Eu şi celălalt
Capitolul despre meditație
din „Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”
al maestrului Shantideva
Inspirat după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1
Rugăciunile
De obicei deschidem lecția cu rugăciuni. Scopul lor este să ne ajute să integrăm învățătura, deoarece acest studiu pe care îl transmitem aici, are potențialul de a ne aduce multă fericire și de a elimina suferința de la noi. Dar pentru ca această învățătură să aibă efect, trebuie să-i permitem să pătrundă adânc în inima noastră.
Nu este suficient doar să o auzim.
Rugăciunile au rolul de a ne deschide inima, să ne permită să ascultăm mai bine. În mare parte, obținem acest lucru dezvoltând un sentiment de recunoștință pentru învățătura pe care urmează să o primim.
Mulțumim anticipat maeștrilor și lineajului pe care ne-au transmis învățătura, iar acest sentiment de recunoștință deja ne binecuvântează și cu siguranță ne ajută să integrăm mai bine învățătura.
A doua rugăciune are rolul de a ne da motivația potrivită pentru a asculta aceste învățături. Se spune că puterea învățăturii care ne transformă și ne binecuvântează este o funcție a motivației noastre – cu ce motivație venim la învățături, pentru ce ne dedicăm timpul și cui dorim să aducem binecuvântare. Cu cât motivația noastră este mai pură, cu atât binecuvântarea pe care o primim este mai mare.
Ce înseamnă „motivație mai pură”? Veți vedea că tot acest seminar este o analiză a egoismului nostru și a modului în care să ne debarasăm de el. Deci, cu cât motivația noastră este mai mare de a face asta pentru ceilalți, cu atât suntem și noi și ceilalți mai binecuvântați.
Deci, acesta este scopul acestor rugăciuni. De fapt, dharma nu trebuie predată fără aceste rugăciuni, pentru că ea este remediul suprem pentru orice suferință și necaz pe care le au oamenii din lume. Așa că este important să venim spre ea cu o atitudine corectă, cu motivația potrivită și cu inima deschisă.
În cazul în care ascultați aceste învățături în mod superficial și fără să gândiți de a vă folosi de acest material pentru a vă aduce vouă și celorlalți binecuvântare, vă veți dezvolta imunitatea față de medicamentul suprem.
(Mandala)
(Refugiul)
Meditația: A ne observa viața chiar acum
Vom începe această lecție cu o meditație.
Așezați-vă într-o poziție confortabilă. Spatele să fie drept.
Observați dacă corpul este tensionat și relaxați-vă.
Gândiți-vă la scaunul pe care stați ca la un fel de sprijin pentru meditația voastră și găsiți-vă poziția în care să vă simțiți stabili și confortabil.
Și acum concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă pe mișcarea aerului care intră și iese prin nări, imaginați-vă că sunteți un mic străjer de pază la intrarea în nări, care verifică ce intră și ce iese.
Acum îndreptați-vă atenția spre voi înșivă.
Priviți-vă în acest moment și întrebați-vă:
Cine sunt eu? Cine sunt eu? Cine sunt eu astăzi, acum?
Ce se întâmplă în viața mea acum?
Există vreo direcție în viața mea?
Am control asupra vieții mele? În ce măsură am control asupra vieții mele?
Ce mă motivează în viața mea? Cine mă conduce în viața mea?
Care sunt motivele care dictează prioritățile în viața mea?
Care sunt cele mai importante lucruri din viața mea?
Unde se duce viața mea?
Există fericire în viața mea?
În ce măsură există suferință în viața mea?
Dacă există lucruri care mă fac să fiu fericit(ă) în viața mea, care sunt acele lucruri?
Și dacă există lucruri care îmi provoacă necaz sau suferință, care sunt aceste lucruri?
Și mai important, de unde au venit ele în viața mea?
Și acum extindeți puțin cercul și includeți persoane apropiate vouă.
Alegeți o persoană pe care o iubiți. Nu contează cine.
Și puneți-vă aceleași întrebări pe care vi le-am pus vouă:
Ce se întâmplă cu viețile lor? Spre ce se îndreaptă viața lor?
Care sunt factorii care determină prioritățile lor?
Sunt ei fericiți?
Și dacă există fericire în viața lor, ce le provoacă această fericire?
Există suferință în viața lor? De unde vine suferința în viața lor?
Și vedeți că, atât voi cât și ei, trăiți o viață de oameni, în care există un amestec de fericire și suferință; un amestec de momente fericite și triste.
Și într-un fel sau altul, sunt pe un drum care se termină prost.
Atât voi cât și ei veți îmbătrâni și veți muri.
Atât voi cât și ei, voi toți, va trebui să pierdeți tot ce aveți mai drag. Va trebui să vă uitați la cei dragi care vă părăsesc, se îmbolnăvesc, îmbătrânesc și mor.
Veți fi nevoiți să vă despărțiți de toată truda vieții voastre, de toate bunurile voastre, de toți cei pe care îi iubiți.
Sunteți forțați să vă vedeți urcând și coborând mereu în roata nesfârșită, adesea fără niciun control din partea voastră.
Veniți și plecați singuri. Sunteți practic singuri.
De fapt, nu aveți control, nici asupra vieții voastre, nici asupra vieții altora.
Iar studiul pe care urmează să-l primiți, își propune să vă ofere unelte pentru a schimba această situație. De a vă aduce într-un loc în care nu numai să aveți control, dar să aveți și capacitatea de a vă ajuta pe voi înșivă și pe cei dragi să atingeți fericirea maximă.
Și mai mult de atât. Dacă duceți acest studiu la dezvoltarea sa supremă, veți putea fi îngerul salvator care poate ajuta toate ființele din lume să atingă fericirea maximă.
Și poate că toate aceste lucruri vi se vor părea prea departe, idealiste, dar vă rog să ascultați această învățătură din această întrebare: Este posibil acest lucru pentru mine? și Cum va fi posibil asta?
Și pe tot parcursul acestor lecții lăsați îndoielile deoparte, ascultați-le din această întrebare. Doar ascultaţi și fiți pregătiți pentru răspunsurile care vor veni.
Puteți deschide ochii.
Sursele studiului
Am să vă arăt cuvintele în tibetană ca să înțelegeți că lucrurile provin dintr-o sursă autentică.
Dak shen nyam je
Dak = eu,
Shen = celălalt sau altul,
Nyam = a compara,
Je = schimbare, substituire sau a se pune în locul altuia.
Deci, Dak shen nyam je înseamnă a mă compara cu altul și a mă pune în locul altuia. Mai putem spune „compararea și schimbarea de sine cu celălalt”.
Acesta este un studiu faimos în tradiția tibetană și vine de la Maestrul Shantideva (685 -763 e.n.)
Numele său în tibetană este:
Shiwa Hla
Hla = înger,
Shiwa = pace, liniște, calm.
Shiwa Hla =„Îngerul păcii”.
Numele său în sanscrită este Shantideva.
Deva = înger și Shanti = pace.
Titlul cărții după care vom studia este:
Boddhisatvacharyavatara
În tibetană:
Jangchub sempay chupa la jukpa
Maestrul Shantideva a scris cartea sa în sanscrită. Ulterior a fost tradusă în tibetană, iar eu o voi traduce pentru voi în română. Am predat deja capitolul 6 – „Răbdarea” – al acestei cărți în seminarul „Ucide supărarea”. În acest seminar ne vom ocupa de capitolul 8 – „Meditația”. Următorul seminar se va ocupa de capitolul 7 – Entuziasm sau Bucuria efortului.
Cine a studiat până acum cursurile ACI, poate recunoaște deja că aceste subiecte sunt trei din cele șase perfecțiuni.
Cine este Bodhisattva?
Bodhisattva este un om sfânt. Este numit și „războinicul spiritual”. Este o persoană care se antrenează să ajungă la iluminare, să devină o entitate iluminată, pentru a putea ajuta toate ființele din univers în modul suprem.
După cum ați auzit în meditație, am întrebat „De unde vine suferința și cum pot ajuta oamenii?”. Bodhisattva se antrenează pentru a fi de un real ajutor oamenilor.
Cu siguranță, cu toții dorim să ajutăm pe cât mai mulți, și facem asta cu plăcere, altfel nu ați fi fost aici. Dar capacitatea noastră de a ajuta este limitată. Un Bodhisattva își perfecționează din ce în ce abilitatea de a ajuta până când ajunge la evoluția supremă, adică Buddha. Nu neapărat Buddha istoric, ci „Buddha” – în sensul unei ființe iluminate, care s-a trezit și este capabilă să ajute ființele, iar această abilitate evoluează, iar Bodhisattva o dezvoltă pe calea perfecțiunilor.
Cele șase perfecțiuni
1.Prima perfecțiune este: perfecțiunea dăruirii, a generozității. Abilitatea de a dărui. Dăruim ceea ce avem:
-
- Lucruri materiale
- Bani
- Iubire
- Protecție
- Atenția față de ceilalți
- Dharma, studiu spiritual
Cu cât practicăm mai mult generozitatea, de a da ceea ce avem, cu atât linia solidă pe care am construit-o în jurul nostru se subțiază (estompează). Pentru că dacă am ceva, înseamnă că este al meu. Deci, avem ideea de „Eu și al meu”. Dar, pe măsură ce începem să dăruim, această linie va deveni mai puțin solidă și începem să ne concentrăm din ce în ce mai mult asupra altora. Vom căuta să le dăruim altora ce le aduce cu adevărat binecuvântare. Atenția noastră se va îndrepta din ce în ce mai mult către ceilalți. Începem deja războiul împotriva egoismului.
Spunem că egoismul este ceea ce ne îmbătrânește. Lucrul care ne ucide este egoismul nostru. Nu este nevoie ca cineva să tragă în noi. Facem asta singuri. Ne sinucidem cu propriile noastre mâini.
Scopul acestei căi este să ne aducă fericirea maximă. Dar pentru asta avem nevoie să scăpăm de egoism.
Fericirea maximă și egoismul sunt două poluri total opuse.
2.A doua perfecțiune: perfecțiunea moralității
Ca urmare a faptului că devenim mai conștienți de ceilalți și că ne pasă mai mult de ei, acest lucru ne duce în mod firesc la păstrarea moralității:
-
- de a ne păzi să facem rău altora, și
- de a căuta să le facem numai bine.
Deci, Bodhisattva muncește pentru a-și cultiva generozitatea și moralitatea. Moralitatea are un aspect de înfrânare/de reținere, nu-i așa? Trebuie să ne înfrânăm, să ne stăpânim pentru a nu-l răni pe celălalt. Trebuie să începem să fim atenți. Deci, moralitatea are asupra noastră un efect de înfrânare.
3.A treia perfecțiune: răbdarea
Iar efectul de înfrânare, va dezvolta în mod natural răbdarea. Răbdarea este capacitatea de a depăși impulsurile care îi pot răni pe ceilalți. Așadar, acest lucru duce în mod natural la practica răbdării, despre care Maestrul Shantideva ne-a învățat atât de frumos în al șaselea capitol.
4.A patra perfecțiune: bucuria efortului
În această etapă, când omul practică toate acestea frumos și bine, fața lui este deja îndreptată spre ceilalți, iar fericirea începe deja să se formeze. Apare entuziasmul de a practica. Bucuria efortului este un alt cuvânt pentru entuziasmul de a practica. Există mai mult entuziasm și mai multă dorință de a pătrunde mai adânc în practică, pentru a mării fericirea și capacitatea de a fi o binecuvântare pentru ceilalți.
Cu cât capacitatea noastră de a fi o binecuvântare pentru ceilalți este mai mare, cu atât vom fi mai fericiți, iar aceasta este ca o spirală care urcă, iar una o întărește pe cealaltă. Și asta aduce această bucurie de a acționa, de a practica pentru alții și de a progresa pe cale.
Dar, Bodhisattva își dă seama că deși activitatea lui în lumea exterioară este importantă, ea este limitată. Pentru că lumea exterioară este proiecția noastră, determinată de karma noastră. Toată foametea, războaiele, suferința și bolile care există în lume – nu alegem să le proiectăm. Şi totuși le proiectăm. Concluzia este că trebuie realizată o muncă cu mult mai profundă pentru a putea influența aceste proiecții.
Puterea muncii în exterior este limitată. Munca de a-i ajuta pe ceilalți este foarte importantă, dar deja i-am proiectat pe cei de afară: deja am proiectat oameni săraci, bolnavi, înfometați.
Dacă începem să ne influențăm proiecțiile, dacă începem să lucrăm cu karma noastră, să lucrăm la nivel karmic, nu la nivel de proiecție, putem ajunge la un nivel cu mult mai înalt de a-i ajuta pe alții.
Chiar și la acest nivel, putem aduce multă binecuvântare oamenilor, dar nu este atât de simplu deoarece trebuie să dobândim un anumit control asupra proiecțiilor noastre. Și pentru asta trebuie să înțelegem cum le proiectăm. Acesta a fost și motivul pentru care v-am întrebat în meditație: De unde au venit aceste lucruri în viața voastră?
5.A cincea perfecțiune: concentrarea meditativă
Pentru aceasta avem nevoie de abilitatea de a observa mai profund și de a putea pătrunde în adâncurile conștiinței noastre, în adâncurile inimii noastre. Iar aici vine practica meditativă care va duce la a șasea perfecțiune.
6.A șasea perfecțiune: înțelepciunea
În urma practicii și după mult studiu, vine înțelepciunea, iar când spunem aici „înțelepciune”, vorbim despre înțelepciunea înțelegerii vacuității, a înțelegerii îmbinării dintre karmă și vacuitate și a modului în care acestea creează lumea noastră.
Capitolul despre meditație
Capitolul despre înțelepciune este capitolul 9 al cărți maestrului Shantideva. În acest seminar ne ocupăm de capitolul despre meditație, capitolul opt.
Capitolul despre meditație are două părți principale:
a.Prima parte nu o vom face aici. Maestrul ne vorbește despre ”retreat” (retragere în solitudine), de a merge în pădure, pentru a ne retrage astfel încât să putem intra mai profund în interiorul nostru. Pentru a face aceste observări interioare trebuie să fim în condiții de tăcere și izolare de lumea exterioară, de lumea simțurilor.
Maestrul Shantideva ne vorbește despre cum să medităm, cum să ne izolăm și unde să mergem. Cursul numărul 3 este legat de prima parte a acestui capitol și învățătura despre acesta mai poate fi găsită și în seminarul despre perfecțiunea meditației.
b.A doua parte a capitolului este subiectul nostru din acest seminar – este despre ce să medităm. Care va fi tema meditației. Care este obiectul important la care să medităm, dacă vrem să transformăm această stare în care ne-am născut, în care suntem forțați să îmbătrânim, să ne îmbolnăvim și să murim.
Și această parte este Dak shen nyam je, [în traducere:] compararea și schimbarea de sine cu celălalt.
Maestrul Shantideva, Prințul Bodhisattva
Maestrul Shantideva s-a născut prinț, moștenitor al tronului. Se spune că de mic copil era foarte spiritual. Încă de la o vârstă fragedă a avut contact cu Buddha Manjushri, care i-a dat direct învățătura. În noaptea dinaintea încoronării sale a avut un vis, în care l-a văzut pe Manjushri stând pe un tron regal. În tradiția budistă elevul nu stă niciodată pe scaunul profesorului, ca expresie a aprecierii și respectului față de el. Shantideva a înțeles semnificația visului său, că el nu ar trebui să fie rege.
Părăsește palatul și devine călugăr. Maestru Shantideva își dezvoltă cele șase perfecțiuni și le aduce la nivelurile cele mai înalte.
Când cineva ajunge la un nivel foarte înalt de meditație, i se dezvoltă puteri paranormale: poate vedea la mari distanțe, poate citi mintea celorlalți iar capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți este cu mult mai mare, pentru că el știe bine de ce [anume] au ei nevoie. După ce a părăsit mănăstirea, el și-a dedicat viața ajutorării a zeci de mii de oameni, datorită abilităților pe care le-a dezvoltat.
Deci, prințul Bodhisattva ne spune în acest capitol, ce anume trebuie să desăvârșim astfel încât să putem ajunge la fericire și să aducem fericire altora.
A doua parte are și ea două părți
1.Compararea de sine cu ceilalți.
Dak shen nyam pa
2. Schimbarea de sine cu ceilalți
Dak shen jewa
Și asta este o mare artă. Dacă reușim să stăpânim chiar și un mic procent din această artă, gradul nostru de fericire din viața noastră va crește cu sute de procente.
Geshe Michael spunea: „Eu sunt exact ca voi. Am schimbat doar 1% din mintea mea, iar acum sunt de un milion de ori mai fericit decât eram înainte”.
Este suficient să facem o mică mișcare de la stilul nostru normal de viață, de la gradul nostru normal de egoism, pentru a ne crește gradul de fericire.
Acesta este argumentul maestrului Shantideva și a marilor bodhisattva care au mers pe calea lui. Deci, aceasta este arta pe care încercăm să o predăm aici și asta face un Bodhisattva.
Bodhisattva din momentul în care se trezește dimineața, el practică Dak shen nyam je.
Nyam înseamnă a compara, și Je înseamnă a schimba, a substitui.
Veți vedea în următoarele lecții că versetele maestrului nu sunt ușor de înțeles, nici în sanscrită, nici în tibetană. Este o mare artă de a le traduce, pentru că sunt ambigue și sunt imposibil de tradus fără explicații.
Comentariile folosite în acest studiu
Vom folosi în acest studiu două comentarii:
- Primul comentariu se numește Gyalse juk-ngok.
Gyalse juk-ngok
Adică „Poarta de intrare a copiilor celor învingători”.
Cine sunt copii celor învingători? Aceștia sunt bodhisattva. Ei sunt copiii lui Buddha și sunt numiți „copiii celor învingători”, deoarece atunci când vor crește, vor deveni Buddha.
Autorul acestui comentariu se numește:
Darma Rinchen – este numele lui monahal. Gyaltsab Je înseamnă moștenitor al tronului, titlu pe care l-a primit mai târziu. El a fost tibetan și a trăit între 1364 și 1432 e.n. A fost unul dintre cei doi discipoli celebri ai lui Je Tsongkapa. A scris o serie de texte foarte, foarte profunde, unul dintre ele fiind comentariul cărții „Bodhisattva charya avatara” a maestrului Shantideva. Text scris de un tibetan, în tibetană.
- Al doilea comentariu se numește „Comentariul asupra punctelor dificile din „Ghidul modului de viață al unui Bodhisattva”- în sanscrită Bodhicaryāvatāra Panjika.
El a fost scris de Prajna Karamati.
Mati înseamnă înțelept.
A trăit în jurul anului 1000 e.n. Nu avem datele exacte, dar cam în această perioadă El a scris acest comentariu în sanscrită, iar ulterior a fost tradus în tibetană. El se află în canonul tibetan și este puțin cunoscut în mănăstirile tibetane deoarece s-au folosit în principal de comentariul lui Gyaltsab Je.
Comentariul în sanscrită a lui Prajna Karamati este cu mult mai vechi și de aceea se consideră că este mai apropiat de sensul original al maestrului Shantideva decât traducerea ulterioară.
Sanscrita este o limbă în care fiecare cuvânt are multe semnificații și nu este ușor să obții sensul propozițiilor. Acest lucru este foarte ambiguu. Și uneori există și multe jocuri de cuvinte, iar poetul, în acest caz maestrul Shantideva, se joacă cu semnificațiile. Când se traduce într-o altă limbă, este puțin dificil să fie date două sensuri. Trebuie să alegem. Tibetanii alegeau uneori un singur mod, când era posibil să aleagă un altul.
Deci, comentariul lui Prajna Karamati îmbogățește foarte mult înțelegerea acestui capitol, mai ales a celei de a doua părți.
De ce practica „compararea și schimbarea de sine cu celălalt” este inclusă în capitolul despre meditație?
1.Ajută la dobândirea unei bune concentrări meditative. Practica meditației în budism vine să dezvolte în noi ceea ce numim Shi-ne.
Shi-ne
Este un nivel foarte înalt de meditație.
În sanscrită se spune uneori Samadhi, doar că Samadhi este un cuvânt cam ambiguu. Este un nivel de meditație foarte, foarte elaborat, în care mintea a ajuns la concentrarea pe un singur punct. Este stadiul în care rămânem pe obiect atât cât ne dorim, fără să ne mișcăm. În viața noastră obișnuită suntem foarte departe de situațiile cu tăcere și concentrare absolută. Mintea noastră este tot timpul agitată, sălbatică și neliniștită. Așa este mintea noastră, chiar dacă nu suntem conștienți de asta. Dar când ne așezăm să medităm începem să o vedem.
Deci, scopul meditației este să ne aducă la Shi-ne. Și de ce este Shi-ne important?
Pentru că Shi-ne este platforma pe care trebuie să se așeze mintea noastră pentru a dobândi înțelepciunea, astfel încât să percepem direct vacuitatea. Când vorbim despre pix și câine – este nivelul intelectual de înțelegere a vacuității. Nu este suficient să înțelegem vacuitatea numai la nivel intelectual. Chiar dacă partenerul meu mă enervează și eu nu mai reacționez la nervi, acest nivel nu este suficient, dar mă ajută puțin.
Dar ca să ajungem la nivelul cu mult mai profund, în care nu vom mai izbucni de nervi sau în care nu vom reacționa cu furie, avem nevoie de înțelegerea directă a vacuității, prin experiență meditativă. Deci Shi-ne este platforma care ne aduce la această înțelegere directă.
Nivelul Shi-ne nu este ușor de realizat. Pentru a-l realiza, avem nevoie de o karmă extraordinară. Avem nevoie de multă perseverență în practica meditativă. Mai întâi va trebui să începem practica meditativă, să primim îndrumările necesare și să avem capacitatea de a persevera în practică. Nu vom ajunge la Shine dacă nu practicăm mult și dacă nu suntem perseverenți. Și mai mult de atât, este greu de găsit îndrumarea adecvată. Totul este karma.
Deci, pentru ca să avem karma de a realiza Shi-ne, în primul rând avem nevoie de Dak shen nyamje. Trebuie să acumulăm multe binefaceri, care vin din dezvoltarea primelor patru perfecțiuni pentru a reuși în a cincea.
2.Ajută la dezvoltarea dorinței de iluminare
În al doilea rând, ca să ajungem în starea în care am depășit toată suferința și am devenit un înger, plin de iubire și compasiune, complet pur și capabil să ajute toate ființele – trebuie să aspirăm să ajungem la ea. Acest lucru nu se întâmplă de la sine. Trebuie mai întâi să aspirăm să ajungem la ea și apoi să practicăm.
Practicând Dak shen nyamje, se va dezvolta în noi pe deplin această dorință de iluminare pe care am numit-o Bodhicitta.
Bodhicitta este dorința de a ajunge la iluminare pentru a ne elibera de toată suferința și de asemenea de a-i elibera și pe ceilalți din toată suferința.
3.Ajută la atingerea perfecțiunii înțelepciunii
Al treilea motiv de a practica Dak shen nyamje este de a ne folosi de meditație pentru a obține înțelepciunea, adică Hlak tong sau Vipashyana.
Ne referim la înțelepciunea care percepe vacuitatea în stare meditativă. Trebuie să realizăm Vipashyana pentru a deveni acest înger. Cel care își dezvoltă această dorință – de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, își dezvoltă concentrarea meditativă pentru a atinge Vipashyana și vor începe să progreseze pe cale, dar acest lucru va atrage și multă rezistență, mai multe forțe potrivnice. Aceste lucruri nu se întâmplă celor care nu sunt pe o cale spirituală. Ce spune Lordul Morții? „Ești al meu. Nu trebuie să fac niciun efort. Ești deja al meu. Ești deja pe drumul morții.”
Dar când cineva începe să facă calea care să-l scoată din brațele morții, în etapele avansate ale căii, vor veni multe obstacole. Cu cât suntem mai puternici spirituali, cu atât mai mari vor fi obstacolele; Testele vor fi din ce în ce mai dure. Avem nevoie de o modalitate de a depăși aceste obstacole, altfel nu vom ajunge acolo.
Factorul numărul unu și cel mai important care ne ajută să depășim obstacolele este Bodhicitta.
Această motivație pură, de a face calea de dragul tuturor ființelor vii, este ca un remediu magic. Este cel mai puternic zid de protecție. Îi spunem zidul de diamant. Este un zid dur și impenetrabil care ne înconjoară și ne protejează. Oamenii care au această mare compasiune pentru ființe, nu pot fi răniți. Putem încerca, dar nu-i putem răni cu adevărat.
Deci, scopul practicii Dak shen nyamje este de a ne dezvolta această protecție de diamant care să ne mențină pe cale.
4.Această practică ne va aduce la iluminare
Și un al patrulea motiv de a practica Dak shen nyamje este că ne va duce la iluminare. Practica compararea și schimbarea de sine cu celălalt dezvoltă bodhicitta, iar bodhichitta ne va duce la iluminare. Nu există iluminare fără Bodhicitta.
Ordinea de practică Dak shen nyamje
Maestrul Prajna Karmati explică mai întâi cum ar trebui să învățăm să ne tratăm pe noi înșine și pe ceilalți ca egali, și apoi să învățăm să ne punem în locul altora.
A trata egal înseamnă înțelegerea faptului că toți ceilalți își doresc fericirea și doresc să evite durerea, la fel ca și noi.
A mă pune în locul altuia este un fel de act „egoist” atunci când eu sunt celălalt! Dorința noastră este ca ei să aibă parte de tot binele din lume.
Se pare că prima practică nu va putea fi pe deplin înțeleasă până când nu vom practica temeinic „egoismul” celui de-al doilea.
Importanța temelor
Când auziți cum puteți obțineți controlul asupra destinului și a lumii voastre, a avea succes și câștiga bani, și cum puteți ca relația voastră să fie fericită și așa mai departe, vă entuziasmați și spuneți: „Gata de mâine îmi fac temele”. Apoi a doua zi dimineața, partenerul vostru se răstește la voi, și înțelegeți că este o mare diferență între a asculta un cântec și de a-l putea cânta singuri.
Scopul temelor este să vă inspire și să vă pună pe cale. A asculta învățătura este doar un nivel de înțelepciune. Aveți nevoie de nivelul de contemplare și de nivelul de repetare, de nivelul de studiu și de examinare, de eliminare a îndoielilor și de clarificare a îndoielilor și, de asemenea, de nivelul de meditație, care interiorizează lucrurile. Așa că doar prin a asculta învățătura, veți vedea că nu se va întâmpla mare lucru.
În tradiția tibetană fiecare lucru se repetă în total de patru ori. Profesorul care predă o materie o repetă de patru ori. Noi nu avem timp să revenim asupra ei de patru ori, de aceea au fost date temele și examenul final. Deci, prima oară auzim învățătura, a doua oară ne facem temele și a treia oară scriem testul final. Care va fi a patra oară? Putem să-i predăm altuia învățătura.
Avem multă nevoie de aceste învățături, deoarece demonul egoismului este mare în noi toți și el este cel care ne omoară clipă de clipă, oră de oră. El ne-a omorât deja în nenumăratele vieți anterioare. Deci, avem nevoie de un antidot foarte puternic. Când ați terminat de făcut lecțiile, citiți-le, închideți cartea, și faceți examenul final. Ideea este de a interioriza lucrurile în așa măsură încât să le puteți transmite mai departe.
Realizarea Bodhicittei
Scopul practicii acestei învățături, este să realizăm Bodhicitta.
Ce este Bodhicitta? Ea este aspirația spre iluminarea completă de dragul tuturor ființelor.
-Există bodhicitta trestiei de zahăr, care este nivelul practicantului începător. Această bodhicitta nu este încă completă. Este doar la nivel de intenție sau de practică, care încă nu face parte din noi. Ea este numită bodhicitta trestiei de zahăr, pentru că este dulce, dar goală pe dinăuntru.
–Și există bodhicitta adevărată. Practicantul realizează adevărata bodhicitta în meditație profundă. Se spune că între gândurile noastre și canalele energetice interioare există o strânsă legătură.
Chakra inimii omului obișnuit, care nu este un Bodhisattva sfânt, este închisă tot timpul, iar asta îi provoacă moartea și suferința.
În limbajul canalelor și a energiilor, a dezvolta bodhicitta și a ajunge la iluminare înseamnă a deschide chakra inimii.
În Buddha, canalul lui central este larg deschis tot timpul.
Cel care își dezvoltă meditația și stă în meditație profundă – va veni momentul în dezvoltarea sa spirituală, când va experimenta puțin cum va fi atunci când va deveni Buddha. Și în timpul meditației, în tăcere deplină și concentrare completă asupra compasiunii, are loc această deschidere incredibilă a inimii. Lumina izbucnește din inimă, si simultan poate vedea toate ființele din univers.
Toate lumile și toate ființele, de fapt, vin din noi înșine, dar credem că ele sunt în afara noastră și nu au nicio legătură cu noi. Această persoană experimentează pe tot parcursul meditației iubirea necondiționată pentru toate ființele din întreaga lume. Și când iese din meditație, ea știe că se va dedica muncii pentru toate ființele pe tot restul vieții sale, și că nu mai are altceva de făcut în viața asta. Este ceea ce va da sens vieții ei.
Apoi continuă să-și perfecționeze toate perfecțiunile și abilitățile paranormale pentru a ajunge la toate ființele. Toate acestea vin din iubirea necondiționată și din dorința obsesivă de a acționa pentru binele tuturor ființelor. Deci acesta este scopul antrenamentului nostru, bodhicitta.
Meditație asupra compasiunii
După cum am spus, meditația nu înseamnă să stăm și să nu ne gândim la nimic. Ci să medităm asupra compasiunii, astfel încât să putem ajunge la această deschidere a inimii. Acesta este capitolul nostru și fiecare verset al lui este o meditație.
-
Gândind în acest mod și în altele similare,
Contemplă asupra avantajelor retragerii în singurătate. (aici se referă la retreat)
Calmează-ți gândurile dispersate,
Și meditează asupra aspirației iluminării.
Ce sunt gândurile dispersate? Sunt toate gândurile despre lucrurile care ne preocupă în viața noastră normală. El spune: „Renunță la ele. Învață să le calmezi, pentru că ele sunt cele care te ucid.” „Preocuparea neîncetată pentru aceste lucruri – nu pentru că sunt rele în sine – ne împiedică să ne dedicăm timpul practicii deschiderii chakrei inimii, astfel încât să nu mai suferim.”
Maestrul spune: „Acum, că ești în meditația menită să te aducă la fericirea mult dorită, învață să stai departe de toate aceste lucruri, de simțurile care îți fură viața de zi cu zi, și direcționează-ți mintea ca să reflecte asupra Bodhicittei, asupra compasiunii.”
Compară fericirea și durerea lor cu ale tale
În versetul 90 spune:
Depune efort la început să meditezi
Asupra egalității între ceilalți și tine:
Acesta este Dak shen nyam pa.
În prima parte a capitolului, maestrul Shantideva vorbește despre egalitate, cum să ne comparăm cu ceilalți.
Ce înseamnă să mă compar cu ceilalți? El spune:
Protejează toate ființele așa cum te protejezi pe tine,
Pentru că la fel vă doriți fericirea și nu durerea.
Dacă ajungem în acest loc în care fericirea celuilalt este la fel de importantă ca și a noastră, și la fel de important este de a elimina durerea celuilalt, așa cum dorim să o eliminăm pe a noastră – dacă ajungem la acest nivel spiritual foarte înalt – atunci vom avea grijă de ceilalți în aceeași măsură în care ne îngrijim de noi înșine.
Aceasta este deschiderea acestei părți.
Mintea se revoltă
Care este prima noastră reacție când citim acest verset? Maestrul spune: “…la fel vă doriți fericirea și nu durerea”. Mintea noastră se revoltă împotriva acestei idei: „Cine va avea grijă de mine? Trebuie să am grijă mai întâi de mine.”
Aceasta este reacția noastră obișnuită sau „naturală”. Am pus „natural” între ghilimele, pentru că nu există așa ceva, este doar o chestiune de obișnuință. Este adevărat că avem un astfel de obicei care a devenit natura noastră, dar el doar a devenit natura noastră, pentru că ea în sine nu este natura noastră.
Se știe despre Maestrul Shantideva că, după ce a părăsit palatul regal, s-a făcut călugăr. El și-a perfecționat cunoștințele sale despre scripturi, meditație, abilitatea de a dezbate și le-a adus cel mai înalt grad.
O mare parte a acestui capitol este scrisă sub formă de polemică, o dezbatere cu un adversar imaginar. De fiecare dată când maestrul vine cu o idee, apare un adversar imaginar și spune: „Stai puțin, asta nu se poate” sau pune lucrurile la îndoială.
Și cine este acest adversar imaginar? Acesta este mintea noastră. Când citim aceste lucruri, mintea celor mai mulți dintre noi face obiecții și pune lucrurile la îndoială. Maestrul dezbate cu această minte. El ne ajută să trecem prin procesul de examinare a îndoielilor noastre. Maestrul Shantideva este un logician excelent, așa cum am văzut deja în capitolele anterioare, așa că se folosește de logica noastră pentru a ne învinge. Ce înseamnă a ne învinge? A învinge această tendință egoistă care ne ucide. Așa că atunci când ne învinge, el ne dă viață.
În acest verset, vocea adversarului nu se aude, ci auzim doar răspunsul.
El spune: „Trebuie să ai grijă de ceilalți așa cum ai grijă de tine.”
Încercați să vă gândiți o clipă, ce ar spune adversarul? Ce spune mintea noastră? ea spune: „Sunt atât de mulți acolo. Cum pot să am grijă de atâtea milioane?”
Pe planeta noastră sunt 8 miliarde de oameni. Potrivit budismului, în afara planetei noastre, există multe alte planete locuite, ca să nu mai vorbim de faptul că există și alte ființe în afară de oameni. Dar să zicem aproape 8 miliarde, deci “Cum voi putea avea grijă de toate aceste miliarde, așa cum mă îngrijesc pe mine? Mă voi asigura că au mâncare la fel ca mine, odihnă la fel ca mine, toalete curate cum am eu, dar… cum poate fi asta posibil?”
Multe organe – dar un singur corp!
Maestrul ne dă răspunsul în versetul 91:
Sunt multe părți ale trupului separate,
Mâinile și toate celelalte,
Și cu toate astea, ca pe un singur trup
Le îngrijești cu drag de toate.
La fel și fericirea și suferința ființelor simțitoare, –
Cu toate își doresc fericirea ca și mine.
El spune: „Tu spui că nu poți să te îngrijești de atâtea lucruri?” „Atunci hai să ne uităm la corpul tău. Să începem să numărăm părțile corpului tău. Toate organele, toate vasele de sânge, toate celulele. Există 248 de organe și 365 de tendoane în corpul uman. Dacă începem să numărăm câte componente avem, nu ne putem opri din numărat, pentru că fiecare dintre ele are sub părți.”
Maestrul spune: „Și de toate astea, noi avem grijă, nu-i așa? Avem grijă de corpul nostru, așa că în principiu avem grijă de o mie și una de părți”. El spune: „Deja te îngrijești de ele când ai grijă de tine, așa că nu-mi spune că nu poți avea grijă de multe lucruri, pentru că faci asta deja”.
Deci, întrebarea este de ce anume mă îngrijesc. Am decis să mă îngrijesc de aceste o mie și una de părți, și de celelalte nu. Maestrul spune – „Această decizie este complet artificială. Ai decis să te îngrijești de anumite părți, și de altele nu. Și asta este doar o decizie a ta”. Ceea ce numim „natural” sau „artificial” este de a avea grijă de noi înșine.
Trebuie să avem grijă de ceilalți
Maestrul Shantideva continuă să dezvolte această idee. Cum reacționează mintea noastră la spusele: „Îngrijește-te de a înlătura durerea altora la fel cum ai grijă să-ți înlături propria durere”? „Dar nu mă doare pe mine. Îi doare pe ei. Este durerea lor și nu a mea”.
El spune: „Avem grijă de corpul nostru ca întreg, cu toate că el are o mulțime de părți”, nu-i așa? Așa că face comparația:
La fel, fericirea și suferința ființelor simțitoare, –
Cu toate își doresc fericirea ca și mine.
Maestrul spune: „Fericirea după care tânjim este un întreg, care are o parte în mine, are o parte în el și are o parte în ea”. Toate acestea sunt părți ale fericirii pe care vrem să o aducem în lume. Sunt amănunte diferite care exprimă toate dorul de fericire și atât. El spune: „Începe să gândești așa. Așa cum te gândești la totalitatea organelor tale ca fiind un singur trup și ai grijă de toate, gândește-te și la fericirea din lume ca la un singur lucru care are multe expresii. Și dacă vrei să fi fericit, fă-i pe toți să fie fericiți”.
„Dar durerea lor nu este durerea mea”
În versetul 92, vine următorul argument.
Să nu spui: „Durerea mea nu provoacă
Durere altui corp niciodată!”
„Durerea mea este mai importantă acum, pentru că mă doare! Acum mă doare pe mine! Acum trebuie să am grijă de mine! În primul rând o să am grijă de mine.”
Care este răspunsul logicianului nostru?
Chiar și așa, durerea ta
Este ceva ce nu poți suporta
Din singurul motiv: că ești atașat de tine!
Răspunsul celui care spune: „Stai așa, dar… mă doare pe mine și nu pe alții! Trebuie să am grijă de durerea mea”, este: „Știi de ce te doare? Știi de ce această durere este insuportabilă pentru tine? Pentru că ești concentrat pe tine însuți! Exact de asta te doare”.
Maestrul spune: „Tot timpul te-ai îngrijit numai de corpul tău – de aceea te doare. Motivul durerii tale este tocmai pentru că ești atât de obișnuit să ai grijă numai de tine”.
Ideea pe care o exprimă maestrul în aceste versete este că definiția a cine sunt eu – noi am hotărât-o. Este artificială. Maestrul pune semne de întrebare pe ceea ce credem că este „natural” sau că „așa este” sau „așa ne-am născut”. El vine cu argumente, ca treptat, să punem la îndoială această decizie a noastră „așa sunt eu și așa nu sunt eu”, „de asta mă îngrijesc și de asta nu”.
Prin faptul că începem să privim și să analizăm aceste lucruri, în cele din urmă, spune el, fericirea noastră va crește de un milion de ori. Aceasta este rețeta pentru a produce fericirea și pentru noi înșine și pentru alții.
Grup Facebook