Guru Yoga – Lecția 2

Seminar meditația: Guru Yoga
དགའ་ལྡན་ལྷ་བརྒྱ་མ།

Ganden Hla Gyema

Mii de îngeri din paradisul cerului – rugăciune Lamei
Versiunea extinsă
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin,
Geshe Michael și alți profesori
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2

 Mii de îngeri

Pe parcursul acestui retreat, vom începe să practicăm treptat, iar acum vom citi primul verset:

Din inima Lordului a miilor de îngeri
Care în paradisul cerului locuiesc
Vino, Lobsang Drakpa, vino la mine
Rege atotștiutor al Dharmei
Vino cu fii tăi, călărind pe un nor
Pufos ca zăpada de pe piscul munților.

Cine este Lordul miilor de îngeri? El este Maitreya. El este considerat ca următorul Buddha ce va veni. În acest text, Maitreya apare ca Bodhisattva la nivelul zece, adică aproape Buddha, aflându-se în ultimele etape de finalizare a căii. Asta în versiunea sutrică. În versiunea tantrică, Maitreya este considerat ca fiind deja Buddha. În limba sanscrită, cuvântul Ganden este, Tushita.  imaginăm cum stă Maitreya acolo sus, în paradisul cerului. El este Lordul tuturor îngerilor, iar din inima lui iese un nor alb ca zăpada. Pe acest nor alb, stă Je Tsongkapa împreună cu cei doi fii spirituali ai săi.

Vom vorbi despre Je Tsongkapa mai târziu. El va fi Lama cu care vom practica. El este reprezentarea Lamei voastre și a tuturor Buddha. Am vorbit în lecția trecută despre cum Naropa desfășoară mandala tuturor Budddha în fața lui Marpa, iar acesta se prosternează acestui lucru minunat care a apărut în fața lui. Toată această mandala venind din învățătorul său.

Chiar și Je Tsongkapa cu fii lui vin din Lama. În cazul în care nu aveți un Lama, îl puteți considera pe Je Tsongkapa ca fiind învățătorul vostru, și să practicați cu el. Acest lucru va planta semințele pentru a vă găsi un Lama.

Numele de Lobsang Drakpa, este al doilea nume a lui Je Tsongkapa, și este numele lui de călugăr, pe care la primit atunci când și-a luat jurămintele de călugăr.

Lo înseamnă minte, iar Sang – bun, adică mintea bună, mintea sfântă, sau mintea pură. Drakpa înseamnă cel faimos.

Numele de călugăr la primit când era foarte tânăr și încă nu era știut, dar el a fost ca o prevestire a ce avea să devină mai târziu. Jurămintele de călugăr le-a primit de la învățătorul său ce făcea parte din curentul Kagyu. În acele timpuri nu a existat curentul Gelugpa. Datorită învățăturilor lui Je Tsongkapa, elevii lui au dus la formarea acestui curent.

În dreapta lui Je Tsongkapa, se află Gyaltsab Je (1364–1432), iar în stânga lui, Khedrup Je sau Khedrup Gelek Pelzang, Primul Panchen Lama (1385–1438).

Gyal – rege.
Tsab – cel care ține locul.
Gyaltsab înseamnă regent, în sensul dharmic.

Regele este Je Tsongkapa, iar Gyaltsab Je este regentul sau moștenitorul tronului. El va fi viitorul învățător care va îndruma elevii. De aceea el este reprezentat în dreapta lui Je Tsongkapa. Gyaltsab Je este cunoscut pentru comentariul său asupra textului Bodhisattvacharyavatara sau Ghidul de viață a unui Bodhisattva și pentru textele lui de logică budistă. El a mai scris un comentariu asupra textului lui Haribhadra, care și el este un comentariu al scrierii “Abhisamaya Alamkara, scris de Maestrul Asanga. Această învățătură i-a fost transmisă maestrului Asanga de către Maitreya, în secolul patru, e.n.

Gyaltsab Je a mai scris de asemenea un comentariu asupra cărții lui Dharmakirti.

Khedrup Je este cunoscut mai mult pentru învățătura sa despre vacuitate şi tantra.

În seminarul Sutra inimii, meditațiile care se fac, îi aparțin. În primul verset sunt invitați cei cu care vom practica. Ei ies din inima Lordului a miilor de îngeri, din inima lui Maitreya care locuiește în paradisul său Tushita, așezați pe un nor alb.

Sfatul pe care ni-l dau marii Lama, este să ne imaginăm că Je Tsongkapa și fii săi se află în fața noastră la o distanța aproximativ egală lungimii corpului nostru, la nivelul ochilor, nici prea sus și nici prea jos. Dacă sunt prea sus, ne va distrage atenția, iar dacă sunt prea jos ne vor cauza somnolență. Deci, ei trebuie să la nivelul ochilor noștri.

Când suntem acasă sau în retreat, vom începe sesiunea întotdeauna cu Cele șase pregătiri preliminari ale meditației. Ele sunt prezentate în cursul 3, lecția 2.

Pentru cei care nu au fost prezenți la acest curs, voi trece pe scurt asupra lor.

1. Prima pregătire preliminară este curățarea camerei în care se meditează.

Vă veți îngriji să faceți curat, chiar și dacă ați curățat-o ieri și nimeni nu a intrat sau a atins ceva. Faceți un act simbolic de curățenie; măturăm sau ștergem praful. Desigur, că dacă nu este curat, trebuie făcută curățenie. Dacă camera este dezordonată, acest lucru se va reflecta în meditația noastră. Camera și meditația se oglindesc una pe alta.

Chiar dacă este deja curat și ordonat, faceți un gest de curățire, care simbolizează obstacolele din mintea voastră. Deci, în timp ce curățați sau ștergeți praful vă veți spune: “Acum, îmi curăț obstacolele din mintea mea pentru a reuși în meditație”.

2. A doua pregătire este dăruirea de ofrande.

De ce să dăruim ofrande?

Pe masa de altar sunt așezate fotografii ale Lamei, statueta lui Buddha, flori, prăjiturele, opt boluri și așa mai departe.

Poate oare statuia să miroasă florile sau să mănânce prăjiturele? Bineînțeles că nu, nimeni nu crede așa ceva. Atunci de ce facem toate aceste lucruri? Toate acestea sunt făcute din mai multe motive.

Unul dintre motive este karma. De exemplu, cauza karmică a abundenței, este de a oferi ofrande. După cum am văzut un sens al cuvântului karma este de a face  fapte. Karma, înseamnă amprentele pe care le purtam cu noi în conștiință, care sunt rezultat al faptelor pe care le-am făcut, al vorbelor pe care le-am spus și a gândurilor pe care le-am gândit. Toate aceste amprente strânse acumulează energie, iar când vor da rezultate, acestea ne vor crea lumea în care vom trăi. Realitatea existentă este doar o manifestare karmică sau un rezultat a ceea ce am făcut în trecut.

Cui oferim ofrande?

Bineînțeles că nu oferim ofrande unor statui sau unor poze. Statuile și pozele sunt doar reprezentări ale ființelor care au ajuns la iluminare. Și cu toate că nici măcar nu le-am întâlnit, le dăruim ofrande. Întrebarea este de ce nu le-am întâlnit până acum? Răspunsul este ca mintea noastră nu este suficient de pură.

Toate ființele de lumină încearcă tot timpul să ajungă la noi și să ne ajute, dar datorită straturilor de ignoranță care ne înconjoară, nu le putem percepe, nu le putem distinge. Și acesta este și motivul pentru care avem îndoieli în ceea ce privește existența lor.

Aceste îndoieli sunt distrugătoare, pentru că dacă nu suntem siguri că aceste ființe există cu adevărat,  practica pe care o facem, practica care ne va conduce spre ele nu va fi suficient de puternică și nici nu ne vom implica în totalitate în ea.

A depune ofrande pe altar este antidot la îndoielile pe care le avem.

Pe masa altarului se pun opt boluri. Ele, de fapt vin din tradiția indiană, și exprimă modul în care era întâmpinat oaspetele într-o casă.

1. Mai întâi i se oferea apă de băut. Deci, primul bol reprezintă apa de băut
2. După care i se spălau picioarele, pentru că oamenii mergeau desculți prin praf. Deci, apă pentru picioare.
3. Apoi oaspetelui i se oferea flori. Deci, al treilea bol reprezintă florile.
4. Al patrulea bol reprezintă bețișorul parfumat.
5. Al cincilea bol reprezintă ofranda luminii.
6. Al șaselea – uleiuri parfumate pentru ungerea corpului. Obiceiul era ca musafirul să fie masat pe piept cu uleiuri plăcut mirositoare.
7. Al șaptelea reprezintă mâncarea. După ce oaspetele se relaxa, i se oferea o masă bună, gustoasă și aranjată estetic.
8. Bolul al optulea reprezintă muzica. Câteodată în locul bolului cu apa se pune un clopoțel sau disc.

Toate acestea sunt doar reprezentări ale ofrandelor pe care le dăruim. Cui le dăruim? Le dăruim ființelor de lumină ca să vină să ne ajute în meditație. Este modul in care le tentăm să vină la noi, “le mituim”. Cu cât vom pătrunde mai adânc în acest obicei minunat, cu atât vom ști să-l prețuim mai mult. La început vom face toate acestea în mod mecanic, dar cu timpul veți vedea ce energie frumoasa se va crea în cameră.

3. După ce ați terminat de curățat camera și ați aranjat altarul, vine pasul următor, prosternarea și aranjarea pernei de meditații. În cultura noastră, ne este dificil să ne prosternăm. Ceea ce trebuie să înțelegem este faptul că nu ne prosternăm în fața pozelor și a statuilor. Ele doar reprezintă obiectele în faţa cărora ne prosternăm. În practica noastră ne străduim să ne dezvoltăm înțelepciunea, compasiunea, dragostea, cunoașterea și abilitățile infinite a lui Buddha. Ne prosternăm în fața acestor calități sublime ale lui și în fața noastră când vom deveni noi înșine Buddha. Toate lucrurile care se află pe altar simbolizează aceste calități sublime. Dacă vă prosternați la simple poze sau statui, mai bine nu vă mai prosternați.

Nu contează ce religie aveți, sau din ce tradiție veniți, sau în ceea ce credeți. Dacă ar apărea chiar acum Isus, sau un alt mare sfânt, v-ați închina în fața lui. Simplul fapt că avem dificultăți în a ne prosterna, este o indicație a cât de mult înțelegem sfințenia a ceea ce facem, și cât de mult ne-am conectat la scopul acestei practici. Chiar dacă încă nu v-ați conectat, prosternarea plantează semințele karmice care vă vor face să vă conectați într-o zi. Această etapă mai cuprinde refugiul și generarea Bodhicittei.

 

Refugiul

În general, refugiul înseamnă a ne refugia în lucruri spirituale și nu în cele materiale. Refugiul în înțelepciune, în compasiunea care se va crea în inima noastră când vom deveni Buddha. Vom spune: ”Mă voi încrede doar in lucrurile spirituale și nu în lucrurile materiale, bani, reputație , după care fug toata ziua. Toate acestea le voi pierde într-o bună zi.

Pentru un practicant spiritual, lucrurile materiale nu contează, ci doar în măsura în care acestea îi susțin practica. În cazul în care avem nevoie de mâncare, de bani sau de o casă pentru a putea practica, atunci ele sunt cu adevărat importante.

 

Motivația pură și Bodhicitta

După refugiu, vom începe să ne generam Bodhicitta și motivația pură. Trebuie să fie foarte clar, că nu practicăm pentru scopuri lumești, pentru plăcerile vieții, ci pentru a ieși din suferință și odată cu noi să iasă și toți ceilalți. Practica pe care o facem este de transforma lumea suferindă. Noi nu practicăm ca să murim. De aceea practica trebuie să fie cât mai pură, iar puritatea ei consta în dorința de a eradica cu desăvârșire orice formă de suferință, și a noastră și a celorlalți. Aceasta este motivația Bodhicittei.

Rugați-vă să reușiți în practica voastră astfel încât să puteți să-i ajutați pe ceilalți la un nivel cu mult mai profund, iar toate forțele universului se vor angaja să vă sprijine întru totul. Toate forțele universului vă vor sprijini dacă motivația voastră este pură. Dacă ea nu este pură, puteți sta și 1000 de ani pe perna de meditație și nimic nu se va întâmpla.

În actul de refugiere în lumea spirituală există și o doză de frică. Cui nu îi este frică, înseamnă că nu știe ce-l așteaptă. Bineînțeles că scopul nu este de a speria oamenii ci mai degrabă de-ai impulsiona să iasă din suferință, pentru că dacă nu vor face nimic, suferința va veni cu siguranță.

4. În cea de a patra etapă, vom invita obiectele meditației. În cazul nostru îl vom invita pe Je Tsongkapa și fiii săi apărând pe un nor alb, care iese din inima Lordului a miilor de îngerii.
5. A cincea dintre cele șase pregătiri preliminare, se numește cei șapte pași preliminari. Vom trece peste ei puțin mai târziu.
6. A șasea pregătire este de a-l ruga pe Lama de a ne ajuta să ajungem la conștientizări profunde și să ne binecuvânteze.

Când ne așezăm în meditație vom începe cu respirația pentru a ne calma mintea și de a o aduce aici și acum. Există tradiții în care se meditează numai asupra respirației, practică care dezvoltă puterea de concentrare. În acest retreat ne vom direcționa mintea spre o practică cu mult mai înaltă decât aceasta, care să ne ajute să ajungem la iluminare pe parcursul unei singure vieți.

Deci, în această etapă, vom începe să ne concentrăm asupra respirației. În cazul în care mintea este foarte împrăștiată, sau vă este greu să vă concentrați, meditați mai mult timp asupra respirației. Luați-vă timpul necesar pentru a ajunge la concentrare. Și nu uitați, că această meditație este doar începutul, și nu scopul nostru principal.

Mai târziu, respirația va juca un rol principal, atunci când vom practica asupra canalelor energetice interioare. Această meditație va fi cu totul alta. Elevul o primește în mod personal de la învățător. Ea poate fi găsită prin cărți, dar acest lucru nu este recomandat, deoarece este foarte ușor să o facem greșit și astfel să vătămăm corpul nostru fizic. Doar în câteva minute, putem să ajungem la tot felul de tulburări mentale și fizice, luându-ne apoi luni și ani ca să ne vindecăm. De aceea sfatul este să nu căutați cărți și texte tantrice pe Internet. Așteptați, și creați-vă cauzele karmice de a o primi de la învățător.

După meditația asupra respirației, vom vizualiza pe lordul Maitreya care stă în paradisul Tushita, iar din inima lui iese Je Tsongkapa și fii săi.

Întrebarea este unde se află acest loc și de ce îi aducem atât de departe? Această întrebare este foarte importantă, deoarece acest studiu se bazează, de fapt, pe înțelegerea vacuității și a karmei. Toată învățătura noastră, toată practica este menită de a folosi  înțelegerea vacuității și a karmei, pentru a ne aduce rapid la iluminare. Deci, dacă totul este gol, atunci unde este locul în care se află acest paradis? Răspunsul îl vom primi de la un mare înțelept numit Nagulchu Dharmabhadra (1772-1851), bine cunoscut pentru învățăturile lui și mai ales cele tantrice.

El spune că toate aceste vizualizări au rolul de a ne face să ne simțim confortabil și că acest paradis nu se află cu adevărat într-un loc îndepărtat, dacă am învățat despre vacuitate, sau am auzit puțin despre pix și câine, exemplul lui Geshe Michael sau exemplul Maestrului Chandrakirti a paharului cu apă. Atunci știți că lucrurile sunt goale de orice natură. Pixul nu este un pix în sine, pentru că câinele nu vede un pix, ci altceva. Este nevoie de mine însumi să văd pixul. Vedem lucrurile diferit. Iar dacă ieșim din cameră, și noi și câinele, ce rămâne? Nu putem răspunde la asta, nu-i așa? Dacă nu mai există nimeni care să-l perceapă, nu știm ce este acolo. Iar dacă vă întreb unde se află pixul, îmi veți răspunde că se află pe masă în cameră. Credem cu adevărat că pixul se află pe masă după ce am ieșit din cameră. Acesta este modul în care trăim.

La nivel convențional, este bine pentru că trebuie să funcționăm, dar la nivelul ultim, așa ceva nu există. Noi nu putem spune ce se află aici, dacă nimeni nu există. Dacă nu există nimeni care să perceapă această cameră, atunci despre ce vorbim? Nu există nicio cameră, cu excepția celei pe care eu o percep. Nu există nimic altceva. Atunci, dacă este așa, atunci unde este acest paradis? Vedem lumea noastră  așa cum o vedem, datorită karmei și a proiecțiilor noastre. În măsura în care nu vedeți aici paradisul, se datorește impurității karmei care vă forțează să percepeți o lume impură, lumea samsarei. Ceea ce percepem, este o cameră ce poate fi distrusă, un corp care se uzează și îmbătrânește. Toate aceste lucruri vin din karma, din suferință. Ele sunt suferință și produc suferință. De ce camera și pixul sunt suferință? De ce corpul este suferință? Deoarece dacă lăsăm lucrurile să vină de la sine, dacă în prezent, ne este plăcut și bine, într-un târziu va trebui să le pierdem. Vom îmbătrâni, ne vom îmbolnăvi și vom muri. De aceea este suferință. Nu contează cum ne simțim clipă de clipă. Momentan, indiferent de ceea ce facem, nu deținem nici un control asupra karmei. Chiar și dacă vom lua vitaminele necesare, vom mânca sănătos, mâncare organică, vom face yoga, vom merge la sălile de sport cele mai bune, acest corp va continua să îmbătrânească și să se îndrepte spre moarte.

Va veni ziua când această cameră nu va mai exista, indiferent de ce vom face, pentru că Samsara este o lume defectuoasă. Toate lucrurile din samsara vin din karma. Așa cum karma este perisabilă, și lucrurile sunt perisabile. Suntem forțați să pierdem toate aceste lucruri, de aceea scopul acestei practici este de a ne pregăti pentru practica avansată din Tantra, și astfel într-o bună zi, să le putem schimba. Nu putem repara samsara – dar putem ieși din ea. A ieși din ea înseamnă să ne schimbăm mintea/conștiința. Toată Samsara, toate lucrurile, pixul și paradisul Tushita sunt o proiecții care vin din conștiința noastră, iar scopul acestei practici este să ne schimbăm conștiința.

Proiecțiile ne sunt impuse. Suntem forțați să ne percepem în acest trup, în această cameră și într-o lume imperfectă. Dacă ne vom schimba proiecțiile, vom fi forțați să percepem paradisul. Totul se va petrece în mod firesc, și nu pentru că am zburat cu racheta și am ajuns în paradis. El este aici și acum, unde este mintea mea. Acolo unde este mintea mea, se află lumea umană, sau infernul sau paradisul. Acest pix sau jucărie este acum aici, și două ființe diferite văd două lucruri diferite deoarece au o karmă diferită în acest moment. Dacă veți studia bine vacuitatea, dacă vă veți jurămintele, lucrurile vor începe să se miște.

Cei care fac această practică serios o bucată de vreme, după doi sau trei ani când se vor uita înapoi, vor vedea că lumea s-a schimbat. Totul se întâmplă treptat, pe nesimțite. Oamenii din jurul lor vor fi cu totul alții, gândurile vor fi altele, preocupările vor fi altele, starea de fericire va fi alta. Totul se va transforma treptat.

Dacă veți continua să practicați serios, să vă respectați cu strictețe jurămintele, va veni ziua când veți întâlni pe cineva și o să vi se pară că este un înger. Veți fi convinși că este un înger. După un timp veți mai vedea încă un înger. Iar dacă veți continua, încet, încet lumea voastră va deveni un paradis. Totul se întâmplă treptat, și vă veți trezi că sunteți iluminați. Treaba este de a învăța să faceți aceste lucruri cât mai repede, în această viață.

Atunci când ne imaginăm că Maitreya care vine din paradisul lui, este aici, cu toate că nu trăim chiar acum în realitatea paradisului, adică nu este “real” pentru noi între ghilimele, va planta în mintea noastră semințele, ca într-o bună zi să percepem lucrurile așa. Această practică este foarte importantă.

Nu vom putea întâlni în realitate acest lucru înainte de a planta semințele. A treia lege karmică spune: karma nesemănată, nu poate da rod. Fără sămânță, nu există fruct. Această practică este o aplicație sofisticată și foarte înțeleaptă a legilor karmice. Deci, nu o subestimați. Vizualizând, iar și iar, acest fapt fortifică semințele plantate, care într-o bună zi vor da rod. Ceea ce se dorește este să se intre cât mai profund în aceste simulări, pentru a fi cât mai concentrați. Cu cât ne vom concentra mai mult, ne vom întări amprentele mentale. Avem nevoie de cât mai multe ca ele, pentru a putea transforma această lume imperfectă și care este adânc înrădăcinată în conștiința noastră. Cum apare Maitreya? El este un tânăr superb, de 16 ani, îmbrăcat în straie fine de mătase, poartă  o mulțime de bijuterii, iar părul lui este ca o cunună care îi împodobește capul. Părul lui este de asemenea ornat cu tot felul de pietre prețioase. Toate acestea reprezintă virtuțile lui sublime, înțelepciunea, iubirea, compasiunea și multiplele binefaceri pe care le face, pentru că el este un mare Bodhisattva.

Gândiți-vă că o asemenea entitate care se află în permanent extaz, va căuta mereu să iubească și să-i ajute pe toți ceilalți. Nici măcar nu știe ce înseamnă o afecțiune mentală. Dacă îi veți spune despre “gelozie”, el nu ar înțelege despre ce vorbiți. În lumea lui, nu există așa ceva. Conform tradiției, el se află într-un palat de cristal, pământul este din piatra lapis lazuli, numai că este moale când se pășește pe el. Din inima lui vine Je Tsongkapa cu cei doi fii ai lui. Pe Je Tsongkapa vi-l puteți imagina conform tradiției. Se spune că a fost scund, avea urechi mari, cu o expresie puternică a feței. Iar ochi lui frumoși, migdalați și foarte expresivi.

Acum vom începe să practicăm mantra. Vă puteți uita la ea până când o veți ști pe dinafară. Până la sfârșitul acestui retreat, ea va fi gravată adânc în inima voastră.

Când spuneți mantra, încercați simultan să vizualizați paradisul Ganden, în care se află palatul de cristal. Maitreya este împodobit cu pietre prețioase, uimitor de frumos, întotdeauna el are 16 ani, strălucește și este foarte modest. El arată într-adevăr ca un prinț, și fără nicio afecțiune mentală. El este total îndrăgostit de voi și, din inima lui, vi-l trimite pe Je Tsongkapa și pe cei doi fii ai săi.

Vă voi citi mantra lui Je Tsongkapa:

Stați acum un sfert de oră cu mantra si vizualizarea. Încercați alternativ să spuneți mantra și apoi vizualizați. Mantra o veți rosti în șoaptă, astfel încât să nu vă deranjați vecinii.

 

Meditația: mantra lui Je Tsongkapa

Dacă mintea fuge, aduceți-o ușor înapoi. Antrenați-vă mintea să facă ceea ce îi spuneți.

Întoarceți-vă la vizualizare, la mantra.

Dacă este greu să le faceți împreună, facețiile separat, când una, când cealaltă.

Puteți rosti mantra uitându-vă pe hârtie.

Înainte de a termina meditația, vizualizați-l pe Je Tsongkapa și pe cei doi fii, și rugați-i să vină să stea în inima voastră.

Vedeți-i cum ei vă răspund cu bucurie și vin și se topesc în inima voastră.

Vă umpleți de lumină.

De binecuvântarea lui Je Tsongkapa, de binecuvântarea lui Maitreya și de binecuvântarea Lamei.

Trimiteți această lumină tuturor ființelor din jurul vostru.

Deschideți încet ochii.

     (mandala)