Gur Yoga – Lecția 5a

Seminar meditația: Guru Yoga
དགའ་ལྡན་ལྷ་བརྒྱ་མ།

Ganden Hla Gyema

Mii de îngeri din paradisul cerului – rugăciune Lamei
Versiunea extinsă
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin,
Geshe Michael și alți profesori
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 5a

Vom trece la al șaptelea verset.

Scumpi și sfinți învățători
Învăluiți-vă corpurile voastre dharmice
De nori groși de înțelepciune și multă iubire,
Și faceți să curgă cu putere
Ploaie de învățături cuprinzătoare și profunde
Peste pământul discipolilor voștri devotați,
După pregătirea și ale lor capacități.

Care este cea de a șaptea etapă preliminară? Este de  a-l ruga pe Lama să ne învețe. Acest lucru plantează în noi semințele de a primi învățături. Trebuie să cerem ca să le primim.

Îi vom vizualiza pe învățătorii cum stau sus, în cer. Acest lucru semnifică înțelepciunea lor înaltă, ei înțeleg vacuitatea. Cerul este un sinonim al vacuității. Deci, învățătorii sunt în cer, ceea ce înseamnă că ei au înțelepciunea vacuității pe care vrem să o realizăm.

Trupul lor este divin, este Dharmakya. Dharmakaya este înțelepciunea vacuității lui Buddha. Deci, cerem învățătorilor care sunt sus, să ne confere înțelepciunea vacuității.

Le cerem să-și învăluie trupurile lor divine cu nori groși de înțelepciune. Din nori cade cu putere o ploaie de învățături asupra noastră. Aceasta este imaginea. Le cerem ploaia înțelepciunii lor.

Discipolii sunt comparați cu pământul. Ei sunt jos, ei sunt pământul care este însetat de ploaie, de înțelepciune, iar înțelepciunea curge din învățători ca o ploaie abundentă peste discipoli.

În verset scrie ”După pregătirea și ale lor capacități”.

Aici avem un comentariu a primului Dalai Lama – Gyelwa Gendun Drup (1391-1474), pe care la scris asupra textului Abhidharma Kosha. În acest text se prezintă o dezbatere în care vine adversarul Kachik și pune întrebări. Kachik în tibetană înseamnă ”unanim”. El este o persoană anonimă care pune tot felul de întrebări, care în general sunt ori incorecte ori puțin incorecte.

Așa că el vine și spune: ”Ce se întâmplă cu toți acești Buddha? Dacă sunt atât de milostivi și plini de compasiune și atât de îndrăgostiți de toate ființele, de ce nu vin ei să-i învețe și să-i scoată din samsara? Să le ia karma și gata? De ce apar doar o singură dată într-o eră. De ce nu vin să ne ajute?”

În răspunsul dat, Buddha este comparat cu soarele. Soarele oferă în mod constant lumină și căldură tuturor ființelor, fără discriminare. Oamenii sunt ca florile. Dar nu toate florile sunt deschise și se pot bucura de soare. Există flori care se deschid doar noaptea sau nu se mai deschid. Cu alte cuvinte, nici un Buddha nu ne poate împiedica sau opri de a ajunge la înțelepciunea lor. Problema este a noastră. Noi suntem cei care nu am avut karma de a ne naște când Buddha a apărut pe pământ și și-a transmis învățătura direct. În vremea lui era suficient ca omul să spună cuvântul “vacuitate” și el percepea vacuitatea. Deci, nu avem o astfel de karmă. Deci, problema nu este la ei, ci la noi.

Concluzia este că avem nevoie de o karmă extraordinară pentru a auzi Dharma, pentru a întâlni Dharma în lume. Avem mare noroc că nu ne-am născut în tărâmurile inferioare: în infern sau în lumea spiritelor sau a cea a animalelor, deoarece numărul ființelor care suferă acolo este cu mult mai mare decât ființele umane. Numărul oamenilor este un grăunte în comparație cu numărul enorm de creaturi din lumea animalelor, a spiritelor flămânde și a celor din infern. Nu numai că în infern și în lumea spiritelor suferința este continuă, dar viața lor este cu mult mai lungă decât ​​viața umană. De aceea probabilitatea de a ne naște în aceste tărâmuri este foarte mare.

Deci, pentru a ne naște ca ființă umană cu un corp sănătos, inteligent, cu o educație relativ bună, având condiții financiare bune, având suficient timp liber, este un miracol de neegalat, probabilitatea sa în univers este aproape de zero.

În plus de asta, faptul că ne-am născut într-un stat de drept, că nu ne este teamă pentru viața noastră, că nu trebuie să muncim tot timpul pentru existența noastră, reduc și mai mult probabilitatea. Și chiar dacă împlinim toate aceste condiții, a ne naște într-un loc unde există Dharma, este rar. Să întâlnim învățători dharma este și mai rar, să fim interesați de învățătura lor, și mai mult să ne păstrăm interesul pentru dharma, este foarte rar, să întâlnim învățăturile lui Je Tsongkapa și profesori care predau Tantra, este extrem de rar. Sunt oameni care sunt interesați de învățături iar după un timp își pierd complet interesul și se îndepărtează de ele. Este un fel de ierarhie, în care cu cât urcăm mai mult, cu atât este mai puțin probabil să fim în acel loc.

Se spune că în acest eon vor exista o mie de Buddha, Shakyamuni Buddha fiind al patrulea. Următorul Buddha va fi Maitreya, dar nu va apărea în zilele noastre, ci atunci când Dharma va dispărea complet din lume, iar atunci el va readuce Dharma. Dar din toți acești Buddha, doar patru din cei o mie vor transmite Tantra, Shakymuni fiind unul dintre ei. Se spune că Je Tsongkapa va fi al 11 –lea Buddha și va preda Tantra. În concluzie, ideea este că ceea ce avem acum este foarte rar.

Faptul că toate acestea s-au întâmplat, ne-am întâlnit și suntem aici, karma atât de rară și de minunată pe care am avut-o deja a rodit. Acum va trebui să învățăm cum să facem să ne reînnoim repede karma care sa ars și cum să o facem să fie puternică.

Una dintre cele mai eficiente moduri este Guru Yoga. Este rugăciunea către Lama.  De unde știm asta? Je Tsongkapa ne-a arătat acest lucru în viața sa. În mijlocul carierei sale, după ce ajunsese la conștientizări profunde și își câștigase mare faimă printre numeroșii săi discipoli, lăsă totul la o parte și intră în retreat. Există 15 thangka în care sunt prezentate scene din viața lui Je Tsongkapa. Într-una din ele este reprezentată o scenă în care el se duce să se retragă și elevii plâng.  “Nu ne părăsi” – strigau ei. Dar el știa că, pentru ai aduce la următorul nivel, trebuia să se retragă. Deoarece Je Tsongkapa comunica cu Manjushri, aceste îi spuse: “Lasă acum totul și mergi la retreat”.

La 36 de ani, Je Tsongkapa împreună cu opt discipoli ai săi urcă în barcă și se duc la retreat. Puteți vedea în imagine barca cu cei opt discipoli.

Deci, ca să primiți învățături, va trebui să le cereți. Și dacă le-ați cerut, învățătorii vor veni, dar nu începeți să vă lamentați dacă ei nu apar după așteptările voastre. Învățătura nu vine neapărat de la un învățător care vă predă frontal și totul este plăcut și frumos, ci poate veni prin cineva care să vă lovească acolo unde nici nu vă așteptați, ca să vă oblige să vă uitați la lucrurile pe care trebuie să vi le purificați.

Cu alte cuvinte, învățăturile vin sub diverse forme. Și cu cât progresați mai mult, cu atât mai puternice vor fi loviturile primite. Va trebui să fiți curajoși ca să rămâneți pe cale și să o continuați. Deci, păstrați linia și continuați să faceți binefaceri.

Datorită bunăvoinței și a iubirii imense pentru voi, Lama poate lua o astfel de formă. Ken Rinpoche a fost un mare și incredibil Lama. Geshe Michael care a stat și la servit pe Ken Rinpoche timp de 30 de ani, spunea: “Nu am auzit niciun cuvânt bun, nici un singur cuvânt bun despre mine”. Geshe Michael a fost cel care i-a construit casa, a spălat vase, a fost șoferul lui, a fost de toate. Și cu toate acestea, nu la auzit pe Ken Rinpoche să-i fi spus vreun cuvânt de laudă. Altcineva în locul lui ar fi demisionat de mult.

Se spune că odată Dalai Lama, a sosit la Howell. Geshe Michael a vrut să fie și el la cină. Desigur că toții elevii doreau să fie prezenți la cina festivă. În acele zile nu mulți învățau cu Ken Rinpoche. Dar Ken Rinpoche îl trimise pe Geshe Michael la bucătărie să  pregătească mâncarea pentru oaspeți. Geshe Hla regretă foarte mult că nu putea să participe și el la cină, dar Dalai Lama ceru să-l vadă pe bucătar și să-i mulțumească, așa că Geshe Hla a avut onoarea să fie împreună cu Sfinția sa. Apoi îl auzi pe Ken Rinpoche cum îl lăuda lui Dalai Lama. Dar nu în fața lui, în mod direct nu a auzit niciodată vreun cuvânt de mulțumire. Uneori un Lama bun trebuie să atingă elevul acolo unde trebuie, pentru a putea progresa. Lama Dvora spune că l-a văzut pe Ken Rinpoche făcând asta uneori.

Uneori, când relația dintre elev și profesor este bună, atunci când elevul își servește Lama în mod corespunzător, și îl aude pe Lama că-l dojenește, este un semn bun, pentru că Lama îl împinge înainte. Un elev care înțelege acest lucru, se bucură.

Lama Dvora Hla povestește: ”l-am auzit pe Ken Rinpoche pentru prima dată că mă ceartă în public. Trebuia să-i prezint ceva la ceremonie și am făcut o scurtătură; Trebuia să ocolesc locul și să-i ofer ceva, dar eu am venit pe scurtătură. Ken Rinpoche m-a certat în fața tuturor și mi-a spus: “Du-te acolo”. Am fost atât de șocată. Apoi mi-am spus: Wow, acum funcționează. Și m-am bucurat pentru asta”.

Așa cum am spus, atunci când cereți învățături și ele vin, fiți bucuroși. Ele nu vin neapărat de la un Lama. Buddha știe de ce avem nevoie și va veni corespunzător necesităților noastre.

Vom trece la următorul verset:

Fie ca prin această fapta bună de a mă ruga
Să fie binecuvântare Dharmei și a întregii creații.
În mod special aici mă voi ruga
Ca mulți ani de acum încolo să pot purta
Lumina, esența cuvântului și a
Învățăturilor lui Je Tsongkapa cel strălucit.

În acest verset dedicăm. Acest pas se face de obicei la sfârșitul meditației, dar aici o facem la sfârșitul etapelor preliminarii. Mai târziu se va face o altă dedicare. Dedicăm binefacerile pe care le-am acumulat doar în etapele incipiente, din prosternările făcute, ofrande, confesiune și bucurie. Cui le dedicăm? Dharmei și tuturor ființelor. De fapt ne rugăm aici, să putem fi noi aceia care aduc dharma în Occident. Deoarece Occidentul este pregătit pentru ea.

Învățătura lui Je Tsongkapa este prezentată într-un mod logic, frumos, și are mult sens. Deci, rugăciunea este de a putea aduce oamenilor această nouă concepție asupra lumii. O concepție care poate să ni-l aducă pe Maitreya și să ne ducă la Maitreya. Iar prin păstrarea jurămintelor, și înțelegerea vacuității vom putea transforma această lume într-un paradis. Și din moment ce lucrurile sunt goale de orice natură, ceea ce facem acum ne va determina complet viitorul nostru și viitorul celorlalți, pentru că numai noi îi putem proiecta în funcție de binefacerile pe care le facem.

Trebuie doar să găsim modalități eficiente și funcționabile. Scopul budismului nu este să ne îmbogățească. Scopul budismului este să ne aducă la iluminare, ce este dincolo de această viață. Iar pentru asta vom începe să aplicăm karma. Dar pentru ca managementul karmic să reușească și să ne aducă abundența dorită, trebuie să trecem noi înșine prin transformări. Trebuie să înțelegem cine suntem noi și cine sunt ceilalți și vacuitatea noastră, și tocmai pentru faptul că ne păstrăm jurămintele, și prin faptul că toți ceilalți sunt goi de orice natură, ei vor fi fericiți.

Dacă suntem generoși, nu vom suferi de lipsuri, datorită vacuității. Aceasta este noua concepție asupra lumii. De aceea această învățătură este fundamentul întregii noastre practici, Sutrică și Tantrică.