Lectia 1 – Aci 3

Cursul 3

Meditația conform tradiției budiste

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Introducere

Cursul numărul 3, este format din două părţi:

În prima parte se va prezenta tehnica meditaţiei, procedee care să ne ajute să progresăm în practica meditativă. Şi dacă suntem cu adevărat practicanţi serioşi, înseamnă că vom medita foarte mult.

Sunt mulţi care practică meditaţia ani de zile şi nu reuşesc să ajungă la rezultate. Diferenţa dintre o practică de succes şi una mediocră, este modul de aplicare a tehnicilor de meditaţie.

Deci, în prima parte a cursului vor fi prezentate tehnici de meditaţie, problemele care apar în timpul meditaţiei şi rezolvarea lor. Dacă aceste probleme nu vor fi rezolvate, putem rămâne mulţi ani blocaţi în ele.

A doua parte a acestui curs, va fi făcut sub formă de retreat [de retragare], sub numele: “Sursa binefacerilor mele”. În acest retreat, se va practica meditația şi vor fi prezentate subiectele asupra cărora vom medita.

Cu cât vom avansa mai mult pe calea spirituală vom înţelege şi mai mult importanţa practicii frecvente a meditaţiei. Meditaţia nu trebuie făcută din când în când, ci în mod regulat, zilnic, altfel nu vom progresa. Chiar dacă ascultăm cursul de faţă şi-l studiem, numai prin meditaţie vom ajunge la realizări spirituale. Nu ne vom putea dezvolta dexteritatea de a medita dacă nu facem acest lucru zilnic. Generaţii întregi de practicanţi dovedesc corectitudinea metodelor predate de către maestrul Kamalashila înainte cu 1200 de ani.

Ceea ce dorim este să ajungem la o minte liniştită, calmă, precum un lac fără valuri. Putem spune că mintea noastră de zi cu zi este ca un ocean zbuciumat, dar cu ajutorul meditaţiei ea se va calma, va deveni incredibil de tăcută şi liniştită. Numai în această stare de linişte, ne vom putea întâlni cu înţelepciunea şi vom putea percepe vacuitatea. Orice procedeu, care ne va ajuta să ajungem la aceste stări, este o binecuvântare. De aceea meditaţia este considerată o practică sfântă.

 

Linia pe care vine învăţătura este foarte importantă.

Succesul practicii este stabilit:

– de seriozitatea practicii voastre,

– de cunoştinţele pe care le deţineți în vederea practicii,

– şi, de asemenea, de linia pe care au venit aceste cunoştinţe.

Cu alte cuvinte veţi primi învăţăturile de la Lama Dvora, care, la rândul ei le-a primit de la profesorii ei, şi mergând înapoi pe firul transmisiilor vom ajunge la fiinţe iluminate, până la Buddha. Deoarece puterea acestui studiu vine de la aceste entităţi, valoarea transmisiei orale este inestimabilă. De aceea aceste învăţături trebuiesc transmise din gură în gură.

Cu toate că putem învăţa din cărţi, cd-uri sau din internet, pentru a progresa cu adevărat, este necesar să avem o legătură personală cu profesorul, iar învăţătura trebuie transmisă de la profesor la elev.

Gândiţi-vă, că ceea ce auziţi prin mine, e ca şi cum îl auziţi pe Buddha vorbind. Această linie care ajunge până la voi, este o mare binecuvântare, puterea ei fiind mai presus de orice cuvinte.

Dacă aveţi un profesor care vă învaţă, care este carismatic şi un bun practicant, întrebaţi-l de unde provine cunoaşterea lui, pe ce linie de maeştri se află. Dacă linia acestuia nu vine de la fiinţe iluminate, atunci nu este clar ce vă poate învăţa. Nimeni nu a ajuns la iluminare datorită farmecului personal al cuiva.

De aceea respectul faţă de linia pe care provin învăţăturile este foarte importantă. Un profesor bun, trebuie să se dea la o parte şi să fie precum un canal gol, curat, pur, pentru ca înţelepciunea să treacă prin el.

 

Textele pe care le vom folosi

Care sunt textele de care ne vom folosi în acest studiu?

1. Primul text se numeste Rugăciunea lui Samanthabdra, în limba tibetană se spune:

Sangpo chupay munlam Samantabhadra

Samantabhadra este considerat un mare bodhisattva. Au existat câțiva mari bodhisattva, care au fost nu numai discipoli foarte apropiaţi a lui Buddha, ci şi foarte avansaţi. Se spune că dacă ar apărea în faţa noastră un astfel de bodhisattva, nu am putea face diferenţa între el şi Buddha, iar Samantabhadra a fost unul dintre aceştia.

Samantabhadra este cunoscut prin vizualizările care se fac în meditaţie, în care se oferă ofrande din belşug. În rugăciunea Mandalei lungi, nu pe cea care o spunem, care se bazează pe învăţăturile lui, el ne spune cum să dăruim cât mai mult în meditaţiile pe care le facem şi dacă ştim să practicăm bine, acest lucru va fi o sursă de belşug şi materială şi spirituală.

După cum se ştie, ceea ce se întâmplă în viaţa noastră este rodul faptelor trecute. Deci dacă dorim abundenţă de orice fel, va trebui să dăruim abundenţă. Să dăm atât fizic cât şi în meditaţie. Samantabhadra ne învaţă cum să dăruim mai bine, cum să ne pregătim de meditaţie şi cum să reuşim în practica noastră.

 

2. Al doilea text este comentariul lui Je Tsongkapa asupra Lam Rim Chen Mo.

Je Tsongkapa

 

Je Tsongkapa a fost unul dintre cei mai mari înţelepţi tibetani, care a trăit între anii 1357 – 1419. El a adus budismul la un nivel de unitate, claritate şi eficienţă, nivel care nu mai fusese cunoscut înaintea lui.

 

Curentul Gelugkpa

Gelugkpa

 

Curentul Gelugkpa a început de la Je Tsongkapa. Asta nu înseamnă că el a întemeiat curentul, ci a fost dezvoltat de către discipolii lui. Je Tsongkapa şi învăţătorii lui au aparţinut de fapt curentului Kagyu, iar înaintea acestuia a existat Sakya. Unii dintre cei mai importanţi discipoli ai lui, au fost Kerdrup Je şi Gyaltsab Je.

Je Tsongkapa a scris textul Lam Rim Chen Mo.

Lam Rim Chen Mo

 

Lam             = cale
Rim              = etape
Chen mo   = mare

Lam Rim Chen Mo înseamnă Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare. De ce apare cuvântul mare? Pentru că textele Lam Rim  pe care Je Tsongkapa le-a scris sunt scurte, medii sau lungi.

În această scriere sunt prezentate în detaliu etapele spre iluminare, ce anume trebuie practicat, ce cunoaştere trebuie dezvoltată, ce trebuie să se înţeleagă. Lam Rim Chen Mo este un text foarte lung, complex şi greu de citit şi pentru că, acesta este foarte greu de înţeles, însuşi Je Tsongkapa a scris un comentariu asupra lui, comentariu de care ne vom folosi în acest curs.

 

3. Capitolul despre meditaţie care apare în textul Lam Rim Chen Mo se bazează pe învăţătura maestrului indian Kamalashila, ce a trăit între anii 740 – 795.

Cartea scrisă de el se numeşte Bahavana Krama în sanscrită, iar în limba tibetană Gom Rim.

Gom Rim

Textul maestrului Kamalashila este a treia sursă de informaţii.

 

Dezbaterea dintre maestrul Kamalashila şi călugărul Hwashong.

Maestrul Kamalashila a ajuns în Tibet ca urmare a invitaţiei regelui ce domnea în acele vremuri. Se spune că la curtea regală, a avut loc o dezbatere între maestrul Kamalashila şi călugărul Hwashong. Călugărul Hwashong preda o formă de meditaţie în care se punea accent pe focalizarea asupra respiraţiei sau a gândurilor sau a sentimentelor, după care se încerca să se golească mintea de gânduri, ajungându-se în acest mod la iluminare.

Maestrul Kamalashila, a replicat că nu există aşa ceva:

a. Pentru că, este practic imposibil să ne golim mintea de gânduri. Este posibil să ne rafinăm gândurile, să ajungem la un nivel foarte fin al gândirii, dar nu se poate ajunge la situaţia de a nu mai exista nici un gând. O astfel de situaţie nu există.

b. Nu este sigur că dacă vom ajunge la aceasta stare de linişte completă, vom ajunge la iluminare. Este nevoie de încă ceva, foarte important pentru a se ajunge la iluminare iar, în acest curs vom vedea despre ce mai este nevoie.

Maestrul Kamalashila câştigă dezbaterea propusă de către rege, iar după cum era obiceiul acelor timpuri, cu toţii trebuiau să adopte metoda celui care câştigă polemica. De atunci, cei care practică meditaţia urmează metoda lui Kamalashila, metoda care s-a dovedit a fi corectă, întru cât generaţii de practicanţi au ajuns la iluminare bazându-se pe știința care ne-a transmis-o maestrul Kamalashila.

 

Un mijloc şi nu un scop  

Maestrul Kamalashila ne spune că meditaţia nu este  scopul nostru, meditaţia este doar un mijloc de a ajunge la scop, un instrument de a ajunge la iluminare.

Noi nu trebuie să încercăm să ne liniştim mintea, nu acesta este scopul nostru, cu toate că cel care meditează ajunge oricum la această stare de linişte iar dacă acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că nu practicăm bine. Nu acesta este scopul în budism şi nu pentru asta a venit Buddha şi ne-a predat 50 de ani.

Scopul lui Buddha a fost cu mult mai mare, cu mult mai radical. Scopul lui nu a fost ca să devenim liniştiţi, ci să ieşim din orice formă de suferinţă, să ne eliminăm complet orice suferinţă fizică, sufletească, mentală, ireversibil. Mai mult de atât, să devenim capabili să-i îndrumăm şi pe ceilalţi ca să ajungă în acelaşi loc. Pentru aceasta a venit Buddha.   

Pentru a ajunge la nivele avansate de meditaţie, va trebui să ne dezvoltăm tehnici bune de meditaţie, şi asta ca mijloc şi ca scop în sine.

 

Programa cursului

În continuare vom vedea ce cuprinde acest curs.

1. 1. Prima parte – pregătirea pentru meditaţie. Asta înseamnă pregătirea camerei, pregătiri interioare pe care le numim ,,Cele şase activităţi preliminare,, dintre care a cincea dintre cele şase, cuprinde alte şapte componente.
   2. A doua parte – Cele şase condiţii ale mediului înconjurător, necesare reușitei meditației. Aici vom vorbi despre meditaţia în retreat şi despre condiţiile necesare mediului în care se face retreat.
   3. A treia parte – postura corpului, postura lui Vairochana. Opt puncte de postură.
   4. A patra parte – procesul mental. Vom discuta de procesul mental prin care trece cel care meditează, proces care cuprinde trei etape:

– cinci probleme specifice ce apar pe parcursul meditaţie;

– opt corecţii, cum pot fi aplicate aceste corecţii;

– nouă stadii mentale prin care trece cel ce meditează. Maestrul Kamalashila ne descrie 9 stadii pe care le parcurge omul în procesul de meditaţie, pornind de la stadiul iniţial al celui care face meditaţie 30 de secunde şi până la stadiul cel mai avansat al aceluia care a ajuns la perfecţiunea meditaţiei.

1. 5. A cincea parte – obiectul meditaţiei.

Obiectul meditaţiei trebuie să fie semnificativ. Sunt situaţii când este potrivit şi chiar util să se mediteze câteodată asupra unui obiect obişnuit, cum ar fi respiraţia. Toate meditaţiile încep prin concentrare asupra respiraţiei.

Cel care doreşte să practice serios meditaţia, şi care va petrece multe ore în a medita, obiectul lui de meditaţie trebuie să fie semnificativ şi care să-l conducă spre iluminare.

Este adevărat că putem ajunge la concentrare meditativă, fie că ne concentrăm pe respiraţie sau fie pe oricare alt obiect. Deci dacă medităm frecvent, ne putem dezvolta puterea de concentrare. Nici măcar nu trebuie să fiţi budişti pentru asta.

Lucrul cel mai important este de a se ajunge la un nivel foarte avansat de concentrare focalizată pe obiect.

Sunt destui oameni care reuşesc să ajungă la acest nivel, şi mai mult reuşesc să obţină tot felul de puteri paranormale, cum ar fi să vadă foarte departe sau să audă sau să citească mintea altora. Dar asta nu înseamnă că şi-au eliminat suferinţa.

Prin meditaţie, oamenii pot ajunge la nivele foarte înalte de calm, părând că nu mai suferă, dar aceştia încă nu au ajuns să-şi elimine cauzele suferinţei. De aceea se spune că această realizare spirituală nu îi va însoţi de la o viaţa la alta, până când nu vor atinge un nivel foarte avansat de înţelegere.

Ceea ce dorim, este să ajungem la un nivel extrem de înalt de concentrare, dar numai ca un instrument pentru atingerea obiectivelor înalte, care pot să ne elibereze cu adevărat din suferinţă şi să ne conducă la fericirea sublimă a iluminării, fericire, dincolo de orice ne putem imagina.

 

Tipuri diferite de meditaţie

În continuare vom vorbi despre câteva tipuri de meditaţie.

1. Primul tip se numeste  Gompaîn limba tibetană.

Gompa

 

Gompa înseamnă meditaţie. În limba sanscrită se spune Bhavana.

În limba tibetană există multe cuvinte legate de meditaţie după cum vom vedea în continuare. Gompa este un cuvânt general pentru meditaţie, ce îşi are rădăcina în cuvântul Kompa:

Kompa

 

Kompa înseamnă a practica ceva şi meditaţia este o practică a ceva, şi anume să creeze un obicei puternic în mintea noastră, până într-atât, încât să devină o parte din ea. Maestrul Shantideva spune că nu există nimic care să nu poată fi dezvoltat prin forţa obişnuinţei. Dacă:

–  bârfim în fiecare zi, se dezvoltă obiceiul de a bârfi,

– ştim să preţuim permanent, ne vom dezvolta recunoştinţa,

– dacă vom dărui mereu, ni se va dezvolta generozitatea.

Maestrul Shantideva ne sfătuieşte ca în cazul în care dorim să devenim generoşi cu ceilalţi, să începem cu un morcov sau cartof, şi să perseverăm. Aşa şi în meditaţie, începeţi să meditaţi măcar 30 de secunde dacă vă este greu să staţi mai mult timp. Iar dacă veţi persista, încet încet meditaţia se va înbunătăţi.

Când spunem a practica, nu ne referim numai la a sta pe perna de meditaţie şi a medita, ci la a ne obişnui cu obiectele meditaţiei, cu subiectele legate de meditaţie, care în budismul tibetan sunt tot atât de importante ca şi tehnicile de meditaţie.

2. Al doilea tip este Samten.

Samten

În limba sanscrită se spune Dhyana.

Cuvântul Samten are mai multe utilizări:

a. Cuvântul este utilizat pentru perfecţiunea a cincea.

În limba tibetană cuvântul pentru a cincea perfecţiune este:

Par Chin

Par chin înseamnă perfecţiune.

Iar în limba sanscrită Paramita.

Vă reamintim care sunt cele şase perfecţiuni:

– dăruirea
– moralitatea
– răbdarea
– bucuria efortului
– meditaţia
– înţelepciunea.

Deci, cuvântul Samten se utilizează atunci când ne referim la perfecţiunea meditaţiei.

 

b. O altă utilizare a cuvântului Samten este atunci când ne referim la nivelele de existenţă cu formă şi a celor fără formă. Există 4 nivele de lumi cu formă şi 4 nivele de lumi fără formă. Cei care ajung la Shamata sau Shine, şi continuă să progreseze spre nivele de meditaţie mai rafinate ajung în aceste lumi. Deci Samten este folosit şi în denumirea nivelelor foarte avansate de meditaţie.

 

c. De acest cuvânt ne folosim şi când denumim aceste lumi, adică primul Samten, al doilea Samten şi aşa mai departe. La aceste nivele fiinţele ies din existenţa umană şi ajung în lumile cu formă sau fără formă. Se spune că cel care a ajuns la primul Samten, şi în viaţa următoare va fi tot la acest nivel. Dacă a ajuns la al doilea Samten, în viaţa următoare se va regăsi în acelaşi Samten.

Aceste nivele pot fi atinse şi fără a percepe vacuitatea.

Aceste forme de existenţă sunt extrem de plăcute, fiinţele trăiesc în deplină desfătare şi fără suferinţe. Problema este că ele nu pot să se menţină în aceste stări, şi la un moment dat vor cădea din ele. De aceea nu sunt recomandate meditaţiile care conduc spre aceste nivele, cu excepţia cazului în care s-a ajuns la  perceperea vacuităţii.

 

A percepe vacuitatea în aceasta viaţă

Scopul acestor studii este de a ajunge la iluminare, iar pentru acest lucru este nevoie de a percepe vacuitatea în mod direct. Pentru a percepe vacuitatea va trebui să ajungem la primul Samten, nivel extrem de avansat, iar pentru asta va trebui să învăţăm să medităm foarte bine.

Rugaţi-vă: vreau să percep vacuitatea chiar în această viaţă.

Scopul vostru este de a ajunge la aceasta realizare spirituală, care este atât de unică şi excepţională, iar acest lucru este posibil de atins, pentru că dacă staţi şi vă uitaţi bine, în viaţa voastră există şi profesori şi condițiile care permit acest lucru. Dacă veţi face eforturi, viaţa voastră şi chiar moartea voastră vor deveni cu totul altceva.

Cel care percepe vacuitatea, lucru care se întâmplă numai în meditaţie profundă, garantat va ieşi din suferinţă, pentru că deja ştie cum s-o elimine.

Sunt oameni de ştiinţă care primesc premiul Nobel pentru faptul că au găsit remediul pentru anumite boli. Gândiţi-vă că cel care a perceput vacuitatea a găsit leacul pentru orice boală, nu numai fizică sau psihică, ci a oricărei forme de suferinţă.

Numai noi ne provocăm suferinţa, şi nici măcar nu ştim cum facem asta. Dar cel care a ajuns la înţelepciune, a perceput vacuitatea, înţelege foarte bine cum şi-a creat suferinţa şi va începe să acţioneze altfel. Este pentru prima oară când deţine controlul asupra karmei, de aceea evadarea lui din ciclul vietii şi al morţii este garantată.

Până nu vom ajunge la acest nivel de înţelepciune, vom fi sub influienţa forţei de gravitaţie a karmei, suntem sclavii ei.

 

3. Al treilea tip de meditaţie este:

Nyom Juk

În limba sanscrită se spune Samapatti.

Nyom = echilibrat, în limba sanscrită se spune Sama.
Juk = intrare, a intra sau a face ceva.

Nyom Juk înseamnă meditaţie echilibrată.

Acest nume are cateva semnificaţii:

1. 1. Am vorbit mai înainte despre nivelele Samten. Nyom Juk este cuvânt folosit în Abhidharmakosha, pentru a descrie tipul de meditaţie care determină naşterea omului într-unul din Samten. În acest sens, Nyom Juk se mai numeşte şi meditaţie cauzală, deoarece aceasta serveşte ca motiv la naşterea într-unul din aceste nivelele, ori în lumea cu formă, ori în lumea fără formă.
   2. A doua semnificaţie a cuvântului este demeditaţie foarte rafinată,numită şi meditaţia încetării, ca şi când în această meditaţie ar înceta toate funcţiile mentale, sau în care mintea care aproape ca încetat să mai funcţioneze.

La această stare, bineînţeles că nu se poate ajunge, pentru că niciodată funcţiile mentale nu se vor opri. De exemplu, funcţia care o îndeplineşte simţurile, adică al doilea agregat, nu încetează niciodată. Întotdeauna va exista gândul, dar sub o formă extrem de fină.

Acest tip de stare este descris în detaliu în Abhidharmakosha, pentru că există un anume pericol în această meditaţie şi anume cel care se află la acest nivel poate să creadă că se află în Nirvana, în timp ce încă nu şi-a eliminat toate afecţiunile mentale.

În această stare meditativă, plăcerea este imensă, şi asta datorită minţii care este super calmă. De aceea se poate crede că s-a ajuns la Nirvana.

Atâta timp cât nu se percepe vacuitatea în mod direct, nu se poate ajunge la Nirvana, pentru că nu au fost încă eliminate cauzele adânci ale suferinţei.

 

De ce se spune echilibrată ?

A dezvolta, a perfecționa meditaţia este de fapt un exerciţiu de echilibrare, adică a face ca mintea să devină echilibrată.

Mintea celui care nu practică meditaţia, este o minte agitată, este târâtă de simţuri în toate direcţiile, reacţionează în permanenţă, iar gândurile zburdă necontrolate. Cu alte cuvinte mintea este împrăștiată.

Un alt aspect al minţii celui care nu practică, este o minte ambiguă, marginită şi moleşită.

Unul dintre obiectivele importante ale meditaţiei este de a echilibra mintea în sensul de:

– a nu fi nici prea agitată, hiperactivă,

– şi nici să nu fie moleşită, plictisită.

A face ca mintea să fie echilibrată, este ca şi când învăţăm să şofăm, să ţinem volanul drept astfel încât să nu deviem nici la stânga, nici la dreapta.

 

Mintea şi corpul

Controlul minţii are influienţă directă asupra energiilor din corp. A ajunge la stăpânirea minţii înseamnă a stabiliza şi manevra energiile care se mişcă prin organism. Tibetanii denumesc aceste energii vânturile interne. Vânturile interne merg împreună cu gândurile. De aceea, atunci când practicăm echilibru minţii, ne echilibrăm şi corpul intern.

Pentru a ajunge la iluminare este nevoie de muncă interioară – muncă asupra minţii, a conştiinţei şi muncă exterioară – muncă asupra corpului energetic.

 

4. Al patrulea tip de meditaţie este :

Shine

Shi  = calm, pace, linişte
Ne  = loc sau loc liniştit. Sensul cuvântului Ne este de a sta calm, de a rămâne calm.

Atunci când medităm, începem să liniştim valurile oceanului, după care ele vor fi din ce în ce mai mici până când mintea va deveni un lac fără valuri, dar încă dedesubt mai este agitaţie,  gânduri mărunte care fug de colo colo. Cu timpul mintea devine calmă, liniştită şi foarte clară. Numai în această situaţie putem vedea.

Shine înseamnă pace meditativă. În limba sanscrită se spune Shamata.

Este deosebit de important să se ajungă la Shine, înainte de a se ajunge la Samten. După ce se ajunge la Shine, se mai continuă practica încă puţin până la primul Samten, dupa care se merge spre vacuitate.

 

Hlak Tong

Shine este legată de Hlak Tong.

Hlak Tong

 

În limba sanscrită se spune vipashyana. În limba pali se spune Vipassana. Pali este un dialect al limbei sanscrite, dialect vorbit în estul Asiei. Toată literatura Theravada este scrisă în pali.

Buddha a predat în limba sanscrită. Când budismul a ajuns în Tibet, tibetanii au tradus învăţăturile lui Buddha din sanscrită în limba tibetană. De multe ori când traduceau un cuvânt din limba sanscrită, traduceau de fapt impresia pe care o lasă cuvântul. Cuvântul vipashyana fiind unul dintre acestea.

Tong înseamnă a vedea, percepţie,
Hlak = excepţional

Cu alte cuvinte: percepţie excepţională. Stare în care se percepe vacuitatea, atunci când putem percepe prin ochiul înţelepciunii lucruri pe care nu le-am putut vedea înainte.

Hlak Tong sau Vipashiana reprezintă starea în care se ajunge la cunoaşterea profundă a realităţii, la înţelepciunea înaltă. La Hlak Tong se ajunge numai dupa ce a fost atins Shine, adică după ce mintea a devenit calmă şi clară.

Deoarece mintea şi corpul fizic merg împreună, atunci când se ajunge la Hlak Tong, corpul fizic nu va mai fi acelaşi. Omul care a fost, nu va mai fi același, pentru că el se află în deplin control. Cel care ajunge la acest nivel de meditaţie, deşi nu a perceput încă vacuitatea, este deja un mare maestru în arta meditației.

Aşa cum am mai spus, la Hlak Tong se ajunge dupa Shine. În loc de a se continua spre nivele mai rafinate de meditaţie, se va folosi gradul de concentrare înalt la care s-a ajuns, şi se va începe procesul de analiză şi de înţelegere mai profundă a vacuităţii, pentru ca în final să fie percepută în mod direct. În starea de Shine, mintea este extraordinar de calmă şi cu totul focusată. În acest proces analitic, încă există gânduri, deci mintea se mişcă uşor, iar în cadrul acestei mişcări, va trebui să se ajungă la stabilitatea minţii pentru a se putea percepe vacuitatea.

 

 

Pentru a se putea percepe vacuitatea
este necesară legătura cu învăţătorul

Fără un studiu aprofundat asupra vacuităţii, transmis de către învăţători care au perceput vacuitatea, nu se poate ajunge la această realizare. Este necesară legătura personală cu profesorul, a ne conecta la mintea lui şi a ne deschide faţă de el. Când cineva începe să avanseze pe calea studiilor despre vacuitate, prezenţa profesorului, al profesorului instruit, este extrem de importantă. Mai mult de atât: este nevoie de Bhakti, de devotament faţă de el.

 

5. Al cincilea tip de meditaţie este:

Ting Ngen Dzin

Ting Ngen înseamnă luminos, foarte clar.
Dzin înseamnă a ţine,

Ting Ngen Dzin înseamnă a ţine mintea clară. Acest cuvânt este încă un exemplu în care tibetanii nu au tradus mot-a-mot cuvântul, ci în funcţie de ceea ce se întâmplă în această stare meditativă. Chiar şi cuvântul Nirvana l-au tradus în limba tibetana Nyang nyen le depa, adică: a merge dincolo de orice suferinţă, de orice necaz.

În limba sanscrită Ting Ngen Dzin se spune Samadhi. Sensul cuvântului este de minte echilibrată, dar nu ne dă o idee clară a ceea ce înseamnă acest lucru.

Ting Ngen Dzin înseamnă de fapt concentrare focalizată pe un singur obiect.

În această meditaţie, mintea este focusată pe un singur punct, mult timp. Cine a ajuns la acest nivel, poate sta nemişcat patru ore şi mai mult pe un obiect imaginar pe care şi l-a ales, având în tot acest timp mintea clară, ascuţită. Această stare se asemănă cu cea în care privim un film de acţiune bun, care ne ţine în tensiune. O stare în care suntem complet treji şi cu o minte incredibil de clară.

O astfel de persoană care a ajuns să fie în permanenţă concentrare fără nici un efort, poate învăţa în câteva luni o limbă nouă, pentru că oriunde îşi doreste să-şi îndrepte mintea, ea va rămâne în acel loc.

O astfel de persoană nu se poate enerva, deoarece datorită puterii lui de concentrare prinde încă din faşă supărarea, încă înainte de a se întâmpla ceva în exterior. El este extrem de calm şi este o mare plăcere să stai în apropierea lui.

Fiecare dintre noi se află la un anume nivel Ting nge dzin, fiecare dintre noi are într-un fel sau altul abilitatea de concentrare. Chiar şi furnica are.

Cum ştim asta? Deoarece ea este capabilă să se concentreze pe o firmitură, dacă vrea.

Fiecare fiinţă vie are capacitatea de a se concentra. Scopul este să o aducem la acest nivel incredibil. De ce? Asta nu pentru faptul că acest nivel, este interesant ci pentru faptul că el este piatra de drum pe calea perceperii vacuităţii şi a eliberării din suferinţă, de a ne elibera de boală, de bătrânețe şi moarte.

 

6. Al şaselea tip de meditaţie este:

Nyam shak

Nyam shak înseamnă perceperea vacuităţii în mod direct. În limba sanscrită Samahita.

 

Obiecte sfinte

Meditaţia este de fapt o practică de a obişnui mintea cu o anumită situaţie, şi este foarte important de ştiut la ce ne antrenăm mintea.

Se spune despre un practicant că ar fi locuit  mult timp într-o peşteră, făcând meditaţie asupra uneia dintre figurile tantrice, descrisă ca având coarne de taur. Meditaţia lui ajunsese atât de bună încât trăia cu impresia că are coarne cu adevărat. Povestea spune că acesta intrase în peştera înainte de a ajunge la acest nivel. După câţiva ani de stat în peşteră, când a vrut să iasă , nu a mai putut ieşi datorită coarnelor.

Dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să ne obişnuim a medita asupra obiectelor esenţiale, iar de aici vine puterea Tantrei.

Tantra ne oferă cele mai importante obiecte de meditaţie, de aceea ea ne poate scoate atât de repede din suferinţă.

Dacă într-adevăr, dorim să devenim un înger, să avem un corp de lumină, o minte atotștiutoare, iubire necondiţionată şi o nesfârşită compasiune, vom trebui să ne expunem mintea obiectelor sfinte, cum ar fi Buddha. Este foarte important să ne obişnuim cu această figură iluminată şi să medităm asupra ei.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.