Lectia 3, partea B – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 3, partea B

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Această meditaţie cultivă sentimente de iubire şi compasiune pentru celălalt.

Dacă o perioadă de timp veţi face această meditaţie în mod intenţionat pe cineva pe care nu-l agreaţi, vi se va dezvolta un alt sentiment pentru acesta, iar el se va schimba.

Cum se poate ca acesta să se schimbe? Ce i s-a întâmplat? Nimic. Doar mintea voastră s-a schimbat.

Lui nu ii s-a întâmplat nimic, el nu a făcut nimic. Doar mintea voastră vi s-a schimbat. Dacă înainte mintea l-a proiectat ca fiind neagreabil, prin faptul că aţi meditat asupra lui, mintea voastră s-a schimbat. Puteţi spune: „el s-a schimbat, este mai politicos, mai plăcut”. Singura modalitate de a-l schimba este prin muncă interioară. Nu există nici o cale exterioară de a-l schimba. Şi niciodată nu funcţionează în prezent. Îl puteţi invita la o cafea, îi puteţi explica tot ceea ce nu este în ordine la el. Încercaţi! Încercați să vedeţi dacă într-adevăr acest lucru funcţionează. Dacă el funcţionează, este numai datorită proiecţiei voastre care-l schimbă şi care dă acum roade. Iar dacă nu aveţi o astfel de proiecţie, nu contează câte cafele îi veţi oferi, acesta va continua să se comporte exact la fel ca şi mai înainte, pentru că nimic nu funcţionează din exterior.

Schimbarea vine din proiecţia minţii prin felul în care ne schimbăm seminţele karmice, iar acest proces este treptat.

 

Pentru a reuşi avem nevoie de ajutorul învăţătorilor noştrii.

Şi pentru a reuşi, avem nevoie de ajutorul învăţătorilor noştrii.

În această meditaţie ne rugăm ca învăţătorul nostru să aibă parte de viaţă lungă. Acesta este singurul mod prin care ne atragem în viaţa noastră profesori care să trăiască mult.

Se povesteşte despre Buddha că atunci când era pe cale să părăsească această lume, aşa numita trecere spre Parinirvana (aceasta este părăsirea corpului celuia care a atins Nirvana, cu alte cuvinte care şi-a eliminat orice suferinţă şi orice cauză care să-i mai provoace suferinţă în viaţa lui, spre deosebire de greşeala destul de răspândită de a spune “dispariţia conştiinţei”, pentru că ea de fapt se transformă într-o altă formă care nu mai suferă), se spune că ar fi făcut câteva aluzii discipolului cel mai apropiat cum că ar sta să părăsească aceasta lume. Acest discipol pe nume Ananda, povesti şi altor discipoli şi cu toţii se întristară foarte mult de faptul că învăţătorul lor cel mai iubit va pleca dintre ei, dar nu se gândiră nici o clipă să-i ceară acestuia să rămână. Aşa stă scris în scripturi, motivul pentru care Buddha a părăsit această lume a fost că nu i s-a cerut să rămână.

 

Chiar şi profesorii sunt proiecţii ale minţii noastre

Profesorul nu vine din exterior. El este gol de orice natură, este gol de a fi un profesor în sine, este gol de a fi o fiinţă sacră în sine, exact aşa cum este şi cel care ne insultă, el este gol de a fi un om rău în sine. Ei, adică profesorul, persoana rea şi toţi ceilalţi, sunt doar proiecţiile noastre.

Multe ziduri groase de ignoranţă ne înconjoară mintea şi inima noastră. Şi numai datorită actelor de binefacere pe care le facem, vor începe să se crape, iar profesorul/profesoara va apărea. Dacă începem să înţelegem vacuitatea şi procesul karmic, vom căuta să ne aprofundăm cunoaşterea lor. De aceea ne vom ruga lui şi îi vom oferi ofrande. Şi nu pentru că el ar avea nevoie, el nu are nevoie de nimic. Noi avem nevoie de el. Va trebui să ne creăm karma ca el să vină şi să rămână lângă noi. Numai aşa îl atragem spre noi. De aceea ne rugăm în meditaţie, ca el să rămână mereu cu noi.

 

Totul este doar un joc al karmei şi al vacuităţii

Toate etapele din aceasta meditaţie, de la A la Z, se bazează pe înţelegerea acestui joc karmic, pe seminţele karmice pe care le plantăm prin gândurile, vorbele şi faptele noaste şi se bazează pe faptul că lucrurile bune sau rele, sunt goale de orice sens, că nu au nici o natură de sine stătătoare.

Buddha, învăţătorii, şefii furioşi, teroriştii, cu toţii, fără excepţie sunt goi de orice natură, în afară de cea pe care noi o proiectăm pe ei. Mai mult, toată realitatea o proiectăm pe un ecran complet gol, total neutru. Un potenţial pur. Acest ecran este un potenţial pur pe care noi îl umplem cu toate sensurile şi semnificaţiile.

Şi cum facem asta? Prin felul în care ne comportăm cu alţii şi cât de mult acţionăm spre binele lor absolut. Toate aceste proiecţii vor fi întotdeauna legate de ceilalţi.

Dacă doriţi să verificaţi dacă toate aceste lucruri sunt corecte, începeţi să vă folosiţi de carneţel de şase ori pe zi, să urmăriţi seria de precepte morale, chiar dacă nu le-aţi luat sub jurământ. Începeţi să vă urmariţi mintea în lumina acestor reguli.

 

Cele zece precepte de eliberare

Există zece precepte pe care le vom denumi precepte de eliberare. Acestea se aplică tuturor. Ele sunt ca şi cele zece porunci din Biblie. Conform budismului, fiecare dintre noi deţine 84 de mii de afecţiuni mentale. Zece dintre ele sunt cele mai proeminente pentru că se regăsesc în fiecare dintre noi, altfel nu s-ar fi vorbit despre ele. Acestea sunt legate de corpul fizic, vorbire şi gândire.

Cele legate de corp sunt: a nu omorî nici o fiinţă vie, a nu fura de la nimeni nimic. Bineînţeles că există aspectul pozitiv şi negativ al acestor precepte. Dacă aspectul negativ este a nu ucide, aspectul pozitiv este de a proteja viaţa, de a o susţine, adică a ne îngriji de bolnavi, sau a ne asigura că maşina cu care circulăm este în bună funcţionare, şi altele.

Cele zece precepte :

– trei sunt legate de comportament
– patru sunt legate de vorbire
– și trei sunt legate de gând.

Când vom începe să ne analizăm mintea de şase ori pe zi (câte una pe zi), în lumina acestor precepte, schimbarea în mod obligatoriu va veni, pentru că vom începe să fim atenţi în special la gândurile noastre. Sincer vorbind, câţi oameni omorâm pe zi? Probabil că nu facem aşa ceva, dar poate că există gânduri de a dori răul cuiva – poate.

Dacă vom începe să ne urmărim gândurile, fără să ne criticăm, pur şi simplu să le observăm, schimbările vor începe să apară. Acest exerciţiu ţine de observare şi conştientizare.

De exemplu, pe tema de sănătate, dacă cineva are probleme de sănătate şi începe să fie atent la faptul de a nu dăuna vieţii ci din contră ar sprijini-o, cu timpul, sănătatea lui se va ameliora pentru că se va schimba karma. Motivul pentru care cineva este bolnav este rezultatul karmic ce vine din vătămarea vieţii, a oamenilor sau a animalelor.

Dacă cineva trăieşte în lipsuri, este numai datorită rodirii karmei ce este legată de furt. Şi furtul nu întotdeauna se exprimă prin a lua ceva ce nu-mi aparţine, ci poate să fie şi sub forma de a nu respecta proprietatea cuiva. Furt, poate fi şi atunci când mergeţi la toaletă şi o lăsaţi murdară, pentru că furaţi din timpul celui care va trebui să o cureţe după voi pentru ca alţii să o poată utiliza. Putem ajunge în acest fel şi la alte situaţii, cum ar fi: cât respect timpul altcuiva, proprietatea altcuiva, drepturile de autor şi aşa mai departe.

Am discutat în lecţia trecută despre karmă şi despre modul în care ea rodeşte şi am spus că rodul karmei are aceeaşi trăsătură cu fapta pe care am făcut-o şi, mai mult, aşa cum se întâmplă în natură, ea se amplifică (sporeşte). Rezultatul (efectul) este cu mult mai mare decât cauza pe care am plantat-o.

De exemplu, poate am descărcat de pe internet o melodie care avea drept de autor, preluând-o în mod ilegal. De mult, am şi uitat de ea. Poate că această faptă este minoră, dar dacă eu obişnuiesc să fac asta, într-o buna zi se va întoarce asupra mea sub formă de dificultăţi financiare. Mi-am însuşit ceva ce aparţinea altcuiva, nu am respectat drepturile de autor. Rezultatul faptei va fi că, atunci când voi avea nevoie de ceva, nu voi primi ce am nevoie.

Orice idee care susţine că lucrurile se schimbă dacă facem acum ceva, înseamnă că nu înţelege relaţia dintre cauză şi efect, în lumina celor învăţate despre karmă şi vacuitate.

Karma va acţiona întotdeauna astfel: pe ecranul gol va apare exact ceea ce am semănat, dar pentru asta este nevoie de timp pentru maturizare, iar ceea ce nu a fost însămânţat, nu va rodi niciodată.

 

Nu pot culege niciodată ceea ce n-am sădit

Oamenii se exprimă de obicei: „Eh, o să fi bine!” Iar noi spunem: „Cum poate fi bine?” Ca să fie bine, va trebui să plantez, nu pot culege ceea ce nu am semănat! Este atât de simplu, de logic.

Dacă doresc să-mi îmbunătățesc căile mele spirituale sau să întâlnesc oameni iubitori sau care să se intereseze de mine, ce va trebui să fac? Va trebui ca eu să mă interesez de ei, să-i iubesc. Dacă veţi practica meditaţia Tong Len, treptat viaţa voastră se va schimba. Ceilalţi vor trebui să se schimbe pentru că proiecţiile noastre s-au schimbat.

În acelaşi mod în care karma nu poate rodi dacă nu am sădit, la fel şi karma care a fost sădită nu poate fi ştearsă. Ceea ce am făcut rămâne înregistrat – în afară de cazul în care vom învăţa să curăţăm înregistrările nepotrivite. Dar până când vom învăţa să le purificăm şi să punem în practică ceea ce am învăţat, ele rămân în incubator, timp în care energia lor se amplifică şi, într-o bună zi, ele vor da rezultate şi nici nu vom şti cum au căzut pe capul nostru. Dar când ni se întâmplă ceva, va fi întotdeauna rodul a ceea ce am plantat odată.

Un copac nu poate exista dacă nu a fost sădită sămânţa din care să iasă.

 

Karma extraordinară a meditaţiei Tong Len

Aşa cum am mai spus scopul meditaţiei Tong Len este de a dezvolta în inimile noastre iubirea şi compasiunea. Maeştri budişti susţin că această meditaţie ne ajută să avansăm spre iluminare, pentru că ea ne micșorează suferinţa şi măreşte tot ceea ce este mai bun, ne mărește fericirea iar în cele din urmă când aceasta va ajunge la cele mai înalte culmi, vom ajunge la iluminare.

La această culme vom ajunge treptat. Vasul se va umple încet, încet, picătură cu picatură, iar atunci când va fi plin într-o bună zi, vom deveni noi înşine un înger luminos în paradisul lui Buddha, înconjuraţi de îngeri.

 

Învățătura care vine de la Buddha

Noi spunem că fiecare învăţătură este un act a lui Buddha. El vine şi ne învaţă prin oameni. Datorită impurităţii minţii noastre noi nu-l putem întâlni deocamdată pe Buddha. Gândirea noastră este inferioară, pe frecvenţe joase. Toţi Buddha şi toţi îngerii funcţionează pe frecvenţe cu mult mai subtile, de aceea nu le putem vedea formele divine. Ei vin să ne înveţe pentru că sunt plini de compasiune pentru noi. De aceea noi spunem că această învăţătură pe care o primiţi şi care ne dezvoltă iubirea, compasiunea şi înţelepciunea este un act a lui Buddha. Şi cu cât vom progresa mai mult pe drumul spiritual, în etapele lui cele mai avansate, vor începe să apară profesorii noştri ca întrupări ale lui Buddha.

 

Înainte de toate se ia

Se pune întrebarea, ce facem mai întâi în meditaţie, luăm sau dăm?

Când am efectuat meditaţia, înainte am luat şi apoi am dat. Şi am făcut asta pentru că aşa se obişnuieşte în general. Dar există situaţii când se predă invers. Motivul pentru care întâi se ia şi după aceea se dă, este ca în cazul în care un copil este bolnav, cu febră mare şi are dureri stomacale şi dacă îi vom da jucării, acestea nu-l vor bucura în acele momente pentru că suferinţa lui este prea mare. De aceea, este nevoie ca în primul rând să-i alinăm suferinţa şi după aceea să-l înveselim. Aceasta este ideea.

Când cineva are probleme, nu poate absorbi binele pe care vrem să îl dăruim.

Este ca şi când cineva este în doliu şi noi îi oferim prăjituri. Pe el nu-l mai interesează nimic, pentru că trece printr-o mare suferinţă. De aceea mai întâi de toate îi îndepărtăm durerea şi după ce l-am curăţat şi a devenit curat şi pur, îl umplem cu tot ceea ce este mai bun.

 

A lucra cu energiile

În stadiile avansate ale practicii budiste, când omul este aproape de iluminare, el lucrează cu canalele de energie ale corpului său. Studiile legate de această practică sunt deosebit de frumoase, ele se predau şi în cadrul studiilor yoga şi în cadrul studiilor tantrice budiste. Studiile tantrice sunt secrete, pe când în tradiţia yogină sunt publice.

În ultimele etape pe calea iluminării, va trebui adunată şi introdusă toată energia în canalul energetic central în scopul de a obţine corpul de lumină, îngeresc, mintea atotştiutoare şi abilitatea de a trimite copii fiecăruia ce are nevoie de ajutor.

Fiecare dintre noi are un canal de energie central care începe de la ochiul al treilea, urcă în sus spre creştetul capului şi apoi coboară pe lângă coloana vertebrală spre coccis şi apoi spre organul sexual. Atunci când faceţi Tong Len, vă pregătiţi de fapt pentru practica finală. Înainte de a face această învăţătură publică, marii Lama s-au consultat mult, asupra modului în care trebuie să practicăm pentru a putea progresa. Iar acest mod implică folosirea respiraţiei în meditaţie. Poate că vi se pare această practică ca fiind naivă. Ea nu este deloc aşa, este foarte avansată.

Aşa cum am spus, scopul este de a atrage toată energia în canalul principal, de aceea sunt Lama care predau invers, adică mai întâi se dă şi apoi se ia. Şi asta în vederea pregătirii noastre de a ajunge la etapele avansate. Există deci argumente şi pentru o metodă şi pentru alta.

 

Nu vă faceți griji: dacă vom practica aşa cum trebuie nu ne putem face rău

Întrebarea este dacă practica poate să dăuneze?

Aşa cum am spus, modul în care se predă Tong Len în scripturi, este de a nu lăsa materia neagră şi lipicioasă în noi, ci o ardem, o distrugem cu ajutorul flăcării poziţionate în inimă, distrugând în acelaşi timp şi egoismul care este sursă a tuturor relelor noastre.

Am mai spus că este foarte important să fiţi dispuşi să introduceţi această materie în voi. Cu toate că există dorinţa de a ajuta, de multe ori, există în noi şi reticenţă. Chiar dacă reticenţa există, este foarte bine să continuaţi procesul pentru că este exact ceea ce vă va amplifica compasiunea, ceea ce vă va schimba viaţa.

Reticenţa de a lua la voi această materie murdară vine din ego-ul vostru. El se luptă aprig. Vor veni gânduri cum ar fi : „Dar cu mine cum rămâne? Poate mă va durea! Poate nu sunt pregatită pentru aşa ceva! ”. Ego-ul se va lupta pentru existenţa lui. El face asta de foarte mult timp. Ego-ul ne-a însoţit dintotdeauna. Ne indentificăm cu el. Credem în ceva care de fapt este inexistent. De aceea trăim într-un corp care se uzează şi moare. Acesta este singurul motiv.

 

Perioada de tranziţie

Nu vă panicați dacă nu veţi vedea imediat rezultate, este nevoie de timp. Va fi o perioadă de tranziţie în care veţi lucra cu seminţele karmice. Veţi începe să urmăriţi lucrurile. Veţi lucra cu carneţelul, iar lucrurile vor începe să se mişte din interior. Desigur că va fi nevoie de timp astfel încât să se manifeste şi în exterior: aceasta este perioada de incubare (de maturizare). Între timp, cu toate că acţionaţi acum diferit de cum aţi acţionat înainte, karmele vechi vor continua să rodească, unele neplăcute, altele plăcute. De aceea, fiţi răbdători pentru că sunteţi deja pe calea cea bună. Aceasta este purificarea.

Dacă folosiţi carneţelul, el va fi instrumentul vostru de a ieşi din suferinţă. Şi când ceva ne ajută să ieşim din suferinţă acesta va deveni ceva sfânt. De aceea carneţelul va deveni pentru noi un lucru scump. Îl vom păstra cu sfinţenie, îl vom împături într-o pânză frumoasă, vom avea grijă să nu-l pierdem, îl vom purta cu noi oriunde. Este bine ca el să fie mic astfel încât să intre într-un buzunar.

 

Eliminarea fricii

Cel care a dobândit înţelepciunea prin perceperea vacuităţii în mod direct şi-a eliminat şi orice frică. El nu se mai teme de nimic pe lumea asta, deoarece a înţeles cum poate să controleze lucrurile. Nu-i mai rămâne de făcut decât să practice în continuare şi să aplice cunoaşterea. În tot acest timp de practică asiduă încă se mai pot ivi lucruri mărunte şi neplăcute, dar el deja a văzut ce drum mai are de parcurs şi cum să iasă din suferinţă. Este asigurat de ieşire.

În Sutra Inimii, sutra lui Buddha, este scris :

“ Pentru că nimic nu mai există de atins, toţi bodhisattva pot practica perfecţiunea înţelepciunii şi rămân în această perfecţiune a înţelepciunii. ”

Perfecţiunea înţelepciunii este înţelegerea karmei şi a vacuităţii şi în acelaşi timp este plină de compasiune. Aceasta este înţelepciunea perfectă, înţelepciunea care înţelege modul în care realitatea se formează pe un ecran gol, datorită karmei pe care o acumulăm, iar mintea care înţelege acest lucru este impregnată de compasiune.

“Pentru că nimic nu mai există de atins, toţi bodhisattva pot practica perfecţiunea înţelepciunii şi rămân în această perfecţiune a înţelepciunii. Acest lucru îi eliberează de orice obstacol din mintea lor şi de orice teamă.”

Toţi aceşti oameni sunt complet lipsiţi de teamă/frică. Nu-i puteţi face de râs, nu-i puteţi ameninţa, nu le puteţi face absolut nimic, pentru că ei deja sunt pe drumul de ieşire. Ei se numesc “învingătorii”. Adesea, toţi buddha sunt denumiţi şi “ învingătorii”.

Ce au învins? Ei şi-au învins afecţiunile mentale, toată karma negativă care ne ţine legaţi de samsara.

 

Cum funcționează meditația cu adevărat

Întrebarea este, într-adevăr le luăm suferinţa? Să spunem că medităm astăzi asupra cuiva bolnav. Oare se recuperează el în aceeaşi zi? Nu. Asta înseamnă că meditaţia nu funcţionează? Sigur că funcţionează, dar efectul meditaţiei nu va fi în prezent. Foarte rar se pot vedea efectele meditaţiei în aceeaşi zi şi asta depinzând de intenţia cu care se face şi de câtă înţelepciune avem.

În general, ea nu acţionează în prezent, ci doar sădeşte seminţele în mintea noastră. Iar când acestea vor da roade, vom începe să vedem o altă lume.

Aceasta este ceea ce noi denumim concepţie corectă. Condiţionarea determinată de jocul karmei şi al vacuităţii.

 

Păreri greşite despre vacuitate

La ce ne referim când vorbim despre vacuitate? Există multe neînţelegeri cu privire la acest subiect. De aceea vom vorbi în continuare pe această temă.

Vacuitatea nu înseamnă :

— că lucrurile sunt spaţii goale şi negre;
— nu înseamnă că atunci când medităm, totul se evaporă şi vedem totul gol;
— nu înseamnă să ne eliminăm toate gândurile din cap şi vom fi deja în vacuitate.

Vacuitatea înseamnă că lucrurile sunt lipsite de o natură proprie de sine.

De obicei când explicăm acest lucru ne folosim de pix. Şi chiar dacă aţi mai auzit aceste explicaţii şi înainte, este bine să le auziţi de multe ori, pentru că este nevoie de mult timp până când ele vor pătrunde adânc în noi. Şi asta datorită straturilor groase de ignoranţă pe care le avem.

Ce ţin în mână? Un pix.

De unde ştiu eu că obiectul acesta este un pix? Pentru că pot scrie cu el. Este un instrument de scris.

Deci el este un pix pentru că are funcţia de a scrie.

Dar dacă va veni un câine, ce va vedea el în acest obiect? El va vedea ori o jucărie ori ceva de ros.

Întrebarea este: ce este acest obiect? Un pix sau o jucărie? Cine are dreptate? Eu sau câinele?

Dacă vom da drepturi egale câinilor, atunci nu veţi putea spune că acest obiect este un pix în sine. Pentru că dacă el ar fi fost un pix în sine, la fel şi câinele l-ar fi văzut ca instrument de scris. Dar el nu poate să vadă acest lucru ca pix, deoarece nu are noţiunea de scris în minte sau, în karma lui nu există ideea de scriere.

Atunci cine are dreptate? Nu putem spune cine are dreptate, nu este aşa?

Eu văd un pix iar câinele vede ceva de ros. Acest exemplu simplu nu face altceva decât să ne indice faptul că obiectul pe care îl ţin în mână nu este el în sine un pix. Vom spune că vacuitatea pixului este lipsa oricărei naturi proprii de sine, el este gol de a fi un pix în sine. Pixul nu deţine scrierea în el.

 

Totul apare ca o proiecție

Dacă vă întreb de unde aţi venit, o să-mi răspundeţi că aţi venit de la casele voastre. Dar dacă vom folosi noţiunea de karmă şi vacuitate, eu voi spune că sunteţi cu toţii doar o proiecţie, că aţi venit din seminţele mele karmice care au dat roade, impunându-mi să proiectez pe acest grup de molecule, pe această combinaţie de forme şi culori, figuri omeneşti. Dacă nu ar fi existat aceste proiecţii, voi nu aţi fi fost oameni în sine.

Aşa şi pixul, până când nu voi aduce cu mine conceptul de a scrie, el nu va fi un pix, pentru că nu-l voi putea proiecta ca pix.

Ce este el în sine? Este gol. Este gol de orice natură proprie de sine. Orice fiinţă care-l priveşte, va proiecta pe acest obiect ceea ce karma ei îi impune.

 

Proiecţiile ne sunt impuse de karmă

Proiecţia mi-a fost impusă. Nu voi începe să rod pixul, pentru că am karma să fiu o fiinţă umană. Câinele nu va începe să scrie, pentru că nu are karma de a fi om. Ceea ce ne indică faptul că suntem constrânşi de karmă. Datorită cărui fapt ea ne constrânge? Datorită acţiunilor mele făcute în trecut.

Proiecţia îmi este impusă de către karma mea, karmă ce este determinată cu precizie şi în mod absolut de ceea ce am făcut în trecut.

Nu există nici un pix, în afară de ceea ce eu proiectez.

Altfel fiecare creatură ar vedea în el un pix. Lucru care nu se întâmplă.

Toate acestea sunt valabile pentru orice lucru care există în viaţa noastră, fără exceptie, indiferent că este bun sau rău.

 

Nimeni nu doreşte să sufere

Ceea ce ne interesează este răul care ni se întâmplă, pentru că nu dorim să suferim. Dar constatăm că suferinţa vine singură, fără să o invităm. Noi spunem că până nu vom înţelege vacuitatea suferinţei, nu vom înţelege niciodată de unde vine ea şi nici nu vom putea schimba ceva.

Şi mai mult, chiar dacă aş avea în karma mea concepţia de scris, nu voi putea să proiectez un instrument de scris în momentul în care aş avea nevoie să scriu, dacă n-aş fi ajutat pe alţii în trecut în momentele în care ei au avut nevoie. Cred că aţi trecut prin situaţii când aţi avut nevoie să vă notaţi ceva urgent şi mina de pix s-a terminat sau nu aţi avut la îndemână ceva cu care să scrieţi.

Cu cât vom avansa mai repede spre interiorul sanctuarul înţelepciunii, proiecţiile karmice negative şi purificarea noastră se va intensifica, iar ritmul lor de apariţie va fi cu mult mai alert.

 

Vacuitatea nu înseamnă că nu există

Noi spunem că totul este gol, dar asta nu înseamnă că nu funcţionează. Cu toate că spunem că lucrurile sunt goale, nu înseamnă că ele nu există şi nu funcţionează. Această precizare în dezbaterea noastră este foarte importantă.

Faptul că lucrurile sunt goale de o existenţă proprie de sine sau de orice natură de sine, nu înseamnă că ele nu sunt active. Iar ele vor continua să existe în mod convenţional, aşa cum le ştim, dar ele sunt numai şi numai proiecţii ale karmei noastre.

 

Forța adevărului

Ceea ce intensifică înţelegerea noastră este ceea ce denumim Den Top.

Den Top

Den înseamnă adevăr în limba tibetană, el este o prescurtare a cuvântului Denpa.
Top – înseamnă forță

Împreună înseamnă forţa adevărului.  În limba engleză se mai spune actul adevărului.

Este ca şi când am jura. Se spune aşa:

Dacă este adevărat că mă folosesc de carneţel aşa cum trebuie, că meditez aşa cum trebuie şi dacă este adevărat că doresc să ajut toate fiinţele, atunci prin forţa acestui adevăr, acest lucru se va întâmpla, ea se va însănătoşi.

Iau adevărul intenţiei mele şi-l direcţionez.

Acest lucru funcţionează? Depinde de cât de multă onestitate există în ceea ce fac şi spun şi cât de mult mobilizez ceva adevărat. Ca să funcţioneze, lucrul pe care l-am mobilizat trebuie să fie adevărat. Şi dacă aşa ceva există, are o forţă care nimic nu-i va mai sta în cale.

Lama Dvora dă ca exemplu o scenă din filmul Gandhi. Acţiunea filmului se petrece în Africa de Sud, în care indienii sunt forţaţi să deţină un buletin de identitate de tip B, aşa cum aveau şi negrii. Indienii aprind un foc mare şi încep să-şi arunce buletinele în el. Gandhi pe atunci era un avocat tânăr venit cu educaţie engleză. Poliţiştii vin şi încep să-i ameninţe pe indieni. Gandhi, fiind de faţă, îşi mobilizează forţa adevărului. El înţelege că intenţia lui este de a nu face rău la nimeni ci de a face bine, adică să elimine situaţiile de discriminare împotriva oamenilor din Africa de Sud. Stând împreună cu ceilalţi indieni, îşi aruncă şi el buletinul. Un poliţist vine şi îl snopeşte din bătaie, iar Gandhi nu se opune.

Lui Gandhi nu ia fost frică, pentru că ştia ce o să i se întâmple. Ofiţerul îl avertizase de consecinţe. El şi-a mobilizat adevărul intenţiei sale pure, fiind complet determinat să stea în spatele acestui adevăr, lucru care i-a dat putere. Numai în acest fel a reuşit să elibereze India, prin forţa adevărului. Lupta de eliberare a durat aproximativ 50 de ani. Ce i-a dat putere lui Ghandi să continue? Exact această forţă a adevărului, adevărul intenţiilor sale pure şi a dreptăţii lor.

Cu cât veţi face mai multe binefaceri şi vă veţi mobiliza această forţă a adevărului în faza în care dedicaţi meditaţia cu atât această forţă va face ca meditaţia să aibă efecte.

Dacă iubiţi cu adevărat persoana asupra căruia meditaţi, mobilizaţi-vă forţa adevărului. În scripturi scrie că dacă acest adevăr este suficient de intens, până şi fluviul Gange va începe să curgă îndărăt.

În Yoga Sutra scrie:

Cine spune numai adevărul, tot ceea ce va spune se va adeveri. ”

La început Gandhi a făcut multe promisiuni şi de fiecare dată s-a ţinut de ele, până când a venit ziua când puterea adevărului s-a amplificat într-atât de mult încât ceea ce a el spus a devenit realitate. Şi numai atunci şi-a putut crea propria lui lume.

Există multă forţă în acţiunea de face lucrurile în mod corect chiar şi atunci când nu vedem imediat vreun rezultat. Mulţi dintre voi faceţi lucruri practice şi, dacă veţi continua să faceţi o perioadă de timp ceea ce este corect, fără a ţine cont de beneficiile imediate, conştiinţa voastră se va transforma şi veţi avea răspuns la toate întrebările.

Care va fi rezultatul? Veţi deveni puternici.

Cu timpul veţi înceta să mai faceţi acele lucruri numai pentru că cineva aşteaptă să le faceţi şi din ce în ce mai mult le veţi face pe cele pe care le consideraţi a fi corecte. Şi în acest fel puterea creatoare va fi în mâinile voastre, puterea de a vă realiza realitatea pe care o doriţi.

Veţi deveni forţe spirituale şi cu timpul veţi ajunge să fiţi lipsiţi de orice frică, pentru că ştiţi că faceţi ceea ce este corect. Este foarte probabil ca în scurt timp să vedeţi şi rezultate.

Vor fi situaţii când veţi evita anumite situaţii neplăcute folosindu-vă de minciuni albe. Dacă veţi evita în mod constant minciuna albă, chiar dacă între timp vă veţi mai lovi de lucruri neplăcute, puterea voastră va creşte iar în cele din urmă, fericirea se va dezvolta în interior, fericirea necondiţionată. Iar atunci veţi fi pe deplin conştienţi de lucrurile bune pe care le veţi întreprinde.

Se poate ca la început de drum să nu ştiţi care este acel lucru corect de făcut, nu înţelegeţi bine karma. Karma este greu de înţeles. Numai Buddha o poate înţelege cu adevărat. De aceea la început nu veţi ştii întotdeauna care este lucrul cel bun de făcut şi veţi face multe greşeli. Şi cu toate acestea merită încercat, chiar dacă greşiti puteţi să corectaţi, pentru că dacă nu veţi acţiona, nu veţi putea învăţa. Încet, încet, veţi greşi mai puţin şi chiar dacă se va întâmpla să nu fi făcut ceva bine şi va apare un rezultat negativ care vă pocneşte în faţă, sculaţi-vă şi mergeţi înainte.

 

Calea cea rapidă

Va veni momentul înţelepciunii în care veţi şti ce este bine de făcut, iar greşelile se vor epuiza. Între timp, chiar dacă veţi fi loviţi de rezultatele faptelor trecute, mergeţi mai departe.

Desigur că în final va trebui să ajungeţi pe calea care are suficientă forţă şi aceasta este tantra. Tantra mobilizează toate energiile din noi pentru a dezvolta compasiunea şi înţelepciunea. Bineînţeles că această cale trebuie făcută treptat, în mod corect şi sub îndrumarea Lamei. Ea este calea supremă. Pentru faptul că tantra este lucrul cel mai rapid pe care-l puteţi face pentru a ajunge la iluminare, sunt necesare multe pregătiri.

Ce fel de pregătiri?

    1. Renunţarea
    2. Compasiunea
    3. Concepţia corectă, înţelepciunea.

Acesta este procesul de maturizare spirituală, prin care trebuie să treceţi, pentru că altfel nu veţi putea reuşi în tantra. Fără aceste pregătiri nici un maestru nu vă va putea preda, pentru că veţi putea eşua, lucru care este foarte trist. Toţi profesorii doresc ca voi să reuşiţi. Tantra este uimitoare. Ea este calea cea mai rapidă ce vă va duce la iluminare pe parcursul unei singure vieţi, dacă o practicaţi aşa cum trebuie. Ea necesită multă pregătire.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.