Lecția 2 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, partea întâi, lecția 2a

      Tipurile de moralitate

    Să revenim asupra tipurilor de moralitate, deoarece acestea sunt o introducere importantă în cursului nostru.

  1. 1. Moralitatea de a evita rănirea celorlalți.

 

Chu – faptă, act.
    Nye –  a lovi, a răni, a păcătui.
    Nyechu înseamnă faptă rea, faptă negativă, faptă care rănește.
    Dompa – jurăminte.
    Tsultrim – moralitate.

    Deci, Nyechu dompay tsultrim înseamnă moralitatea sau jurămintele de a evita rănirea celorlalți sau moralitatea care ne înfrânează de la fapte rele.

    Acesta este primul nivel de moralitate. El este subiectul cursului 9. 

   
    Cele zece jurăminte de eliberare personală

    Avem cele zece precepte de eliberare personală.

    În cursul 9 sunt specificate cele cinci precepte pentru cei care nu sunt călugări. Le voi enumera pe scurt:

  1. A nu omorî nicio ființă sau fătul uman.
      2. A nu fura nimic,
        3. A nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale,
        4. A nu comite adulter,
        5. A nu folosi substanțe care produc dependențe.

 Cele zece reguli includ cele cinci cu excepția jurământului legat de substanțe care produc dependențe. 

    Avem trei precepte legate de corp:

  1. A nu ucide,
      2. A nu fura,
        3. A nu comite adulter.

    Patru precepte sunt legate vorbire:

  1. A nu minți. Dacă în cele cinci apare preceptul a nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale, aici sunt incluse orice fel de minciună, în sensul de a lăsa intenționat o impresie greșită.
      5. A nu dezbina. În acest precept intră orice fel de vorbire sau comportament care despart/dezbină oamenii, care îndepărtează/separă oamenii unii de alții.
        6. A vorbi dur, necuviincios, aspru. În acest precept, intră și cazurile în care nu neapărat se țipă sau se înjură. Unii sunt experți în a vorbi foarte calm, dar dur când vor să scape de tine. În America când cineva vrea ca să scape de noi, spune: „să aveți o zi bună”.
        7. A vorbi fără sens, inutil. Aceasta este una dintre bolile rele. Cu toții sporovăim, stăm la taifas. Care este problema cu vorba inutilă?

    – ne irosim viața, ne irosim timpul. Timpul nostru este limitat în această viață. Clipele ne sunt numărate. Avem multă muncă spirituală de făcut pentru a ieși din valea plângerii, și de aceea discuțiile fără rost ne irosesc timpul.

    – dar mai rău de atât, este că dacă ne petrecem timpul în activități derizorii, vom începe să ne simțim lipsiți de însemnătate, fără valoare. Și pe măsură ce începem să ne simțim așa, ne vom pierde încrederea că putem ajunge la iluminare. Ne pierdem siguranța de sine. Iar dacă ne-am pierdut siguranța de sine, nu vom mai putea ajunge la iluminare deoarece nu ne mai facem treaba.

    Fiecare dintre noi poate ajunge la iluminare! Arya care a perceput vacuitatea, vede clar această strălucire care este în fiecare dintre noi. Și dacă ne-am pierdut încrederea, atunci vom fi sortiți să suferim pentru mult timp. Deci este foarte important să ne consolidăm încrederea.

    – Dacă ne consolidăm încrederea de sine, vom face mult bine celorlalți. Vom face mult bine copiilor dacă le încurajăm încrederea în sine. Ea este un instrument esențial pentru iluminare, iar ceea ce o sabotează sunt vorbele inutile, fără rost.

    – Este adevărat că uneori, este nevoie de mici discuții de amabilitate care creează legături între oameni, dar nu mai mult de atât. Nu este bine să ne petrecem ore în șir la cafenea bârfind membrii de familie sau bârfind pe alții, sau să comentăm filmele văzute și altele. Timpul nostru este scurt.

    – Sigur că atunci când acționăm mult spre binele celuilalt, ne ocupăm mult de Dharma, avem nevoie și de odihnă. Acest lucru este valabil pentru oricine. Dacă simțim nevoia de divertisment sau să vedem un film sau să mergem să bem o cafea este bine să facem asta din când în când, 

    – Dar cu limite. După ce ne-am odihnit, ne vom întoarce din nou la activitățile noastre. Acest lucru este foarte important.

    În continuare, avem trei precepte legate de minte:

  1. A râvni. Include gelozia, a nu te bucura de binele altuia. Rezultatele karmice ale acestui lucru, este o minte nemulțumită, nesatisfăcută, a dependenței. O astfel de minte nu poate fi fericită, și am vorbit despre asta în prelegerea despre fericire. 
  2. Rea voința, în limba tibetană Nu Sem. Este mintea care caută să-i rănească pe ceilalți. Dorim răul altuia, nu încurajăm, sau ne bucurăm de necazul altuia. Este o minte care nu ne va permite să înaintăm în meditație. Nu ne vom putea dezvolta concentrarea atâta timp cât avem gânduri de răzbunare, sau de a dori răul altuia. Trebuie să scăpăm de o astfel de minte. Treabă care nu este ușoară. Dar cel serios în a face calea, care își dezvoltă aspirația spre iluminare și compasiunea pentru toate ființele, va face orice efort de a-și stopa aceste gânduri.

    Și dacă vă luați jurămintele Bodhisattva, atunci nu veți mai avea de ales. Ele vă vor obliga să vă stopați gândurile rele, și în acest fel vă veți crea o altă karma.

    Atunci când vorbim despre antrenamentul în mindfulness, toate acestea se reflectă în energiile din canalele noastre. Când ne antrenăm mintea într-un astfel de mod, indirect vom introduce din ce în ce mai multă energie în canalul principal și din ce în ce mai puțin în lateral. Fapt care afectează și organismul. De aceea, se spune că cei care păstrează jurămintele de-a lungul timpului, devin frumoși.

    Antrenamentul minții funcționează indirect asupra corpului.

    În yoga facem contrariul, nu? Când executăm asanele de yoga, lucrăm cu energiile corpului din exterior, și ele ne afectează în mod indirect mintea. Oamenii care practică yoga în mod regulat și execută pozițiile de yoga în mod corect, ajung la Santosha. Cuvântul Santosha înseamnă ”satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Dar se poate întâmpla și invers dacă îndrumarea este greșită. Dar, în general, dacă yoga este făcută bine bine, unul dintre rezultatele pe care le vedem, este că practicantul ajunge la Santosha și Sukha (nivelul în care suntem pe deplin mulțumiți).

    Putem vedea profesori de yoga avansați care au o pace și o bucurie sufletească, ce nu depinde de nimic exterior. Deci, în yoga se lucrează cu energiile corpului din exterior, fapt care ne afectează mintea. Iar aici lucrăm cu mintea ce va afecta și corpul. Așa cum am menționat anterior, toate acestea sunt sfaturi date de entitățile iluminate care știu în ce direcție să o luăm.

  1. Concepția greșită. Aceasta include:
  2. A nu crede în legile karmice. A crede că putem face ce vrem și că acest fapt nu are consecințe. Aceasta este o karma foarte grea. Un astfel de gând ne îndepărtează de spiritualitate și de profesorii spirituali și ca urmare nu vom mai avea nicio șansă de a progresa.
  3. Și al doilea aspect este că nu credem că putem ajunge la iluminare în această viață. Datorită faptului că acum ne pregătim să ajungem pe calea tantrică care are ca scop iluminarea în această viață, a crede că suntem incapabili de acest lucru, ne descurajează și ne subminează practica și, în acest sens, este o concepție greșită. Această neîncredere ne va opri să facem calea, și de aceea este foarte important atunci când ea va apărea, să o oprim încă din fașă.

    Diferitele tipuri de jurăminte Pratimoksha

    În cursul 9, sunt descrise tipurile de jurăminte Pratimoksha. Vom trece pe scurt peste ele.

    Există șapte tipuri de jurăminte de eliberare personală:

  1. Călugăr deplin – 253 de jurăminte.
  2. Călugăriță deplină – 364 de jurăminte. În budism, se separă jurămintele călugărilor de cele ale călugărițelor, deoarece acestea sunt sisteme diferite.
  3. Călugăriță intermediară – 42 de jurăminte. 
  4. Călugăr începător – 36 de jurăminte.
  5. Călugăriță începătoare – 36 de jurăminte.

    Atunci am ajuns la cinci. Pentru călugării începători au același sistem de jurăminte.

  1. Laicul sau cel care nu este călugăr – 5 jurăminte.
  2. Jurămintele de o zi

    Unii consideră că există opt tipuri de jurăminte. Ei separă jurămintele pentru laici, jurămintele pentru bărbat și jurămintele pentru femei, cu toate că ele sunt aceleași jurăminte. 

    Jurămintele de o zi sunt cele pe care le-am făcut în cursul Guru Yoga în versiunea Mahayana. Toate jurămintele de mai sus sunt Hinayana. Sunt aceleași jurăminte doar motivația este alta. Motivația este pentru toate ființele.

    În acest punct, vom lăsa la o parte acest nivel de moralitate.

    2. Moralitatea acumulării de binefaceri

    Vom trece acum la nivelul al doilea de moralitate, nivel care este tema cursului nostru, și anume moralitatea acumulării de binefaceri.

     În limba tibetană se spune:

Gewafaptă bună, binefacere.

    În rugăciunea Dedicație scrie: „gewa diyi kyewo kun… ” adică „ Datorită faptei mele bune”.
    Chu înseamnă Dharma sau lucru,
    Dupa – acumulare.
    Tsultrim – moralitate.

    Deci, Geway chu dupay tsultrim, înseamnă Moralitatea acumulării de binefaceri. 

    Moralitatea acumulării de binefaceri înseamnă jurămintele Bodhisattva. Este ceea ce face un Bodhisattva, acumulează binefaceri. În rugăciunea „Refugiul și dorința” spunem de a asemenea: Până la iluminarea mea mă refugiez
în Budha, Dharma și Sangha. Prin puterea faptelor bune pe care le fac…”

    Cele șase perfecțiuni

    Deci acum învățăm cum să acumulăm binefaceri pentru toată creația.

    Ce înseamnă să acumulăm binefaceri? Înseamnă să ne dezvoltăm cele șase perfecțiuni. Practica unui Bodhisattva constă în dezvoltarea acestor perfecțiuni.

    Care sunt cele șase perfecțiuni?

  1. Prima perfecțiune este generozitatea, dăruirea

    În lecția trecută am amintit de textul scris de maestrul Asanga, care este o sursă pentru unele dintre jurăminte, numită „ Jang chub sempay sa” adică „Nivelurile Bodhisattva “.

    Cel care percepe direct vacuitatea, pe calea Mahayana, devine automat un Bodhisattva, pentru că mintea lui este îmbibată de Bodhichita, de dorința de a acționa spre binele tuturor celorlalți. El se ridică la primul nivel Bodhisattva, iar la acest nivel își desăvârșește dăruirea și generozitatea.

   Nu putem ajunge la iluminare dacă nu aducem generozitatea la perfecțiune. Maestrul Shantideva spunea: „Nu vă alarmați, nu vă veți da mâinile și picioarele de la început. Începeți cu un cartof.  Și va veni ziua în care atitudinea voastră față de corp va fi la fel ca și cu cartofii, și atunci nu va mai fi nicio problemă. Dar până atunci, nu vă dați mâinile și picioarele. Dăruiți cartofi.” 

  1. A doua perfecțiune este moralitatea, respectarea strictă a jurămintelor luate.
  2. Trei, răbdarea, dezvoltarea răbdării. A învăța cum să ne comportăm în situații dificile. Când spunem răbdare, asta înseamnă că includem resentimentele, ura, gelozia, invidia. Toată această grupă se află la rubrica răbdării.

    Răbdarea înseamnă că atunci când ne aflăm în situații dificile, într-un mediu ostil, în fața unor persoane ostile sau care ne insultă, va trebui să nu ne mâniem, să nu ne dezvoltăm resentimente sau ostilitate, să ne lăsăm inima deschisă și iubitoare. Desigur că nu este ușor de făcut. Acest antrenament poate că este cel mai dificil, dar este esențial pe calea spirituală. Toți cei care ne provoacă, ne ajută de fapt să urcăm pe cale. În acest sens, ei sunt profesorii noștri și le suntem datori, pentru că fără ei, nu ne-am putea dezvolta abilitățile unui Bodhisattva.

  1. Bucuria efortului. Ea este acumularea de binefaceri. Este de a învăța să ne bucurăm de orice efort depus. Și odată cu asta va crește Mudita – adică de a fi complet bucuros. 
  2. Concentrarea. Perfecțiunea concentrării meditative.
  3. Perfecțiunea înțelepciunii.

  1|__________2|___________3|__________ 4| ___________   5|___________6|

         Generozitatea  Moralitatea  Răbdarea  Bucuria efortului  Concentrarea  Înțelepciunea

     Am notat cele șase perfecțiuni ca fiind 1, 2, 3, 4, 5 și 6. Bucuria efortului, de fapt se mișcă înainte și înapoi.

    Asta nu înseamnă că trebuie să terminăm perfecțiunea patru și apoi să începem cu cinci. Practica este continuă. Începem deja cu meditația. Dar pe măsură ce bucuria efortului se dezvoltă și înțelegem ceea ce facem, înțelegem unde se află ea în toate contextele pe calea spre iluminare, o vom include atât în generozitate, cât și în moralitate, răbdare, meditație și a studiului înțelepciunii și vacuității.

    Energia pe care o acumulăm ca urmare a dezvoltării acestor perfecțiuni ne va aduce automat la iluminare.

    Nu spunem: „mai întâi fac asta și după aceea voi ajunge la iluminare”. Facem asta și suntem iluminați. Și în mod automat lumea noastră se va transforma.

    Colecția de merite și înțelepciune

    Perfecțiunile de la 1 la 4, generează colecția de merite. Iar aceasta generează Rupakaya – corpul fizic al lui Buddha, iar corpul mental al lui Buddha provine de la perfecțiunile cinci și șase. 

    Calea perfecțiunilor

    Calea unui Bodhisattva este denumită calea perfecțiunilor.

    Prin desăvârșirea lor vom deveni Buddha. Aceasta este ceea ce produce Buddha. Jurămintele Bodhisattva sunt foarte puternice, ele produc Buddha. Ele sunt aranjate după cele șase perfecțiuni. De aceea, uneori, calea Mahayana sau calea Bodhisattva este denumită și calea perfecțiunilor.

  1. 3. Moralitatea de a munci pentru binele tuturor ființelor.

  Chen – înseamnă cel care are minte. Cine sunt cei care au minte? Toate ființele simțitoare.
    Dun – pentru binele, de dragul, în folosul, pentru.
    Jea munci, a lucra. Deci Dunjen înseamnă a munci pentru binele ființelor.
    Tsultrimmoralitate.

     Sem Chen dunje kyi tsultrim înseamnă a munci pentru binele/în folosul tuturor ființelor.

    Atunci care este diferența dintre trei și doi?

    Este aceeași moralitate. Ce am spus despre al doilea tip? Am spus că al doilea tip de moralitate ne aduce la iluminare.

    Dacă acumulăm binefaceri și desăvârșim cele șase perfecțiuni vom ajunge la iluminare, dar va dura mult timp. Cât timp? 300.000 de eoni. Ceea ce înseamnă o perioadă foarte lungă, iar între timp, ființele suferă.

   Aici autorul spune: „Nu-mi pot permite să fac calea încet, deoarece ființele suferă. Trebuie să fac asta mult mai repede.” Așadar, aici ne ridicăm la un alt nivel, facem aceleași lucruri dar cu o motivație total diferită. Motivația este de dragul tuturor ființelor. Tantra este aici, dar chiar înainte de Tantra, putem avea această motivație, de a acționa în folosul tuturor ființelor.

    O să vedeți că în tot acest curs vor fi prezentate multe liste de jurăminte. Dacă le veți păstra cu această motivație înaltă, veți ajunge automat în tantra. Așa că nu trebuie să așteptați.

   Practicarea celui mai înalt nivel de moralitate nu ne scutește de păstrarea nivelului inferior de moralitate.

    Există o atitudine care spune: „Dacă sunt deja la nivelul trei, atunci primul nu mai este atât de important. Deja muncesc în folosul tuturor ființelor, așa că dacă va trebui să mint atunci voi minți.”

   Iată ce spune Je Tsongkapa despre asta: „Prin urmare, ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

    Putem citi în literatură: „Dacă sunteți deja tantrica, atunci celelalte lucruri sunt mai puțin importante”. Je Tsongkapa spunea: „Este o eroare gravă.” Dimpotrivă, ca tantrica, trebuie să fim mai atenți la păstrarea jurămintelor Mahayana și Bodhisattva. Mai mult de atât, există chiar și un jurământ tantric care spune: „Acum voi păstra cu și mai multă atenție jurămintele inferioare”. 


    Conflicte aparente între jurăminte

    Cineva poate spune: „Știu că, dacă spun adevărul, cineva va fi rănit”.

    Da, pot exista situații de genul acesta. Vine un refugiat și spune: „Ascundeți-mă în dulap, Gestapo-ul vine după mine”.

    Acest lucru se poate întâmpla o dată la zece vieți, și ni se poate întâmpla chiar în această viață. În acest caz pot fi două situații: una ușoară și alta mai serioasă.

    – Situația ușoară, cineva vă întreabă: “Îți place rochia asta cu buline violete?” În acest caz, întotdeauna se poate găsi ceva pozitiv de spus. Dacă nu găsim ceva pozitiv îi vom spune că mergem la baie. Deoarece întotdeauna este ceva de făcut în baie, asta nu va fi o minciună. Nu trebuie să rănim sentimentele nimănui și nu trebuie să mințim. Nu există nicio justificare pentru minciună.

    – Situația mai serioasă, refugiatul vă spune: „Ascundeți-mă în dulap” și îl ascundeți în dulap, iar Gestapo-ul vine și întreabă: “Unde este refugiatul?” Iar voi îi răspundeți: „nu l-am văzut”?

    Dacă mințiți, minciuna vă va împiedica să ajungeți la iluminare, și nu-l veți putea ajuta pe acest refugiat în modul suprem. Dacă îl extrădați Gestapo-ului, el va muri. Deci, cel care-l protejează pe refugiat, va trebui să facă asta din multă compasiune pentru acesta, înțelegând că acum comite o infracțiune și că va trebui să-și asume responsabilitatea pentru această karma, deoarece karma va reveni la el. “Doamna Karma” nu face reduceri, pentru că numai voi vă auziți mințind. De îndată ce ați mințit, karma a și notat-o. “Doamna Karma” sunteți voi. Deci, dacă din compasiune, comiteți o infracțiune și vă asumați responsabilitatea pentru ceea ce ați făcut, acum va trebui să o purificați. Va trebui să faceți antidot și cele patru puteri și așa mai departe. Compasiunea trebuie să fie și mai mare, pentru că vreți să îl ajutați în modul suprem.

    Deci, aceste situații se pot întâmpla, dar foarte rar. 

    Pe Dalai Lama l-au întrebat ce va face dacă va fi pus în situația să apese butonul care declanșează bomba atomică. El a răspuns: „Vă voi spune când voi ajunge acolo”. Oamenii se preocupă cu aceste întrebări, ca pretext de a nu păstra moralitatea. Acum, deja știți ce să faceți atunci când veți fi puși într-o astfel de situație atât de rară. Compasiunea vă va motiva.

    Trei grupuri de jurăminte

    În paralel cu cele trei tipuri de moralitate, există și trei grupuri de moralitate, care sunt legate de cele trei tipuri. 

  1.   Jurămintele de eliberare personală.

  Dompajurăminte.
    Kyicuvânt de legătură.
    So este prescurtarea lui Sosorpersonal/individual.
    Tar este o prescurtare a lui Tarpa – eliberare, libertate, Moksha în sanscrită.
    Sotar kyi dompa înseamnă jurămintele de eliberare personală. Ele includ cele zece pe care le-am enumerat mai înainte. Acesta este primul sistem de jurăminte, care este discutat mai pe larg în cursul 9.

    În acest curs sunt prezentate situațiile în care ne pierdem jurămintele:

  • atunci când sunt grav încălcate,
  • când le înapoiem, întoarcem jurămintele,
  • iar dacă aceste două lucruri nu s-au întâmplat pe parcursul vieții – le vom pierde atunci când murim.

    Aceste jurăminte nu continuă în viața următoare. Va trebui să le luăm din nou.

  1. Jurămintele Bodhisattva

Ce este Jangsem? Acest cuvânt înseamnă mintea iluminării, Bodhisattva.
    Dompajurăminte.
    Deci, Jangsem kyi dompa înseamnă jurămintele Bodhisattva.

    Jurămintele Bodhisattva nu se pierd, ele continuă și în celelalte vieți. Trec de la o viață la alta, deoarece puterea lor este mult mai mare.

    Spre deosebire de jurămintele Pratimoksha, aceste jurăminte pot fi luate din nou și din nou, iar noi le luăm din nou și din nou.

  1. Jurămintele Tantrice

  Sangsecret,
    Ngakcuvânt sau mantra.
    Sang ngak  înseamnă mantra secretă sau cuvântul secret.

    Acestea sunt Jurămintele Tantrice. Este interesant faptul că în limba tibetană sa ales ca jurămintele Tantrice să se numească Jurămintele cuvântului secret, pentru a sublinia importanța secretului lor. Ele funcționează numai dacă sunt secrete. Și sunt cu mult mai greu de păstrat.

    Natura diferitelor sisteme de jurăminte

  1. Așa cum am menționat, primul sistem de jurăminte este personal. De aceea, ele sunt numite Jurămintele de eliberare personală. Ele au rolul de a nu rănii pe ceilalți.

    Cum obținem controlul în viitor? Prin a ne controla comportamentul în prezent; prin a ne păstra jurămintele.

  1. În al doilea rând – nuanța jurămintelor Bodhisattva este de a învăța de a nu fi egoist, de a avea grijă de ceilalți, de a le face mult bine.
  2. Jurămintele Tantrice – Nuanța lor este de a face tot ceea ce este nevoie pentru a atinge iluminarea în această viață.

    Cu cât urcăm mai sus pe scala jurămintelor, cu atât puterea lor este mai mare, binecuvântarea lor este mai mare, dar și daunele cauzate de încălcarea lor sunt mai mari.

    În același timp, atât riscul cât și recompensa este foarte mare. Cu cât binecuvântarea este mai mare, cu atât prejudiciul cauzat de încălcarea jurămintelor este mai mare.

    Pentru că dacă ne gândim bine, dacă suntem deja la nivelul trei în care ne păstrăm jurămintele menite să ne aducă la iluminare în această viață, și putem fi salvatorul tuturor ființelor din lume, iar acum le încălcăm – este ca și când le-am fi omorât pe toate.

   Atitudinea noastră față de jurăminte ar trebui să fie ca reguli de instruire. Jurămintele sunt reguli care vin să ne instruiască.

    Avem nevoie să ne păstrăm carnețelul, pentru că încă nu cunoaștem aceste jurăminte bine, pentru că încă nu știm cum să le păstrăm. Nu avem de ales, trebuie să ne antrenăm. Și tocmai intenția noastră de a le urmări și de a le păstra spre binele tuturor ființelor, Bodhichitta, este cea care ne salvează, este cea care ne protejează. Odată ce le-am încălcat, nu mai avem protecție. Este foarte important să mergem cu motivația care spune: „Fac acest lucru pentru toate ființele. Am căzut. Acum mă ridic, mă scutur, și voi continua din nou pentru că ființele suferă și au nevoie de mine. ”


    A elogia luarea jurămintelor

    De ce să luăm jurămintele?

    Fiecare faptă bună pe care o facem, este întotdeauna bună, chiar și pentru cei care nu au luat jurăminte.

    Dar, din punct de vedere karmic, binecuvântarea este cu mult mai puternică pentru cei care au luat jurăminte. De ce? Pentru că s-au obligat.

    Să luăm ca exemplu, omorul. Noi nu omorâm tot timpul, dar când o persoană și-a luat angajamentul să nu omoare, acesta funcționează constant chiar și atunci când nu sunt situații de a ucide. Cel care nu a luat acest jurământ, și vede cum vine gândacul își poate spune: „Bine, nu voi călca pe el”, și în acest fel acumulează  karma bună. Dar cel care este sub jurământ, continuă să acumuleze karma bună chiar și atunci când nu vine gândacul. El nu are nevoie de vreo ocazie în care ar putea să încalce jurământul, deoarece jurământul este tot timpul cu el. Dacă a călcat pe el neintenționat, karma faptei sa acumulat, dar o va purifica. Facem asta tot timpul fără să vrem.

    Mergem cu mașina, și gâzele se lovesc de parbrizul nostru. Mâncăm orez. Pentru a produce orezul pe care îl mâncăm, el a fost trecut prin tot felul de procese care au ucis viermii. Chiar și cel mai pur vegetarian determină rănirea ființelor.

    Faptul că suntem în Samsara, acumulăm karma Samsarei, de aceea va trebui să ieșim de aici cât mai repede posibil. De aceea, avem nevoie de jurăminte cât mai înalte pentru a depăși aceste karme.

    Vreau să vă încurajez să vă luați jurămintele, dar dacă nu vă simțiți încă pregătiți pentru ele, nu le luați. Pentru că nu este o karma bună să le luați și apoi să nu le păstrați. Deci, pentru moment, ascultați aceste învățături, și când vom face ceremonia de primire a jurămintelor, cântăriți cu atenție dacă sunteți pregătiți să vă angajați și abia apoi luați-le.

    Cele două niveluri de angajament

    În ceremonia de luare a jurămintelor, vor exista două niveluri de angajament:

  1. la nivel de „gândire” –  Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

    În limba tibetană se spune:

  2. Și la nivel de „acțiune” – Bodhicitta acțiunii, dorința de a acționa ca un Bodhisattva.

Tsaprimar, de bază, rădăcină.
Tunga cădea, a încălca, a comite o infracțiune. 

    Vom vorbi despre ele mai pe larg. Încălcarea jurămintelor primare este mult mai gravă decât cea a jurămintelor secundare. 

  1. Jurămintele secundare, sunt numite în limba tibetană:

 


    Nyejefaptă rea sau infracțiune.

    Încălcarea lor este mai puțin gravă, și este mai ușor de curățat.

 
    De ce există doar două tipuri?

    În scrierile budiste există dezbateri în privința numărului de tipuri, de ce doar două și nu mai multe?                                                

    – Motivul pentru care există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva, este că sunt scrieri care spun acest lucru, deși unii înțelepți tibetani timpurii erau de părere că există mai mult de două tipuri.

    – Un alt motiv este că, de fiecare dată când are loc o încălcare incompletă a unui jurământ primar, ea este considerată ca infracțiune secundară, spre deosebire de jurămintele călugărilor, unde există niveluri diferite de severitate a încălcării jurămintelor.

    Vom intra în aceste dezbateri puțin mai târziu. Dar, ceea ce este important de știut este că există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva.

Lecția 2, partea a doua, lecția 2b

  O scurtă recapitulare

    În prima parte am vorbit despre jurămintele Pratimoksha, jurămintele de eliberare personală. Am vorbit despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.

    De asemenea, am văzut care sunt cele trei grupuri de moralitate. Nuanța primului grup este de a nu rănii pe ceilalți. Am văzut că al doilea grup are ca scop acumularea de binefaceri care este esențială pe calea iluminării, iar cel de-al treilea are ca scop de a acționa spre binele tuturor ființelor.

    Între cele trei grupuri jurăminte și cele trei tipuri de moralitate există o paralelă, dar ele nu sunt congruente, pentru că, chiar dacă nu suntem în Tantra putem fi deja conștienți că „acționăm pentru binele tuturor ființelor” și orice acțiune este făcută din motivația: „Tot ceea ce întreprind, este pentru a mă dezvolta spiritual, astfel încât să devin o binecuvântare pentru toate ființele”.

 De asemenea, am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor Bodhisattva:

  1. a. A lua jurămintele de la cineva pe care îl respectăm și în care avem încredere, și care el însuși își păstrează bine jurămintele. Iar acest fapt va fi pentru noi un factor de înfrânare, care ne va împiedica să încălcăm jurământul.
  2. b. A doua calitate este motivația pură, este Bodhicitta. A lua jurămintele Bodhisattva se datorează compasiunii pentru toate ființele, a dorinței de a le salva din suferință. Motivația noastră dă jurămintelor o forță imensă, și de asemenea, este un factor de înfrânare, deoarece, atunci când ne aflăm în situația în care am putea încălca un jurământ, gândul că sabotăm dorința noastră de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, ne va înfrâna din săvârșirea faptei.
  3. c. A treia calitate, jurămintele încălcate pot fi restaurate, sunt fixabile. Jurămintele pot fi luate din nou și există modalități de remediere ale acestora.
  4. d. Iar a patra calitate era faptul că datorită respectului nostru față de persoana care ne-a conferit jurămintele și a motivației Bodhicittei noastre puternice, din capul locului nu vom încălca jurămintele.


    Patru tipuri de măreție ale jurămintelor Bodhisattva

    Dacă mai înainte am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor, acum vom vorbi despre patru tipuri de măreție.

Tsul trim kyi chewa la shi

 Tsultrim – moralitate.
    Kyi – al.
    Chewa – măreție/grandoare.
    La – prepoziție.
    Shi – patru.

    Tsultrim kyi chewa la shi înseamnă „patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

  1. Binefacerea

Gewa înseamnă binefacere, bunătate.

    Cum spune Sangha în limba tibetană? Se spune Gendun chok.
    Gebinefacere, Dunposesori de bunătate, cei care au binefaceri.
    Chokînalt, nobil.
    Deci, Gendun chok înseamnă oameni nobili posesori de binefaceri.


    Practica bodhisattva

    Despre ce binefaceri vorbim aici? Intrăm acum în Mahayana.

   Dacă ne uităm la Mahayana versus Hinayana, cei ce practică Hinayana se axează pe generarea Renunțării și pe meditația asupra suferinței samsarice. Ei meditează foarte mult asupra morții, asupra karmei și muncesc mult pentru a înțelege de unde provine suferința și acționează pentru a ieși din ea.  

    Și pentru a ieși din suferință, ei își dezvoltă, printre altele, Santosha, adică se mulțumesc cu puțin, sunt mulțumiți cu ceea ce au. Ei nu mai caută lucruri materiale pentru că le înțeleg inutilitatea. În cele mai multe cazuri se călugăresc. Acest lucru nu este neapărat obligatoriu, dar cei care au luat calea monastică nu mai doresc să mai fugă după plăcerile acestei lumi, pentru că înțeleg bine efemeritatea lor și că în cele din urmă toate aceste lucruri se vor sfârși, le vor pierde. Ei caută să ajungă la un nivel cu mult mai înalt de fericire, mult mai înalt. Drept urmare, pentru a-și atinge obiectivele, vor căuta să nu fie prea ocupați. Ei se izolează și meditează mult.

    Aceasta este Hinayana. Ea este răspândită în Asia de Sud-Est, în curentul Theravada. Nu este corect să spunem că Theravada este Hinayana, dar există multe caracteristici ale Hinayanei în Theravada. Și sunt mulți practicanți ai căii Hinayana care au mintea Mahayana. În Thailanda, de exemplu, este ceva foarte obișnuit ca oamenii să meargă și să se izoleze în pădure.

    În mod intenționat, jurămintele călugărilor cuprind ca ei să fie săraci, lipsiți de bunuri materiale, astfel încât să nu fie preocupați de ele, în scopul de a le direcționa mintea spre perceperea vacuității, ca să iasă de aici.

    Sunt mulți care nu au auzit niciodată cuvântul Tantra. În zilele noastre, în Occident, totul se schimbă, și pentru faptul că lucrurile sunt deschise, curentele au început să se influențeze reciproc. În Hinayana, sunt tehnici de meditație foarte frumoase. Au meditații asupra compasiunii și iubirii – Metta, dar orientarea lor este diferită.

    Și de ce spunem asta? Deoarece, în Mahayana, Bodhisattva caută toate aceste lucruri pe care le caută și practicantul Hinayana, dar el dorește ca și toți ceilalți să ajungă la ele. Adică, este dispus să fie ocupat dacă îi ajută și pe ceilalți.

    Dacă ne referim la iluminare, practicantul Hinayana se străduiește să ajungă la Nirvana. Și ce este Nirvana? Încetarea imediată și ireversibilă a tuturor afecțiunilor spirituale și a semințelor cauzelor afecțiunilor spirituale.

    Cel ajuns în Nirvana nu se mai poate supăra vreodată. Nu numai că nu se mai  supără, dar și tendința de a se supăra a dispărut. La fel și toate celelalte afecțiuni, și acest lucru duce la Nirvana. Și într-adevăr, practicanții Hinayana, dacă sunt norocoși, pot ajunge la Nirvana.

    Un Bodhisattva caută mai mult de atât. Bodhisattva caută nu numai să-și elimine toate afecțiunile spirituale, dar și așa-numitele „obstacole în calea atotcunoașterii”. Deoarece iluminarea completă este o stare mult mai avansată decât Nirvana, iar în această stare Buddha dobândește atotcunoașterea.

   În conștiința noastră există un cumul de obstacole, care este mult mai greu de înlăturat decât afecțiunile spirituale. Este mult mai rafinat și mult mai dificil de eliminat. Iar pentru asta este necesară foarte multă practică, dincolo de practica Hinayana.

   Bodhisattva acționează spre binele tuturor ființelor

    Deci, din moment ce Bodhisattva caută să ajungă la iluminare și să-i aducă și pe ceilalți la iluminare, asta înseamnă că el acționează pentru toate ființele, și face asta permanent. El acționează pentru cei care sunt la un nivel înalt, cum ar fi Mahayana, dar și pentru cei care sunt în Hinayana. El, de asemenea, acționează și pentru cei care nu sunt încă pe o cale spirituală. Așa este descris aici. 

    – Cum îi ajută Bodhisattva pe cei care sunt pe calea Mahayana? Îi ajută să evite defectele pe care nu le au încă, deoarece este posibil ca oamenii să nu aibă vreun defect în caracterul lor, dar ar putea să și-l dezvolte. Deci Bodhisattva îi ajută să nu cadă în locuri pe care încă nu și le-au dezvoltat, și îi ajută să scape de orice defecte pe care le au deja.

    Dacă citim cântecul Bodhicittei:

” Bodhicitta supremă și prețioasă
  Să apară, unde nu a fost,
  Cea răsărită deja, să nu scadă,
  Fie, ca ea să crească și mai mult”.

se spune să-i ajutăm pe cei care au deja o oarecare compasiune și un pic de Bodhichita, să și le dezvolte și mai mult, și să-i determinăm pe cei care nu le au, să și le dezvolte. 

    Așadar, un Bodhisattva va ajuta persoanele care au ajuns la un nivel înalt să
nu-și dezvolte defecte pe care nu le au, să le înlăture pe cele pe care le au deja, și să-și dezvolte calitățile bune pe care le au.

    – Această mare compasiune îl determină pe Bodhisattva să se poarte cu toate ființele așa cum se poartă cu mama lui. Toate ființele sunt mama lui. În text, se folosește descrierea că toată lumea este oaspetele nostru. Și ce face gazda? Își ajută oaspeții. Rolul lui este să-i ajute pe oaspeții. Deci, cariera unui Bodhisattva este de a ajuta toate ființele.

    – Cu cine începe el? Începe, de exemplu, cu persoanele aflate în necaz sau chinuite de supărări. Bodhisattva nu le va critica niciodată supărarea, chiar dacă ea este îndreptată contra lui, ci va rămâne plin de compasiune față de ele. El va încerca să le ajute să iasă din această situație, învățându-le modalități de a ierta sau de a renunța la resentimente. Cu siguranță, el nu va răspunde supărării prin supărare. Un Boddisattva nu va turna „gaz pe foc” dacă cineva este supărat pe el, ci va căuta modalități de a calma spiritele. El nu va căuta dreptatea, ci va căuta modalități de a-l împiedica pe celălalt să sufere. Când ne referim aici la dreptate, ne referim la cine are dreptate dintre noi doi: „Nu este drept să fi supărat pe mine” sau ceva de genul acesta. El nu va căuta acest tip de dreptate.

    – El va încerca să îi ajute pe cei care nu au condițiile exterioare sau interioare să acumuleze binefaceri. Uneori, oamenii nu au condițiile exterioare necesare, în sensul de greutăți financiare, de exemplu, sau trebuie să li se explice mai încet. Sau au dificultăți interioare, în sensul că nu au acumulat suficientă karma și nu s-au deschis spre binefaceri. Iar în aceste cazuri, Bodhisattva le va oferi oportunități pentru a-i ajuta pe ceilalți.

    – Un Bodhisattva încercă să-i ajute pe cei care ar fi putut urca pe calea compasiunii, dar datorită faptului că au comis unele abateri morale, au căzut de pe cale.

    În lumea noastră, cum am putea pune în practică? În închisori. Mulți deținuți  stau ani de zile în închisori pentru prostiile care le-au făcut, sau sunt închiși pentru omor. De multe ori, în special cei condamnați pe viață, care nu mai au unde să meargă, care nu mai caută să facă carieră, pot să se deschidă dharmei. Este minunat dacă Dharma este adusă închisori. Pentru un Bodhisattva este un loc foarte bun de a merge și de a ajuta aceste persoane.

    – Și, desigur, Bodhisattva va încerca, de asemenea, să îi ajute pe cei care au căzut deja într-o existență inferioară: animale, spirite sau ființele infernului.

    – Bodhisattva îi ajută pe toți, și pe cei buni și pe cei răi.

    Deci, până acum pe lista noastră ne-am referit la:

    – cei dominați de furie sau resentimente.

    – cei care nu au calitățile necesare pentru a acumula binefaceri.

    – cei care ar fi putut să fie pe o cale spirituală, dar ceva s-a întâmplat și au căzut de pe ea,

    – cei care nu trăiesc în această lume, ci în lumile inferioare.

    – Acum, ne vom referi la cei înalți. Cine sunt ei? Cei născuți în lumi reușite, adică zeii. Zeii sunt ființe care trăiesc foarte bine și mulți dintre ei au multă putere. Însă, nu înțeleg vacuitatea și nici nu au o cale spre iluminare, așa că Bodhisattva acționează și pentru ei.

    Calea spre iluminare are cinci etape. Prima etapă este etapa acumulării, apoi etapa pregătirii, a percepției directe, a practicii și iluminarea pe care o numim „ nu mai nimic este de învățat”.

    Cum se ajunge la etapa acumulării? Prin renunțare. Atunci când apare dezgustul față de samsara și se începe acumularea de binefaceri pentru a ieși din ea. 

    – Deci Bodhisattva va încerca să aducă ființele la etapa acumulării. Cele care sunt deja în etapa acumulării, el va încerca să aducă la etapa pregătirii, și așa mai departe.

     Întrebarea este la ce nivel se află Bodhisattva însuși? După cum știm există 10 nivele.

    O persoană devine Bodhisattva atunci când realizează Bodhicitta. Acest lucru se poate întâmpla înainte sau după etapa percepției directe. Dacă nu s-a întâmplat înaintea etapei de percepție directă, cu siguranță se va întâmpla în etapa percepției. Există situații în care se poate realiza Bodhicitta înainte de perceperea vacuității.

    Deci Bodhisattva poate fi și cel care și-a dezvoltat Bodhichita adevărată, dar care nu a perceput încă vacuitatea în mod direct. Un astfel de Bodhisattva se poate afla în etapa acumulării sau a pregătirii, și să-i ajute pe cei care sunt aproape de iluminare, adică să le creeze condițiile necesare pentru a sta în retreat și să ajungă la iluminare.  


    Mahayana și Hinayana

    Cele cinci etape ale căii spre iluminare se află și în Mahayana și în Hinayana. 

    Dacă cineva se află pe calea Mahayana și dacă mintea lui este îmbibată de compasiune, atunci dacă el nu a realizat încă Bodhichita, atunci o va realiza pe calea perceperii. Dar, dacă el nu este pe calea Mahayana, va putea să experimenteze ceea ce se numește „lipsa de sine”- Dakme sau Anatta în limba pali. Ei nu o numesc vacuitate.

    Există controverse dacă această experiență este similară vacuității sau nu, și mulți înțelepți vor spune lucruri diferite, dar asta nu garantează neapărat Bodhichita. Prin urmare, cel care se află pe calea perceperii, dar este pe calea Hinayana și nu are Bodhichita, nu va ajunge la iluminarea completă, fi poate ajunge la Nirvana. El va continua să practice și va putea ajunge la Nirvana, dar nu va putea ajunge la iluminare completă fără să fi urcat pe calea Mahayana, așa că în tradiția noastră se spune că nu este o cale bună.

    Maeștrii cum ar fi Dharmakirti sau Haribhadra spuneau că ceea ce experimentează cei care sunt pe calea Hinayana nu este același lucru cu perceperea vacuității. Alți maeștri, printre care Chandrakirti spunea că experiența pe care o au cei din Hinayana nu poate să fie diferită de perceperea vacuității.

     Se spune despre cei care au ajuns la Nirvana, că pot sta în ea milioane de ani într-o mare plăcere, dar în cele din urmă, va veni Buddha și îi va trezii de acolo. Ei vor trebui să urce pe calea Mahayana și să practice mult, pentru a putea elimina toate obstacolele care au rămas spre atotcunoaștere.

    Practicanți diferiți au moduri de practică diferite 

    Dacă citim, de exemplu, scrierile yoga hinduse, cum ar fi Haṭha Yoga Pradīpikā, putem înțelege că practicanții au făcut calea până la capăt. Au practicat cu ajutorul respirațiilor și a corpului, au meditat și în cele din urmă au ajuns la Raja Yoga – cea mai înaltă stare de practică yoga. Așadar, există multe căii, care în exterior sunt diferite, dar în final, orice cale autentică va duce la calea perceperii.  

    De ce există atâtea căi diferite? Pentru că oamenii vin cu karme diferite, au tendințe diferite, și nevoile lor sunt diferite, de aceea vor întâlni profesori potriviți lor, fapt care este esențial. 

    Fiecare religie își are locul și importanța ei, deoarece de ea beneficiază exact cei care au nevoie de aceasta, iar când oamenii nu vor mai avea nevoie de o religie anume – ea va dispare. Deci, dacă suntem budiști serioși, vom respecta toate religiile, și vom ajuta oamenii în activitățile lor, pentru că plantăm semințe karmice pentru a ajunge la iluminare.

   Creștinismul, iudaismul – sunt operele ființelor iluminate. Nici să nu vă gândiți altfel.

   Binefacerea unui Bodhisattva include antrenamentul în meditație

    Gewa este și dorința de a atinge fericirea în această viață, de a ajunge la Ananda, vă mai amintiți? Ananda – plăcerea divină la care putem ajunge în această viață. A aspira de a ajunge la iluminare în această viață.

    Ce este esențial să facem pentru a ajunge la ea? Cu siguranță tantra, dar chiar înainte de Tantra, meditația este absolut necesară. Fără meditație nu avem nicio șansă.

    Deci, o parte a activității unui Bodhisattva este dezvoltarea meditației. Cu toate că el se preocupă de alții, va trebui să mediteze. Altfel, el nu va putea atinge la nivelurile înalte, în care să-i poată ajuta cu adevărat pe ceilalți. 

  1. Fără măsură

Pakmăsură sau limită
    Mepanu este.

     Paktu Mepa înseamnă fără măsură, nelimitat, nenumărat, infinit. Ce înseamnă nenumărate? Asta înseamnă că jurămintele Bodhisattva au nenumărate virtuți. Virtuțile, beneficiile care răsar ca urmare a păstrării jurămintelor si a realizării Bodhichitei sunt nenumărate, sunt incomensurabile. 

    3. A ajuta ființele

Pendoka ajuta.

    Cu alte cuvinte, a ajuta de a aduce fericirea tuturor ființelor.

    Cum poate ajuta un Bodhisattva să aducă fericirea tuturor ființelor? În timp ce practică și după ce și-a încheiat practica. Cu siguranță, că dacă un Bodhisattva și-a finalizat practica, este deja un Buddha, și el va aduce fericirea tuturor ființelor. Este tot ceea ce face Buddha.

Iar practica – este foarte interesantă.

    Cum devine Bodhisattva un Buddha? El practică să le aducă fericirea celorlalți, și aceasta este esența care dă forță căii. El ia rezultatul drept cale. Bodhisattva își spune: „vreau să fiu un Buddha. Ce face Buddha? El ajută permanent toate ființele. Ce voi face pe calea mea? Voi ajuta ființele. Desigur că încă nu le pot ajuta în toate necazurile lor, dar practic”. Aceasta este puterea acestor jurăminte. Acesta este și secretul Tantrei. 

    De aceea, aceste jurăminte sunt de fapt jurăminte tantrice la nivelurile joase ale tantrei.

  1.    Rezultate și beneficii sau binecuvântări și beneficii.

 

Drebu înseamnă efect, rezultat, fruct,
    Penyunbeneficiu, avantaj, virtute, calități benefice.
    Chewamăreție, grandoare.
   Drebu Dang Penyun Chewa înseamnă măreția rezultatelor și a beneficiilor.

    

    Se poate înlocui cuvântul rezultat cu binecuvântare, deoarece rezultatul este o binecuvântare. Aici, cuvântul Drebu ce înseamnă rezultat, are sensul de binecuvântare.

    – Care este beneficiul cel mai mare? Iluminarea. Păstrarea acestor jurăminte duce la iluminare.

    – Care este marea binecuvântare? Aceasta este binecuvântarea care o va aduce altora păstrarea jurămintelor, atunci când vom fi iluminați.

    Adică, păstrarea jurămintelor va fi o binecuvântare și pentru noi și pentru toți ceilalți. 

    – Ce ne va aduce păstrarea jurămintelor? Vom deveni iluminați, nu vom mai suferi și vom fi permanent într-o stare de plăcere sublimă.

    – Ce va aduce altora? Ajutorul nostru. Vom avea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.

    Așadar, acestea sunt „cele patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

    

    Un Budhisattva culege beneficii în fiecare clipă

    Ce se întâmplă cu cineva pe calea Hinayanei? Aceste lucruri se aplică și lor?     Înainte de a se ajunge la Calea preceperii, practica este aproape similară pentru practicanții celor două căi.

    Pentru un Bodhisattva, aceste patru măreții vor începe din momentul urcării sale pe cale, în timp ce practică calea, deoarece calea în sine este de a-i ajuta pe ceilalți. Chiar și când meditează, o face pentru alții. Când face yoga, o face și pentru alții. Când bea apă o face pentru alții. Când respiră, o face pentru alții.

Și acesta este motivul pentru care un Bodhisattva va avea parte de nenumărate beneficii și binecuvântări.

    Importanța jurămintelor de eliberare personală pe calea celor șase
    perfecțiuni


    Oare cel care a ajuns să practice calea perfecțiunilor, calea Mahayana sau Bodhisattva, poate renunța la jurămintele de eliberare?

    Motivul pentru care a apărut această întrebare se datorează faptului că în scripturi există o astfel de abordare. Je Tsongkapa a răspuns că această abordare  este o mare greșeală, o greșeală gravă. El a spus că atât jurămintele de eliberare de eliberare cât și celelalte jurăminte sunt la fel de necesare.

    Pentru a urca pe Calea Vajrayana, Calea Diamantului, Calea Tantrică, Calea Rapidă, avem nevoie de o bază solidă atât pentru jurămintele de eliberare, cât și pentru jurămintele Bodhisattva.

    De fapt, tradiția noastră spune că este bine ca o persoană, înainte de a lua jurămintele Bodhisattva, să ia mai întâi o anume formă de jurăminte de eliberare, fie că dorește să devină călugăr, fie că nu, și anume Jurămintele pe viață a laicului:

  1. A nu ucide – făptură vie sau făt uman.
      2. A nu fura – a nu fura de la cele Trei Diamante.
        3. A nu minți despre realizările noastre spirituale.
        4. Comportament sexual inadecvat, a nu comite adulter, iar pentru călugări – a nu avea contact sexual.
        5. A nu consuma alcool sau droguri.

        Ce rău este dacă bem puțin vin?

    Buddha a luat un fir de iarbă, a arătat spre vârful firului și a spus: „Cine va bea stropul de alcool care poate fi pus pe acest vârf, el nu poate fi discipolul meu”.

    Va trebui să ne punem dorința în aceeași balanță cu compasiunea noastră față de toate ființele.

    Pentru a obține iluminarea, avem nevoie de o concentrare incredibilă. Avem nevoie de o minte extrem de clară. Există nenumărate lucruri care ne întunecă mintea. Bodhisattva care spune: „Vreau să ajung la iluminare pentru binele întregii creații”, și el în mod conștient își deteriorează mintea, asta înseamnă că face exact invers de ceea ce susține.

    Dacă există în medicament alcool și medicamentul este necesar pentru a ne menține sănătatea, va trebui să luăm medicamentul. 

    Să presupunem că suntem un practicant care dorește să fie iluminat. Cum se ajunge la iluminare? Avem nevoie de o cale de a ajunge la iluminare, nu-i așa? Nu o cunoaștem pentru că, dacă am ști-o, am face-o deja? Avem nevoie de cineva care să ne arate calea. Cine ne arată calea a sosit deja. Buddha a venit și ne-a dat jurămintele, iar el vede calea. Așa că a avut un motiv întemeiat să ni le dea, pentru că avem nevoie să ne dezvoltăm această concentrare extraordinară.

    Dacă vom spune: „Voi urma regulile mele”, atunci conform regulilor pe care le-am decis, vom ajunge acolo unde ajungem, fără să-i dăm nicio posibilitate de a ne îndruma.

    Jurămintele sunt darul pe care ni l-a oferit Buddha pentru a ne îndruma pe calea pe care nu o cunoaștem, iar această cale nu va fi după regulile noastre.

    Și dacă faptul că nu trebuie să bem alcool îl vedem ca obstacol acum – pe măsură ce progresăm pe cale, vom înțelege cât este el de mic față de cele care vor apare. Ele vin pentru că karma noastră le produce și sunt obstacolele noastre pentru a ne elibera de suferință. Deci, acesta este doar unul dintre ele.

    Pe calea spirituală, întotdeauna va exista această bătălie cu ego-ul, pentru că egoul „le știe pe toate” și ego-ul va lupta pentru existența sa. El va lupta și va veni cu justificări și va avea dreptate, iar noi vom rămâne prinși în suferință.    

    Fumatul de țigări intră tot în această categorie?

    Fumatul trebuie pus în aceeași categorie. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de corpurile noastre. Avem nevoie de o viață lungă, pentru că calea este foarte lungă. Trebuie să facem tot ceea putem pentru a proteja viața, de a o respecta și pe a noastră și pe a celorlalți. Este vital.


    Oare păstrarea jurămintelor de eliberare nu deviază atenția lui Bodhisattva de la ceilalți?

 

 

     Sunt persoane care amestecă jurămintele de eliberare cu motivația Hinayana. Ele vor spune: „Cineva care se focusează pe jurămintele de eliberare care vin din Hinayana, își va îndrepta atenția spre el însuși, iar acest lucru îl va opri pe Bodhisattva din scopul lui, deoarece el va acționa doar pentru sine.”  

    În literatura tibetană, ideile greșite și argumentele sunt foarte frumos prezentate:

    – Ei încep să prezinte opiniile greșite, după care aduc argumente care demonstrează că acestea nu au sens, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

    – În a doua etapă, sunt prezentate ideile noastre – Rang luk, calea noastră, și noi avem întotdeauna dreptate.

    – În a treia etapă, după ce am spus ce credem, oponentul revine și încearcă din nou să intre în polemică, urmând apoi o serie de dezbaterii care infirmă opinia oponentului. 

    Acesta este o metodă pedagogică foarte bună, deoarece ne ajută să ne clarificăm împotrivirile pe care le avem în minte.

    Deci, oponentul vine și ne va spune: „Jurămintele de eliberare provin din Hinayana. În Hinayana, practicantul se concentrează pe el însuși, așa că dacă spuneți că jurămintele de eliberare sunt importante și pentru Bodhisattva, asta înseamnă că el își va direcționa atenția asupra lui în loc să și-o concentreze asupra tuturor ființelor.” 

    Răspunsul nostru va fi : „Este exact invers. Jurămintele de eliberare stau la baza jurămintelor Bodhisattva”.

    Și am menționat deja bine-cunoscutul citat a lui Je Tsongkapa, care spunea: „Ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

    În lecția a 3-a vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voi în viitor, le veți conferi elevilor voștri, de aceea este bine să cunoașteți bine acest material.

 

înapoi la curs, ACI 7