Lectia 2a – Aci 3

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cele şase pregătiri preliminarii ale meditaţiei

În această lecţie vom discuta despre pregătirile preliminare pentru meditaţie.

Conform maestrului Kamalashila şi a tibetanilor, înainte de a ne aşeza în meditaţie va trebui să        ne pregătim.

Diferenţa dintre cei care reuşesc în practica lor şi cei a căror practică va rămâne mediocră şi plictisitoare de-a lungul anilor, stă în cât de bine au executat etapele preliminare ale  meditaţiei.

 

Sursele acestui studiu

Cartea de care ne vom folosi în acest studiu se numeşte Eliberarea din palma mâini tale sau Darul eliberării, scrisă de către Pabongka Rinpoche, cu şase sute de ani în urmă. Pabongka Rinpoche a fost unul dintre cei mai mari înţelepţi care au trăit în secolul 20. El a mai scris şi un comentariu asupra textului Lam Rim Chen Mo, care aparţine lui Je Tsongkapa.

Mersul spre iluminare este comparat cu conducerea unei maşini. Pentru ca maşina să funcţioneze, ea are nevoie de roţi, de volan, de motor, de carburator şi aşa mai departe. Ea are nevoie de toate elementele necesare, la locul potrivit şi în ordinea care trebuie. Cu toţii ştim că, dacă îi lipseşte vreo componentă, maşina nu va circula.

Acelaşi lucru se petrece şi pe calea spre iluminare. Pentru a face această cale, vor trebui parcurse în ordinea corectă toate etapele necesare. Iar dacă una dintre ele lipseşte este imposibil de ajunge la iluminare.

Dacă cineva, de exemplu, nu-şi dezvoltă generozitatea, nu va atinge iluminarea. Şi cu toate acestea, chiar şi dacă îşi dezvoltă generozitatea, acest lucru nu este suficient, pentru că trebuiesc parcurse toate etapele, dar şi în ordinea corectă. De aceea Lam Rim Chen Mo este un text extraordinar, pentru că toate aceste etape ne sunt expuse în modul cel mai clar. Pentru a scrie acest text, Je Tsongkapa s-a bazat pe miile de sutre ale lui Buddha, pe care le-a ordonat şi le-a expus atât de clar. Numai cineva care a parcurs tot drumul a putut să facă aşa ceva.

Pentru că Lam Rim Chen Mo este foarte lung, Je Tsongkapa l-a scurtat, versiunea care va fi învăţată în retreat-ul Sursa binefacerilor mele.

Pabongka Rinpoche a scris un comentariu la textul scurtat a lui Je Tsongkapa, un comentariu mai modern. De ce este mai modern? Pentru că între timp, trecuseră 500 de ani de când oamenii implementau în practica lor ceea ce scrisese Je Tsongkapa, dobândindu-se multe cunoştinte de atunci. Cu alte cuvinte se acumulase multă ştiinţă asupra a ceea ce funcţionează. Iar această ştiinţă este prezentată de Pabongka Rinpoche în Eliberarea din palma mâinii tale. În limba tibetană se spune:

Nam Drol Lak Chang

Această carte, a fost tradusă în limba engleză şi are trei trei volume. Unul dintre traducătorii acestei cărţi este Lama Art, care a primit învăţăturile de la Ken Rinpoche. Ken Rinpoche şi-a dedicat întreaga lui viaţă pentru traducerea acestei cărţi. El a sosit în Statele Unite la vârsta de 52 de ani, neştiind limba engleză. El a scris de asemenea şi un comentariu asupra acestei cărţi.

 

1. Prima pregătire preliminară – a curăţa şi ordona camera.

Nekang chi dand ten dram

Nekang           = camera,
Chi                    = a face curat,
Dang                = şi,
Ten dram       = a aranja altarul,

Prima practică preliminară este crearea unui spaţiu curat şi sfânt precum  şi aranjarea mesei de ofrande.

Deci înainte de a ne aşeza pentru a medita, va trebui să ne găsim un loc retras.

Camera în care se va medita va trebui curăţată, chiar şi în cazul, când ea este deja curată. Vom şterge praful, aranjăm, măturăm. Toate acestea reprezintă un act fizic.

Camera în care faceţi meditaţie este o reflecţie a minţii voastre. Iar dacă vreţi să ştiţi ce se petrece în mintea voastră uitaţi-vă în ce stare se află camera. Majoritatea dintre noi nu cunosc acest fapt, ori dacă îl ştiu neagă. Dacă veţi întâlni pe cineva care vă va spune că la el este totul în ordine, priviţi-i camera în care locuieşte. Şi dacă veţi găsi dezordine, asta înseamnă că nimic nu este în regulă.

Atunci când dereticăm prin cameră, ne purificăm de fapt mintea. Orice act de curăţare este o purificare a minţii. Şi dacă dorim cu adevărat să ne purificăm mintea, va trebui să curaţăm mediul nostru înconjurător, cadrul fizic în care vom practica.

Acesta este doar un aspect al actului de curăţare al camerei, acelaşi ca al relaţiei dintre minte şi mediul înconjurător.

Al doilea aspect al actului de curăţare este aranjarea camerei.

Bineînţeles, scopul nostru este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în grădina raiului şi nu de a deveni practicanţi calificaţi ai meditaţiei. Şi cu toate acestea, este nevoie de pregătire specială în domeniul meditaţiei.

Cum vom ajunge în paradis? Pentru asta este nevoie să sădim seminţele necesare care să ne creeze paradisul. Aşa cum din sămânța mărului va ieşi un măr, aşa va ieşi şi paradisul din sămânţa paradisului.

Actul de ordonare a camerei de meditaţie, a locului sfânt în care veţi lucra cu mintea voastră, este exact actul care plantează acele seminţe care vă vor crea paradisul vostru, mandala voastră, acea lume pură în care vă veţi găsi dacă veţi face această practică până la capăt.

Un alt aspect este de a face curat în temple sau în locurile unde alţii meditează sau a aranja locul unde se practică sau de a-l decora. În literatura budistă se spune că este o mare binecuvântare în a curaţa şi pregăti locul de meditaţie, acest fapt acumulează o karmă minunată. Se spune că Buddha i-ar fi dat unui călugăr sărac mintal sarcina de a mătura templul, iar pentru că acesta a făcut ceea ce i s-a cerut, a ajuns Arhat. A ajuns la Nirvana prin faptul că a măturat.

     – În afară de asta, veţi merge la retreat îndelungat, pentru că nu se poate avansa altfel. Nu există nici o şansă ca retragerea să reuşească, dacă camera în care se practică este în dezordine sau murdară. Într-un retreat lung, în fiecare dimineaţă se dedică destul de mult timp pentru îndepărtarea lumânărilor arse, a scrumului lăsat de beţişoarele parfumate, pentru a reîmprospăta florile, a ordona altarul. Se dă foarte multă importanţă aranjamentului altarului.

    – Un alt aspect este curăţarea energetică a camerei. În retreat se acordă foarte mult timp pentru acest lucru şi asta pentru că mintea devine foarte sensibilă, rafinată şi subtilă. Dacă în cameră va exista vreo energie negativă, ea va interfera şi va dăuna practicii. De aceea, înaintea intrării în retreat, se fac ritualuri speciale de purificare a energiei locului de practică.

    – Este de dorit un loc permanent pentru practică, deoarece meditaţia crează obiceiuri. Dacă aveţi acelaşi loc şi aceeași oră în care meditaţi, vă veţi crea obiceiul în care, atunci când veţi vedea perna de meditaţie, veţi dori să stați şi să practicaţi.

Este exact ca şi atunci cand v-aţi obişnuit să luaţi prânzul la o anumită oră. Să spunem, că faceţi o călătorie în Australia, care este aproximativ cu zece ore diferenţă de timpul vostru local. La ora 10:00 seara începe să vă apuce foamea, şi asta pentru că ora coincide cu ora voastră obişnuită de prânz.

Ceea ce dorim, este să ne obişnuim cu un loc anume, să practicăm la o anumită oră, să ne obişnuim cu altarul, adică să devenim dependenţi de acele obiceiuri care să ne facă să progresăm.

– Un alt aspect, este sfinţenia locului în care se meditează. Practica de meditaţie care se face pentru a ne deschide inima, de a scoate din suferinţă toate fiinţele, este o practică sfântă. Locul va fi impregnat de energii înalte şi există oameni care pot să simtă asta.

 

2. A doua pregătire preliminară: ofranda

Chupa

Chupa înseamnă ofrandă, adică a dărui o ofrandă.

 

De ce se dăruiesc ofrande?

Am discutat despre actul de a curaţa camera şi de a aranja masa pentru ofrande. Pe masa de altar sunt aşezate fotografii ale Lamei, statueta lui Buddha, flori, prăjiturele, opt boluri şi aşa mai departe.

Poate oare statuia să miroasă florile sau să mănânce prăjiturele? Bineînţeles că nu, nimeni nu crede aşa ceva. Atunci de ce facem toate aceste lucruri? Toate acestea sunt făcute din mai multe motive.

Unul dintre motive este karma. De exemplu, cauza karmică a abundenţei, este de a oferi ofrande. După cum am văzut, un sens al cuvântului karma este de a face fapta sau fapte. Karma, înseamnă amprentele pe care le purtăm cu noi în conştiinţă, care sunt rezultat al faptelor pe care le-am făcut, al vorbelor pe care le-am spus şi al gândurilor pe care le-am gândit. Toate aceste amprente strânse acumulează energie, iar când vor da rezultate, acestea ne vor crea lumea în care vom trăi. Realitatea existentă este doar o manifestare karmică sau un rezultat a ceea ce am făcut în trecut.

 

Cui oferim ofrande?

Bineînţeles că nu oferim ofrande unor statui sau unor poze. Statuile şi pozele sunt doar reprezentări ale fiinţelor care au ajuns la iluminare. Şi cu toate că nici măcar nu le-am întâlnit, le dăruim ofrande. Întrebarea este de ce nu le-am întâlnit? Răspunsul este că mintea noastră nu este suficient de pură.

Lama Dvora povesteşte că a luat parte la învăţăturile lui Geshe Lotar pe care acesta, le-a susţinut în New York, pe tema serviciului făcut Lamei şi cum este să fii lângă un Lama.

Geshe Lotar este călugăr tibetan, intrat de mic copil în mănăstirea Sera May, aceeaşi mănăstire din care a provenit şi Ken Rinpoche. Ken Rinpoche a fost ca un tată spiritual pentru copilul Geshe Lotar, iar când acesta s-a făcut mai mare, Ken Rinpoche a devenit Lama lui. Deci Geshe Lotar a fost discipolul lui Ken Rinpoche. Toata viaţa lui, de la vârsta de şase ani a fost în serviciul Lamei lui. Un serviciu perfect. El este exemplu de cum să fi cu un Lama. În perioada invaziei chineze în Tibet, Geshe Lotar şi-a riscat de câteva ori viaţa pentru a-l salva pe Ken Rinpoche.

Geshe Lotar, pentru a-şi urma Lama în Statele Unite, a făcut cerere de a obţine green card şi a reuşit, dar Ken Rinpoche îi ceru să se întoarcă la Sera May. Dacă Lama a spus că trebuie să se întoarcă, Geshe Lotar s-a întors la mănăstire în profida faptului că avea drept de imigrare.

Lama Dvora povesteşte că după multe rugăminţi a reuşit să primească înregistarea conferinţei. Geshe Lotar nu a permis să fie puse învăţăturile pe internet, iar la întrebarea de ce nu este de acord, spuse următoarele: “chiar în timpul lui Buddha, oamenii nu i-au înţeles învăţăturile şi mai mult, l-au defăimat. Desigur, că mulţi vor fi cei care vor înţelege greşit această învăţătură despre devotamentul faţă de Lama şi vor spune: Ah, asta este sectă!”

Geshe Lotar spunea : „Cu toţii dorim să fim Buddha. Cu toţii dorim să-l întâlnim pe Buddha. De ce nu-l întâlnim? Şi dacă l-aţi întâlni, l-aţi şi recunoaşte? Şi dacă ar apare ca yogin murdar şi descălțat, şi atunci l-ați recunoaşte? De unde ştiţi că nu l-aţi întâlnit?”

Aceaşi întrebare se pune şi despre fiinţele iluminate. Cum ştim că nu există fiinţe iluminate? Nu ştim. De aceea avem îndoieli, pentru că nu le-am întâlnit, dar asta nu înseamnă că ele nu există, ci pentru că mintea noastră nu este suficient de pură.

Toate fiinţele de lumină încearcă tot timpul să ajungă la noi și să ne ajute, dar datorită straturilor de ignoranţă care ne înconjoară, nu le putem percepe, nu le putem distinge. Şi acesta este şi motivul pentru care avem îndoieli în ceea ce priveşte existenţa lor.

Aceste îndoieli sunt foarte distrugătoare, pentru că dacă nu suntem siguri că aceste fiinţe există cu adevărat,  practica pe care o facem, practica care ne va conduce spre ele nu va fi puternică şi nici nu ne vom implica în totalitate în ea.

A depune ofrande pe altar este antidot la îndoielile pe care le avem.

 

Ce oferim?

Pe masa altarului se pun şapte boluri. Ele, de fapt vin din tradiţia indiană, şi exprimă modul în care era întâmpinat oaspetele într-o casă.

    1. Mai întâi i se oferea apă de băut. Deci primul bol reprezintă apa de băut.
    2. După care i se spălau picioarele, pentru că oamenii mergeau desculţi prin praf. Deci apă pentru picioare.
    3. Apoi oaspetelui i se ofera flori. Deci al treilea bol reprezintă florile.
    4. Al patrulea bol reprezintă beţisorul parfumat.
    5. Al cincelea bol reprezintă ofranda luminii.
    6. Al şaselea bol – uleiuri parfumate pentru ungerea corpului. Obiceiul era ca musafirul să fie masat pe piept cu uleiuri plăcut mirositoare.
    7. Al şaptelea reprezintă mâncarea. După ce oaspetele se relaxa, i se oferea o masă bună, gustoasă şi aranjată estetic.
    8. Bolul al optulea reprezintă muzica. Câteodată în locul bolului cu apă se pune un clopoţel sau disc.

Toate acestea sunt doar reprezentări ale ofrandelor pe care le dăruim. Cui le dăruim? Le dăruim fiinţelor de lumină ca să vină să ne ajute în meditaţie. Este modul în care le tentăm să vină la noi, “le mituim”. Cu cât vom pătrunde mai adânc în acest obicei minunat, cu atât vom şti să-l preţuim mai mult. La început vom face toate acestea în mod mecanic, dar cu timpul veţi vedea ce energie frumoasă se va crea în cameră.

 

Karma ce sprijină practica

Pentru a reuşi în meditaţie avem nevoie de multă energie pozitivă, de multe acte de binefaceri. În caz contrar, vor apare piedici:

– ori mintea va fi distrasă,

– ori vor apărea obstacole financiare,

– sau nu vom avea timp să medităm pentru că suntem nevoiţi să muncim,

– sau vecinii fac zgomot,

– sau avem probleme de sănătate care nu ne permit să practicam.

Pot apare nenumarate obstacole în calea meditaţiei, sub toate formele posibile, şi de aceea este nevoie să acumulăm multă energie pozitivă pentru a le evita.

Vom discuta puţin mai tarziu despre acest subiect.

 

Cum oferim?

Conform tradiţiei budiste, bolurile se asează în linie dreaptă, cu o mică distanţă între ele. Acest fapt semnifică dorinţa noastră de a fi cât mai apropiaţi de profesor. De aceea este bine ca în timp ce aranjăm bolurile să ne gândim la relaţia noastră de apropriere faţă de el. Aceste gânduri, această dorinţă de a fi cât mai aproape de un profesor, crează karma care ne va aduce profesorul spiritual de care avem nevoie în această viaţă.

 

Sfințirea ofrandei

Pe masa de altar se pune şi o reprezentare a lui Buddha. Nu neapărat al istoricului Buddha Shakyamuni. Sensul de Buddha este de fiinţă trezită, iluminată.

Obiectele care se pun pe masa de ofrande reprezintă:

– faptele curate
– vorba pură
– gândurile pure ale fiinţei iluminate, lucruri pe care şi noi le dorim. De aceea va trebui    să le purificăm.

Să spunem că vrem să oferim mâncare, dar nu vrem să punem pe altar mâncare obișnuită, de aceea va trebui să o purificăm. Orice lucru care se află pe altar nu mai este ceva firesc, ci are semnificaţii sacre.

 

Purificarea obiectelor de pe altar se face cu ajutorul mantrei:

Om Ah Hung

 

Om      = simbolizează faptele pure a lui Buddha,
Ah       = vorba pură a lui Buddha,
Hung   = mintea pură a lui Buddha, care are înţelepciunea perfectă.

Deci când aşezaţi mâncarea pe masă spuneţi: Om Ah Hung, şi mâncarea voastră va deveni hrană zeiască.

Fiinţele iluminate gustă din ofrande? Da, dar ele nu le mănâncă ci iau doar  esenţa lor. Pentru că ele sunt cu noi tot timpul, ştiu bine ceea ce facem, şi asta pentru că sunt atotştiutoare.

 

Ce vom face cu ofrandele după practică?

Dimineaţa se aranjează altarul. Seara înainte de a merge la culcare, vom vărsa apa din boluri şi vom oferi ofrandele, vietăţilor de afară.

 -Apa din boluri se va pune la flori. În nici un caz nu se varsă apa în chiuvetă sau în canal. Uscăm bolurile, le punem puţin peste beţisorul parfumat care fumegă şi le asezăm pe masă cu gura în jos.

 -Mâncarea sfinţită o vom pune afară, într-un loc unde ştim că pot veni vietăți care să o mănânce. Ea se poate oferi de asemenea spiritelor flămânde. Ea nu se va arunca la gunoi, pentru că este sfinţită. Imaginaţi-vă că aranjaţi masa pentru toate vieţuitoarele şi le poftiţi să vină să se hrănească din bucatele pregătite. Ele vă aud. Puteţi pofti la masă şi spiritele flămânde ( preta), sunând din clopoţel. Puteţi aprinde şi un beţisor parfumat, pentru că ele sunt atrase de foc.

 – Nu este bine să mâncaţi din ofranda pe care aţi pregătit-o, pentru că altfel este ca şi când aţi fi pregătit-o pentru voi înșivă, puteţi să o oferiţi prietenilor voştri. Actul de dăruire trebuie să fie lipsit de orice interes personal.

 

3. Poziţia în meditaţie, refugiul şi generarea Bodhicittei.

A treia pregătire preliminară este poziţia corpului în meditaţie. Vom avea o lecţie întreagă dedicată numai acestui subiect.

În general, se recomandă poziţia lotusului sau jumătate de lotus. Cine nu poate, poate să stea aşezat, ori cu picioarele încrucişate, ori pe scaun.

Lucrul cel mai important în toate poziţiile de meditaţie, este ca spatele să fie drept. În fazele avansate ale practicii, atunci când prana începe să treacă prin canalul central, spatele se va îndrepta automat.

După ce ne-am asezat în poziţia corectă, vom merge la refugiu şi ne vom genera bodhicitta. În limba tibetană se spune:

Kyamdro semkye

Kyamdro    = a merge la refugiu
Semkye       = generarea bodhicittei.

Această etapa cuprinde refugiul şi generarea bodhicittei.

 

Refugiul

În general, refugiul înseamnă a ne refugia în lucruri spirituale şi nu în cele materiale. Refugiul în înţelepciune, în compasiunea care se va crea în inima noastră când vom deveni Buddha. Vom spune: mă voi încrede doar în lucrurile spirituale şi nu în lucrurile materiale, bani, reputaţie , după care fug toata ziua. Toate acestea le voi pierde intr-o buna zi.,,

Pentru un practicant spiritual, lucrurile materiale nu contează, ci doar în măsura în care acestea îi susţin practica. În cazul în care avem nevoie de mâncare, de bani sau de o casă pentru a putea practica, atunci ele sunt cu adevărat importante.

 

Motivaţia pură şi bodhicitta

După refugiu, vom începe să ne generăm bodhicitta şi motivaţia pură.

Trebuie să fie foarte clar, că nu practicăm pentru scopuri lumesti, pentru plăcerile vieţii, ci pentru a ieşi din suferinţă şi odată cu noi, să iasă şi toţi ceilalţi. Practica pe care o facem este de transforma lumea suferindă. Noi nu practicăm ca să murim. De aceea practica trebuie să fie cât mai pură, iar puritatea ei constă în dorinţa de a eradica cu desăvârșire orice formă de suferinţă, şi a noastră şi a celorlalţi. Aceasta este motivaţia Bodhicittei.

Rugaţi-vă să reuşiţi în practica voastră astfel încât să puteți să-i ajutaţi pe ceilalţi la un nivel cu mult mai profund, iar toate forţele universului se vor angaja să vă sprijine întru totul. Toate forţele universului vă vor sprijini dacă motivaţia voastră este pură. Dacă ea nu este pură, puteţi sta şi 1000 de ani pe perna de meditaţie şi nimic nu se va întâmpla.

În actul de refugiere în lumea spirituală există şi o doză de frică. Cui nu îi este frică înseamnă că nu ştie ce-l asteaptă. Bineînţeles că scopul nu este de a speria oamenii ci mai degrabă de a-i impulsiona să iasă din suferinţă, pentru că dacă nu vor face nimic, suferinţa va veni cu siguranţă.

Sunt destui care spun: mie nu mi-e frică de moarte!. Cui nu îi este frică nici nu va veni la curs. Alţii spun: Ok, am auzit, am încă timp! Adevărul este că nu ştim când ne va surprinde moartea. Iar dacă ea va veni când încă nu suntem pregătiţi, nu vom deţine controlul asupra a ceea ce se va întâmpla în continuare. Iar tristul adevăr este că avem buzunarele pline de karmă negativă, pentru că suntem egoişti, pentru că suntem preocupaţi în permanenţă de noi înşine. Aceste karme generează numai suferinţă, nu ştim să fim fericiţi şi nici cum să creăm fericirea. Acesta este şi motivul pentru care nu suntem iluminaţi.

 

Semnificaţia şi importanţa diferitelor elemente

Toate învăţăturile pe care le auzim sunt străine de cultura în care am crescut.

Lama Dvora povesteşte că atunci când s-a dus prima oară la Ken Rinpoche, camera în care Ken Rinpoche conducea ceremoniile budiste, era plină de statui ale lui Buddha, pereţii erau decoraţi cu Thangka aurite, oamenii se prosternau , se aruncau cu orez. Când Lama Dvora a văzut toate acestea, i s-au părut atât de străine încât a ieşit repede afară.

Toate învăţăturile, fără nici o excepţie au fost transmise de către maeştri iluminaţi pentru a ne aduce la iluminare. Singurul scop din agenda lui Buddha a fost acela de a ne scoate din suferinţă. Buddha nu a fost interesat să promoveze nici o doctrină, ci singura lui dorinţă a fost să ne aducă la iluminare.

Multe dintre subiectele prezentate în aceste studii, nu putem înţelege adevăratul lor sens pentru că încă nu suntem iluminaţi, de aceea este bine să le punem deoparte, să le punem pe un raft imaginar şi să revenim mai târziu asupra lor. Dar în nici un caz să nu le subestimaţi sau să le desconsideraţi.

Va veni ziua când veţi înţelege totul, când veţi intra în Mandala, unde nimic nu mai este obişnuit sau trivial.

Toate practicile pe care le facem, toate învăţăturile, toate ceremoniile, toate prosternările se bazează pe înţelegerea karmei, a vacuităţii şi a fiinţelor iluminate.

Pentru ca practica noastră să reuşească, va trebui să mobilizăm toate elementele legate de corp, vorbă si minte:

    – reprezentarea fizică,

    – reprezentarea din gândul nostru,

    – reprezentarea din binecuvântarea sau refugiul pe care le spunem.

Atunci când suntem plecaţi în excursie nu este nevoie să luăm toate bolurile după noi, ci este suficient să avem o statuetă mică a lui Buddha şi o floare, lucruri care reprezintă toate elementele de care avem nevoie pentru a practica.

 

A crea o lume pură

Mandala este un cuvânt în limba sanscrită, ceea ce înseamnă disc.

În limba tibetană se spune:

Kyilnkor

Mandala reprezintă lumea perfectă în care trăiesc fiinţele iluminate. Este paradisul tantric la care dorim să ajungem. Există tot felul de Mandala, pictate sau făcute din nisip.

Unde se află această Mandala? Mandala va fi locul în care vom trăi când ne vom ilumina. Ea va fi tot atât de reală pentru noi precum este reală camera în care ne aflăm. Mintea noastră umană percepe locul în care ne aflăm ca fiind o cameră în care trăiesc oameni, dar când mintea se va purifica va percepe acelaşi loc ca fiind Mandala. Această cameră este reală pentru mintea care este în prezent, într-o anumită stare, dar când ea va trece prin procesul de purificare, lumea va fi cu totul alta. Lumea care ne înconjoară este doar o proiecţie care vine din mintea noastră. Totul este gol de orice natură, totul este doar o proiecţie. Vom proiecta Mandala dacă vom avea seminţele necesare pentru a o proiecta şi numai atunci vom fi în ea.

Acelaşi lucru se petrece şi cu infernul. Dacă omul va proiecta infernul, atunci va fi în infern. El poate fi aici, chiar acum.

Tibetanii îl consideră pe Dalai Lama ca fiind materializarea lui Avalokitesvara, Buddha compasiunii. De ce noi îl vedem ca fiind un om bătrân? Ceea ce noi vedem şi ceea ce el percepe, sunt două lucruri total diferite. Nu avem nici cea mai mică idee de felul în care se vede pe el însuşi, pentru că totul este doar o proiecţie.

Şi pentru asta, trebuie înțeleasă bine vacuitatea, trebuie înţeles faptul că tot ceea ce experimentăm este complet subiectiv, este doar o proiecţie din mintea noastră impusă de către karma ce s-a acumulat în urma comportamentului nostru faţă de ceilalţi.

O persoană care a făcut multe binefaceri  şi roadele lor s-au materializat, ceea ce el vede şi ceea ce eu văd sunt două lucruri complet distincte. Este exact aceeaşi situaţie despre care am mai vorbit, atunci când unii mă percep într-un fel şi alţii în altul iar cu cât ne vom apropia mai mult de iluminare, veţi începe să vedeţi fiinţele cum strălucesc.

Toate aceste lucruri se potrivesc cu povestea despre Isus. Când Isus a început să meargă pe apă, au fost unii care l-au văzut şi alţii care nu. Ei încă nu puteau merge pe apă, dar îl văd pe cineva care merge pe apă, când erau foarte aproape de El. Unii, cu toate că s-au aflat în momentul evenimentului, exact în cele două minute în care Isus a mers pe apă s-au uitat în altă direcţie şi nu au văzut minunea. Şi au fost alţii care nu au avut karma să fie prin preajma locului când s-a petrecut minunea.

 

A da forţă meditaţiei

Suntem încă la practica 3 legată de poziţia corpului, practica în care au fost introduse Bodhicitta şi refugiul. După ce ne-am aşezat pe perna de meditaţie, se va merge le refugiu şi se va genera Bodhicitta.  Ce se va întâmpla dacă nu vom face toate acestea? Mintea noastră obişnuită, plină de ignoranţă, preocupată permanent de ce avem nevoie, preia controlul. Este acea minte cu care suntem atât de obişnuiţi şi care ne va duce în mormânt. Dacă nu vom face nimic, este tot cea ce ne aşteaptă.

De aceea, va trebui să ne creem în mod conştient şi deliberat un alt mediu, unul pur.

Vom spune: „acum voi practica pentru a putea ajuta orice fiinţă, voi practica pentru ca să nu mă mai preocupe persoana mea, ci să mă îngrijesc să-i scot pe toţi ceilalţi din suferinţă”. Numai în acest context trebuie practicat.

Aceste intenţii dau multă forţă meditaţiei, pentru că în loc să mă preocup de mine însumi sau să-mi liniştesc mintea, mobilizez puterea tuturor, mobilizez energia întregului univers. Rezultatele unei asemenea practici nu vor întârzia să apară.

 

4. Câmpul de binefaceri/merite

Pentru că dorim să intensificăm energia meditaţiei, vom vizualiza ceea ce noi denumim: Câmpul de binefaceri.

Tsok Shing

sok      = adunare sau grupare,
Shing   = câmp

Tsok Shing înseamnă adunarea fiinţelor iluminate sau grupul de fiinţe iluminate.

 

În posterul de pe pagina următoare:                                                                                 

În centrul se află Lama, învăţătorul care ne învaţă, care are puterea de a ne influenţa, în faţa căruia ne deschidem inima noastră şi care ne ajută să progresăm. El este învăţătorul inimii noastre.

În acest poster, este desenat în centru Je Tsongkapa cu pălăria galbenă specifică liniei Gelugkpa. Deasupra lui se află rânduri de mari Lama care simbolizează linia de maeştri. Ei sunt învăţătorii lui Je Tsongkapa, după ei  învăţătorii lor şi aşa mai departe până la îngeri.Toţi aceştia sunt cei care au adus Dharma la Lama mea, iar prin ea a ajuns la mine.

În partea stângă a Lamei se află o altă grupă de maeştri, denumită Linia de înţelepciune. Aceştia sunt  marii înţelepţi care ne-au transmis învăţăturile despre vacuitate. În această grupă se află Manjushri, Arya Nagarjuna şi maestrul Vasubandhu. Toţi aceşti maeştri au transmis toată cunoaşterea despre vacuitate şi înţelepciune.

În partea cealaltă, se află linia de maeştri denumită Linia de acţiuni extinse. Aceasta este linia de Bodhisattva, care începe de la Avalokiteshvara , apoi maestrul Shantideva, toţi înţelepţii care au transmis învăţăturile despre Bodhicitta. Învăţături despre altruism şi despre aspiraţia de eliberare a tuturor fiinţelor din suferinţă.

Am mai discutat despre importanţa îmbinării înţelepciunii cu Bodhicitta, spre a ajunge la iluminare.

Sub Je Tsongkapa se află rânduri cu diverşi îngeri tantrici, care ne vor ajuta, după ce vom intra în tantra, să ajungem la iluminare.

Mai jos sunt reprezentaţi rânduri cu Arhat şi rânduri cu Arya. Iar mai jos este reprezentată sangha, cei care au perceput vacuitatea în mod direct şi care pot să ne înveţe şi să ne îndrume pe cale. Nu toţi cei care sunt în acest tablou sunt iluminaţi dar sunt foarte aproape.

 

Lama noastra reprezintă întregul câmp de binefaceri

Personajul cel mai important din acest câmp de binefaceri este Lama noastră, pentru că toată înţelepciunea fiecărei linii de maeştrii se scurge prin Lama şi este dirijată spre noi. De aceea se spune că Lama noastră este cea mai importantă figură din tot tabloul, pentru că ea ne va conduce spre iluminare.

Fără Lama, nu se poate ajunge la iluminare. În toate scripturile se accentuează faptul că Lama este mai presus de orice Buddha şi de orice alt înger, deoarece numai acesta mă va duce la iluminare. Pentru mine, el este cel mai important.

Deoarece tabloul este plin de figuri, nu ne putem imagina în minte totul, de aceea există o versiune mai scurtă a câmpului de binefaceri, şi aceea de a o vizualiza numai pe Lama. El reprezintă înţelepciunea tuturor maeştrilor şi toate învăţăturile lor vin prin el.

Bineînţeles că la început este greu să vizualizăm chiar şi pe Lama, de aceea este bine să începem cu silueta lui şi încet încet să completăm şi alte detalii.

În toată literatura budistă se subliniază faptul că Lama pentru noi este însuşi Buddha. El acţionează exact ca Buddha şi ne învaţă ceea ce avem nevoie pentru a ajunge la iluminare. Şi dacă el ne învaţă ceea ce ne aduce spre iluminare – atunci poate că într-adevăr el este Buddha. Cine mă învaţă astfel de lucruri? Şi dacă nu-l putem încă vedea pe Lama, Buddha, asta nu înseamnă că el nu este Buddha.

A ne antrena de a-l vedea pe Lama ca pe un sfânt, este o parte a practicii spirituale, iar dacă vom practica şi vom reuşi în ea, acest lucru ne va mări toate şansele să ajungem la realizări spirituale.

După cum am mai spus, este greu să vizualizăm întregul câmp de binefaceri, de aceea este bine să începeţi cu imaginea Lamei. Nu încercaţi să vă imaginaţi pe cineva faţă de care nu aveţi prea multe sentimente, pentru că meditaţia nu va avea forţa necesară. Vizualizaţi persoana pe care o îndrăgiţi, persoana care vă stârneşte emoţii înalte şi profunde.

 

5. Şapte paşi preliminari

A cincea dintre cele şase pregătiri preliminare, se numeşte şapte paşi preliminari. Vom vorbi mai pe larg în partea a doua a lecţiei nr. 2 despre aceşti paşi. Ei sunt următorii:

      1. Prosternarea. După ce ne-am invitat învăţătorul, ne vom prosterna la picioarele lui, vom face o prosternare mentală. Atunci când ne prosternăm mintal înseamnă a admira însuşirile sublime ale Lamei, compasiunea şi înţelepciunea lui Buddha. Admirăm lucrurile pe care şi noi dorim să le dezvoltăm.
      2. Dăruirea de ofrande.
      3. Confesiunea sau spovedania.
      4. Bucuria pentru faptele bune pe care le-am făcut şi bucuria pentru binefacerile făcute de Lama.
      5. Rugămintea pe care o facem Lamei să ne transmită învăţături.

De ce trebuie să-l rugăm pe Lama, pentru că el oricum moare din dorinţa de a ne învăţa? A cere Lamei, plantează seminţele care vor avea ca rezultat învăţăturile înalte. Dacă nu vom cere, nu vom primi. Nu este suficient ca Lama să dorească a ne preda şi noi trebuie să fim pregătiţi pentru asta. Cu toate că toţi Buddha doresc enorm să ne înveţe, ei nu vor veni la noi dacă nu-i rugăm. Numai rugămintea noastră îi va face să coboare la noi. Deci, va trebui să le cerem mereu. Altfel, Buddha ne va vorbi, vorbi, vorbi, iar noi nu-l vom putea auzi.

 

6. Cerinţa, adică a cere Lamei să rămână cu noi.

De ce trebuie să-i cerem Lamei să rămână cu noi? Dacă cineva nu doreşte, nu se roagă şi nu cere  – Lama va pleca. Karma Lamei este lunecoasă, pentru că este practic imposibil să se ajungă la iluminare fără Lama.

– A întâlni un Lama este extrem de rar,

– chiar şi după ce ne-am găsit un Lama, a rămâne lângă el este de asemenea, extrem de rar,

 – mai mult, ca el să rămână lângă noi şi să nu i se întâmple nimic şi nouă să nu ni se întâmple nimic, este ceva excepţional.

Unul dintre cele mai grave lucruri care ni se pot întâmpla este să ne pierdem interesul faţă de Lama.

Lama poate fi aici cu noi, arzând de dorinţa de a ne învăța, iar noi îl coborâm din ceruri pe pământ, făcându-l un om simplu, plin de defecte. Cu alte cuvinte ne-am pierdut Lama. Este cel mai frecvent mod de a pierde un Lama.

Ce ne aduce la acest fapt?

– comportament nerespectuos faţă de Lama,

– a nu-i cere să rămână,

– a ne concentra pe imperfecţiunile pe care le vedem la el,

– a crede că defectele sunt numai ale lui. În felul acesta, l-am pierdut garantat,

– a îndepărta pe alţii de Lama lor, lucru care deja ne asigură că ne vom îndepărta noi înşine de Lama noastră. Karma de a îndepărta oamenii de un Lama, este una dintre cele mai grave,

– a-l critica, a-l deprecia,

-să-i determinăm pe alţii de a se îndoi de Lama lor, fapt care mă va determina să mă îndoiesc de propria mea Lama. Iar dacă vom facem aşa ceva, totul s-a terminat, ne-am blocat calea spre iluminare.

După cum constatăm, responsabilitatea aparţine în întregime elevului.

Dacă elevul este plin de compasiune şi va dori să ajungă la iluminare pentru întreaga creaţie, va practica cum să fie lângă un Lama, cum să aducă un Lama şi îl va ruga pe Lama să vină la el.

 

7. Dedicarea – pas în care dedicăm fructele practicii noastre, pentru a ajunge la iluminare pentru întreaga creaţie.

 

6. A şasea pregătire – a ruga lama să ne binecuvânteze.

Ne-am întors la a şasea pregătire preliminară,

Solwa’n Dep

 

 sau

 

Sol’n Dep

ceea ce înseamnă a-l ruga pe Lama să ne dea binecuvântarea lui.

Jin Lab

Jin Lab înseamnă binecuvântare.

 

Ce înseamnă binecuvântare?

A primi binecuvântarea de la Lama, înseamnă a ne dezvolta calităţile spirituale. A cere Lamei să ne ajute să facem schimbări în mintea noastră, pentru a putea  dobândi calităţi spirituale pe care nu le avem încă sau să putem să le dezvoltăm pe acelea pe care le avem deja care nu sunt suficient de evoluate. Cum ar fi:

 – compasiunea

 – iubirea,

 – înţelepciunea,

 – dezvoltarea renunţării,

 – generarea Bodhicittei,

 – sau dezvoltarea aversiunii faţă de lucrurile materiale. Fără avesiunea  faţă de lucrurile lumeşti, este imposibil de ajuns la iluminare. Ele sunt ca şi greutăţile legate de picioare care ne vor scufunda şi îneca în lumea samsarică.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.