Lectia 1, partea A – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 1, partea A

 

Sursele învăţăturilor Tong Len

Scopul acestor lecţii este de a învăţa meditaţia Tong Len, una dintre cele mai frumoase şi mai puternice meditaţii care există în învăţăturile budiste, învăţături ce sunt accesibile tuturor.

Tong Len este cea mai cunoscută meditaţie în tradiția tibetană budistă, deşi multe amănunte despre ea nu sunt ştiute. Numai în cadrul mânăstirilor budiste exista studii detaliate despre ea.

Una din muncile de o viaţă a lui Geshe Michael a fost să strângă scrierile budiste pe cale de dispariţie sau pe cele care putrezeau în diverse mânăstiri. O mare parte dintre ele au fost distruse de invazia chineză. Mânăstiri şi numeroase biblioteci tibetane au fost arse în acea perioadă. Viziunea lui a fost să salveze toate aceste scrieri. Una dintre lucrările pe care le-a făcut, a fost să înființeze centre în care scrierile erau introduse pe calculator de către echipe formate din tibetani refugiaţi în India pe care i-a instruit în vederea acestei munci, creându-se astfel o baza de date care să permită o căutare uşoară şi rapidă a textelor antice. Această muncă a durat timp de treizeci de ani şi astăzi este condusă  de altcineva în Ladak, în Nepal.

Acest domeniu nu se mai limitează doar la scrierile tibetane ci cuprinde şi manuscrise din tradiţia yogină.

Ca rezultat al acestei munci imense, Geshe Michael se foloseşte astăzi de această comoară de înţelepciune predând în toată lumea.

În aceste lecţii, veţi primi un studiu rar, un workshop complet despre meditaţia Tong Len, cuprinzând tot ceea ce se ştie despre ea în literatura budismului tibetan.

 

A da şi a lua

Scopul acestui atelier este ca în paralel să vă şi informăm şi să vă şi instruim în această meditaţie, astfel încât, în finalul acestui atelier să deveniţi profesionşti în Tong Len. Veţi vedea că această meditaţie este pe cât de uşoară pe atât de incredibile sunt rezultatele ei.

Doresc să încep a vă povesti despre diverse cazuri documentate în literatură, adevărate minuni ce s-au întâmplat anumitor persoane care au practicat în mod regulat această meditație chiar şi cinci minute pe zi. Lama Dvora povestește că a cunoscut în mod personal un australian care s-a infectat cu un virus rar şi ca urmare a unui tratament medical – singurul care se știa atunci pentru tratarea acestui tip de virus – orbise.

El a trimis o scrisoare unui Lama în care îi cerea să-l ajute, iar Lama i-a dat această variantă a meditației, pe care o vom învăța în continuare, variantă care o practică şi cei ce se află în pragul morții. Lama Dvora povestește că datorită acestei practici meditative, acesta şi-a recăpătat complet vederea.

Meditația Tong Len este pe cât de ușoară, pe atât de puternică.

Câteodată lucrurile cele mai minunate sunt atât de simple, încât le trecem ușor cu vederea sau avem tendința de a le subestima sau a le neglija.

Numele meditației este Tong Len:

Tong Len

Tong – înseamnă a da, a dărui
Len    – a lua, a prelua
Adică a da şi a lua.

În practică, ordinea este însă inversă. Mai întâi vom lua şi numai apoi vom da.

Ce luăm? Luăm durerea oamenilor, a ființelor. Se preia orice formă de suferință: durere fizică, suferință sufletească sau suferința provenită în urma unor dificultăți economice de orice fel.

Ce vom dărui? Dăruim tot ceea ce este mai bun.

Pe parcursul acestor lecții vom face câteva versiuni diferite, în funcție de etapele meditației. În prima etapă a acesteia, vom lua durerea unei persoane pe care o cunoașteți şi care ori trece printr-o suferință, ori se luptă cu unele dificultăți, fizice, mentale, spirituale sau financiare. Durerea mai poate fi legată de o despărțire de cineva sau legată de ruptura unor relații sau de pierderea unei persoane dragi. De asemenea vom învăța să executăm această meditație şi asupra noastră.

Deoarece învățăm să luăm mai întâi durerea celuilalt, în multe cazuri, reacția normală a oamenilor este de reticență, adică îşi spun “Nu am şi asa destule necazuri? Ce mai îmi trebuie şi ale altora?”

În această tradiție, nu vom lua durerile altora ca să le purtăm cu noi, ci le vom distruge.

Vom vorbi despre ce înseamnă să luăm durerea, şi dacă într-adevăr se poate lua durerea şi cum funcționează acest mecanism, pentru că el funcționează uimitor de bine. Deci nu vă faceți griji.

Dimpotrivă, dacă o veți practica, ea vă va aduce numai binecuvântare. Tong Len are un enorm potențial de a vă aduce şi vouă şi celorlalți multă binecuvântare.

 

Tradiția Tong Len

 Actualul Dalai Lama, Dalai Lama al 14-lea este reîncarnarea lui Dalai Lama al 13-lea. Aceasta este linia marilor Dalai Lama. Fiecare este considerat ca fiind reîncarnarea celui anterior. Cu toții au fost călugări, neavând nici unul copii biologici. O conștiință ce se reîncarnează mereu.

După ce un Dalai Lama părăsește lumea fizică, încep căutările noii lui reîncarnări. În toată această perioadă în care este identificat acel copil ca fiind noul Dalai Lama reîncarnat, este crescut şi instruit, tradiţia va fi continuată de către Panchen Lama. Deci atunci când Dalai Lama este tânăr, Panchen Lama este în toată puterea şi invers.

În zilele noastre, lucrurile s-au cam încurcat, deoarece chinezii l-au capturat pe cel de-al 11-lea Panchen Lama.

Deoarece vom vorbi de scrierile primului Panchen Lama, am menționat puțin linia lui Panchen Lama. Deci, primul Panchen Lama a fost unul dintre cei mai vestiți maeștri ai tradiției Tong Len. El a trăit între anii 1570 – 1662. Se spune că ar fi ajuns la iluminare în viața lui anterioară. A scris foarte mult, scrierile lui fiind deosebit de importante în tradiția budistă tibetană. A fost şi mare poet. A scris poezii pe care numai un iluminat ar putea să le scrie.

În acest studiu veți primi o parte din lunga lui creație.

Mai întâi vom vorbi despre tradiția budistă ce se numește Lam Rim.

Lam Rim

Lam – cale
Rim – etapă sau paşi

Adică Calea treptată spre iluminare.

Tibetanii au dezvoltat nenumărate căi care să transforme omul pas cu pas, în mod sistematic, într-o ființă iluminată. Bineînțeles că toate aceste căi se bazează pe învățăturile lui Buddha şi a marilor înțelepți care au urmat. Dar ceea, ce este deosebit în Lam Rim este faptul că sunt prezentate toate etapele spre iluminare în ordinea corectă şi fără ca vreuna să lipsească.

Noi știm bine că dacă dorim să mergem cu maşina, aceasta trebuie să aibă toate componentele necesare: motor, roți, volan, frâne şi așa mai departe. Iar toate acestea trebuie să fie în ordinea şi structura corectă.

Multe învățături spirituale conțin componente preluate din Lam Rim, dar ceea ce este unic la Lam Rim este faptul că el conține toate etapele, în ordinea corectă, de la început până la sfârșit.

Exista multe Lam Rim, lungi, medii şi scurte.

 

1. Renunțarea

Pe orice cale spirituală există o primă etapă, pe care noi o numim renunțarea.

În viaţa noastră, avem parte deseori de necazuri, de nenorociri, intrăm în diverse crize sau ajungem în situații când înțelegem că lumea materială nu ne poate salva.

Toți care sunteți prezenți la această lecție, mai mult sau mai puțin vă este bine în viață. Chiar şi cei care au un trai îmbelșugat, vor ajunge în punctul în care se vor întreba: „Mă pot eu baza pe abundență şi pe oportunitățile pe care lumea materială mi le oferă?”

Adevărul este că nu, deoarece nu există nimic lumesc, precum:

– familia
– relațiile
– bunăstarea financiară
– sănătatea
– cariera

care să nu se termine la un moment dat.

Poate ați trecut printr-o astfel de criză, poate ați experimentat ceva neplăcut, după care poate ați înțeles că nu se poate conta pe lumea de astăzi. şi dacă nu ați trecut printr-o astfel de criză, ea va veni. și dacă nu va veni înaintea morții, ea va veni în momentul morții, în mod garantat.

Prin însăși natura lor, lucrurile vin din energii care se degradează. Aceeași energie ce îmi aduce soțul iubit, tot ea mi-l va lua. Aceeași energie care mi-a adus abundența, tot ea mi-o va lua înapoi. La fel cu sănătatea şi cu toate celelalte lucruri.

Faptul că ne-am născut, este de ajuns ca să și murim. Chiar şi dacă vom lua vitaminele necesare, vom merge la săli de sport sau vom practica yoga, de murit tot vom muri.

Noi spunem că până nu vom deschide ochii şi nu vom înțelege că aceste energii sunt defecte, vom fi în permanență sub controlul lor. Chiar şi celor care le este bine momentan, mai devreme sau mai târziu va veni pe neașteptate ceva care le va lua iluzia că ei dețin controlul.

Deseori auzim despre cazuri în care oamenii au pierdut pe cei dragi, şi care au început să meargă pe la biserici. Ceva se deschide în ei și încep să o pornească pe drumul spiritual.

Renunțarea este acel pas pe care îl face omul pe drumul spiritual, de a nu se mai baza pe lucrurile materiale: să nu mai spere că încă o excursie, încă un titlu academic sau cariera şi altele, o să-i aducă fericirea. Toate acestea pot fi plăcute un timp, dar nici una dintre ele nu-l pot salva de îmbătrânire și, în cele din urmă, de moarte. Cu toții am pierdut membri de familie dragi și vedem cum vine suferința odată cu bătrânețea și moartea.

În Statele Unite exista o piatră de mormânt, pe care stă scris următorul vers:

Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu.
Şi unde sunt eu astăzi şi tu la fel vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele să vii.

 Cu cât înțelegerea că odată și odată toate lucrurile se vor termina, îi va pătrunde mai adânc în suflet, cu atât mai puternic va fi împins omul pe calea spirituală.

Pe orice cale spirituală pe care veți păși, indiferent de cum s-ar numi aceasta, ea va trebui să conțină elementul care să încurajeze această înțelegere. Fără ea, calea spirituală nu există. Budiștii spun că până când renunțarea nu a ajuns la un anumit prag, nu se poate spune că am urcat pe calea spirituală.

 

2. Compasiunea

A  doua  etapă  pe  drumul  spiritual,  o  vom  denumi  compasiunea.  A doua etapă spune că aceleași lucruri prin care trecem noi, adică faptul că îmbătrânim, ne îmbolnăvim, îi pierdem pe cei dragi, neavând nici un control asupra faptului de cum se întâmplă şi când se întâmplă, trec și toți ceilalți. Cu toții suntem în aceeași barcă. Toți cei din jurul nostru:

– cei cărora le este mai puțin bine decât nouă sau mai bine decât noi
– cei care sunt mai inteligenți decât noi sau mai puțin inteligenți
– cei  care  sunt   mai   bogați   ca   noi   sau   mai   puțin   bogați   fie că suferă
acum sau vor suferi în viitor, suntem cu toții în aceeași situație, în aceeași barcă.

Acest aspect care spune : “nu mi se întâmplă numai mie ci şi celorlalți”, atunci când el va fi suficient de profund, va crea aversiune față de această situație.
Cu toții am trecut prin asta când am fost copii. Copilul își întreabă mama: „De ce bunica a murit? De ce trebuie ea să moară?”. Iar mama nu a știut să-i răspundă. Copilul neprimind răspunsuri încetează să mai întrebe. El știe în mod instinctiv că ceva nu este în regulă cu acesta situație.

Budiștii spun că energia vieții care ne susține este în neregulă, de aceea se și deteriorează.

Este ceea ce Buddha ne-a învățat. El a vorbit mai întâi, pe larg, despre toate formele de suferință pentru a ne capta atenția, şi știind că noi putem verifica spusele lui.

El ne-a spus: “Nu este adevărat că acesta trebuie să fie cursul lumii. Așa va fi lumea până când vom înțelege de unde vine ea. Există o sursă a suferinței, există o cauză a suferinței, iar când vom înțelege mecanismul de creare a lumii, numai atunci o vom putea transforma.”

De multe ori budismul lasă impresia că totul este legat de suferință. Din contră, budismul este cu totul pentru ieșirea din suferință, de a ajunge la fericirea sublimă a iluminării, fericire pe care nici nu ne-o putem imagina. Ea este ca și când am lua acea clipă în care ne-am simţit extraordinar de fericiți, am multiplica-o de un bilion de ori şi chiar şi atunci ea este departe de plăcerea sublimă a lui Buddha.

Acesta este obiectivul budismului.

Dar, pentru a ieşi din suferinţă, mai întâi va trebui să o înţelegem bine şi în acest fel să ne putem amplifica aversiunea față de această stare deficientă în care ne aflăm şi să dorim să facem acea practică care să ne scoată din ea.

Aceeaşi aversiune pe care ne-o dezvoltăm faţă de suferinţă, se va dezvolta şi atunci când ne vom deschide ochii şi vom deveni empatici faţă de ceilalţi, atunci când înţelegem că, toţi împreună suntem în aceeaşi barcă.

Eu nu doresc să sufăr şi nici nu doresc ca altcineva să sufere. Eu îmi doresc fericirea aşa cum şi ceilalţi îşi doresc fericirea. Ei au acelaşi drept ca şi mine de a fi fericiţi, de aceea este datoria mea de a acţiona pentru ei.

Practica Tong Len este o practică autentică, ce vine pe o linie tradiţională veche. Ea a fost păstrată în secret timp de sute de ani în Tibet, deoarece marii Lama au considerat că oamenii nu o vor înţelege sau o vor subestima, deoarece ea este cu totul opusă instinctelor naturale omeneşti. Din punct de vedere karmic a desconsidera această meditaţie nu este deloc bine.

Învăţătura Tong Len este o învăţătură sacră pentru că ea are calitatea de a scoate oamenii din suferinţă.

Definiţia a ceva sacru este: acel lucru care poate să scoată fiinţele din suferinţă şi să le aducă binecuvântare.

A desconsidera sau a subestima o învăţătura sacră, creează karmă negativă ce poate provoca dispariţia acestei învăţături din lume.

În tot acest timp în care învăţătura a fost păstrată în secret, ea a fost transmisă numai discipolilor vrednici.

Se spune că într-o bună zi, un mare Lama află că cineva s-ar fi însănătoşit complet dintr-o boală terminală, practicând această meditaţie. Datorită imensei lui compasiuni a decis să facă cunoscută această învăţătură publicului larg. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 800 de ani şi de atunci practica Tong Len a rămas accesibilă tuturor.

Meditaţia Tong Len ţine de tradiţia budistă ce se numeşte Lo Jong.

 

Transformarea conştiinţei – Lo Jong

Lo Jong

Lo     – minte, conştiinţă
Jong – a antrena

Lo jong înseamnă antrenarea minţii.  Îl vom denumi transformarea conştiinţei.

Lo Jong este numele dat anumitor învăţături care s-au dezvoltat aproximativ între anii 800 şi 1200-1300. În această perioadă, budismul a intrat pentru prima oară în Tibet, dezvoltându-se tradiţia Lo Jong.

Pe parcursul acestor lecţii vă veţi da seama de ce învăţăturile au fost ţinute în secret.

Această meditaţie se bazează pe respiraţie, lucru care conferă o forţă specială practicii. În tradiţia yoghină, tehnicile de respiraţie sunt învăţate în mod deschis, pe când tibetanii păstrează tehnicile numai pentru cei avansaţi în practica tantra şi numai cu permisiune specială.

Deoarece învăţătura Lo Jong este o învăţătură deosebită, aceste tehnici au fost introduse încă de la început. Şi asta pentru că influenţează corpul nostru fizic şi vom putea ajunge la iluminare. Prin intermediul respiraţiei, această practică contribuie în mod direct la dezvoltarea noastră spirituală, a conștiinței şi a corpului.

Practica Lo Jong dezvoltă compasiunea, de aceea ne-am referit la ea.

 

3. Înțelepciunea

 Înţelepciunea este a treia etapă ce trebuie să fie parte a oricărui drum spiritual adecvat. În tradiţia budistă, înţelepciunea este denumită “concepţie corectă”. Nu vom discuta despre ea acum pentru că în lecţiile următoare vom intra în acest subiect.

Înţelepciunea nu înseamnă a acumula cât mai multe informaţii, adică să devenim o enciclopedie ambulantă, ci a înţelege de ce există suferinţă şi de ce există fericire? Care sunt cauzele şi la una şi la alta şi cum putem să ne controlăm realitatea în loc ca ea să ne controleze ea pe noi?

Cum putem înceta de a mai fi victimele circumstanțelor şi a dezastrelor naturale şi a condiţiilor fizice şi să preluăm controlul asupra lor?

Singurul mod de a ieşi din această situaţie impusă, este dacă am începe să deţinem noi controlul.

Am primit un corp fizic, ne-am născut într-un anume loc, vorbind o limbă maternă specifică, având anumiţi părinţi, cu o anume capacitate mintală. O stare ca şi când ar fi trebuit să intrăm în ea. Noi spunem că ea nu este întâmplătoare şi că este determinată de cauze. Dacă am înţelege cauzele care ne-au adus într-un corp care se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte, se degradează şi moare, atunci vom putea să inversăm acest lucru.

Aceasta este înţelepciunea. Când ne referim aici la înţelepciune, ne referim de fapt la înţelegerea realităţii şi înţelegerea corectă a cauzei şi a efectului.

Cu toţii credem că înţelegem ce cauzează una sau alta, dar faptul că îmbătrânim şi murim dovedeşte că nu înţelegem nicidecum aceste lucruri. Buddha a spus că fiecare dintre noi trăieşte permanent dintr-o greşeală fatală, de care nu suntem conştienţi.

Deci al treilea aspect este legat de înţelegerea cauzei şi a efectului. Iar cine va progresa pe drumul spiritual, înţelegerea lui se va aprofunda. Ceea ce este extraordinar în aceste studii, este faptul că ele sunt explicite, elaborate în cele mai mici detalii şi logice, lucru care permite dobândirea acestor cunoașteri şi a ajunge la experienţe mistice.

Acestea sunt cele ”trei căi”. Sfatul nostru este ca atunci când auziţi despre un drum spiritual, să-l verificaţi, pentru că timpul vostru este scurt şi nici nu veţi putea verifica orice drum spiritual pe care profesorii vi-l recomandă. De aceea, înainte de a vă investi timpul şi energiile voastre, verificaţi dacă cele trei aspecte despre care am vorbit sunt incluse în calea pe care o alegeţi.

Tong Len este o practică de dezvoltare a compasiunii. Noi susţinem că aceasta este nu numai un aspect vital pe calea spre iluminare dar şi de mare importanță în viața noastră.

Cel mai înalt nivel de compasiune se numeşte în limba sanscrită Bodhicitta.

Bodhicitta

Bodhi – iluminare
Citta   – minte

Traducerea cuvânt cu cuvânt ar fi minte iluminată, dar nu acesta este sensul.

Adevăratul sens este mintea ce aspiră la iluminare.

Bodhicitta este nivelul cel mai înalt al compasiunii care conduce la iluminare.

Cel care a ajuns la acest nivel va fi însoţit de un puternic sentiment de aversiune faţă de suferinţa lui şi a celorlalţi. Mai mult de atât, îi percepe pe toţi ceilalţi ca fiind foarte apropiaţi de el datorită importanţei ieşirii lor din suferinţă.

Aşa cum eu nu vreau să sufăr, nici ei nu îşi doresc să sufere. De aceea ei sunt exact ca si mine. O astfel de persoană se întreabă: cum pot eu sa ajut o lume întreagă care suferă?

Cu toţii simţim adânc în sufletul nostru această dorinţă de a ajuta, dar încă de la vârstă fragedă am fost descurajaţi de întrebarea: cum pot eu să rezolv problemele foamei şi a războiului din întreaga lume?  De aceea am continuat să ne mulţumim de a ne îngriji numai pe noi înşine.

Bodhisattva, cel care are bodhichitta, inversează procesul. El îşi va spune: “Eu nu numai că voi aspira ca toţi ceilalţi să nu mai sufere ci voi învăţa tot ceea ce este necesar şi voi face ceea ce este nevoie, chiar dacă îmi va fi greu şi nimeni nu mă va sprijini, şi mai mult, chiar şi dacă toată lumea va râde de mine.”

Compasiunea lui este atât de mare, încât va depune toate eforturile ca să ajungă la starea de iluminare ca să poată să ajute cu adevărat toate fiinţele.

Deseori întâlnim oameni buni care ajută pe ceilalţi, lucru care este cu adevărat de apreciat şi absolut necesar. Bineînţeles că este esenţial de a face acte de caritate. Dar nu aceasta este bodhicitta. Este o mare diferenţă între compasiune, adică dorinţa de a ajuta la cel mai înalt nivel şi bodhicitta.

Bodhicitta este compasiunea şi iubirea ajunse la stadii atât de înalte, pe care noi nu le cunoaştem.

Cel care are bodhicitta:

–  nu numai că-i hrăneşte pe alţii
–  îi protejează pe toţi ceilalţi
– îi consolează şi în acelaşi timp practică înţelepciunea pentru a înţelege de       unde vin toate aceste lucruri, toate formele de suferință.

Această îmbinare între compasiune şi înţelepciune, îi va dezvolta abilităţi extraordi- nare de a fi în serviciul celorlalţi şi nu se va opri până când nu va fi capabil să-i ajute pe ceilalţi. El nu se va clinti din calea lui. Acesta este un nivel de angajament imens faţă de toate fiinţele.

Cel care a ajuns la bodhicitta va spune: “Nu ştiu deocamdată cum să-i ajut pe ceilalţi, dar voi merge să învăţ cum să fac acest lucru”. El nu se va opri şi nu va lăsa în urmă nici o fiinţă. Iar pentru a face acest lucru, va trebui să-şi dezvolte atotcunoaşterea, să înţeleagă de ce toţi suferă, ce suferinţe au şi de ce au nevoie.

El va trebui să-şi dezvolte compasiunea la cote maximale, înţelepciunea la cote maximale, capacitatea de a învăţa la cote maximale, iubirea la cote maximale – adică a fi un Buddha.

Această persoană va spune: „Trebuie să ajung la iluminare, pentru că dacă nu voi ajunge acolo, toate fiinţele vor continua să sufere iar eu nu ştiu cum să le ajut.”