ca o umbră mă vor urmări.

Toate acestea, sunt înţelegerile la care el vrea să ajungă în inima lui. Să trăiască cu conştientizarea morţii, de a nu mai risipi nici o clipă din viaţă pentru acumulări lumeşti şi de a ajunge la rezultate spirituale. Cu toate că Je Tsongkapa era un mare maestru, el se ruga marilor Lama să-i educe mintea pentru a ajunge la iluminare.

Je Tsongkapa era deja iluminat. El doar se preface că nu este şi asta pentru a ne învăţa. El a parcurs etapele căii numai pentru noi, ca să putem învăţa cum să le trecem şi noi.

La fel şi Buddha. În Sutra inimii. de exemplu, Buddha a intrat într-o stare profundă de meditaţie, stare cunoscută în învăţătura dharma drept “conştientizare profundă”. În acelaşi timp, prin puterea lui Buddha, se scufundă şi marele Bodhisattva Avalokitesvara în meditaţie profundă asupra perfecţiunii înţelepciunii, acesta percepând vacuitatea. Tânărul călugăr Shariputra, prin puterea lui Buddha, se ridică să întrebe.

Ceea ce scrie în această sutra, este ca şi cum Buddha stă în meditaţie, iar cei doi, Avalokitesvara şi Shariputra. îşi joacă rolurile în virtutea lui Buddha, ca nişte marionete.

Shariputra îl întreabă pe Avalokitesvara: Nobile Chenrezik, ce trebuie să facă un Bodhisattva ca să ajungă la perfecţiunea înţelepciunii? Avalokitesvara îi explică ce are de făcut. Aceasta este toată sutra. După ce Chenrezik termină de explicat, Buddha se trezeşte din meditaţie şi spune de trei ori: Lek so, Lek so, Lek so, ceea ce înseamnă: Adevărat este, adevărat este, adevărat este.

Ce înseamnă că Buddha s-a sculat din meditaţie? Buddha este permanent în meditaţie. Buddha se află simultan atât în meditaţie asupra vacuităţii cât şi în realitatea convenţională.

Numai o fiinţă iluminată poate face acest lucru.

Atunci ce înseamnă că se scoală din meditaţie? El simulează asta pentru noi, ca să putem învăţa. Aşa şi Je Tsongkapa.

Buddha are patru trupuri, două fizice şi două mentale.

Trupul fizic – Rupakaya are două aspecte:

 –  Sambhogakaya, este trupul de lumină, care nu este perisabil, arată ca un diamant splendid şi strălucitor.

 – Nirmanakya, este trupul de manifestare sau trupul prin care Buddha se arată fiinţelor, slujindu-le în funcţie de nevoile fiecăreia. Buddha se poate manifesta în profesorii noştrii. Se spune că atunci când istoricul Siddhārtha Gautama stătea să treacă în Parinirvana (descris ca tărâmul etern al adevăratului sine al lui Buddha), discipolii lui stăteau în jurul lui cu tristeţe şi cu regret că Buddha trebuia să-i părăsească. Buddha le spuse: “Nu mai fiți îngrijoraţi, în viitor voi veni la voi în forma învăţătorilor voştri”. Profesorii pot veni ori să vă predea în clasă, ori pot fi toţi cei de la care învăţaţi ceva şi dobândiţi cunoaşterea.

 

Trupul mental are şi el două aspecte:

– Svabhavakaya, trupul de esenţă, care este o expresie a vacuităţii lui Buddha şi a încetării complete, cu alte cuvinte eliminarea completă a tuturor impurităţilor mentale şi a oricărui obstacol în calea atotcunoașterii.

 – Dharmakaya, trupul înţelepciunii. Buddha este omniscient iar în plus, compasiunea şi iubirea sunt dezvoltate la maximum.

 

Șase condiţii pentru reuşita meditaţiei

Vom prezenta în continuare cele şase condiţii necesare pentru o meditaţie reuşită în retreat.

1. Un loc armonios, favorabil:

Tunpey Yul

Tunpa     = înseamnă ceva ce este armonios, sau ceva care favorizează, sprijină.
Tul           = înseamnă țară sau în acest caz: loc.

Deci locul în care se face retreat trebuie să fie favorabil practicii voastre.

În continuare vom descrie ce înseamnă loc favorabil. Descrierea locului de practică este luată de Je Tsongkapa din lucrarea maestrului Asanga Sutra Alamkara. Sensul acestui nume în limba sanscrită, este Podoaba sutrelor.

În limba tibetană se numeşte:

Do De Gyen

Do       înseamnă sutra,
Gyen   = podoabă, bijuterie sau bijuteria coroanei.

 

Maestrul Asanga a scris cinci cărţi pe care i le-a transmis Maitreya. Se spune despre maestrul Asanga că s-ar fi ridicat în paradis şi ar fi primit învăţătura de la Maitreya. Printre ele se află cărţile Abhisamayalankara şi Uttaratantra. Cu toate că numele cărții conține cuvântul tantra, cartea nu este despre tantra, ci despre natura lui Buddha.

În lucrarea Sutra Alamkara, maestrul Asanga ne descrie caracteristicile locului de retreat, mai ales al unui retreat îndelungat. Locul trebuie să aibă cinci caracteristici.

 

a. Loc confortabil

Ce înseamnă ca locul să fie confortabil?

– să fie comod, călduros sau răcoros, după nevoi
– să fie îmbrăcăminte suficientă
– să fie cineva care să vă îngrijească. Este de dorit ca cineva să vă gătească, ca să nu fiţi preocupaţi de nimic altceva decât de meditaţie. Cu alte cuvinte, un loc care să vă satisfacă de tot ceea ce aveţi nevoie.

 

b. Loc sigur

Cabanele în care se fac retreat-uri, în pădure sau în junglă, sunt în general locuri expuse animalelor sălbatice. Deoarece nu dorim să stăm tot timpul cu frică, locul va trebui să fie undeva unde:

  – nu sunt animale sălbatice
– nu sunt tâlhari sau cineva care să vă amenințe. Deci, un loc în care să nu vă simţiţi      amenintaţi tot timpul.

 

c. Un mediu prielnic
Ce înseamnă un mediu prielnic? Un mediu în care:

– să nu fie boli infecțioase
– să nu fie nici foarte rece şi nici foarte cald
– în care să fie suficientă mâncare
– să nu fie zgomot.

Zgomotul deranjează foarte mult retreat-ului, mai ales pe timp îndelungat. Se poate face retreat de câteva zile sau maximum o lună într-un oraş mare, dar nu şi dacă este vorba de câţiva ani. Cel care meditează mult, devine extrem de sensibil, până într-atât că poate auzi curentul electric care trece prin pereţi. Cine se izolează mai mult de un an, mintea lui va deveni delicată şi foarte sensibilă, iar noi cu toţii dorim să ajungem în aceste locuri delicate şi profunde.

Lama Dvora spunea că nicio cabană care a fost construită în Arizona pentru retreat-uri lungi nu a avut curent electric. Ea povesteşte că în aceaşi zi putea fi şi cald şi rece. Noaptea temperaturile ajungeau la minus 5 grade, iar ziua la 35 de grade. Deci cortul nu este un loc în care se poate face retreat, mai ales în deşert, pentru că în timpul zilei acesta se supraîncălzeşte şi mai mult, vin diverse animale. Este imposibil de ţinut mâncarea în cort. De aceea, trebuie construită o cabană care să fie bine izolată. Nu se poate instala aer condiţionat, cabana nu are curent electric.

 

d. Prieteni buni

Ce înseamnă prieteni buni? Prieteni buni sunt cei care vă ajută în retreat. Adică cei care vă gătesc şi vă aduc mâncarea cei cu care corespondați în scris despre ce aveţi nevoie. Cel care vă sprijină:

– va trebui să aibă aceleaşi valori ca şi voi, adică să creadă în dharmă, să creadă în ceea ce faceţi, să nu vă critice, să nu vă judece
– va trebui să păstreze moralitatea, să aibă un comportament moral
– să fie sincronizat cu voi

În caz contrar, îl veţi simţi, pentru că veţi deveni foarte sensibili, iar aceasta vă va deranja. Dacă vă va critica sau va fi advers, îl veţi simţi imediat, veţi simţi energiile lui negative iar acestea vă vor deranja.

Cu toate că cel care vă îngrijeşte, nu intră în cabană, nu vă vede, el doar vă pune mâncarea lângă uşă, se crează o strânsă legatură între voi. Se spune că este atât de puternică încât, cel care vă sprijină practic, acumulează aceeaşi cantitate de binefaceri ca şi voi.

Geshe Michael a stat în retreat trei ani, împreună cu încă cinci persoane. Două călugăriţe şi încă o tânără le-au gătit în fiecare zi. Bineînţeles că au fost mulţi care le-au ajutat în munca lor. În fiecare zi, acestea pregăteau două mese celor care practicau, după care trebuiau să parcurgă distanţe mari, pe căldură sau pe frig ca să le dea mâncarea, acest lucru s-a petrecut în deşert, în condiţii foarte grele. Înainte de a începe retreatul, nu fusese organizată nici o bucătarie, nu era frigider, nu era nimic. Dar cu toate aceste greutăţi cele trei femei au servit cu mult devotament şi din toata inima pe Lama şi pe toţi ceilalţi.

Lama Cristy povesteşte că într-o zi a simţit că ceva este neregulă cu mâncarea şi nu s-a putut atinge de ea, cu toate că era aceeaşi mâncare care i se servise de atâtea ori. După retreat, a căutat să înţeleagă ce se petrecuse în acea zi. A reieşit că exact în acea zi cele două călugăriţe se certaseră.

Mintea practicantului devine foarte sensibilă.

 

e. Loc potrivit

Locul trebuie să fie potrivit, în sensul:

– să nu existe persoane în jur, sau creaturi vii
– să nu fie zgomote noaptea
– să nu existe lucruri care să vă distragă atenţia ca de exemplu cărţi, radio sau  alte lucruri de făcut
– să nu fie zgomot de avioane.

Deci un loc solitar.

Un retreat trebuie pregătit cu mult timp înainte. Trebuie gândit bine la ceea ce avem nevoie. Trebuie stabilit cine vor fi cei care ne vor sprijini, pentru că în momentul în care aţi intrat în retreat, este imposibil de a mai schimba lucruri. Nu veţi putea ieşi afară şi să spuneţi: clădirea asta nu mi se potriveşte! Deci va trebui să vă asiguraţi în prealabil.

Chiar dacă vă rezervaţi o lună pentru retreat, va trebui să vă asiguraţi cu mult înainte, ca să aveţi toate condiţiile necesare. Şi cu toate acestea cine vă garantează succesul practicii?  Numai karma [poate]. Cu toate că aţi aranjat să aveţi toate condiţiile bune, puteţi să aveţi Lung, adică să nu puteţi dormi noaptea. Iar dacă nu puteţi dormi, va trebui să ieşiti din retreat. Sau poate să se întâmple ceva în familie şi să fiţi nevoiţi să vă întrerupeţi practica.

În retreat, pot apărea tot felul de obstacole. De aceea, la sfârşitul rugăciunii Sursa binefacerilor mele se spune:

Binecuvântează-mă și pune capăt pentru totdeauna
Tuturor obstacolelor mele,
Interioare sau exterioare, ce m-ar putea opri.

 

La retreat se vine cu motivaţie pură

Sunt unii care spun: ”Îmi voi dezvolta concentrarea pentru a avea forţe paranormale sau pentru a putea obţine diverse lucruri materiale”. O astfel de motivaţie va crea numai obstacole.

Chiar dacă motivaţia este curată, obstacolele pot să apară şi chiar apar, pentru că dacă mintea noastră ar fi fost deja pură, n-ar mai fi trebuit să facem atâtea eforturi.

Grija noastră, de fapt, este că atunci când ne preocupăm de condiţiile de retreat, să plantăm seminţele necesare. Ca retreat-ul să reuşească, vom avea nevoie să strângem multă karmă bună de pe urma binefacerilor.

 

Obstacolele care apar în retreat

Într-un retreat apar foarte multe obstacole, cum ar fi: concentrarea va fi defectuoasă, atenţia va fi distrasă, vor putea să apară multe emoţii dificile care vor indispune starea ta sufletească. Cu cât practica va fi mai profundă, cu atât vor putea să apară mai multe obstacole. Toate acestea vin numai din mintea noastră, pentru că ele sunt doar proiecţii ale minţii şi nu întotdeauna vom putea găsi soluţia imediată. Iar uneori, dificultatea care apare este suficient de grea ca să oprească retreat-ul.

Există obstacole interioare şi exterioare.

Lama Dvora povesteşte despre un călugăr care s-a izolat timp de trei ani. Încă înainte de a intra în retreat, îşi stabilise deja oamenii care să-i pregătească mâncarea şi care să-i plătească cheltuielile. La jumătatea retreatului, unul dintre cei care îl susţinea, a decis să se retragă din această acţiune. Călugărul s-a trezit într-o bună zi că mâncarea nu îi mai ajungea, finanţe nu avea şi nici nu putea ieşi din retreat cu toate că el s-a îngrijit de toate cu mult înainte de a intra în retreat, lucrurile s-au schimbat şi i-au apărut obstacole.

Călugăriţele care se îngrijiseră de Geshe Hla şi de ceilalţi, către sfârșitul retreatului s-au îmbolnăvit şi a fost nevoie să vină alte persoane să le înlocuiască.

 

Practica se dezvoltă treptat

Când se începe ieşitul din retreat, [ieşirea] se va face treptat. Se începe cu un sfârşit de săptămână, apoi trei zile, apoi încet se va mări numărul de zile. Retreat-ul se poate face şi în grup. Poate fi retreat în care se învaţă sau nu. Dacă retreat-ul se organizează în grup, există mai mult sprijin, deoarece oamenii nu sunt singuri, vor şti ce să facă, dar atenţia lor va fi mult distrasă şi asta datorită privirilor care se schimbă printre ei.

Este bine de făcut, la început retreat-ul în grup, dar mai devreme sau mai târziu, va trebui să se treacă la retreat personal, singur.

Într-o astfel de izolare nu există muzică, televizor, ziare, cărți, acces la internet. Cărţile vor fi numai cele legate de practica retreat-ului, chiar dacă cărţile aduse, sunt legate numai de subiectul şi practica retreat-ului, mai ales în cel lung. Sunt perioade în care ele sunt permise şi perioade în care nu; perioade în care se intră în practică foarte profundă. De asemenea, este de recomandat să se scrie foarte puţin, cu toate că mintea va deveni extrem de creatoare, pentru că mintea este distrasă, deviată de la scopul practicii.

În retreat-ul lung, oamenii se îndeletnicesc cu grădinăritul sau ies în plimbare. Mintea intră foarte adânc în meditaţie  şi orice reclamă sau film pe care l-aţi văzut, se ridică la suprafaţă şi vă vor deranja foarte mult. În cazul în care doriţi să ajungeţi la iluminare, va trebui să vă protejaţi mintea, să nu o mai expuneţi lucrurilor fără valoare.

Într-un retreat lung, nevoia de somn scade. Chiar şi după ce s-a ieşit din el, se doarme mai puţin. Acest lucru este extraordinar, pentru că ne vor rămâne mai multe ore pentru ceilalţi.

 

Câteva din tulburările care apar într-un retreat.

Există situaţii când apar tulburări în retreat, care ne pot opri practica. O astfel de situaţie este Lung, ceea ce înseamnă tulburări ale vânturilor interioare sau dezechilibru energetic.

Simptomele sunt următoarele:

– anxietate
– gaze în stomac
– ameţeli
– neliniște
– oamenii încep să se poarte prosteşte
– îşi pierd orice proporţie
– dificultăţi de respiraţie.

Există cazuri când este ceva trivial, neimportant, acesta se va transforma în lucrul cel mai important din lume.

Lama Dvora povesteşte că cineva din grupul în care se practica Vipassana, a reuşit să intre adânc în meditaţie iar pentru că în acea zonă, zburau câteodată avioane, acesta scrise organizatorilor de retreat să ia legatura cu cei de la liniile aeriene, să întrerupă zborurile în acea zonă.

Cea mai grea tulburare este când nu putem adormi. Dacă cineva nu reuşeste să depăşească această situaţie, în mod obligat va trebui să iasă din retreat.

Există o întreagă învăţătură despre cum trebuiesc depăşite aceste fenomene fizice, mentale sau tulburări de comportament.

Chiar şi în retreat-uri mici, ca cele de o săptămână, pot să apară puţine ameţeli sau dificultăţi de somn. Mâncarea grasă şi proteinele ajută mult în dificultăţile de somn. În frigider nu va trebui să vă lipsească untul sau thina (pastă cremă de susan). Acestea vă ajută să coborâţi, deoarece veţi avea senzaţia că plutiţi. Vă veţi umple de energie.

Când cineva are Lung problema este că persoana respectivă neagă această stare. Un mijloc de a verifica este să vă uitaţi la urina de dimineaţă. Dacă aceasta este plină de bule, este semn că aveţi Lung.

Toate aceste lucruri se întâmplă când nu s-au făcut pregătirile necesare.

Un Lama niciodată nu-şi va trimite elevii la retreat, fără pregătiri adecvate.

În limba tibetană se spune:

Sem Lung Jukpa Chikpar

 

Ceea ce înseamnă că mintea şi vânturile interioare merg împreună.

Toate cursurile pe care le facem lucrează asupra minţii. Iar dacă vom pregăti mintea bine, se va reduce în mod semnificativ șansa de a avea Lung.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.