Tong Len: a da şi a lua

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 4

Versurile pe care le învăţăm sunt luate din poezia Ofrandă Lamei.

Ultima strofă spune:

Ajută-mă să găsesc iubirea și compasiunea, cât și răspunderea personală,
Cu macaraua de a da şi a lua, ce pe vânt călăresc.
Binecuvântează-mă să mă dedic învățării aspirării spre iluminare
Și de toate acestea să mă pot folosi de a salva orice ființă din marea suferință a roţii.

Ce înseamnă marea suferinţă a roţii? Roata este roata vieţii şi a morţii, ce se învârte în continuu. Uneori ea este denumită şi „roata vieţii” sau „roata durerii” datorită suferinţei prin care trecem. Chiar dacă momentan nu suferim acut, suferinţa se apropie şi dacă nu va veni înaintea morţii, ea va veni în momentul morţii.

 

Iubirea, compasiunea şi răspunderea personală

 Panchen Lama spune: Ajută-mă să găsesc iubirea i compasiunea. El se referea la iubirea şi compasiunea ce se dezvoltă prin această meditaţie. El merge mai departe şi spune: cât și răspunderea personală.

Ce înseamnă răspunderea personală?

În limba tibetană, se spune:

Hlaksam namdak

Dacă vă mai amintiţi, am vorbit despre două modalităţi de a dezvolta Bodhicitta.

Prima modalitate este de a ne pune în locul celuilalt, constituită din trei etape, iar a doua este Metoda celor şapte paşi.

 

Metoda celor șapte pași de dezvoltare a Bodhicittei.

Această metodă este prezentată în cursul ACI-1. În acest curs am vorbit despre mamele noastre şi că fiecare dintre ele a fost mama mea într-una din vieţile trecute.

1. Primul pas în această metodă, a fost să învăţăm să recunoaştem toate fiinţele din viaţa noastră ca fiind mamele noastre. Acest pas este ceva neobişnuit pentru noi şi mai ales în situațiile când ele nu se manifestă în mod plăcut.

0. Există o etapă preliminară acesteia şi anume acea de a învăţa să vedem toţi oamenii ca fiind egali, iar apoi să-i vedem ca pe cei care au fost mamele noastre sau că acum ei sunt mama mea.

2. Şi dacă ele sunt mama mea, înseamnă că s-a purtat cu noi cu multă bunătate.

3. Şi dacă este aşa, înseamnă că va trebui să o răsplătim pentru ceea ce a făcut pentru noi.

4. Ne vom dezvolta o mare iubire pentru ea,

5. Şi de asemenea compasiunea faţă de ea, astfel încât să dorim a-i lua orice suferinţă.

Dacă ne uităm numai la primul pas înţelegem cât este de avansat şi în acelaşi timp cât de greu este de făcut. Această meditaţie poate dura uneori ani până când cineva va ajunge să-l trăiască în interiorul lui. Nu există o altă metodă care să deschidă inima atât de mult şi fiecare fiinţă să fie tratată ca pe o mamă.

Oamenii pot spune: „Ce vrei să zici, că dacă va veni cineva să mă atace, eu să nu-i răspund violenţei, să nu-l trântesc de pământ?”

Iar eu întreb: „Ce vei face dacă mama ta te va ataca? O vei omorî?” În general aceste persoane vor răspunde: „Cu mama este altceva.”

Ceea ce învăţăm este de a lua relaţia faţă de mamă şi de a o generaliza la toţi ceilalţi. Ei sunt cu toţii mama mea şi sunt demni de compasiunea mea. Cu toţii suntem în acelaşi avion care stă să aterizeze forţat. Aceasta este practica, primul pas care ne ajută să ne eliminăm suferinţa.

6. Cu al şaselea pas ajungem la răspunderea personală – Hlaksam Namdak. Acest stadiu este foarte avansat. În această etapă înţelegem suferinţa      noastră şi a celorlalte fiinţe, iar atunci vom spune: „voi merge să le ajut,        chiar dacă nimeni altcineva nu va veni să mă ajute”, chiar dacă mă vor critica sau vor râde de mine sau vor spune că sunt un ciudat şi chiar dacă     nimeni nu va veni să mă sprijine.

Chiar şi când cei mai apropiați ne vor pune piedici, vom continua să spunem: nu contează, mă ajută, bine, nu mă ajută iarăşi bine.

Ken Rinpoche, a fost un Buddha uimitor. El a venit din Tibet, prin India şi a ajuns în New Jersey. Şi nimeni nu a ştiut că locuieşte acolo unul dintre cei mai mari maeştrii, de neegalat la nivel mondial. Nimeni nu ştia cine era şi nici nu a ştiut cum să-l aprecieze. La început Ken Rinpoche nu cunoștea limba engleză.

Puţini elevi care au început să vină le el, au şimţit că stau în faţa unui mare sfânt. La început numai Geshe Michael şi Lama Art au stat cu Ken Rinponche. Deoarece Lama Art avea familie, de multe ori numai Geshe Hla stătea cu Ken Rinpoche. Duminica veneau câţiva studenţi să înveţe cu Ken Rinponche, după care Ken Rinponche trebuia să facă curat după ei, să spele wc, pentru că cei ce veneau nu ştiau cum trebuie să servească pe un mare Lama. Iar el niciodată nu a spus ceva. Câteodată, când studenţii deschideau frigiderul, el era gol, pentru că nu erau bani şi pentru că nu ştiau că ei trebuiau să sprijine un astfel de Lama.

Ken Rinponche a fost un mare Bodhisattva şi a făcut tot ceea ce a fost nevoie pentru binele tuturor, chiar dacă nimeni nu l-a ajutat. El nu s-a simţit niciodată vrednic de milă, ci din contra era bucuros de efortul făcut. Niciodată nu s-a gândit că lucrurile nu sunt cum trebuie şi a înţeles că cei ce veneau vor progresa treptat.

Aceasta este răspunderea personală, adică a acţiona chiar dacă nimeni nu vă ajută. Acest pas este preliminar Bodhicittei.

7. În momentul în care cineva a ajuns la acest nivel de compasiune, şi face tot ceea ce-i va sta în putinţă de a ajuta, chiar dacă nimeni altcineva nu-i   va da o mână de ajutor, se vă trezi în el Bodhicitta adevărată. Bodhicitta este o stare mentală rară şi uimitoare, în care iubirea pentru ceilalţi devine parte a fiecărei celule din corpul lui. Iubirea este atât de mare   încât ea va devenii genele şi cromozomii lui.

Cineva ajuns la acest nivel vă spune: Ok, acum că am decis să ajut toate fiinţele, va trebui să învăţ cum să fac asta!

Datorită acestei dorinţe omul poate ajunge la iluminare. Uneori va trebui să facă lucruri grele, şi cu siguranţă ele vor veni, altfel de mult am fi fost iluminaţi.

De unde izvorăşte această putere de a ne confrunta cu greutăţile şi în acelaşi timp să acţionăm cu bucurie şi cu multă iubire? Puterea izvorăşte din Bodhicitta care precede Hlaksam Namdak – răspunderea personală. Despre asta ne vorbeşte Panchen Lama în rugăciunea lui.

Şi acest lucru este valabil astăzi şi pentru noi, cei care trăim în România, unde dharma este într-o fază incipientă. Noi nu avem o cultură dharmică aşa cum au tibetani deja de o mie de ani, cu toate practicile ei. Tibetanii, chiar şi atunci când nu au fost învăţaţi cum să se comporte faţă de un profesor, ei pot vedea pe alţii şi astfel știau cum să se poarte. Noi suntem o generaţie de pionierat.

Şi în special, când oamenii încep să formeze grupuri de studii, să-i sprijine pe alţii, ei vor trebui să stea în faţa unei societăţi căreia îi este străină această cultură, și va fi nevoie de foarte multă răspundere personală. Cine va intra în dharma va trebui să se obişnuiască cu gândul că va părea un ciudat în societate şi în acelaşi timp va trebui să nu mai piardă nici o clipă din viaţă lui ocupându-se de lucruri nesemnificative. Compasiunea lui este atât de mare încât nu va mai putea face nimic altceva.

 

Macaraua

 În rugăciune Panchen Lama spune:

Macaraua de a da şi a lua.

 El compară Tong Len cu o macara de ridicat. Când el se referea aici la macara, de fapt el se referea la metoda celor şapte paşi despre care am vorbit mai înainte, metoda care începe cu a recunoaște pe toţi că fiind mama mea, după care dorim să o răsplătim pentru bunătatea ei, ne dezvoltăm iubirea şi compasiunea pentru ea până ajungem la răspunderea personală. Cei şapte paşi sunt ca o macara. Este progresul pas cu pas până se ajunge la Bodhicitta.

Vom trece la câteva din strofele scrise de marele maestru Shantideva, ce a trăit în India, în secolul al optulea. El a scris cartea cunoscută sub numele “Ghidul modului de viaţă a unui Bodhisattva” sau “Viaţa unui Bodhisattva”. În limba sanscrită se numeşte Bodhisattvacharyavatara ce înseamnă “Intrarea în stilul de viaţă al unui Bodhisattva”.

Bodhisattva se numesc cei care au atins bodhicitta. Ei sunt permanent motivaţi de o imensă iubire şi compasiune să acţioneze pentru binele tuturor fiinţelor.

Adeseori maestrul Shantideva mai este denumit şi Prințul bodhisattva-şilor. El scrie:

Atât de mică şi firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspiraţia spre iluminare?

 El spune: Cum ar putea cineva care nu şi-a dezvoltat încă aspiraţia spre iluminare, adică bodhicitta, a cărui minte nu este plină de compasiune, să stârpească nedreptatea din lume? Este atâta rău în lume încât este nevoie de forţe enorme, pentru a-l elimina. Maestrul Shantideva se întreabă: Cum voi putea face asta fără bodhicitta?

 

Fericirea care nu suferă comparaţie

 În strofa următoare, el scrie:

Multe veacuri, toți Buddha
Au contemplat şi au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme
Benefică este ea ființelor nenumărate.

 Ce ne spune maestrul Shantideva? Că cel ce şi-a dezvoltat bodhicitta, va fi fericit. Tot timpul cât va fi mânat de dorinţa de a-i mântui pe toţi, este într-o permanentă stare de fericire, deoarece compasiunea pentru ceilalţi îi va crea un sentiment de plăcere şi fericire copleşitoare.

Aceia ce doresc să distrugă multiplele
Forme de suferință din existenţa condiționată, (adică samsara)
Durerea din inimă a tot ce-i viu să o îndepărteze
Şi de a le aduce lor fericirea sub orice fel şi chip –
Dorinţa de iluminare nu o vor abandona niciodată.

 Chiar dacă cel care a atins bodhicitta trăieşte încă în samsara şi încă nu s-a eliberat, este însufleţit de dorinţa de a elimina orice suferinţă şi de a aduce fericirea fiecărei fiinţe.

 

Mici Buddha

Şi chiar dacă ei sunt încă deprimați, şi
În continuare, în al vieții ciclu încătușați,
Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare şi-au intensificat,
Pe dată, vor deveni copiii celor iluminați
Şi de toți îngerii şi locuitorii lumii, vor fi venerați.

 Cei iluminați sunt cu toţi Buddha, iar ei îi vor trata ca pe copiii lor pe toţi cei care şi-au dezvoltat bodhicitta, pentru că sunt deja pe drumul iluminării. Ei sunt atât de puri în aspiraţia lor spre iluminare, încât vor fi veneraţi de toţi îngerii şi locuitorii lumii.

Maestrul Shantideva nu se referea la o clipă de compasiune, ci la faptul că mintea în permanenţă este cufundată în ea. Dacă veţi avea un moment de compasiune, agățați-vă de el şi meditaţi asupra lui, până când va deveni realitate. Este bine să ne prefacem la început, în meditaţie, iar cu timpul va deveni realitate.

 

Aurul alchimistului

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

 Cel care a ajuns să aspire spre iluminare, chiar dacă aspirarea lui este aparentă (artificială), maestrul Shantideva spune:

Păstrează ferm în inimă ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul,

 Cu alte cuvinte, acela va fi precum un alchimist ce transformă orice metal în aur.

Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat

 Adică corpul care se uzează, se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte şi moare.

În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

 

 

Copacul veşnic verde (peren)

Toate celelalte virtuţi ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se vestejesc şi cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește şi dă fructe permanent
Şi mai mult de atât – el creşte neîncetat.

Toate celelalte virtuţi ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se vestejesc şi cad.

De ce aşa? Pentru că karma rodeşte şi se degradează. Aceasta este natura ei. Fiecare faptă bună, noi nu o facem din dorinţa spre iluminare. Am făcut un bine, acest lucru va da roade într-un târziu şi cu asta s-a terminat. Am dat ceva – şi am primit înapoi.

Numai dorinţa de iluminare este un copac peren
Ce înfloreşte şi dă fructe permanent
Şi mai mult – el creşte neîncetat.

Dorinţa de iluminare este ceva care vă va da din ce în ce mai multe fructe, pentru că focalizarea este în mod permanent pe toate fiinţele.

Trecem acum la ultima strofă:

La fel ca şi focul de la sfârşitul lumii,
Ea pârjoleşte instantaneu orice mare rău.
Avantajele nenumărate ale acestei aspiraţii
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înţeleptul Lord Maitreya.

 Am vorbit despre faptul că acumulăm permanent karmă negativă şi că toate seminţele rămân în curentul nostru de conştiinţă. Dar cel care a atins bodhicitta, acea imensă dorinţă de a aduce pe toţi ceilalţi la iluminare şi de a elimina orice suferinţă, purifică orice afecţiune mentală, orice păcate, chiar şi fapta cea mai grea. Aceasta imensă compasiune purifică totul.

Avantajele nenumărate ale acestei aspiraţii
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înţeleptul Lord Maitreya.

Aceste două rânduri se referă la una dintre sutrele lui Buddha.

 

Călărind pe vânt

Ne întoarcem acum la strofa lui Panchen Lama.

Ajută-mă să găsesc iubirea și compasiunea, cât și răspunderea personală,
Cu macaraua de a da şi a lua, ce pe vânt călăresc.
Binecuvântează-mă să mă dedic învățării aspirării spre iluminare
Și astfel, de toate acestea să mă pot folosi de a salva orice ființă din marea  suferință a roţii.

Ce înseamnă a călări pe vânt?

Vântul aici se referă la respiraţia noastră, pe care o folosim în meditaţia Tong Len.

sem lung jukpa chikpar

Sem            – gând.
Lung           – vânt.
Jukpa        – legaţi.
Chikpar    – împreună.

Traducerea este gândul şi vântul sunt legate unul de altul. (sunt legate împreună)

După cum am mai spus practica Tong Len a fost ţinută în secret şi doar în urmă cu 800 de ani, datorită imensei compasiuni a Lamei, ea a fost făcută public. Sunt numeroși Lama care nu au introdus respiraţia în procesul de învăţare, pentru că practica este foarte avansată şi acţionează asupra corpului interior.

Fiecare dintre noi are un corp energetic interior format din numeroase canale energetice. Există un canal central şi canale laterale.

Mintea noastră obişnuită, samsarică care

– nu înţelege legea cauzei şi a efectului,
– care crede că dacă eu țip acum la celălalt care m-a jignit, îl voi reduce la tăcere,
– care face distincţie între “eu” şi „ceilalţi” şi între „al meu” şi „al tău”,
această minte merge împreună cu energia care curge prin canalele laterale. Dar mintea care înţelege înţelepciunea, care este plină de compasiune şi iubire va merge împreună cu energia din canalul central.

Sensul cuvintelor Sem lung jukpa chikpar  este mintea şi vântul merg împreună.

Când spunem vântul nu ne referim numai la respiraţie ci şi la energia care curge prin canalele energetice ale corpului. Yoghinii care sunt foarte avansaţi, cunosc foarte bine aceste canale. Cei care fac retreat îndelungat, încep să-şi cunoască nu numai corpul fizic ci şi întregul sistem de canale energetice, cum arată el şi cum se aude. Ei lucrează în mod direct cu aceste energii. Numai aşa se poate ajunge la iluminare.

Conectarea la aceste energii ne va influența gândirea. Cu cât vom reuși să ne concentrăm mai mult energiile în canalul principal, cu atâta vom avea, mai multă înţelepciune, mai multă compasiune şi iubire şi mai puţin ego. Toate acestea se vor petrece automat.

Şi invers, cu cât ne vom dezvolta mai mult compasiunea şi iubirea în meditație, aşa cum facem în Tong Len, gândurile noastre vor aduce mai multă prana în canalul central.

“ Macaraua de a da şi a lua” este macaraua Tong Len. Ea călăreşte pe vântul interior şi pe respiraţie, respiraţia fiind legată de prana, de energiile înterioare. Panchen Lama face aici aluzie la secretul Tong Len, atâta timp cât nu vom învăţa să ne direcţionăm energiile spre canalul central, vom continua să îmbătrânim, să ne uzăm, să ne îmbolnăvim şi să murim.

 

A învinge moartea

 Yoghinul care a învăţat aceste lucruri se numeşte în limba sanscrită:

Jivanmukti

Cuvântul înseamnă cel ce s-a eliberat în timpul vieţii.

El nu a aşteptat moartea, încă din timpul vieţii a învăţat să fie în control, să-şi controleze viaţa şi moartea. El nu mai trebuie să moară şi îşi poate folosi corpul după necesităţile fiinţelor vii. Acesta este scopul a tot ceea ce învăţăm şi a meditaţiei Tong Len. Este ceea ce Buddha a venit să ne înveţe.

În Sutra inimii, Buddha spune:

          Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranţei, şi tot aşa până la lipsa  îmbătrânirii şi a morții, şi a lipsei eliminării bătrâneţii şi a morţii.

La ce se referea Buddha aici? El spune: „Am venit să vă învăţ cum să vă eliminaţi bătrâneţea şi moartea, pentru că ele, în sine nu există. Ele sunt doar o proiecție ce vine dintr-o gândire greşită, o gândire care nu înţelege”. Altfel spus bătrânețea şi moartea sunt cauzate de curgerea energiei în locurile care nu trebuie. Buddha mai spune că nici eliminarea lor nu există, pentru că ele sunt goale de orice natură. Ele nu există în mod absolut, ci doar convenţional.

Noi nu spunem că bătrânețea şi moartea nu există în viaţa noastră. Ele există şi funcţionează în mod convenţional, dar nu într-un mod absolut. În mod absolut, ele sunt goale de orice natură proprie de sine. Chiar şi faptul de a le elimina este gol de orice natură. Iar acest lucru ne oferă posibilitatea de a acţiona şi de a acumula acea karmă care să ne aducă în starea de nu mai îmbătrâni şi a mai muri şi de a exista într-o extază veşnică. De a exista într-un corp de înger luminos, cu o minte omniscientă, având o compasiune infinită şi având putință de a ajuta simultan toate ființele şi a le aduce pe toate la fericirea extatică.

Ce încă ne mai putem dori?

Este ceea ce Buddha a predat. El nu a venit să ne înveţe să facem meditaţie ca să ne reducem stresul şi tensiunea. Nu acesta a fost scopul pentru care el a predat 50 de ani. Scopul lui a fost unul radical şi anume acela de a nu mai îmbătrâni şi muri. Este acel vis pe care l-am avut poate în copilărie, atunci când întrebam „De ce bunica trebuie să moară?”.

Acesta este răspunsul pe care l-a dat Buddha. Practica Tong Len este o parte a drumului, un drum încântător. Însuși faptul că ne dezvoltăm iubirea şi compasiunea la cote maximale, ne fortifică canalul central, iar înțelepciunea se va intensifica în mod automat.

Înțelegerea modului în care lucrurile se întâmplă va veni de la sine. În mod automat veţi înţelege de ce un lucru cauzează un altul.

Se spune că de fapt canalele energetice laterale sugrumă canalul central.

Atâta timp cât vom fi egoişti, plini de ignoranță, de resentimente, de gelozie, de neînţelegere şi altele, ne sugrumăm canalul central care este canalul iubirii, al compasiunii şi al înţelepciunii.

Şi viceversa: cu cât ne mărim compasiunea, iubirea şi înțelepciunea, cu atât vor fi mai puține sentimente negative, mai puține afecțiuni mentale, iar fiecare merge pe contul altuia. Deoarece invidia şi iubirea de a dărui celuilalt tot ceea ce este mai bun, iubirea necondiționată, nu pot conviețui împreună în mintea noastră. Ele nu pot exista simultan.

 

Meditația Tong Len funcționează pe mai multe nivele

Ce înţelegem prin asta? Înţelegem că dacă vom practica această meditaţie atât de simplă, cum este Tong Len, practică care este îndreptată spre iubirea de a dărui celuilalt tot ceea ce este mai bun – în mod automat ignoranţa noastră se va micşora şi ne vom consolida înţelepciunea, pentru că ne concentrăm energiile în canalul principal.

Acesta este motivul pentru care această meditaţie este uimitoare. De fiecare dată când avem un gând pur, canalul central se deschide iar cele laterale se sfrijesc. În Tantra se lucrează în mod direct cu aceste canale. Bineînțeles că acest proces necesită multe pregătiri şi trebuie făcut sub supravegherea şi autoritatea unui profesor calificat, un maestru.

(Dacă sunteţi mai avansaţi, aţi putea să mai adăugaţi încă un element în practica voastră, şi anume acela de a vă imagina respiraţia ca pe o macaroană transparentă ce iese din voi după care se reîntoarce şi pătrunde adânc în voi. De fiecare dată când iese este mai lungă. Prima dată ea este de jumătate de metru şi pătrunde în voi jumătate de metru, apoi iese de un metru se reîntoarce şi pătrunde un metru.)

 

Puteți practica oriunde

Cineva a întrebat: Ce facem când nu avem timp să facem această meditaţie pentru că este prea lungă?

Răspunsul este că se poate face această meditaţie şi atunci când asteptăm autobuzul în staţie. O putem face în 5 minute, reducând etapele preliminare la una singură: de a ne chema Lama şi a-i cere binecuvântarea. Dacă auziţi plânsul unui copil, faceţi Tong Len. Îi aspiraţi durerea şi îi dăruiţi bucuria.

În orice situaţie în care vă găsiţi puteţi face meditaţia Tong Len, fie că sunteţi în autobuz, sau aşteptaţi în staţie, sau vă aşteptaţi rândul la policlinică. Dacă aţi văzut pe cineva obosit după o zi de muncă, îi faceţi Tong Len. Aţi văzut pe cineva care urcă cu greu în autobuz, îi faceţi Tong Len. Nu contează cine este persoana. Fiecare persoană este un mijloc de a vă dezvolta iubirea şi compasiunea voastră. Ei sunt câmpul vostru de acţiune în care ne plantăm seminţele şi, atunci când vor da roade, veţi fi şi voi şi ei fericiţi. Fericirea noastră este numai datorită lor.

 

Meditația Tong Len asupra sinelui viitor

Vom face acum meditaţia Tong Len pe noi înşine.

Încercaţi să vă găsiți o poziție în care să puteţi sta mult timp fără să vă mişcaţi.

Când faceţi acasă meditaţia, este bine să învestiţi puţin timp în a vedea cât de confortabil puteți sta. Cât trebuie să fie perna de înaltă? Poate aveţi nevoie să vă sprijiniţi genunchii. Poate că aveţi nevoie de un sprijin la șale. Mulţi preferă ca perna de meditaţie să fie puţin mai înaltă în spate.

Meditaţia va da rezultate dacă o veţi face în mod constant. Această practică a minţii nu va funcționa numai din auzite. Ea trebuie practicată zilnic şi pentru acest lucru merită să verificaţi cum vă este mai comod să staţi aşezaţi. Va trebui să vă găsiţi un loc retras şi liniştit. Să cădeţi de comun acord cu familia să nu fiţi deranjaţi pe perioada în care meditaţi. Este foarte important să faceţi toate aceste lucruri pentru că dacă veţi fi întrerupţi nu veţi putea să duceţi până la capăt practica. Şi ceea ce semănaţi veţi şi culege.

 

Aşezaţi-vă cât mai confortabil. Ţineţi-vă spatele drept. Bărbia să nu fie nici coborâtă şi nici ridicată. Umerii să fie echilibraţi, faţa relaxată. Gura să fie închisă, ochii închişi sau pe jumătate închişi. Când sunteţi acasă, este bine să vă puneţi la glezne ceva moale pentru că va fi greu de stat pe o perioadă lungă.

Concentraţi-vă pe respiraţie şi număraţi până la zece.

Mergeţi la refugiu. Puteţi face asta prin intermediul celor trei diamante: Buddha, Dharma şi Sangha sau la ceea ce ele reprezintă, adică compasiunea şi înţelepciunea pe care doriţi să le dezvoltați în inimile voastre. Ele sunt singurele lucruri care vă pot proteja de suferinţă.

Generaţi-vă motivaţia Bodhicittei, a compasiuni, a dorinţei de a scoate orice fiinţă din suferinţă, fără excepţie.

Invitaţi să vină în faţa voastră acea figură care este pentru voi sfântă, fie că este Lama sau un alt învăţător. Imaginaţi-vă această entitate pe care aţi ales-o că radiază lumină. Prosternaţi-vă în faţa ei în semn de admiraţie pentru una dintre calitățile ei sublime.

Oferiţii o ofrandă: o faptă frumosă pe care aţi făcut-o sau aţi spus-o sau aţi gândit-o. Puteţi să-i oferiţi un lucru frumos pe care îl aveţi sau un apus de soare sau un peisaj frumos. Puteţi să-i oferiţi ceva de care sunteţi foarte legaţi şi încercaţi să renunţaţi la acesta dăruindu-l Lamei.

Destăinuiţi-vă Lamei, despre un gând negativ pe care l-aţi avut sau despre o faptă nu prea bună pe care aţi făcut-o sau orice altceva care ar putea să vă perturbe meditaţia. Fiți complet liniștiți şi mărturisiți-i Lamei ceea ce aveţi pe suflet, pentru că el vă iubeşte la nesfârşit şi nu vă va judeca în nici un fel. Şi el a pornit din acelaşi loc ca şi voi.

Bucuraţi-vă acum de ceva frumos pe care l-aţi făcut sau aţi spus sau la care v-aţi gândit. Puteţi să vă bucuraţi de fapta bună pe care a făcut-o alcineva sau să vă bucuraţi de ceea aţi văzut că fac marii maeştrii sau marii Lama. Bucuraţi-vă de toate actele de binefacere pe care ei le fac pentru că veţi primi 10% din energia pozitivă.

Rugaţi-l să vă dăruiască învăţătura. Rugaţi-l să vă ajute să acumulaţi cunoaşterea, să înţelegeti ceea ce nu aţi înteles până acum. Rugaţi-vă în inima voastră să trăiască mulţi ani, să continuie să apară în vieţile voastre pentru a vă binecuvânta şi a vă învăţa să ajungeţi la cunoaşterea interioară.

Gândiţi-vă acum la o problemă care vă deranjează şi aţi dori să scăpaţi de ea.

A face Tong Len asupra voastră nu este ceva egoist pentru că suferinţa voastră este aceeaşi ca şi a celorlalţi. Cu cât veţi suferi mai puţin cu atât veţi fi mai în măsură să-i ajutaţi pe ceilalți.

Puteţi să vă gândiţi la vreo problemă care poate să apară mâine sau peste o săptămână şi chiar peste o lună, sau la vreo situaţie neplăcută în care puteţi fi atraşi. Gândiţi-vă la voi în viitor, la eventualele situaţii neplăcute care se pot ivi sau la problemele pe care le purtaţi cu voi de mult timp.

Imaginaţi-vă că staţi acum aici, iar cel din faţa voastră este sinele vostru viitor. Uitaţi-vă la el/ea. Unde se află? Cum este locul, camera sau împrejurimile în care stă? Ce expresie a feţei are? Cum este îmbrăcată? În ce situaţie se află?

Încercaţi să vedeţi cât mai multe amănunte.

Ne vom folosi din nou de aceeași tehnică de respiraţie. Ne vom imagina că problema care deranjează sinele vostru viitor apare ca o materie neagră extinsă în tot corpul. Gândiţi-vă la dorinţa voastră de a o lua de la voi.

Imaginaţi-vă că înspiraţia voastră acţionează ca o pompa care aspiră şi adună această materie în centrul pieptului sinelui vostru viitor. Respiraţi de câteva ori până când veţi termina de curăţat. Începeţi acum să aspiraţi materia care s-a adunat în centrul pieptului, scoţînd-o afară din corpul sinelui vitor, concentrând-o în spaţiul din faţa voastră.

Imaginaţi-vă cum aceasta se prelinge şi iese prin căile respiratorii şi apoi prin nasul sinelui vostru viitor şi se concentrează în faţa voastră ca un nor negru.

Când vă voi spune Acum! inspiraţi acest nor şi distrugeţi-l complet cu ajutorul flăcării care arde în inimile voastre, flacără ce simbolizează egoismul şi ignoranța voastră. Deci când vă voi spune Acum! , printr-o singură inspiraţie, aduceţi toată materia în voi şi lăsați flacăra să o ardă complet până când vă rămâne un fum subţire care şi el se va dispersa. În cele din urmă nu va mai rămâne nimic în afară de lumină.

 

Acum!

 

Lumina vă inundă şi vă binecuvântează în interior. Ea continuă să radieze prin porii pielii şi să se extindă, înconjurându-vă şi pe voi dar şi pe sinele vostru viitor, conferindu-i toate nevoile lui/ei spirituale, emoţionale şi mentale. Eu-l vostru viitor inspiră şi se umple de lumină şi îi sunt de asemenea satisfăcute şi necesităţile lui fizice. Încercaţi să vă gândiţi la ceva specific pe care şi l-ar dori eu-l vostru viitor şi dăruiții împreună cu lumina. Asigurați-vă că a primit ceea ce îşi dorea.

Îndreptaţi-vă acum atenţia spre Lama din faţa voastră şi rugaţi-o să vină la voi.

Lama răspunde cu bucurie la dorinţa voastră, se ridică în aer, se micşorează, se roteşte având faţa îndreptată pe aceeaşi direcţie în care este îndreptată şi faţa voastră şi începe să coboare lin şi să se aşeze pe tronul regesc din flori şi raze de lumină din inima voastră, însoţindu-vă mereu cu multă iubire şi înţelepciune pe tot parcursul drumului vostru.

Dedicaţi această karmă iluminării voastre, de a ajunge la fericirea sublimă a lui Buddha.

Deschideţi ochii încet, încet …

 

Asupra cui facem meditaţia Tong Len?

Până cum am făcut meditaţia asupra cuiva pe care îl iubim şi asupra noastră. În continuare vom extinde cercul nostru. Cum vom face acest lucru:

– puteţi porni cu voi înşivă: să faceţi meditaţia asupra sinelui vostru viitor. Poate fi sinele vostru peste o oră sau peste o lună sau peste un an. Dacă credeţi că veţi avea greutăţi în viitor, le puteţi elimina anticipat, făcând această meditaţie. Funcţionează. De ce? Din cauza seminţelor karmice. Vom descrie mai târziu modul de funcţionare…

Este bine să faceţi o perioadă de timp meditaţie asupra voastră, iar asta este şi       mult mai uşor pentru că vă iubiţi pe voi înşivă.

– următoarea etapă este de a face meditaţia asupra cuiva pe care îl îndrăgiţi.

– după aceea vom alege pe cineva neutru, cineva pe care nici nu-l iubim dar nici nu-l agreăm. Poate un vecin, cu care singurele relaţii pe care le avem cu el sunt de a-i spune Bună ziua! . Chiar şi acesta are greutăţi în viaţă, chiar dacă nu le cunoaştem. Ştim că şi el va muri mai devreme sau mai târziu. Poate să i se întâmple ceva într-o zi, deci îi veți lua suferința.

– vom continua cu cei pe care nu ne plac sau pe care îi iubim mai puţin.

– nu ne vom opri aici şi vom continua spre cei pe care nu-i iubim de loc. Acest lucru este cu mult mai greu de făcut, în schimb beneficiile sunt cu mult mai mari.   Energia noastră este blocată la acest nivel şi de aceea suferim. Suferinţa apare    atunci când ţinem în noi supărarea sau resentimentul pentru cineva. Ele ne închid        inima şi nu ne permit să realizăm acel potențial imens al

La început veţi face cu greu aceste meditaţii, dar cu timpul vor deveni mai uşoare, veţi vedea că aceia pe care nu-i iubiți vor dispărea din viața voastră. Meditaţia însăşi este un antidot la aceste situații şi dacă veţi continua să o faceţi, o să vedeţi de-a lungul timpului că ele se vor schimba.

Sfatul învăţătorilor noştri este să nu aşteptaţi jumătate de an până când vom ajunge la duşmanii noştrii. Ci odată pe săptămână să meditaţi asupra cuiva pe care nu-l iubiţi, pentru că aici stă marea binecuvântare. De ce să o amânăm? Încă de la început, începeţi să lucraţi pe aceste persoane, pentru că aceste situaţii de a ajuta exact pe cei de care nu ne plac sunt foarte rare. În general, noi nu le dorim binele, iar aceasta meditaţie ne spune : fă invers de ceea ce eşti obişnuit, invers obiceiului convenţional!

 

Orice început este dificil

Am vorbit despre modul în care practicăm meditaţia Tong Len, în sensul de a începe cu noi înşine şi cu cineva pe care-l iubim. După ce ne-am familiarizat cu meditaţia, vom trece să practicăm asupra cuiva care nu ne place. La început motivaţia noastră va fi mică, dar cu timpul ea se vă mări. Practicând mereu ne vom obişnui.

Fiţi pregătiţi că la început o să vă fie dificil să luaţi asupra voastră suferinţa aceluia pe care nu-l iubiţi, pentru că nu vreţi să faceţi acest lucru pentru el. Cu timpul nu va mai fi nici o problemă. Cei pe care nu-i iubiţi se vor schimba, după care veţi ajunge să doriţi a le lua suferinţa, pentru că vor fi din ce în ce mai puţini.

Se spune despre toţi Buddha şi Bodhisattva că şi-au dezvoltat generozitatea la nivele incredibile. La început vom dărui ceea ce putem. Maestrul Shantideva ne spune să începem cu un cartof şi un morcov. Dacă astăzi vom dărui un morcov. Mâine vom da doi morcovi. Treptat capacitatea voastră va creşte şi va trebui să crească pentru că orice lucru pe care îl practicăm devine o obișnuință. Nu începeți să daţi ceea ce încă nu sunteţi dispuşi să daţi. Acest lucru va crea multe necazuri deoarece dacă veţi regreta, vă veţi distruge toata karma pozitivă. De aceea va trebui să fiţi sinceri cu voi înşivă şi să dăruiţi ceea ce vi se potriveşte, iar cu timpul veţi dărui din ce în ce mai mult. Acesta este şi răspunsul la cât sunteţi de pregătiți de a face aceste lucruri. Cu timpul abilitatea voastră de a dărui va creşte.

Vor fi momente când veţi ezita să luaţi durerea altcuiva, ceea ce este un lucru bun. Încercaţi să rămâneţi în meditaţie şi să depaşiţi aceste momente. Şi chiar ar fi bine, să mai întârziaţi puţin asupra acestor clipe pentru că o să vă puteţi cunoaşte acest sentiment, o să cunoaşteţi modul în care egoul vostru acţionează şi să-l depăşiţi. De asemenea veţi observa şi cum activaţi antidotul şi este foarte important să vă faceţi un obicei din asta.

 

Meditaţia voastră îi va schimba

Maestrul Shantideva spunea: “Strânge-ţi toţi duşmanii, pe toţi cei care te enervează, pe toţi cei care nu-ţi plac, bagă-i într-o încăpere, îmbrăţişează-i, sărută-i şi spune-le la revedere. Pentru că dacă vei face acest lucru, prin îmbrăţişare, ei vor începe să dispară din viaţa ta”.

Ei cu adevărat vor dispărea. Ori se vor muta în alt loc ori se vor schimba. Motivul pentru care încep să se schimbe nu se datorează faptului că ei se schimbă ci pentru că voi faceţi Tong Len. Dar pentru voi ei vor părea schimbaţi.

Dacă vă aduceţi aminte, am vorbit că noi toţi suntem Tsur Tong, adică noi vedem realitatea cum ne vine din exterior. Noi suntem cei care ne-am creat acea karmă să-i vedem aşa cum îi vedem, dar făcând meditaţia de compasiune şi dragoste faţă de ei, vom distruge acele seminţe karmice care ne determină să experimentăm acest lucru, le vom steriliza ca să nu mai dea roade.

Cu cât vom înţelege mai bine procesul în care karma şi vacuitatea merg împreună, aşa şi Tong Len va funcţiona mai repede şi mai intens.

Noi nu schimbăm pe nimeni, ci ne schimbăm doar karma noastră şi atunci ei vor apărea ca şi când ei s-ar fi schimbat în sine. Noi nu putem să schimbăm pe cineva, şi dacă aţi încercat, deja ştiţi asta. Singurul lucru pe care-l putem schimba este numai karma. Şi numai atunci ei se vor schimba.

 

Noi ne proiectăm lumea în funcţie de karma noastră

Mai mult ca sigur că atunci când karma noastră se va schimba, îi vom vedea pe ceilalţi că sunt mulţumiţi. Se prea poate că percepţia lor, percepţie impusă de către karma lor, să fie cu totul alta decât percepţia noastră. Este foarte posibil ca cineva să-l vadă pe semenul lui ca pe un înger sau să se vadă pe el însuşi ca un înger, iar celalat să-l vadă pe acesta cu totul altfel.

Când îl privim pe Dalai Lama, el pare un bărbat tibetan care îmbătrâneşte. Nu avem nici un motiv să credem că acesta este felul în care se vede pe el însuşi.

Tibetanii spun că el este materializarea (manifestarea) lui Avalochitesvara, în limba tibetană

Chenresik.

Chenresik este considerat zeul compasiunii. Compasiunea care a luat înfățișarea unui zeu sau înger. Cercul alb pe care-l vedeţi în poză, se datorează celor 1000 de braţe pe care le are, deoarece doreşte să ajute toate fiinţele. În fiecare palmă se află câte un ochi.

Avalochitesvara ar putea să apară lângă mine şi pentru că nu am karma care trebuie, am să-l văd ca pe un bătrân tibetan. Asta nu înseamna că şi ceilalţi văd la fel ca mine şi mai mult ca sigur că aceasta nu este şi impresia pe care o are Dalai Lama faţă de el însuşi.

Dacă Buddha mi-ar fi putut lua suferinţa ar fi făcut-o încă de mult. Şi asta denotă faptul că oamenii suferă. Buddha este atotștiutor dar nu omnipotent.

Suferința noastră este o dovadă a acestui lucru. Fiecare dintre noi trebuie să-şi facă munca singur şi numai atunci karma ne va forţa să ne vedem ca pe nişte îngeri. Asta nu înseamnă că şi ceilalţi ne vor vedea ca nişte îngeri şi asta după cum le este karma.

Se prea poate ca cineva pur să vină la noi, cineva care are intențiile cele mare curate să ne înveţe, iar noi să proiectăm pe el lucruri necurate, imorale. Acesta este modul în care vedeţi, uneori, învăţători care îşi încalcă jurămintele. Asta înseamnă că ei şi-au încălcat jurămintele? Nu, nu ei, nu ei în sine, pentru că ei sunt goi de orice natură.

Este deosebit de important să ne aducem aminte de aceste lucruri în cazul învăţătorilor noștri spirituali.

Aproape întotdeauna se întâmplă cazul, în care întâlnim un profesor care la început ne împresionează, iar la scurt timp să-i vedem defecte. Acest lucru se datorează karmei care ne constrânge să-l vedem apărând în carne şi oase şi nu într-o înfăţisare divină. Deoarece carnea şi oasele au defecte, asta este ceea ce vom vedea.

Asta înseamnă că profesorul în carne şi oase are defecte? Nu, este doar ceea ce noi proiectăm. Cine înțelege acest lucru, atunci când va vedea ceva în neregulă, îşi va spune: a venit momentul de a practica! Profesorul este doar o oglindire a minții mele. El este o oglindă curată pentru că îmi reflectă înțelepciunea. Eu va trebui să lucrez asupra mea cu ceea ce văd în oglindă.

Acesta este modul în care profesorii ne ajută. Ei în mod spontan ne reflectă pe noi. Ei reflectă lucruri diferite pentru oameni diferiţi. De aceea există persoane care văd cusururi şi alții nu. Unii văd anumite defecte şi alţii, alte defecte. De aceea spunem că profesorii sunt goi de orice natură. Ei au venit din karma uimitoare pe care am strâns-o, karma ce proiectează pe cei care vin să ne înveţe, iar dorința noastră este să ne consolidăm drumul spiritual.

Dacă le vom vedea lipsurile va trebui să înţelegem că ele sunt doar proiecţiile noastre şi să lucrăm cu ele. Dar sub nici o formă să nu credem că ele sunt ale lor în sine. Pentru că dacă vom face asta ne vom distruge toate șansele de a continua să mai vedem profesori. Orice profesor pe care îl vom întâlni este o proiecţie care vine din acelaşi loc din noi, adică din puritatea noastră. Unul dintre cele mai triste situaţii este când cineva întâlneşte un profesor şi apoi dintr-o dată se lasă furat de ceea ce vede, uitând de karmă şi vacuitate. El îşi va spune: „Oooh! Astea sigur provin de la el”.

Aşa cum ne apare aici un perete şi suntem convinşi că el este perete sau suntem convinşi că aici este podeaua, în acelaşi mod suntem convinşi şi de defectele unui profesor. Dar înţelepciunea vacuităţii şi a karmei ne spune că singura modalitate de a vedea un perete se datorează numai şi numai karmei pe care o avem. Pentru că există creaturi care pot trece prin zid şi sunt situaţii în care podeaua se poate prăbuşi. Atunci când karma se va termina să fim susţinuţi de podea, ea se vă prabuşi, şi acesta este singurul mod în care se poate prăbuşi.

Poate că vi se pare exagerat dar cu cât veţi înţelege mai bine aceste lucruri şi mai ales relaţiile cu un profesor spiritual cu atât şi drumul vostru va fi mai lin. Cu cât veţi fi mai aproape de un învăţător cu atât acesta vă va reflecta mai mult deficienţele voastre. Va trebuii să aveţi mult curaj.

Există numeroase poveşti despre mahaside şi marii sfinţi care au ajuns la iluminare, luptându-se şi biruind monștri mentali. Pentru a le testa înţelegerea şi credinţa, învăţătorii lor şi-au luat infinite înfățișări dezgustătoare şi impure pentru a-i învăţa să biruie aceşti monştri.

 

Nu se practică Tong Len pe profesor

Profesorul nu trebuie să fie obiectul meditaţiei Tong Len. De ce?

Pentru că profesorul vostru nu are probleme. Profesorul vostru este Buddha.
Buddha s-a materializat în învăţătorul vostru.

Deci nu aveţi ce lua de la un profesor. Dacă veţi face asta, îl veţi coborî la nivel de persoană obişnuită, iar atunci el nu va mai putea să vă conducă la iluminare. El nu va putea acţiona pentru voi pentru că el este o proiecţie a voastră.

Dar în schimb puteţi să-i dăruiți felicitări, cadouri. Tot ceea ce îi veți dărui, îi va face plăcere. Dar în nici un caz nu luaţi nimic de la el, pentru că dacă veţi face asta, în sufletul vostru l-aţi micşorat, şi mai mult vă veţi răni pe voi înşivă. Aşa stă scris în scripturi. Lama este Buddha care vine la noi să ne înveţe, de aceea nu îl vom coborî la nivelul nostru, ci din contra, noi vrem să ne ridicăm la nivelul lui.

Acest lucru este greu de făcut deoarece vederea noastră este învăluită de ignoranţă şi de aceea îi vedem deficienţele.

Ngulchu  Dharmabhadra  a fost un mare înţelept ce a trăit în Tibet între anii 1777- 1851. Mulţi dintre elevii lui îl întrebau:  Cum pot să-mi ajut învăţătorul?

Iar el răspundea: „În nici o scriptură nu există vreun citat care să spună că învăţătorul tău ar avea vreo problemă pe care tu trebuie să o iei. El nu are nevoie de nici un ajutor de la tine. Dacă vezi vreo problemă la el, aceasta este numai o proiecţie care vine din karma ta”.

 

Ce trebuie făcut când vedem vreo problemă la profesorul nostru?

Aceasta este o învățătură foarte importantă. Voi trece peste ea pe scurt.

Este adevărat că toţi Buddha vin prin profesorii nostri. De aceea profesorii noştri sunt perfecţi şi ne vor ajuta arătându-ne exact de ceea ce avem nevoie.

Este foarte important să nu-i punem la îndoială pentru că le luăm din forţa lor, iar forţa profesorului vine de la elev pentru că numai elevul îl proiectează. Dacă nu-i învestim cu putere, ei nu ne vor putea ajuta.

Ei nu au nici o putere şi nici sfinţenie, în sine. Totul vine din noi. Nu contează dacă aceştia sunt tibetani sau Dalai Lama. Ei sunt cu toţii goi de orice natură. Forţa lor vine numai de la elev. Şi dacă le vedem deficienţe, va trebui să ne aşezăm şi să medităm asupra lor. De ce vedem defecte? Şi de ce tocmai pe acestea şi nu altele? Ce legătură am eu cu ele? Ce este în karma mea de mă face să văd aceste deficienţe la profesorul meu?

 

Învățătorii noştri sunt perfecţi.

Aţi văzut că în meditaţie ne învităm Lama şi ni-l imaginăm că este perfect şi fizic şi moral. Aşa este el. Şi dacă nu-l vedem aşa, asta nu este din cauza lor, ci a noastră. Tot ceea ce face sau spune Lama va fi pentru noi un test. Chiar şi atunci când ne va spune uneori lucruri ciudate, el ne examinează să vadă cât de bine înţelegem karma, vacuitatea, jurămintele, moralitatea. Totul este un test.

Există nenumărate poveşti. Odată un Lama şi-a trimis elevii să jefuiască o bancă. Acest Lama avea cinci elevi deosebit de loiali şi devotaţi. Patru dintre ei s-au dus să jefuiască banca, dar al cincilea a spus : Nu! Tu Lama m-ai învăţat să nu fur. Iar Lama i-a raspuns:  Tu esti cel mai bun elev al meu. Un Lama ne pune la încercare în mod constant prin modul în care el îşi manifestă defectele. Sunt greu de înţeles toate aceste lucruri, de aceea este nevoie să stăm şi să reflectăm asupra lor.

Este foarte firesc ca elevii aceluiaşi profesor să aibă percepţii complet diferite faţă de profesorul lor, denotând vacuitatea profesorului, faptul că acesta este gol de orice natură. Un învăţător nu este nici într-un fel, nici într-altul, el în sine. El este exact aşa cum fiecare elev îl proiectează.

Se povesteşte că un tânăr se pregătea să plece într-o călătorie în India. Înainte de plecare îşi luă rămas bun de la mama lui. Aceasta îl rugă să-i aducă când se va întoarce din călătorie o relicvă a unui om sfânt din India. Ce este o relicvă? Atunci când o persoană iluminată moare, de multe ori în cenuşa rezultată din corpul incinerat rămân tot felul de obiecte neobișnuite. Câteodată rămân tot felul de cristale speciale care strălucesc permanent. Se spune că marii Lama lasă în urma lor lucruri cu totul şi cu totul ieşite din comun. De multe ori oamenii consideră acestea ca fiind sacre.

Băiatul călătoreşte în India şi uită de cererea mamei lui. Când tocmai era pe picior să se întoarcă acasă, îşi aduse aminte că nu a luat o relicvă pentru mama lui. Cum mergea el pe drum, văzu un căine mort, îi scoase un dinte şi îl luă cu el. Când ajunse acasă îi dădu dintele mamei şi îi spuse: “Uite, ţi-am adus dintele unui om sfânt”.

Mama lui nu se îndoi de spusele fiului ei, luă dintele şi îl puse pe altar. Se spune că datorită marii ei credinţe şi a rugăciunilor la această relicvă, ajunse la iluminare.

Ce indică acest fapt? Că obiectul este gol de a fi sfânt în sine. Numai credinţa ei a condus-o spre iluminare.

 

Anexa nr. 1:

Textul Tong Len din  Ofranda Lamei scrisă de către Primul Panchen Lama.

 

Nimeni nu-și dorește nici cea mai mică suferință,
Nimeni nu s-a săturat de prea multă fericire.
Binecuvântează-mă să văd, că între mine și alți nu există nici o diferență –
Învăță-mă să mă bucur de a lor fericire.

Ajuta-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursă pe care vreau s-o înlătur.
Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă , să distrug pe acest imens dăunător – pe acela ce percepe        lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Ajută-mă să văd că prețuind mamele, gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.
Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

Pe scurt: copiii urmăresc să se îngrijească numai de ei înșiși,
Pe când cei nobili, cei cu calități înalte, acționează spre binele celorlalți;
Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor,
Și, astfel să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali, și apoi să mă substitui lor.

Prețuirea de sine, poartă spre orice necaz, ea este.
Prețuirea mamelor mele – poartă spre orice calitate spirituală.
Te rog, să mă binecuvântezi cu practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta, fă ca durerile ființelor, ce sunt mamele mele,
Faptele rele și obstacolele lor să rodească toate la mine,
Și lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur că fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

Chiar dacă lumea din jurul meu şi tot ceea ce o populează se revărsă din fructele păcatelor pe care le-am făcut odată
Şi ploaia durerii, a lucrurilor pe care le urăsc peste mine cade,
Binecuvântează-mă, te rog să văd în toate acestea ca sfârşit a tuturor rezultatelor           păcatelor mele
Şi circumstanţele negative să le transform în cale.

Pe scurt, ajută-mă să iau tot ceea ce-mi apare în viaţa mea, rău sau bine
Şi de practica celor cinci puteri diferite să mă folosesc
Ca să transform toate acestea într-o cale de creştere a celor două forme de           aspirare spre iluminare.
Dă-mi, te rog, binecuvântarea ta, să simt numai bucurie.

Ajută-mă să găsesc abilitățile adecvate, cu cele patru aplicații,
Să includ imediat pe calea mea tot ceea ce mi se va întâmplă.
Binecuvântează-mă, să-mi menţin practica minţii şi jurămintele luate
Şi diversele reguli ce dau sens acestor vieţi, pline de timp liber și abundență.

Ajută-mă să găsesc iubirea și compasiunea, cât și răspunderea personală,
Cu macaraua de a da şi a lua, ce pe vânt călăresc.
Binecuvântează-mă să mă dedic învățării aspirării spre iluminare
Și de toate acestea să mă pot folosi de a salva orice ființă din marea suferință a roţii.

 

Anexa nr. 2

Aspiraţia spre iluminare

Din primul capitolul al scrierii Ghidul războinicului spiritual

de maestrul Shantideva

 

6.
Atât de mică şi firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspiraţia spre iluminare?

 

7.
Multe veacuri, toți Buddha
Au contemplat şi au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme.
Benefică este ea ființelor nenumărate.

 

8.
Aceia ce doresc să distrugă multiplele
Forme de suferință din existenţa condiționată, (adică samsara)
Şi durerea din inimă a tot ce-i viu să o îndepărteze,
Şi de a le aduce lor, fericirea sub orice fel şi chip –
Dorinţa de iluminare nu o vor abandona niciodată.

9.
Şi chiar dacă ei sunt încă deprimați, şi
În continuare, în al vieții ciclu încătușați,
Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare şi-au intensificat,
Pe dată, vor deveni copii celor iluminați.

 

10.
Păstrează ferm în inima ta “dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

  

11.
Păstrează ferm în inima ta “dorința de iluminare”.
Căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată
A cercetat profund şi a constatat cât de preţioşi
Sunt cei ce doresc din pribegie să se elibereze.

 

12.
Toate celelalte virtuţi ca planta musă sunt
După ce dă roade, ele se veştejesc şi cad.
Numai dorinţa de iluminare este un copac peren
Ce înfloreşte şi dă fructe permanent
Şi mai mult de atât – el creşte neîncetat.

 

13.
La fel ca şi cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremura de frică
Sau cel care fapte extrem de rele a comis,
Pe dată va fi slavat, dacă pe dorinţa de iluminare s-a bazat.
Dacă această înţelegere este în inima ta, ce te împiedică să te sprijini pe ea?

 

14.
La fel ca şi focul de la sfârşitul lumii,
Ea pârjoleşte instantaneu orice mare rău.
Avantajele nenumărate ale acestei aspiraţii
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înţeleptul Lord Maitreya.

Tong Len: a da şi a lua

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 3, partea B

 

Această meditaţie cultivă sentimente de iubire şi compasiune pentru celălalt.

Dacă o perioadă de timp veţi face această meditaţie în mod intenţionat pe cineva pe care nu-l agreaţi, vi se va dezvolta un alt sentiment pentru acesta, iar el se va schimba.

Cum se poate ca acesta să se schimbe? Ce i s-a întâmplat? Nimic. Doar mintea voastră s-a schimbat.

Lui nu ii s-a întâmplat nimic, el nu a făcut nimic. Doar mintea voastră vi s-a schimbat. Dacă înainte mintea l-a proiectat ca fiind neagreabil, prin faptul că aţi meditat asupra lui, mintea voastră s-a schimbat. Puteţi spune: „el s-a schimbat, este mai politicos, mai plăcut”. Singura modalitate de a-l schimba este prin muncă interioară. Nu există nici o cale exterioară de a-l schimba. Şi niciodată nu funcţionează în prezent. Îl puteţi invita la o cafea, îi puteţi explica tot ceea ce nu este în ordine la el. Încercaţi! Încercați să vedeţi dacă într-adevăr acest lucru funcţionează. Dacă el funcţionează, este numai datorită proiecţiei voastre care-l schimbă şi care dă acum roade. Iar dacă nu aveţi o astfel de proiecţie, nu contează câte cafele îi veţi oferi, acesta va continua să se comporte exact la fel ca şi mai înainte, pentru că nimic nu funcţionează din exterior.

Schimbarea vine din proiecţia minţii prin felul în care ne schimbăm seminţele karmice, iar acest proces este treptat.

 

Pentru a reuşi avem nevoie de ajutorul învăţătorilor noştrii.

Şi pentru a reuşi, avem nevoie de ajutorul învăţătorilor noştrii.

În această meditaţie ne rugăm ca învăţătorul nostru să aibă parte de viaţă lungă. Acesta este singurul mod prin care ne atragem în viaţa noastră profesori care să trăiască mult.

Se povesteşte despre Buddha că atunci când era pe cale să părăsească această lume, aşa numita trecere spre Parinirvana (aceasta este părăsirea corpului celuia care a atins Nirvana, cu alte cuvinte care şi-a eliminat orice suferinţă şi orice cauză care să-i mai provoace suferinţă în viaţa lui, spre deosebire de greşeala destul de răspândită de a spune “dispariţia conştiinţei”, pentru că ea de fapt se transformă într-o altă formă care nu mai suferă), se spune că ar fi făcut câteva aluzii discipolului cel mai apropiat cum că ar sta să părăsească aceasta lume. Acest discipol pe nume Ananda, povesti şi altor discipoli şi cu toţii se întristară foarte mult de faptul că învăţătorul lor cel mai iubit va pleca dintre ei, dar nu se gândiră nici o clipă să-i ceară acestuia să rămână. Aşa stă scris în scripturi, motivul pentru care Buddha a părăsit această lume a fost că nu i s-a cerut să rămână.

 

Chiar şi profesorii sunt proiecţii ale minţii noastre

Profesorul nu vine din exterior. El este gol de orice natură, este gol de a fi un profesor în sine, este gol de a fi o fiinţă sacră în sine, exact aşa cum este şi cel care ne insultă, el este gol de a fi un om rău în sine. Ei, adică profesorul, persoana rea şi toţi ceilalţi, sunt doar proiecţiile noastre.

Multe ziduri groase de ignoranţă ne înconjoară mintea şi inima noastră. Şi numai datorită actelor de binefacere pe care le facem, vor începe să se crape, iar profesorul/profesoara va apărea. Dacă începem să înţelegem vacuitatea şi procesul karmic, vom căuta să ne aprofundăm cunoaşterea lor. De aceea ne vom ruga lui şi îi vom oferi ofrande. Şi nu pentru că el ar avea nevoie, el nu are nevoie de nimic. Noi avem nevoie de el. Va trebui să ne creăm karma ca el să vină şi să rămână lângă noi. Numai aşa îl atragem spre noi. De aceea ne rugăm în meditaţie, ca el să rămână mereu cu noi.

 

Totul este doar un joc al karmei şi al vacuităţii

Toate etapele din aceasta meditaţie, de la A la Z, se bazează pe înţelegerea acestui joc karmic, pe seminţele karmice pe care le plantăm prin gândurile, vorbele şi faptele noaste şi se bazează pe faptul că lucrurile bune sau rele, sunt goale de orice sens, că nu au nici o natură de sine stătătoare.

Buddha, învăţătorii, şefii furioşi, teroriştii, cu toţii, fără excepţie sunt goi de orice natură, în afară de cea pe care noi o proiectăm pe ei. Mai mult, toată realitatea o proiectăm pe un ecran complet gol, total neutru. Un potenţial pur. Acest ecran este un potenţial pur pe care noi îl umplem cu toate sensurile şi semnificaţiile.

Şi cum facem asta? Prin felul în care ne comportăm cu alţii şi cât de mult acţionăm spre binele lor absolut. Toate aceste proiecţii vor fi întotdeauna legate de ceilalţi.

Dacă doriţi să verificaţi dacă toate aceste lucruri sunt corecte, începeţi să vă folosiţi de carneţel de şase ori pe zi, să urmăriţi seria de precepte morale, chiar dacă nu le-aţi luat sub jurământ. Începeţi să vă urmariţi mintea în lumina acestor reguli.

 

Cele zece precepte de eliberare

Există zece precepte pe care le vom denumi precepte de eliberare. Acestea se aplică tuturor. Ele sunt ca şi cele zece porunci din Biblie. Conform budismului, fiecare dintre noi deţine 84 de mii de afecţiuni mentale. Zece dintre ele sunt cele mai proeminente pentru că se regăsesc în fiecare dintre noi, altfel nu s-ar fi vorbit despre ele. Acestea sunt legate de corpul fizic, vorbire şi gândire.

Cele legate de corp sunt: a nu omorî nici o fiinţă vie, a nu fura de la nimeni nimic. Bineînţeles că există aspectul pozitiv şi negativ al acestor precepte. Dacă aspectul negativ este a nu ucide, aspectul pozitiv este de a proteja viaţa, de a o susţine, adică a ne îngriji de bolnavi, sau a ne asigura că maşina cu care circulăm este în bună funcţionare, şi altele.

Cele zece precepte :

– trei sunt legate de comportament
– patru sunt legate de vorbire
– și trei sunt legate de gând.

Când vom începe să ne analizăm mintea de şase ori pe zi (câte una pe zi), în lumina acestor precepte, schimbarea în mod obligatoriu va veni, pentru că vom începe să fim atenţi în special la gândurile noastre. Sincer vorbind, câţi oameni omorâm pe zi? Probabil că nu facem aşa ceva, dar poate că există gânduri de a dori răul cuiva – poate.

Dacă vom începe să ne urmărim gândurile, fără să ne criticăm, pur şi simplu să le observăm, schimbările vor începe să apară. Acest exerciţiu ţine de observare şi conştientizare.

De exemplu, pe tema de sănătate, dacă cineva are probleme de sănătate şi începe să fie atent la faptul de a nu dăuna vieţii ci din contră ar sprijini-o, cu timpul, sănătatea lui se va ameliora pentru că se va schimba karma. Motivul pentru care cineva este bolnav este rezultatul karmic ce vine din vătămarea vieţii, a oamenilor sau a animalelor.

Dacă cineva trăieşte în lipsuri, este numai datorită rodirii karmei ce este legată de furt. Şi furtul nu întotdeauna se exprimă prin a lua ceva ce nu-mi aparţine, ci poate să fie şi sub forma de a nu respecta proprietatea cuiva. Furt, poate fi şi atunci când mergeţi la toaletă şi o lăsaţi murdară, pentru că furaţi din timpul celui care va trebui să o cureţe după voi pentru ca alţii să o poată utiliza. Putem ajunge în acest fel şi la alte situaţii, cum ar fi: cât respect timpul altcuiva, proprietatea altcuiva, drepturile de autor şi aşa mai departe.

Am discutat în lecţia trecută despre karmă şi despre modul în care ea rodeşte şi am spus că rodul karmei are aceeaşi trăsătură cu fapta pe care am făcut-o şi, mai mult, aşa cum se întâmplă în natură, ea se amplifică (sporeşte). Rezultatul (efectul) este cu mult mai mare decât cauza pe care am plantat-o.

De exemplu, poate am descărcat de pe internet o melodie care avea drept de autor, preluând-o în mod ilegal. De mult, am şi uitat de ea. Poate că această faptă este minoră, dar dacă eu obişnuiesc să fac asta, într-o buna zi se va întoarce asupra mea sub formă de dificultăţi financiare. Mi-am însuşit ceva ce aparţinea altcuiva, nu am respectat drepturile de autor. Rezultatul faptei va fi că, atunci când voi avea nevoie de ceva, nu voi primi ce am nevoie.

Orice idee care susţine că lucrurile se schimbă dacă facem acum ceva, înseamnă că nu înţelege relaţia dintre cauză şi efect, în lumina celor învăţate despre karmă şi vacuitate.

Karma va acţiona întotdeauna astfel: pe ecranul gol va apare exact ceea ce am semănat, dar pentru asta este nevoie de timp pentru maturizare, iar ceea ce nu a fost însămânţat, nu va rodi niciodată.

 

Nu pot culege niciodată ceea ce n-am sădit

Oamenii se exprimă de obicei: „Eh, o să fi bine!” Iar noi spunem: „Cum poate fi bine?” Ca să fie bine, va trebui să plantez, nu pot culege ceea ce nu am semănat! Este atât de simplu, de logic.

Dacă doresc să-mi îmbunătățesc căile mele spirituale sau să întâlnesc oameni iubitori sau care să se intereseze de mine, ce va trebui să fac? Va trebui ca eu să mă interesez de ei, să-i iubesc. Dacă veţi practica meditaţia Tong Len, treptat viaţa voastră se va schimba. Ceilalţi vor trebui să se schimbe pentru că proiecţiile noastre s-au schimbat.

În acelaşi mod în care karma nu poate rodi dacă nu am sădit, la fel şi karma care a fost sădită nu poate fi ştearsă. Ceea ce am făcut rămâne înregistrat – în afară de cazul în care vom învăţa să curăţăm înregistrările nepotrivite. Dar până când vom învăţa să le purificăm şi să punem în practică ceea ce am învăţat, ele rămân în incubator, timp în care energia lor se amplifică şi, într-o bună zi, ele vor da rezultate şi nici nu vom şti cum au căzut pe capul nostru. Dar când ni se întâmplă ceva, va fi întotdeauna rodul a ceea ce am plantat odată.

Un copac nu poate exista dacă nu a fost sădită sămânţa din care să iasă.

 

Karma extraordinară a meditaţiei Tong Len

Aşa cum am mai spus scopul meditaţiei Tong Len este de a dezvolta în inimile noastre iubirea şi compasiunea. Maeştri budişti susţin că această meditaţie ne ajută să avansăm spre iluminare, pentru că ea ne micșorează suferinţa şi măreşte tot ceea ce este mai bun, ne mărește fericirea iar în cele din urmă când aceasta va ajunge la cele mai înalte culmi, vom ajunge la iluminare.

La această culme vom ajunge treptat. Vasul se va umple încet, încet, picătură cu picatură, iar atunci când va fi plin într-o bună zi, vom deveni noi înşine un înger luminos în paradisul lui Buddha, înconjuraţi de îngeri.

 

Învățătura care vine de la Buddha

Noi spunem că fiecare învăţătură este un act a lui Buddha. El vine şi ne învaţă prin oameni. Datorită impurităţii minţii noastre noi nu-l putem întâlni deocamdată pe Buddha. Gândirea noastră este inferioară, pe frecvenţe joase. Toţi Buddha şi toţi îngerii funcţionează pe frecvenţe cu mult mai subtile, de aceea nu le putem vedea formele divine. Ei vin să ne înveţe pentru că sunt plini de compasiune pentru noi. De aceea noi spunem că această învăţătură pe care o primiţi şi care ne dezvoltă iubirea, compasiunea şi înţelepciunea este un act a lui Buddha. Şi cu cât vom progresa mai mult pe drumul spiritual, în etapele lui cele mai avansate, vor începe să apară profesorii noştri ca întrupări ale lui Buddha.

 

Înainte de toate se ia

Se pune întrebarea, ce facem mai întâi în meditaţie, luăm sau dăm?

Când am efectuat meditaţia, înainte am luat şi apoi am dat. Şi am făcut asta pentru că aşa se obişnuieşte în general. Dar există situaţii când se predă invers. Motivul pentru care întâi se ia şi după aceea se dă, este ca în cazul în care un copil este bolnav, cu febră mare şi are dureri stomacale şi dacă îi vom da jucării, acestea nu-l vor bucura în acele momente pentru că suferinţa lui este prea mare. De aceea, este nevoie ca în primul rând să-i alinăm suferinţa şi după aceea să-l înveselim. Aceasta este ideea.

Când cineva are probleme, nu poate absorbi binele pe care vrem să îl dăruim.

Este ca şi când cineva este în doliu şi noi îi oferim prăjituri. Pe el nu-l mai interesează nimic, pentru că trece printr-o mare suferinţă. De aceea mai întâi de toate îi îndepărtăm durerea şi după ce l-am curăţat şi a devenit curat şi pur, îl umplem cu tot ceea ce este mai bun.

 

A lucra cu energiile

În stadiile avansate ale practicii budiste, când omul este aproape de iluminare, el lucrează cu canalele de energie ale corpului său. Studiile legate de această practică sunt deosebit de frumoase, ele se predau şi în cadrul studiilor yoga şi în cadrul studiilor tantrice budiste. Studiile tantrice sunt secrete, pe când în tradiţia yogină sunt publice.

În ultimele etape pe calea iluminării, va trebui adunată şi introdusă toată energia în canalul energetic central în scopul de a obţine corpul de lumină, îngeresc, mintea atotştiutoare şi abilitatea de a trimite copii fiecăruia ce are nevoie de ajutor.

Fiecare dintre noi are un canal de energie central care începe de la ochiul al treilea, urcă în sus spre creştetul capului şi apoi coboară pe lângă coloana vertebrală spre coccis şi apoi spre organul sexual. Atunci când faceţi Tong Len, vă pregătiţi de fapt pentru practica finală. Înainte de a face această învăţătură publică, marii Lama s-au consultat mult, asupra modului în care trebuie să practicăm pentru a putea progresa. Iar acest mod implică folosirea respiraţiei în meditaţie. Poate că vi se pare această practică ca fiind naivă. Ea nu este deloc aşa, este foarte avansată.

Aşa cum am spus, scopul este de a atrage toată energia în canalul principal, de aceea sunt Lama care predau invers, adică mai întâi se dă şi apoi se ia. Şi asta în vederea pregătirii noastre de a ajunge la etapele avansate. Există deci argumente şi pentru o metodă şi pentru alta.

 

Nu vă faceți griji: dacă vom practica aşa cum trebuie nu ne putem face rău

Întrebarea este dacă practica poate să dăuneze?

Aşa cum am spus, modul în care se predă Tong Len în scripturi, este de a nu lăsa materia neagră şi lipicioasă în noi, ci o ardem, o distrugem cu ajutorul flăcării poziţionate în inimă, distrugând în acelaşi timp şi egoismul care este sursă a tuturor relelor noastre.

Am mai spus că este foarte important să fiţi dispuşi să introduceţi această materie în voi. Cu toate că există dorinţa de a ajuta, de multe ori, există în noi şi reticenţă. Chiar dacă reticenţa există, este foarte bine să continuaţi procesul pentru că este exact ceea ce vă va amplifica compasiunea, ceea ce vă va schimba viaţa.

Reticenţa de a lua la voi această materie murdară vine din ego-ul vostru. El se luptă aprig. Vor veni gânduri cum ar fi : „Dar cu mine cum rămâne? Poate mă va durea! Poate nu sunt pregatită pentru aşa ceva! ”. Ego-ul se va lupta pentru existenţa lui. El face asta de foarte mult timp. Ego-ul ne-a însoţit dintotdeauna. Ne indentificăm cu el. Credem în ceva care de fapt este inexistent. De aceea trăim într-un corp care se uzează şi moare. Acesta este singurul motiv.

 

Perioada de tranziţie

Nu vă panicați dacă nu veţi vedea imediat rezultate, este nevoie de timp. Va fi o perioadă de tranziţie în care veţi lucra cu seminţele karmice. Veţi începe să urmăriţi lucrurile. Veţi lucra cu carneţelul, iar lucrurile vor începe să se mişte din interior. Desigur că va fi nevoie de timp astfel încât să se manifeste şi în exterior: aceasta este perioada de incubare (de maturizare). Între timp, cu toate că acţionaţi acum diferit de cum aţi acţionat înainte, karmele vechi vor continua să rodească, unele neplăcute, altele plăcute. De aceea, fiţi răbdători pentru că sunteţi deja pe calea cea bună. Aceasta este purificarea.

Dacă folosiţi carneţelul, el va fi instrumentul vostru de a ieşi din suferinţă. Şi când ceva ne ajută să ieşim din suferinţă acesta va deveni ceva sfânt. De aceea carneţelul va deveni pentru noi un lucru scump. Îl vom păstra cu sfinţenie, îl vom împături într-o pânză frumoasă, vom avea grijă să nu-l pierdem, îl vom purta cu noi oriunde. Este bine ca el să fie mic astfel încât să intre într-un buzunar.

 

Eliminarea fricii

Cel care a dobândit înţelepciunea prin perceperea vacuităţii în mod direct şi-a eliminat şi orice frică. El nu se mai teme de nimic pe lumea asta, deoarece a înţeles cum poate să controleze lucrurile. Nu-i mai rămâne de făcut decât să practice în continuare şi să aplice cunoaşterea. În tot acest timp de practică asiduă încă se mai pot ivi lucruri mărunte şi neplăcute, dar el deja a văzut ce drum mai are de parcurs şi cum să iasă din suferinţă. Este asigurat de ieşire.

În Sutra Inimii, sutra lui Buddha, este scris :

“ Pentru că nimic nu mai există de atins, toţi bodhisattva pot practica perfecţiunea înţelepciunii şi rămân în această perfecţiune a înţelepciunii. ”

Perfecţiunea înţelepciunii este înţelegerea karmei şi a vacuităţii şi în acelaşi timp este plină de compasiune. Aceasta este înţelepciunea perfectă, înţelepciunea care înţelege modul în care realitatea se formează pe un ecran gol, datorită karmei pe care o acumulăm, iar mintea care înţelege acest lucru este impregnată de compasiune.

“Pentru că nimic nu mai există de atins, toţi bodhisattva pot practica perfecţiunea înţelepciunii şi rămân în această perfecţiune a înţelepciunii. Acest lucru îi eliberează de orice obstacol din mintea lor şi de orice teamă.”

Toţi aceşti oameni sunt complet lipsiţi de teamă/frică. Nu-i puteţi face de râs, nu-i puteţi ameninţa, nu le puteţi face absolut nimic, pentru că ei deja sunt pe drumul de ieşire. Ei se numesc “învingătorii”. Adesea, toţi buddha sunt denumiţi şi “ învingătorii”.

Ce au învins? Ei şi-au învins afecţiunile mentale, toată karma negativă care ne ţine legaţi de samsara.

 

Cum funcționează meditația cu adevărat

Întrebarea este, într-adevăr le luăm suferinţa? Să spunem că medităm astăzi asupra cuiva bolnav. Oare se recuperează el în aceeaşi zi? Nu. Asta înseamnă că meditaţia nu funcţionează? Sigur că funcţionează, dar efectul meditaţiei nu va fi în prezent. Foarte rar se pot vedea efectele meditaţiei în aceeaşi zi şi asta depinzând de intenţia cu care se face şi de câtă înţelepciune avem.

În general, ea nu acţionează în prezent, ci doar sădeşte seminţele în mintea noastră. Iar când acestea vor da roade, vom începe să vedem o altă lume.

Aceasta este ceea ce noi denumim concepţie corectă. Condiţionarea determinată de jocul karmei şi al vacuităţii.

 

Păreri greşite despre vacuitate

La ce ne referim când vorbim despre vacuitate? Există multe neînţelegeri cu privire la acest subiect. De aceea vom vorbi în continuare pe această temă.

Vacuitatea nu înseamnă :

— că lucrurile sunt spaţii goale şi negre;
— nu înseamnă că atunci când medităm, totul se evaporă şi vedem totul gol;
— nu înseamnă să ne eliminăm toate gândurile din cap şi vom fi deja în vacuitate.

Vacuitatea înseamnă că lucrurile sunt lipsite de o natură proprie de sine.

De obicei când explicăm acest lucru ne folosim de pix. Şi chiar dacă aţi mai auzit aceste explicaţii şi înainte, este bine să le auziţi de multe ori, pentru că este nevoie de mult timp până când ele vor pătrunde adânc în noi. Şi asta datorită straturilor groase de ignoranţă pe care le avem.

Ce ţin în mână? Un pix.

De unde ştiu eu că obiectul acesta este un pix? Pentru că pot scrie cu el. Este un instrument de scris.

Deci el este un pix pentru că are funcţia de a scrie.

Dar dacă va veni un câine, ce va vedea el în acest obiect? El va vedea ori o jucărie ori ceva de ros.

Întrebarea este: ce este acest obiect? Un pix sau o jucărie? Cine are dreptate? Eu sau câinele?

Dacă vom da drepturi egale câinilor, atunci nu veţi putea spune că acest obiect este un pix în sine. Pentru că dacă el ar fi fost un pix în sine, la fel şi câinele l-ar fi văzut ca instrument de scris. Dar el nu poate să vadă acest lucru ca pix, deoarece nu are noţiunea de scris în minte sau, în karma lui nu există ideea de scriere.

Atunci cine are dreptate? Nu putem spune cine are dreptate, nu este aşa?

Eu văd un pix iar câinele vede ceva de ros. Acest exemplu simplu nu face altceva decât să ne indice faptul că obiectul pe care îl ţin în mână nu este el în sine un pix. Vom spune că vacuitatea pixului este lipsa oricărei naturi proprii de sine, el este gol de a fi un pix în sine. Pixul nu deţine scrierea în el.

 

Totul apare ca o proiecție

Dacă vă întreb de unde aţi venit, o să-mi răspundeţi că aţi venit de la casele voastre. Dar dacă vom folosi noţiunea de karmă şi vacuitate, eu voi spune că sunteţi cu toţii doar o proiecţie, că aţi venit din seminţele mele karmice care au dat roade, impunându-mi să proiectez pe acest grup de molecule, pe această combinaţie de forme şi culori, figuri omeneşti. Dacă nu ar fi existat aceste proiecţii, voi nu aţi fi fost oameni în sine.

Aşa şi pixul, până când nu voi aduce cu mine conceptul de a scrie, el nu va fi un pix, pentru că nu-l voi putea proiecta ca pix.

Ce este el în sine? Este gol. Este gol de orice natură proprie de sine. Orice fiinţă care-l priveşte, va proiecta pe acest obiect ceea ce karma ei îi impune.

 

Proiecţiile ne sunt impuse de karmă

Proiecţia mi-a fost impusă. Nu voi începe să rod pixul, pentru că am karma să fiu o fiinţă umană. Câinele nu va începe să scrie, pentru că nu are karma de a fi om. Ceea ce ne indică faptul că suntem constrânşi de karmă. Datorită cărui fapt ea ne constrânge? Datorită acţiunilor mele făcute în trecut.

Proiecţia îmi este impusă de către karma mea, karmă ce este determinată cu precizie şi în mod absolut de ceea ce am făcut în trecut.

Nu există nici un pix, în afară de ceea ce eu proiectez.

Altfel fiecare creatură ar vedea în el un pix. Lucru care nu se întâmplă.

Toate acestea sunt valabile pentru orice lucru care există în viaţa noastră, fără exceptie, indiferent că este bun sau rău.

 

Nimeni nu doreşte să sufere

Ceea ce ne interesează este răul care ni se întâmplă, pentru că nu dorim să suferim. Dar constatăm că suferinţa vine singură, fără să o invităm. Noi spunem că până nu vom înţelege vacuitatea suferinţei, nu vom înţelege niciodată de unde vine ea şi nici nu vom putea schimba ceva.

Şi mai mult, chiar dacă aş avea în karma mea concepţia de scris, nu voi putea să proiectez un instrument de scris în momentul în care aş avea nevoie să scriu, dacă n-aş fi ajutat pe alţii în trecut în momentele în care ei au avut nevoie. Cred că aţi trecut prin situaţii când aţi avut nevoie să vă notaţi ceva urgent şi mina de pix s-a terminat sau nu aţi avut la îndemână ceva cu care să scrieţi.

Cu cât vom avansa mai repede spre interiorul sanctuarul înţelepciunii, proiecţiile karmice negative şi purificarea noastră se va intensifica, iar ritmul lor de apariţie va fi cu mult mai alert.

 

Vacuitatea nu înseamnă că nu există

Noi spunem că totul este gol, dar asta nu înseamnă că nu funcţionează. Cu toate că spunem că lucrurile sunt goale, nu înseamnă că ele nu există şi nu funcţionează. Această precizare în dezbaterea noastră este foarte importantă.

Faptul că lucrurile sunt goale de o existenţă proprie de sine sau de orice natură de sine, nu înseamnă că ele nu sunt active. Iar ele vor continua să existe în mod convenţional, aşa cum le ştim, dar ele sunt numai şi numai proiecţii ale karmei noastre.

 

Forța adevărului

Ceea ce intensifică înţelegerea noastră este ceea ce denumim Den Top.

Den Top

Den – înseamnă adevăr în limba tibetană, el este o prescurtare a cuvântului Denpa.
Top – înseamnă forță

Împreună înseamnă forţa adevărului.  În limba engleză se mai spune actul adevărului.

Este ca şi când am jura. Se spune aşa:

Dacă este adevărat că mă folosesc de carneţel aşa cum trebuie, că meditez aşa cum trebuie şi dacă este adevărat că doresc să ajut toate fiinţele, atunci prin forţa acestui adevăr, acest lucru se va întâmpla, ea se va însănătoşi.

Iau adevărul intenţiei mele şi-l direcţionez.

Acest lucru funcţionează? Depinde de cât de multă onestitate există în ceea ce fac şi spun şi cât de mult mobilizez ceva adevărat. Ca să funcţioneze, lucrul pe care l-am mobilizat trebuie să fie adevărat. Şi dacă aşa ceva există, are o forţă care nimic nu-i va mai sta în cale.

Lama Dvora dă ca exemplu o scenă din filmul Gandhi. Acţiunea filmului se petrece în Africa de Sud, în care indienii sunt forţaţi să deţină un buletin de identitate de tip B, aşa cum aveau şi negrii. Indienii aprind un foc mare şi încep să-şi arunce buletinele în el. Gandhi pe atunci era un avocat tânăr venit cu educaţie engleză. Poliţiştii vin şi încep să-i ameninţe pe indieni. Gandhi, fiind de faţă, îşi mobilizează forţa adevărului. El înţelege că intenţia lui este de a nu face rău la nimeni ci de a face bine, adică să elimine situaţiile de discriminare împotriva oamenilor din Africa de Sud. Stând împreună cu ceilalţi indieni, îşi aruncă şi el buletinul. Un poliţist vine şi îl snopeşte din bătaie, iar Gandhi nu se opune.

Lui Gandhi nu ia fost frică, pentru că ştia ce o să i se întâmple. Ofiţerul îl avertizase de consecinţe. El şi-a mobilizat adevărul intenţiei sale pure, fiind complet determinat să stea în spatele acestui adevăr, lucru care i-a dat putere. Numai în acest fel a reuşit să elibereze India, prin forţa adevărului. Lupta de eliberare a durat aproximativ 50 de ani. Ce i-a dat putere lui Ghandi să continue? Exact această forţă a adevărului, adevărul intenţiilor sale pure şi a dreptăţii lor.

Cu cât veţi face mai multe binefaceri şi vă veţi mobiliza această forţă a adevărului în faza în care dedicaţi meditaţia cu atât această forţă va face ca meditaţia să aibă efecte.

Dacă iubiţi cu adevărat persoana asupra căruia meditaţi, mobilizaţi-vă forţa adevărului. În scripturi scrie că dacă acest adevăr este suficient de intens, până şi fluviul Gange va începe să curgă îndărăt.

În Yoga Sutra scrie:

„ Cine spune numai adevărul, tot ceea ce va spune se va adeveri. ”

La început Gandhi a făcut multe promisiuni şi de fiecare dată s-a ţinut de ele, până când a venit ziua când puterea adevărului s-a amplificat într-atât de mult încât ceea ce a el spus a devenit realitate. Şi numai atunci şi-a putut crea propria lui lume.

Există multă forţă în acţiunea de face lucrurile în mod corect chiar şi atunci când nu vedem imediat vreun rezultat. Mulţi dintre voi faceţi lucruri practice şi, dacă veţi continua să faceţi o perioadă de timp ceea ce este corect, fără a ţine cont de beneficiile imediate, conştiinţa voastră se va transforma şi veţi avea răspuns la toate întrebările.

Care va fi rezultatul? Veţi deveni puternici.

Cu timpul veţi înceta să mai faceţi acele lucruri numai pentru că cineva aşteaptă să le faceţi şi din ce în ce mai mult le veţi face pe cele pe care le consideraţi a fi corecte. Şi în acest fel puterea creatoare va fi în mâinile voastre, puterea de a vă realiza realitatea pe care o doriţi.

Veţi deveni forţe spirituale şi cu timpul veţi ajunge să fiţi lipsiţi de orice frică, pentru că ştiţi că faceţi ceea ce este corect. Este foarte probabil ca în scurt timp să vedeţi şi rezultate.

Vor fi situaţii când veţi evita anumite situaţii neplăcute folosindu-vă de minciuni albe. Dacă veţi evita în mod constant minciuna albă, chiar dacă între timp vă veţi mai lovi de lucruri neplăcute, puterea voastră va creşte iar în cele din urmă, fericirea se va dezvolta în interior, fericirea necondiţionată. Iar atunci veţi fi pe deplin conştienţi de lucrurile bune pe care le veţi întreprinde.

Se poate ca la început de drum să nu ştiţi care este acel lucru corect de făcut, nu înţelegeţi bine karma. Karma este greu de înţeles. Numai Buddha o poate înţelege cu adevărat. De aceea la început nu veţi ştii întotdeauna care este lucrul cel bun de făcut şi veţi face multe greşeli. Şi cu toate acestea merită încercat, chiar dacă greşiti puteţi să corectaţi, pentru că dacă nu veţi acţiona, nu veţi putea învăţa. Încet, încet, veţi greşi mai puţin şi chiar dacă se va întâmpla să nu fi făcut ceva bine şi va apare un rezultat negativ care vă pocneşte în faţă, sculaţi-vă şi mergeţi înainte.

 

Calea cea rapidă

Va veni momentul înţelepciunii în care veţi şti ce este bine de făcut, iar greşelile se vor epuiza. Între timp, chiar dacă veţi fi loviţi de rezultatele faptelor trecute, mergeţi mai departe.

Desigur că în final va trebui să ajungeţi pe calea care are suficientă forţă şi aceasta este tantra. Tantra mobilizează toate energiile din noi pentru a dezvolta compasiunea şi înţelepciunea. Bineînţeles că această cale trebuie făcută treptat, în mod corect şi sub îndrumarea Lamei. Ea este calea supremă. Pentru faptul că tantra este lucrul cel mai rapid pe care-l puteţi face pentru a ajunge la iluminare, sunt necesare multe pregătiri.

Ce fel de pregătiri?

1. 1. Renunţarea
   2. Compasiunea
   3. Concepţia corectă, înţelepciunea.

Acesta este procesul de maturizare spirituală, prin care trebuie să treceţi, pentru că altfel nu veţi putea reuşi în tantra. Fără aceste pregătiri nici un maestru nu vă va putea preda, pentru că veţi putea eşua, lucru care este foarte trist. Toţi profesorii doresc ca voi să reuşiţi. Tantra este uimitoare. Ea este calea cea mai rapidă ce vă va duce la iluminare pe parcursul unei singure vieţi, dacă o practicaţi aşa cum trebuie. Ea necesită multă pregătire.

Tong Len: a da şi a lua

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 3, partea A

Meditaţia a da şi a lua

Aşezaţi-vă într-o poziţie cât mai comodă astfel încât să nu vă mişcaţi cât timp veţi medita.

Fiţi atenţi ca spatele să fie drept, bărbia să nu o ţineţi nici prea sus, nici prea jos.  Faţa să fie relaxată, gura închisă şi ţineţi ochii uşor închişi.

Aşezaţi-vă mâinile în poală, mâna dreaptă peste cea stângă. Limba atinge uşor cerul gurii.

Fiţi atenţi la respiraţie, fixaţi-vă pe un punct de intrare în nări şi concentraţi-vă pe intrarea şi ieşirea aerului în acest punct. Începeţi să număraţi 10 respiraţii, numărătoarea începând pe expiraţie. Dacă v-aţi încurcat luaţi-o de la capăt şi număraţi din nou.

Dacă faţa sau fruntea vă este tensionată, relaxaţi-vă.

Vom începe meditaţia cu etapele preliminarii, a căror scop este de a aduna energie pozitivă care să ne ajute în meditaţie şi de a înlătura energia negativă care ne-ar putea perturba liniştea.

Prima etapă este de a merge la refugiu.

Acest lucru îl vom face prin a ne gândi la faptul că a ne baza pe drumul spiritual şi pe cel care ne îndrumă, ne va ajuta să ne intensificăm compasiunea şi înţelepciunea din inima noastră şi la a renunţa a ne mai baza pe lucrurile materiale, lumeşti, reputaţie şi aşa mai departe care nu ne dau nici o siguranţă. Ele sunt ca stuful în bătaia vântului. Numai compasiunea şi înţelepciunea din inimă sunt cu adevărat protecţia noastră. Nu există altă protecţie.

Gândiţi-vă acum la o persoană pe care o cunoaşteţi şi despre care ştiţi că suferă şi, de asemenea, gândiţi-vă la intenţia voastră de a o ajuta. Acest lucru va intensifica energia compasiunii şi motivaţia voastră.

Invitaţi să vină în faţa voastră pe acel sfânt învăţător/învăţătoare care să vă ajute şi să vă dea puterea necesară în această practică spirituală. Începeţi cu o imagine a lui (a ei) care vă este familiară, dar încercați să-l faceţi să apară tânăr, strălucitor, perfect din toate punctele de vedere, şi exterior şi interior.

Această figură va trebui să fie cea mai minunată şi sfântă pe care v-o puteţi imagina. Imaginaţi-vă că ea pluteşte în faţa voastră, plină de lumină.

Fixaţi-vă pe trăsăturile sublime ale acestei figuri sfinte şi alegeţi una dintre ele pe care o admiraţi cel mai mult, fie că este iubirea ei necondiţionată, fie compasiunea enormă pentru toate fiinţele, fie înţelegerea profundă a realităţii, fie dorinţa ei nesfârşită de a ne ajuta să ieşim din suferinţă. Dacă aţi ales una dintre aceste calităţi, fixaţi-vă pe ea şi admiraţi-o din tot sufletul.

Această etapă o denumim prosternare mentală.

Următorul pas este să-i oferim ofrandă. Gândiţi-vă la cel mai minunat lucru din viaţa voastră, un obiect splendid şi dăruiţi-i cu mult respect, recunoştinţă, cu multă iubire şi din smerenie. Rugaţi-o mult să vină şi să vă ajute pe drumul pe care îl faceţi.

Încercaţi acum să vă amintiţi dacă aveţi ceva pe conştiinţă, adică aţi spus, făcut sau aţi găndit ceva, în ultimile 24 de ore, lucruri de care nu sunteţi mândri şi confesaţi-vă în faţa Lamei din faţa voastră. Lama înseamnă de fapt învăţător.

Eliminaţi fapta din sistemul vostru.

În continuare, gândiţi-vă la un lucru bun pe care l-aţi făcut, gândit sau spus cuiva în ultimile 24 de ore şi bucuraţi-vă pentru asta. Gândiţi-vă că tot ceea ce faceţi bun este încă o picătură adunată într-o căldare, care atunci când se va umple veţi ajunge la iluminare, veţi fi deja în paradisul lui Buddha.

Îndreptaţi-vă atenţia la învăţătorul din faţa voastră şi rugaţi-l să vă îndrume pe calea spre iluminare.

Fiţi conştienţi de faptul că învăţătura poate veni şi sub o formă neplăcută, putând să atingă locurile dureroase sau să provoace critici. Uneori, Buddha poate să vă înveţe şi în acest mod, de aceea va trebui să-i fiţi recunoscători şi să-i cereţi să vă înveţe sub orice formă.

Rugaţi-vă în inima voastră ca profesorii care vin să vă înveţe, să aibă parte de viaţă lungă. La tibetani, profesorii spirituali sunt denumiţi „prietenii cei buni”. De aceea cereţi-le “prietenilor cei buni” să continue să apară în viaţa voastră şi să curgă o ploaie de învăţături peste voi, pentru că aveţi nevoie de ele.

Întorceţi-vă gândurile spre acea persoană suferindă sau care are probleme financiare, fizice sau mentale, pe care aţi ales-o să o ajutaţi. Ea poate fi altă persoană decât cea cu care aţi lucrat ieri.

Gândiţi-vă la situaţia în care se află: în ce loc stă, cum este camera. Încercaţi să vedeţi cât mai multe detalii. Uitaţi-vă la expresia feţei lor, la mişcările corpului lor…

Şi acum, imaginaţi-vă că staţi în faţa lui, invizibili, ca un înger nevăzut.

Concentraţi-vă din nou pe dorinţa şi intenţia voastră de a-l ajuta. Pentru acest lucru vă veţi folosi de respiraţia voastră. Imaginaţi-vă că problema de care suferă este ca o materie neagră ce-i umple tot corpul, chiar şi dacă suferinţa lui este mentală.

Respiraţia voastră va lucra ca o pompă care va aspira încet-încet materia neagră din corpul lui şi pe care o va concentra în faţa pieptului lui sub forma unei mingi mici şi negre. Tot acest proces poate să dureze cam 10 respiraţii. Începeţi acum să respiraţi şi uitaţi-vă la ce se întâmplă cu el.

Uitaţi-vă cum se strânge această murdărie neagră în pieptul lui. Puteţi să adunaţi acolo orice altă problemă care-l frământă sau de care suferă, chiar şi karma care nu a dat încă roade, suferinţa potenţială. Totul se va strânge în acea minge neagră.

Continuaţi să respiraţi de încă 10 sau 15 ori, aspirând de această dată tot conţinutul acestei mingi, ca un fir fluid şi negru, prin traheea lui, apoi prin nasul lui, scoțându-l afară în dreptul pieptului lui, între el şi voi. Materia scoasă va fi ca un norişor negru ce va pluti fără să vă atingă pe nici unul dintre voi.

Concentraţi-vă acum pe centrul pieptului vostru. Aici, exact în centru, în direcţia spatelui, dar în faţa coloanei vertebrale, se află un mic compartiment iar în interior o flacără, ca flacăra lumânării. Aceasta simbolizează egoismul şi dependența de „eu” şi de „al meu”. Ea este rădăcina tuturor relelor şi a suferințelor a oricăruia dintre noi.

Gândiţi-vă cât de mult acest egoism vă mănâncă viaţa, cât timp vă fură din viaţă preocupările pentru eu-ul vostru şi pentru proprietăţile voastre.

Concentraţi-vă pe această flacără şi gândiţi-vă la semnificaţia ei. Înnoiți-vă dorinţa de a lua toată suferinţa celui care stă în faţa voastră. Intensificaţi-vă motivaţia de a-l elibera din orice formă de suferinţă: fizică, psihică, emoţională, financiară. Suferinţa determinată de relaţiile proaste cu partenerul de viaţă, sau de relaţiile în muncă, de ameninţarea stării lui de siguranţă, de boli şi aşa mai departe.

Când vă voi spune „acum”, printr-o singură respiraţie lungă veţi aspira în voi tot norişorul negru, pe care îl veţi comprima sub forma unei mingi mici care pluteşte deasupra flăcării din centrul pieptului vostru şi apoi aruncaţi dintr-o dată mingea în flacără. Urmăriţi cum totul a ars, flacăra s-a stins, rămânând puţin fum alb care şi el va dispare.

Acum!

În acest moment aţi distrus complet tot ce-l deranja pe celălalt şi în acelaşi timp şi tot ceea ce vă împiedică să progresaţi. Un sentiment plăcut vă inundă pieptul, un sentiment de uşurare. Priviţi-l acum pe cel din faţa voastră şi vedeţi cum se simte fără toate problemele care-l împovărau. Cum l-a influenţat această meditaţie? Care este expresia feţei lui? Cum este starea lui fizică?

Este povara de ani pe care o poartă pe umerii lui.

Creaţi-vă intenţia de a-i oferi toată fericirea şi de a-l umple cu tot ceea ce este mai bun: fizic, mintal, stare bună de sănătate, abundenţă, compasiune, înţelepciune, o viaţă împlinită, mulţi prieteni, tot ceea ce îşi doreşte, şi chiar mai mult decât ar fi visat. Decideţi să-i oferiţi toate acestea. Această etapă este etapa generozităţii, a dăruirii.

Umpleţi-vă inima cu tot ceea ce este mai bun, sub forma unei lumini aurii. Din centrul pieptului vostru izbucnesc nenumărate raze aurii, calde, plăcute, strălucitoare. Acestea țâșnesc cu intensitate, din abundenţă şi vă umplu corpul. Aţi devenit acum plini de lumină.

Această lumină conține toată fericirea ce există. Ea radiază cu putere prin toți porii pielii voastre şi vă învăluie. Atunci când lumina vă va umple complet, toate nevoile voastre fizice vă vor fi satisfăcute. Iar când ea vă va învălui din exterior, toate celelalte nevoi: mentale, emoţionale şi spirituale vor fi de asemenea împlinite.

Lăsaţi lumina să-l cuprindă şi pe cel din faţa voastră.

Vizualizaţi cum fiecare respiraţie a voastră trimite tot mai multă lumină spre el, iar el începe să o aspire în interiorul lui, până când acesta va fi complet umplut de lumină – şi în exterior şi în interior. Şi voi şi el sunteţi complet scufundaţi în lumină. Dăruiţi-i tot ceea ce este mai bun pe lume, tot ceea ce îşi doreşte, şi mai mult decât îşi doreşte.

Vizualizaţi-vă că nici vouă nu vă lipseşte nimic.

În finalul acestei meditaţii, ne vom îndrepta atenţia din nou spre Lama care stă în faţa noastră, acea figură sfântă pe care am invitat-o la începutul meditaţiei, care ne ajută şi ne protejează. Vizualizaţi cum Lama este plin de farmec, strălucitor, corpul lui este numai lumină. Cereţi-i să rămână cu voi şi să vă însoţească pe drumul spiritual. Vedeţi-l cum este întru totul de acord cu cererea voastră, pentru că el vă iubeşte la nesfârşit.

El începe să se ridice, plutind în aerul din faţa voastră. Încetul, cu încetul figura lui se micşorează ajungând de mărimea unui deget atunci când va ateriza pe creştetul capului vostru. Faţa lui este îndreptată în aceeaşi direcţie în care este îndreptată şi faţa voastră. Făuriţi-i în inima voastră, un tron regesc din raze de lumină şi petale de flori şi vedeţi cum el alunecă uşor în jos, asezându-se pe tron.

El stă acolo mic, strălucitor şi radiind lumină, plin de înţelepciune şi iubire.

Aceasta este natura fiinţelor iluminate: de îndată ce vă gândiţi la ele, ele sunt deja acolo.

Gândiţi-vă la ceea ce aţi făcut acum în această meditaţie. Gândul la dorinţa de a aduce binecuvântare cuiva, este atât de rar. Şi cu toate că aţi făcut acest exerciţiu numai în imaginaţia voastră şi aţi conferit doar câteva minute acestui gând – karma pe care aţi acumulat-o este uimitoare şi ieşită din comun. De aceea dorim să o pastrăm şi să o intensificăm pentru a putea parcurge calea noastră spirituală. Cum o putem spori? O vom dedica celorlalţi. Dedicaţi-i această karmă celui cu care aţi lucrat în această meditaţie.

Acum încet-încet deschideţi ochii.

 

Cu cât veţi practica mai mult, în mod constant şi zilnic, cu atât vă veţi perfecţiona. Fiecare lucru pe care-l practicăm, yoga, sportul sau a învăţa a cânta la instrumentele muzicale, cu timpul veţi ajunge la performanţe, inclusiv această meditaţie.

În această meditaţie am lucrat cu respiraţia. Unii profesori predau la început meditaţia fără să folosească această tehnică a respiraţiei, adică numai în gând şi cu mult mai târziu adaugă respiraţia. Ceea ce primiţi acum este versiunea completă a meditaţiei. Nu încercaţi să vă controlaţi respiraţia, ea trebuie să fie naturală, liniştită. Încercați numai, dacă puteţi, să vă egalaţi inspiraţia şi expiraţia, adică amândouă să aibă lungime egală.

Cum le putem măsura lungimea? Sunt practicanţi ai meditaţiei care se folosesc de bătăile inimii: ei ascultă, în timp ce meditează ritmul bătăilor, numărând câte bătăi de inimă sunt pe respiraţie. Puteţi număra: unu, doi, trei, patru pe inspiraţie. Unu, doi, trei, patru pe expiraţie. Dacă puteţi să ajungeţi la patru, cinci, este foarte bine.

 

Baza meditaţiei – afecţiunile mentale

Meditaţia se bazează pe ideea despre care am vorbit, şi anume că orice lucru din viaţa noastră este doar o proiecţie a minţii. Proiecţie ce se datorează rodirii seminţelor karmice pe care le-am plantat atunci când am gândit, spus sau vorbit.

Orice lucru, fără excepţie.

Totul este înregistrat într-un ritm de 64 semințe dintr-o singură pocnitură de degete.

Ele trec apoi în subconştient rămânând o perioadă de timp. Ele stau la rând precum avioanele la decolare pe aeroport. Când le vine momentul îşi iau zborul. Noi numim acest moment rodire karmică sau rezultat karmic. Sămânţa a încolţit, începând să dea roade. Rodul unei astfel de seminţe înseamnă că în viaţa noastră se întâmplă ceva, iar ceea ce se întâmplă va fi întotdeauna similar naturii seminţei din care a ieşit rodul.

Deoarece, odată cu înregistrarea se imprimă şi caracteristica faptei, adică intenţia cu care a fost făcută, intensitatea emoţiei care a însoţit-o. Am mers până la capăt? Fac asta permanent?

De exemplu, dacă doresc să-mi cultiv generozitatea, oare dăruiesc în mod regulat sau o dată pe an?

Bineînțeles că este bine de a da constant, donaţii mai mici sau mai mari.

Gândiţi-vă bine la ele, puneţi-vă cele mai bune intenţii în ele şi apoi dăruiţi. Este foarte important să faceţi asta pentru că la urma urmei, toată realitatea pe care o veţi întâlni este numai proiecţia voastră.

Am vorbit despre Tsur Tong, cei care percep realitatea ca venind din afara lor.

Noi toţi suntem Tsur Tong. De exemplu de multe ori spunem: mi-au dispărut cheile! Spunem asta ca şi când, ele însele, au plecat singure la plimbare.

Putem observa numai din propriul nostru limbaj concepţia noastră total greşită.

Am vorbit de asemenea despre Pak Pa sau Arya, acele fiinţe care au perceput vacuitatea în mod direct. Ceea ce ele percep în meditaţie profundă, sau putem spune, experimentează în mod direct, este exact opusul. Ele văd vacuitatea lumii lor, lume care nu are nici o existenţă proprie de sine, singura lume care există este numai cea pe care ele le proiectează.

Cel care înţelege în mod intelectual vacuitatea lucrurilor, chiar dacă nu a perceput-o în mod direct şi lucrează cu această idee, realitatea lui va începe treptat să se schimbe.

Dacă veţi folosi în mod fidel carneţelul, de şase ori pe zi, pe o perioadă de timp, mintea voastră se va schimba. Veţi începe să observaţi ceea ce vă trece prin minte, pentru că faceţi asta de şase ori pe zi. Treptat, treptat veţi începe să plantaţi alte seminţe şi veţi înceta să le mai plantaţi pe cele nedorite. Iar lumea va începe să se transforme încet, încet.

Acest proces durează şi trebuie să dăm timp lucrurilor să se schimbe. Acest remediu funcţionează 100%, dar ia timp, nu este instantaneu. Nu este ca şi când luaţi o pastilă şi vă trece migrena. De exemplu: dacă aveţi dureri, va trebui să vă îngrijiţi de altcineva care este bolnav, în mod constant şi numai atunci vor apărea schimbări în voi.

Puteţi verifica cele spuse, daca veţi începe să practicaţi. Veţi vedea cum la început lucrurile se vor schimba puţin: schimbări posibile, logice. Aţi putea spune “şi fără să ţin carneţelul lucrurile tot s-ar fi întâmplat”, noi spunem, poate să fie şi aşa, dar dovada este că ele nu s-au întâmplat înainte, ci acum.

• • dacă vom continua să practicăm cu seriozitate, vor veni schimbări mai mult decât rezonabile, deja vor fi foarte mari, iar ele vor continua pentru că nu mai există nici o oprelişte.
  • schimbările vor deveni uimitoare şi
  • vor fi atât de mari încât o să vi se pară că vor fi supranaturale. Bineînţeles că ele nu sunt supranaturale, ci sunt doar proiecţiile voastre karmice, pentru că aţi început să deţineţi deja controlul.

Tong Len: a da şi a lua

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 2

Beneficiile acestei practici

 De ce merită să ne dedicăm timpul acestei practici?

După cum am spus, există în noi o dorinţă adâncă de a îi ajuta pe ceilalţi, dovadă fiind filmele cu super eroi, Superman sau Tarzan, ce îşi folosesc abilitățile ieşite din comun pentru a salva fiinţele şi omenirea. Toate aceste filme sunt super producţii, bucurându-se de un succes extraordinar. Producătorii de filme continuă să realizeze astfel de filme pentru că ele sunt o sursă sigură de succes.

Şi de ce este aşa? Pentru că fiecare dintre noi are un vis ascuns, un vis adânc îngropat în noi. Încă din copilărie am fost descurajaţi de el, pentru că părea nepractic, naiv, imposibil de realizat şi nici nu ştiam cum am putea face asta. Aşa că i-am lăsat preocuparea asta lui Superman în film. Fără îndoială că fiecare dintre noi s-a născut cu dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi, iar cei care au ajuns la iluminare şi-au dezvoltat această abilitate, ducând-o la perfecţiune.

Doar stând pe perna de meditaţie, concentraţi pe problema cuiva şi dorind să-l ajutaţi, veţi descoperi că abilitatea şi puterea voastră de conştientizare se vor dezvolta foarte mult, iar viaţa voastră se va schimba. Numai prin simplu fapt că vă folosiţi imaginaţia în meditaţie, viaţa vi se va schimba. (Este foarte important să nu începeţi să generalizaţi).

Alegeţi o persoană pe care o cunoaşteţi şi care se confruntă cu o problemă anume şi începeţi să faceţi meditaţie zilnică asupra ei. Dacă veţi persista în această practică, ea vă va schimba lumea.

Nu contează asupra cui meditaţi, dacă o faceţi asupra aceleiaşi persoane sau asupra alteia, ceea ce este important este gradul de compasiune care creşte din ce în ce.

Noi spunem că toata lumea care ne înconjoară, cu tot ceea ce este în ea, este o proiecţie care vine din inima noastră. Acesta este aspectul înţelepciunii. Cu cât inima noastră va trece prin această transformare şi ne vom dezvolta compasiunea, cu atât lumea pe care o vom percepe va deveni mai bună. Această lume pe care o proiectăm acum, în măsura în care ne vom deschide inimile şi vom acumula înţelepciune, ea va suferi transformări.

Atunci când eu mă voi schimba, şi lumea mea se va schimba. Acest proces de transformare este un proces treptat. Dacă omul va practica continuu această meditaţie, atunci când se va uita un an în urmă, va constata că lumea lui va fi complet diferită.

Un înţelept budist a spus: Dacă cineva va fi în stare să simtă numai pentru un minut iubirea profundă, adevărată, ea va valora cât 300.000 de boluri de ofrande.

Este foarte rar să simţim un moment de iubire pură, necondiţionată, care nu cere nimic în schimb şi care nu depinde de nimic. Este o imensă binecuvântare. Un singur moment de astfel de iubire va lăsa amprente în conştiinţa noastră iar când acestea vor da rezultate, va aduce multă binecuvântare în viaţa noastră.

Una dintre dintre cele mai grele karme pe care o putem acumula, este aceea de a invidia pe cineva sau a dori răul cuiva sau a râvni la lucrurile altcuiva. Ele sunt cele mai grele din mintea noastră, chiar dacă nu am făcut sau nu am spus nimic, numai simplul fapt că ne-am gândit la ele, totul s-a înregistrat, iar când aceste lucruri se vor întoarce asupra noastră, ne vor aduce numai suferinţă.

Şi invers, față de karma iubirii.

Karma iubirii ne va aduce o lume care ne iubeşte, o lume care ne zâmbeşte tot timpul.

Arya Nagarjuna, un mare înţelept care se spune că ar fi trăit 800 de ani, între secolul al doilea şi al zecelea e.n. şi că ar fi fost iluminat, a scris foarte multe texte profunde despre vacuitate. El a spus că dacă vom face această meditaţie a compasiunii, atunci:

a) Vom fi fericiţi tot timpul. Cel care practică mereu nu are de ce să fie trist, pentru că toate amprentele care rămân în conştiinţa lui sunt legate de iubire şi compasiune. Va fi exact ceea ce se va întoarce asupra lui pentru că şi gândurile în sine sunt rezultate karmice ale altor fapte făcute în trecut. Chiar şi atunci când practicăm cu ochii închişi, când nimeni nu ne vede şi aude, amprentele ne vor determina buna noastră dispoziţie. Nagarjuna spune că vom fi tot timpul fericiţi.

b) Toate spiritele rele care ar putea veni, tot felul de influenţe negative sau diverşi factori mentali ce ne deranjează, vor dispărea.

c) El mai spune ca toţi buddha, toţi bodhisattva şi toate fiinţele iluminate vor veni şi vor ajuta persoana suferindă. Bodhisattva este cel care şi-a dezvoltat bodhicitta şi este pe cale de a deveni Buddha. Toate fiinţele iluminate, se spune că sunt atrase de dulceaţa iubirii şi a compasiunii precum albinele de Ele vor apărea din ce în ce mai mult în viaţa noastră şi vom auzi din ce în mai multă învăţătură profundă.

d) Mediul nostru înconjurător se va schimba. Lumea va fi mai iubitoare.

 

Vom trece acum la textul “Ofrandă Lamei”.

“Ofrandă Lamei” provine dintr-un text mai lung, care face parte dintr-o ceremonie care are loc o dată la două săptămâni în mânăstirile budiste. El a fost scris de către primul Panchen Lama, unul dintre cei mai mari poeţi ai Tibetului. Prima strofă a acestui text este adesea citată de Dalai Lama.

Nimeni nu-și dorește nici cea mai mică suferință.
Nimeni nu s-a săturat de prea multă fericire.
Binecuvântează-mă să văd, că între mine și alți nu există nici o diferență.
Învață-mă să mă bucur de a lor fericire.

Panchen Lama ne spune în acest text că suntem cu toţii egali în faţa dorinţei de a fi fericiţi şi în aversiunea noastră faţă de suferinţă. Ce ne mai spune? El ne spune: „Învaţă să te bucuri de fericirea lor”. Trebuie să învăţăm acest lucru, pentru că suntem prea ocupaţi de treburile noastre zilnice, de noi înşine. El ne spune că de câte ori vom vedea că cineva şi-a realizat ceea ce şi-a dorit, să ne bucurăm pentru el.

În general, nu suntem obişnuiţi să-i sprijinim sau să-i încurajăm pe ceilalţi. Panchen Lama ne spune că dacă vrem să fim fericiţi, va trebui să învăţăm să-i sprijinim şi să ne bucurăm de reuşita lor. Faceţi din asta o practică, adică, de câte ori cineva va avea ceea ce îşi doreşte, bucuraţi-vă pentru el.

Acest lucru va deveni un antidot contra lăcomiei noastre, care este adânc înrădăcinată în noi. Cât la sută din viaţa noastră ne-o petrecem nefericiţi, regretând sau ducând dorul după ceva, trăind în lipsuri şi necazuri, purtând cu noi durerea şi jalea?

Şi aşa 99% din viaţa lor ei suferă… Şi, în sfârşit, cineva a primit ceea ce a vrut, şi nu sunt mulţi ca el… Panchen Lama ne spune: săriţi în sus de bucurie pentru fiecare dintre ei.

Dacă vom lucra numai cu această strofă, în mod constant, viaţa noastră se va schimba. Bineînțeles că transformarea nu va veni imediat, pentru că minţii noastre îi trebuie mult timp ca să se schimbe.

A doua strofă spune:

Ajută-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.
Binecuvântează-mă să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă, să distrug pe acest imens dăunător –
Pe acela ce percepe lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Această strofă este foarte profundă.

Cui ne adresăm, atunci când spunem: binecuvânteză-mă,  învaţă-mă  ?

El se adresează învăţătorului. Dacă vă aduceţi aminte, în meditaţia Tong Len am trecut prin câteva etape preliminare, în care am invitat învăţătorul sau acea entitate care ne inspira să rămână cu noi şi să ne ajute în meditaţie. Acelaşi lucru face şi Panchen Lama în această strofă.

De ce ne invităm profesorul? Pentru că forţele noastre sunt slabe. Şi de ce e aşa? Pentru că nu am acumulat destulă înţelepciune, pentru că nu înţelegem de unde vine realitatea şi pentru că se întâmplă lucruri care nu depind de controlul nostru. Acesta este un semn că încă nu înţelegem ce cauzează lucrurile şi cum să acţionăm. În schimb învăţătorii noştri au înţeles toate acestea şi avem nevoie de forţa lor. Atât timp cât nu înţelegem şi fapta cea mai bună pe care o facem, puterea ei este slabă.

Din punct de vedere karmic diferenţa dintre bodhicitta, fapta însoţită de înţelepciune şi simpla compasiune sau faptă bună, este imensă.

Bodhicitta are puterea de a ne îndepărta de suferinţă. Şi până când vom ajunge departe pe drumul nostru spiritual, vom fi forţaţi să rămânem în ignoranţă şi în neînţelegerea realităţii pe care o trăim. De aceea va trebui să recrutăm puterea celor sfinţi, a acelor care au înţeles înţelepciunea. Acesta este motivul pentru care invităm în meditaţie învăţătorul care să ne înveţe calea de eliberare.

Panchen Lama vorbește în această strofă de un lucru radical:

Ajuta-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.

El spune că toată suferinţa mea, fără excepţie, se datorează preţuirii mele de sine. Această preţuire de sine este boala fatală, rădăcina răului. Dacă o vom identifica şi o vom elimina, vom evita orice suferinţă în viaţă. Acest lucru nu este uşor de făcut pentru că suntem condiţionaţi de ea de când ne-am născut. Toata suferinţa vine din această preţuire de sine.

Poate că spuneţi: adică cum, şeful furios sau inamicul vine datorită preţuirii mele de sine? Panchen Lama spune: da, atât timp cât nu veţi înţelege de un vin ei, veţi reacţiona cu violenţă sau îi veţi ataca. Puteţi lua 1000 de măsuri de reprimare contra lor, iar ei vor continua să vină, să se înmulţească. Vor apare sub diverse forme, pseudonime, partide diferite. Şi asta pentru că nu am dobândit înţelepciunea care înţelege realitatea corectă.

Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă, să distrug pe acest imens dăunător…

Cine este acest imens dăunător? El nu este cineva exterior. Panchen Lama spune că marele dăunător este cel ce percepe lucrurile ca având natură proprie de sine. Aici Panchen Lama ne introduce în înţelepciune.

Cineva vine şi mă insultă, mă acuză pe nedrept de ceva ce nu am făcut niciodată şi, mai mult, mă acuză şi în public. Care este prima mea reacţie? Să mă apăr, să mă lupt, să-l lovesc înapoi pentru ca toată lumea să ştie că m-a insultat fără nici un fundament.

Panchen Lama spune că motivul suferinţei mele când cineva mă rănește nu este acolo, ci se datorează faptului că eu atribui acelei persoane o natură proprie de sine, ca şi când insulta ar veni de la el. El continuă să afirme că nu se poate întâmpla aşa ceva. Nu poate ca cineva să vină şi să mă insulte sau să mă rănească, el în sine. Acest mod în care percepem lucrurile, oamenii sau fenomenele ca existând în sine, ca venind din afară noastră, se datorează numai acestui imens dăunător, adică a preţuirii noastre de sine. Iar aceasta este ignoranţa.

 

Două tipuri de oameni

Tsur Tong

Pak Pa

Tong – înseamnă a vedea.
Tsur – ceva care vine spre mine.

Le vom spune acestora – cei care captează. Cei care văd realitatea aşa cum au învăţat la lecţia de fizică. Realitatea vine spre ei. Eu sunt aici şi cu ajutorul ochiului şi a creierului captez razele de lumină care vin de la obiecte.

Obiectele sunt undeva acolo, fără nici o legătură cu mine. Ele au apărut în faţa mea, razele de lumină lovesc retina şi ea le captează. Toate acestea stau acolo, în afara mea, cu proprietăţile, avantajele şi dezavantajele lor.

Cine sunt cei care văd astfel lumea? Noi toţi. Lumea există fără nici o legătură cu noi. Eu şi voi ne-am întâlnit întâmplător. Marea majoritate a oamenilor sunt de tip Tsur Tong.

Numai o mică minoritate sunt ceea ce se cheamă Pak Pa.

Pak Pa

 

Pak Pa este denumirea în limba tibetană, iar Arya în limba sanscrită. Arya este acelaşi cuvânt pe care naziştii l-au folosit pentru rasa ariană. Numai că ei au distorsionat sensul cuvântului. Adevăratul sens al cuvântului Arya, este de om superior spiritual.

Există oameni superiori din punct de vedere spiritual, care au practicat foarte mult, au ajuns la nivele înalte de înţelepciune şi de măiestrie în arta meditaţiei şi care au putut să perceapă în mod direct modul în care îşi proiectează propria lor realitate şi modul în care fiecare fiinţă provine din ei.

Nu există nici un alt loc din care să provină. Faptul că voi aţi venit de la casele voastre, este numai modul în care voi apăreţi (sau cum voi apăreţi) şi nu de ce sunteţi aici. Voi sunteţi aici cu mine pentru că eu v-am proiectat din karma mea. Totul se datorează karmei care a dat roade ca să vă întâlnesc eu astăzi. Există şi alte persoane care nu au venit aici şi asta se datorează karmei care nu a dat roade ca să-i întâlnesc – pentru că ei nu vin din exteriorul meu ci numai din mine.

 

Afecţiunile mentale

Întrebarea este: care este sensul acestor lucruri? Tot ceea ce gândesc, spun şi fac lasă amprente în curentul meu de conştiinţă. Curentul de conştiinţă este ca şi o cameră video care înregistrează în permanenţă, fără să piardă nici un detaliu. Chiar şi dacă am uitat ceea ce am făcut la ora opt dimineaţă, camera video nu a uitat. Este înregistrat absolut totul. La sfârşitul fiecărei acţiuni, în care am făcut, spus sau gândit ceva, în conştiinta mea a rămas amprenta acesteia.

Câte amprente sunt? Conform scripturilor, se spune că sunt înregistrate 64 dintr-o pocnitură de degete. La fel ca şi cu un film, numai că sunt 64 pe secundă. Totul se derulează foarte repede, de aceea avem un număr imens de amprente. Şi mai mult, o dată cu ele sunt înregistrate şi nuanţele lor.

 

Dacă spun cuiva ceva din dorinţa de a-l bucura, intenția mea rămâne în conştiinţă.

Toate aceste lucruri rămân pe banda video, după care merg în subconştient. De marea majoritate a amprentelor nici nu-mi amintesc. În mod conştient, am uitat, dar subconştientul meu nu uită.

Se spune că ele pătrund într-un fel de incubator, rămân acolo, acumulând energie. Exact ca şi seminţele unui copac, care cad pe pământ şi aşteptă condiţiile lor de germinare: să fie soare, umiditatea corectă, lumina necesară şi aşa mai departe. Când toate condiţiile sunt îndeplinite, seminţele încep să încolţească.

Ce înseamnă că seminţele karmice încolţesc? Că ceva se întâmplă în viaţa mea, în realitatea mea. Că voi avea o anumită experienţă.

 

Rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei.

Adică, la fel cum sămânţa va determina tipul de pom. Dintr-o sămânţă de lămâie va ieşi un lămâi şi nu un curmal. Deci rodul va fi complet similar seminţei din care a provenit.

 

Între însămânţare şi germinare există întotdeauna un interval de timp.

Aşa cum în natură, între sămânţa şi pomul ieşit există un interval de timp, şi între sămânţa karmică şi rodul ei există o stare latentă.

 

Şi aceasta este tragedia noastră: nu suntem conştienţi de decalajul de timp şi nu legăm rezultatul de sămânţa lui.

De aceea nu înţelegem de ce vine şeful şi ţipă la noi. Noi spunem că dacă vine cineva şi urlă la mine sau mă jigneşte în faţa celorlalţi este pentru că eu am sădit exact aceaşi sămânţă în trecut, adică m-am comportat  la fel, în trecut. Poate că scena s-a petrecut în altă parte, în alte circumstante, faţă de alţi oameni, în alte timpuri sau într-o altă viaţă. Este necesară sămânţa ca să apară fructul, iar cea ce culeg este exact ceea ce am semănat.

Noi nu suntem conştienţi de aceste lucruri şi datorită ignoranţei noastre nu înţelegem acest proces. Persoana care mă insultă, îi atribui însuşiri, ca şi când aceasta ar fi de sine stătătoare (absolute). Acest fapt se întâmplă şi cu însuşirile sau calităţile bune ale unei persoane sau orice alt lucru.

Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă , să distrug pe acest imens dăunător –
Pe acela ce percepe lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Panchen Lama spune: faptul că eu atribui lucrurilor o existenţă proprie de sine şi tot felul de trăsături, este originea tuturor suferinţelor mele, deoarece totul vine din mine. Este exact ceea ce percepe Pak Pa în meditaţie profundă. Totul provine din seminţele plantate, de care nici nu îmi mai aduc aminte. Cu trecerea timpului, când condiţiile necesare sunt create şi s-a acumulat suficientă energie, ele încep să dea roade, culegând exact ceea ce am semănat.

Persoana care mă răneşte nu are nici o natură proprie de sine, nu are natură de răufăcător. Dovada este că mama lui nu va crede că el poate răni pe cineva sau poate există cineva care nu mă place şi care atunci când va auzi insultele lui va spune “Bine face că-i spune în sfârşit ceea ce merită”.

El, în sine nu are nici o natură, numai eu îl aud că mă insultă pentru că, culeg ceea ce am semănat. Chiar dacă şi alte persoane aud insultele lui, acest lucru nu-i va da lui o existenţă proprie de sine.

Aceasta este înţelepciunea de care vorbim. Aceasta este concepţia pe care dorim să o dezvoltăm, pentru că dacă o vom înţelege profund atunci şi relaţiile noastre faţă de o anumită situaţie se vor schimba.

Pentru că dacă voi reacţiona insultându-l înapoi sau jignindu-l, chiar şi atunci când nu voi spune ceva dar voi continua să-l critic în mintea mea, am plantat din nou seminţe care îmi vor aduce aceeași situaţie în viitor. Dacă înţeleg că cel care mă răneşte nu are nici o existenţă proprie de sine, că eu îl proiectez din ansamblul meu de seminţe karmice, ce voi face acum? Nu voi reacţiona în nici un fel, voi tăcea, nu-i voi răspunde înapoi. Este minimum pe care-l pot face. Îmi voi închide gura şi nu mă voi enerva. Din contră: el mă ajută să-mi distrug această karmă. S-a terminat, karma nu mai există. Dacă nu-l voi insulta, lumea mea încet, încet se va purifica.

Pakpa înţelege aceste lucruri într-un mod foarte profund, mod la care noi încă nu am ajuns. Şi cu toate că auzim aceste lucruri, continuăm să reacţionăm instinctiv, cu totul invers faţă de ce ni se spune, reacţie care ne aduce suferinţă.

Pakpa ajunge la aceste profunzimi datorită meditaţiei intense, în care mintea este ascuţită ca o lamă. Cunoașterea la care ajunge, va deveni un instrument cu care va putea eradica toată suferinţa, pentru că reacţiile lui vor fi cu totul altele.

Şi cu toate că Pakpa a perceput în mod profund aceste lucruri el va trebui să treacă în continuare printr-o perioadă de tranziţie, perioade neplăcute pentru că vechile karme continuă să dea roade. El va binecuvânta fiecare situaţie neplăcută care va continua să apară, pentru că deja ştie că :

1. 1. toate acestea se vor epuiza într-un sfârşit
   2. şi că el nu va mai sădi seminţe noi care să-i aducă suferinţă.

Şi nu numai că nu mai plantează seminţe de acest fel, el va planta cu totul alte seminţe, tocmai pentru faptul că a înţeles mecanismul karmic.

El își va spune:

• • dacă vreau ca să fiu iubit, ce am să fac? Îi voi iubi eu pe toţi ceilalţi, simplu
  • dacă am nevoie să fiu ajutat la necaz, ce voi face? Îi voi ajuta pe alţii când sunt în necaz
  • dacă vreau să trăiesc în abundență? Va trebui să fiu generos, să dau altora şi aşa mai departe.

Şi aceasta este înţelepciunea, iar acum va trebui să o aplicăm.

Dacă vă întreb unde este limita acestor lucruri?

Dacă doresc să fiu iubită cu adevărat, atunci eu va trebui să iubesc pe alţii cu adevărat. Unde este limita iubirii?

Cât bine poate să existe? Mai mult decât putem noi realiza. Aceasta este iluminarea lui Buddha. Acest lucru depăşeşte cu mult, tot ceea ce putem noi realiza acum în imaginaţia noastră şi asta se datorează faptului că am venit în această lume în condiţii grele.

Toată practica Tong Len are scopul de a inversa roata samsarei, de a neutraliza exact acele lucruri pe care le urâm, care nu ne plac. Nu ne place să fim în necaz, nu ne place când nu suntem ajutaţi atunci când avem mai mare nevoie, nu ne place să trăim în lipsuri sau nu ne place să fim bolnavi. Tong Len este unul dintre instrumentele cu care putem să inversăm roata samsarei.

A lua suferinţa altora, suferinţa care nu ne place să o îndurăm şi a le dărui lor, tot ceea ce ei îşi doresc, este cu totul invers instinctelor noastre. Iar acesta este tot secretul. Este atât de trivial şi (totuşi) complet de-a-ndoaselea instinctelor noastre.

Noi spunem: vai, mă simt rău, mă duc să-mi fac un ceai… Conform înţelepciunii, dacă nu mă simt bine acum, ce va trebui să fac? Să pregătesc un ceai aceluia căruia îi este rău.

Panchen Lama spune:

Ajută-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.

Mamele

A treia strofă spune:

Ajută-mă să văd că prețuind mamele, gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.
Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

Cine sunt aceste mame?

În budism se spune că atunci când corpul nostru moare, conştiinţa nu moare. În vest oamenii pun la îndoială aceste lucruri şi, dacă sunteţi neîncrezători, poate este momentul să dezamorsăm puţin aceste îndoieli.

Gândiţi-vă ce ar putea fi conştiinţa, în raport cu acest corp. Corpul meu este limitat în timp, în spaţiu, îl putem tăia sau arde, deci are proprietăţi fizice.

Ce este conştiinţa? Ea nu este limitată în timp, în spaţiu, şi nu are absolut nici o proprietate fizică. Conştiinţa mea poate merge acum la frigider, sau în Evul Mediu. Dacă explodează o bombă atomică, corpul meu se va evapora dar nu şi conştiinţa mea. Explozia nu poate să-mi atingă conştiinţa. Nu există nimic similar între corp şi minte.

Ce se întâmplă în timpul morţii? Corpul încetează să mai funcţioneze. Undele cerebrale se opresc. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că, conştiinţa nu se mai poate exprima prin acest corp. Cu toate că acest corp nu mai funcţionează, asta nu dovedeşte că nu există conștiință. Presupunerea celor din Occident, şi a multora dintre noi, că atunci când corpul moare şi conştiinţa moare, nu are nici un fundament. Ea nu spune nimic despre ce se întâmplă cu conştiinţa noastră după moarte. Dacă voi credeţi că ea nu mai există, am să vă spun: dovediţi-mi!

Este foarte greu de demonstrat acest lucru, aşa-i? Chiar şi cei care cred în faptul că conştiinţa rămâne după moarte, le este greu să dovedească acest lucru. Dacă credem într-un fel sau altul, în ambele cazuri nu avem nici un element pe care să ne sprijinim.

Şi cu toate acestea, există destule mărturii precum: conştiinţa continuă şi după moartea corpului. Ceea ce am spus până acum a fost doar ca să începeţi să reflectaţi asupra acestui subiect. Există persoane care îşi amintesc de vieţile trecute. Marii Lama sau marii maeştri în arta meditaţiei, îşi pot percepe şi vieţile trecute şi pe cele viitoare.

Deoarece nu am trecut prin astfel de experienţe, bineînțeles că avem îndoieli. Dar sigur este faptul că nu avem nici o certitudine că ea (conştiinţa) rămâne şi după moarte.

Dacă presupunem că atunci când corpul moare, conştiinţa noastră continuă, atunci în mod logic, va exista o clipă a minţii şi după clipa morţii. Ce se va întâmpla cu mintea după aceea? Va percepe o altă formă de viaţă, diferită de cea pe care a avut-o.

Şi dacă este corect înainte, va fi corect şi înapoi. Ceea ce înseamnă că atunci când conştiinţa s-a legat de corp în momentul procreării, ea a existat şi în momentul precedent când nu a fost legată de corp. A existat o viaţă anterioară, o altă formă de viaţă. Şi dacă este aşa, atunci când nu am existat?

Înaintea fiecărui moment, a existat un moment de conştiinţă care l-a precedat. Deci dacă a existat chiar şi o clipă înainte de existenţa mea actuală, înseamnă că au existat un infinit număr de clipe. Pentru că înaintea fiecăreia, prin inducţie, a mai fost încă una şi încă una… Şi asa la minus infinit.

Şi dacă presupunem că toate acestea sunt corecte, înseamnă că am trăit din cele mai vechi timpuri. Şi dacă este aşa, atunci de fiecare dată am avut o mamă.

Unde sunt ele?

Fiecare fiinţă pe care o întâlnim este foarte probabil ca ea să fi fost mama noastră cândva.

Poate ele au fost şi taţii noştrii? Se poate, numai că Buddha le-a ales ca mame pentru că ele au un statut special. Tibetanii se simt cu mult mai obligaţi faţă de mame şi caută să le răsplătească la bătrâneţe.

Ei spun: nu este vorba numai de mama noastră din această viaţa, ci de fiecare fiinţă pe care o întâlnim. Ea trebuie tratată la fel, pentru că dacă este adevărat că am trăit dintotdeauna, înseamnă că toate fiinţele au fost mamele noastre şi, nu numai o dată ci de nenumărate ori.

Panchen Lama spune:

Ajută-mă să văd că prețuind mamele – (adică toate ființele), gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.

El spune că iubirea – Jampa -, intenţia de a face fericite toate fiinţele, care toate au fost mamele mele, îmi va dezvolta calităţi înalte, nelimitate. De ce? Deoarece dorinţa de a le face fericite, orice clipă a unui astfel de gând, lasă amprente în conştiinţa mea, şi atunci când vor da rezultate, voi culege iubire. Rodul este similar seminţei. Rezultatul va fi capacitatea mea de a iubi şi mai mult, şi mai mult. Această practică amplifică calităţile, ridicându-le la cele mai înalte nivele, nivele incomensurabile.

Am vorbit despre două legi karmice.

Prima lege: Rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei,

iar a doua: Între însămânțare şi germinare există întotdeauna un interval de timp.

A treia lege karmică spune: Rezultatul este cu mult mai mare decât cauza. Ca şi sămânţa din natură, rodul ei este cu mult mai mare.

Acelaşi lucru se petrece şi cu înregistrările karmice. Ele rămân în subconştientul nostru, ca într-un incubator, acumulând energie. Cu cât rămân mai mult cu atât acumulează mai multă energie. Toate aceste seminţe vor da rezultate fără planificarea noastră. Dar cu cât vom practica, vom medita mai mult, roadele vor căpăta o altă natură.

Adesea vedem oameni generoşi care dau în permanenţă altora şi alţii zgârciţi. În ignoranţa noastră spunem că aşa este natura lor. Noi spunem: nu, nu aşa stau lucrurile! Acela care este generos, a practicat mult generozitatea, pe parcursul multor vieţi, iar acum are calitatea de a fi generos. Nu există nici o calitate, nu există nici o natură pe care s-o aibă el, în sine. El nu este generos în sine. El este rezultatul practicii lui. Nu există nimic misterios în asta, acesta este tot principiul. Se poate practica şi dezvolta compasiunea fără sfârşit, iar acest lucru va conduce la realizarea acelor calităţi infinit superioare, exact aceleaşi calităţi care ne place să le vedem la învăţătorii noştri desăvârşiţi.

Se spune că atunci când întâlnim un învăţător desăvârşit care ne învăţă şi care este un model pentru noi, se datorează faptului că deja începem să dobândim aceste calităţi.

Când îşi va întâlni cineva profesorul? Va fi atunci când a practicat şi împlinit în inima lui aceste lucruri nobile. Se spune că profesorul este atras de elevul lui ca şi albina la miere. Ce înseamnă că profesorul este atras de elev? Atunci când elevul îşi va vedea profesorul acolo unde înainte nu la văzut. Se prea poate, ca profesorul să fi fost tot timpul chiar lângă el, şi elevul să nu-l fi văzut, pentru că nu a avut karma necesară. Karma nu a rodit.

Profesorul trebuie să vină din Tibet sau America? Nu, el vine aşa cum vine, iar dacă îl vedem ca învăţător sau nu, este numai în funcţie de cât de mult bine am făcut şi de seminţele plantate. Problema noastră este că nu facem legătura între materializarea lui ca profesor în viaţa noastră şi ceea ce am facut în trecut, şi asta tocmai datorită diferenţei de timp dintre cauză şi efect. Nu suntem conştienţi de acest proces.

Panchen Lama merge mai departe şi spune:

Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

În această strofă el îşi roagă Lama să-i dea înţelepciunea şi puterea de-ai preţui chiar şi pe cei mai mari duşmani, mai mult decât îşi preţuieşte propria lui viaţă. De ce? Pentru că toţi acei duşmani, vin cu toţii din el. Ei doar îi arată ce trebuie să mai purifice. În limba tibetană se spune Mi Si Pa, adică nu se poate. Copacul nu poate fi copac fără sămânţă. Dacă în inima mea nu mai există nici o sămânţă activă, nici un virus activ al violenţei, nimeni nu va putea să vină să mă atace, să mă agreseze.

În Yoga Sutra, unul dintre cele mai vechi manuscrise din tradiţia yoghină, scris în urma cu 2000 de ani de catre maestrul Patanjali, se spune:

 

Orice conflict se liniștește în prezenţa celui 
care şi-a eliminat din inima lui orice agresivitate.

În prezenţa unei astfel de persoane, nu mai pot exista conflicte deoarece în curentul lui de conştiinţă nu mai există seminţele violenţei care să-l constrângă să proiecteze violenţa în lumea lui. Şi le-a eliminat complet. De ce să-i preţuiesc pe cei care mă atacă mai mult decât propria mea viaţă? Pentru că am nevoie de ei. Va trebui să mă întâlnesc cu aceste lucruri care există în subconștientul meu şi care mă constrâng să le proiectez în viaţa mea.

Noi credem că suntem atât de curaţi şi puri şi numai ceilalţi sunt răi şi violenţi. În general, ori ignorăm aceste lucruri ori nu suntem conştienţi de ele. De aceea vom trebui să începem să schimbăm seminţele, să le neutralizăm pe cele vechi şi să sădim altele noi.

Nu vom putea ajunge la iluminarea lui Buddha fără toate aceste fiinţe. Ele vor continua să ne oglindească mintea, până când vom ajunge la un nivel profund de înţelepciune ca să putem prelua controlul asupra acestor procese. Între timp, vom avea nevoie de toate fiinţele existente cu toate însuşirile lor. Şi ceea ce este foarte important, este să înţelegem că toate trăsăturile lor, bune sau rele, fără excepţie, vin numai din noi.

• • dacă le văd ca fiind drăguţe, este datorită karmei care a rodit.
  • dacă le văd pline de defecte, şi acest lucru se datoreşte karmei care a rodit.

 

Chiar și învăţătorii noştri sunt goi de orice natură.

Când începem să întâlnim profesori spirituali, aceasta se datoreşte numai acelei karme minunate care a început să dea roade. La scurt timp după aceea începem să le găsim defecte. Profesorii spirituali reprezintă cele mai pure şi mai curate oglinzi pe care le putem găsi pentru că i-am proiectat deja ca înţelepţi.

Ca orice alt lucru care este gol de orice proprietate şi profesorul spiritual nu este înţelept în sine. Dar noi îl definim ca profesor, de aceea pentru noi va fi ca o oglindă curată, iar atunci când le găsim defecte, care este ultimul lucru pe care îl vom face? Vom merge şi îl vom critica. Dacă înţelegem această înţelepciune, va trebui să o şi folosim. Despre acest lucru ne vorbeşte Panchen Lama.

 

Perioada intermediară de purificare.

În legătură cu cei care vin să ne atace, Panchen Lama ne vorbeşte de perioada de tranziţie dintre momentul în care am înţeles principiul până când îl aplicăm în mod substanţial. Deci există o perioadă intermediară, în care vechea karmă va continua să rodească, dar în acelaşi timp ea este şi o perioadă de purificare.

Ce înseamnă această purificare? Karma veche se distruge şi în acelaşi timp nu mai sădim seminţe noi negative. Cu cât ne adâncim mai mult înţelepciunea, înţelepciune ce este complet legată de abilitatea de a medita, purificarea va fi mai rapidă. Cu ajutorul meditaţiei Tong Len putem să ne purificăm karma.

Următoarea strofă:

Pe scurt: copii urmăresc să se îngrijească numai de ei înșiși,
Pe când cei nobili, cei cu calități înalte, acționează spre binele celorlalți;    
Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor,
Și, astfel să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali, și apoi să mă substitui lor.

Cine sunt aceşti copii? Suntem noi, cei care nu înţelegem înţelepciunea. Lucrurile par că vin din afara noastră, reacţionăm faţă de ele ca şi când nu am avea nici o legătură cu ele şi astfel continuăm să plantăm seminţele suferinţei noastre.

Ce fac copii? Panchen Lama spune că ei caută să se îngrijească numai de ei.

De ce suferim? Pentru că ne îngrijim numai de noi. Câţi ani am făcut deja asta?

Şi iată-ne din nou aici, continuând să trăim într-un corp care se uzează, se îmbolnăveşte şi îmbătrâneşte.

El ne spune: Poate faceţi ceva incorect? Cei nobili, acei Arya cu calităţi înalte au înţeles principiul şi acţionează numai spre binele celuilalt. Trebuie să înţelegem că avem nevoie de toate fiinţele, pentru că ele sunt câmpul nostru de acţiune unde ne plantăm seminţele. Numai în acest câmp putem să plantăm seminţele iluminării noastre, câmpul întregii creaţii.

El continuă să spună:

Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor.

Cu alte cuvinte dauna ce vine din grija de sine şi beneficiul din grija pentru alţii.

În continuare el spune:

Să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali,
și apoi să mă substitui lor.

A practica înseamnă să mă substitui lor, să-i prefer pe ei înaintea mea.

De ce să-i prefer pe ei şi nu pe mine? Ei sunt mai importanţi ca mine? Nu! Ci pentru că ei sunt unica mea cale ca să-mi fie mie bine.

 

Unica cale ca să-mi fie mie bine,
este să mă îngrijesc să le fie celorlalţi bine.

Dacă acum mă simt bine şi nu am făcut toate aceste lucruri, acesta este rodul unei karme trecute când am ajutat pe alţii. Nu poate fi altfel. Eu nu fac legătura dintre cauză şi efect, de aceea mă îngrijesc numai de mine. Şi poate îmi voi prepara un ceai şi voi crede că datorită ceaiului mă voi simţi şi mai bine.

Panchen Lama spune: Nu! Nu datorită ceaiului te simţi bine, ci datorită faptului că te-ai îngrijit de altcineva în trecut, cu mult timp în urmă. Şi dacă acum, îţi faci un ceai şi nu te vei uita în jurul tău să vezi dacă şi altcineva mai doreşte un ceai, în viitor vei suferi încă o dată.

 

            Întotdeauna va exista o diferenţă de timp între cauză şi efect.

Este cea mai mare greşeală pe care o facem când vom spune: “…acum îmi fac un ceai şi tot acum mă voi simţi mai bine…”. Adică starea de bine va veni de la ceaşca de ceai, iar acest lucru este o mare eroare.

 

            Niciodată o acţiune făcută în prezent nu are efect în prezent.

Între acţiune şi efectul ei va trebui întotdeauna să treacă un timp.

Următoarea strofă:

Prețuirea de sine, poartă spre orice necaz, ea este.
Prețuirea mamelor mele -poartă spre orice calitate spirituală.
Te rog, să mă binecuvântezi ca practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

Autorul revine în primele două versuri asupra acelorași lucruri despre care am vorbit mai înainte. În următoarele două:

Te rog, să mă binecuvântezi ca practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

ne vorbește de inima vieții spirituale. Inima este cea care îmbină compasiunea cu înţelepciunea. Ele sunt cele două aripi cu care bodhisattva se înalţă spre iluminare.

În strofa următoare ne spune:

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta, ca durerile ființelor, ce sunt mamele mele,
Faptele rele și obstacolele lor să rodească toate la mine,
Și, lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur că fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

La tibetani, se obişnuieşte ca strofele să fie formate din patru versuri. Această strofă este formată din cinci versuri. Învăţăturile ne spun că primul rând nu a fost scris de către Panchen Lama ci el a fost adăugat de către discipolul lui. Panchen Lama a dăruit această rugăciune ca învăţătură elevilor lui. Această rugăciune era de fapt adresată învăţătorului lui Panchen Lama. Elevul impresionat şi încântat de această rugăciune se duse la Panchen Lama şi îi spuse: “Eu sunt lama (Panchen) şi mă rog ţie (lamei lui)! dar lama nu se poate adresa lui însuşi ”. Acesta îl rugă să-i permită să scrie rugăciunea ca fiind adresată direct lui Panchen Lama. Acesta îi spuse că da, de aceea, apare al cincilea vers în care elevul se adresează lui Panchen Lama.

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta….

În această strofă omul este gata să ia asupra lui toată suferinţa celorlalţi, ca ei să nu mai sufere.

Și, lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur ca fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

Această strofă este una dintre cele mai desăvârşite din toată literatura budistă, spune Lama Dvora. Ea este esenţa învăţăturii Tong Len, adică de a fi gata să iau asupra mea durerea tuturor fiinţelor, numai pentru ca ele să nu mai sufere.

 

Puterea se află în dorinţa de a le prelua durerea lor.

În meditaţie, aducem suferinţa în noi şi o distrugem. Dar a existat un moment înainte de a o distruge, moment în care, poate unii dintre voi nu v-aţi simţit în largul vostru să o preluaţi asupra voastră. Acest lucru este un semn bun şi asta înseamnă că lucraţi împotriva instinctului vostru, acest mare dăunător, aşa cum este descris în această poezie. Este normal să nu ne simţim bine când facem acest lucru pentru că este opus obiceiurilor noastre. Suntem obişnuiţi să ne ferim de suferinţă şi să ne dorim fericirea. Acesta este cu totul invers. Voi spune: „sunt gata să-i preiau durerea, numai ca el sau ea să nu mai sufere”. Nu este deloc, uşor de făcut.

Atunci când veţi trece peste acest disconfort şi veţi prelua în interiorul vostru durerea celuilalt, veţi doborî zidurile preţuirii de sine din jurul inimii, făcând inima să simtă compasiune. Iar când aceasta se va deschide compasiunii pentru celalalt, se va deschide şi înţelepciunii care ne va dezvolta empatia şi abilitatea de a cunoaşte ce nevoie au ceilalţi . Aceasta este cheia porţii spre atotcunoaştere şi spre toată fericirea.

 

Dedicație

Ascultând aceste învăţături aţi acumultat o karmă minunată, aţi plantat acele seminţe care pot să vă aducă la iluminare. Ceea ce dorim este să nu risipim această karmă şi să o păstrăm în banca noastră de seminţe. Pentru a le intensifica forţa, vom dedica această karmă aceluia pe care l-aţi ales să-l ajutaţi. Acest lucru îl vom face cu ajutorul rugăciunii: Dedicaţie.

Tong Len: a da şi a lua

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 1, partea B

Metode de dezvoltare a bodhicittei

În literatura budistă există două metode de dezvoltare a bodhicittei.

1. Prima metodă se numeşte metoda celor şapte paşi
2. A doua metodă este înlocuirea de sine cu celălalt (sau mă pun în locul celuilalt).

Tong Len ţine de cea dea doua metodă. Vom vorbi puţin despre a doua metodă. Metoda înlocuirea de sine cu celălalt are trei etape de substituire.

Atunci când spunem că dorim să ne dezvoltăm compasiunea, empatia faţă de celălalt, ne referim de a le practica.

 

1. Prima etapă în această practică este de a ne folosi de ochii celorlalţi.

Dacă vreau să mă antrenez în a-mi dezvolta compasiunea, va trebui să le dau oamenilor ceea ce-şi doresc, ca să le fie lor bine. Dar mai întâi va trebui să ştiu ce îşi doresc.
Majoritatea oamenilor privesc la ceea ce ei vor. Dacă ei vor mâncare, le vom oferi mâncare, dacă vor apă le vom oferi apă. Deci prima etapă de antrenament este să ne punem în locul celorlalţi, adică să le urmărim privirile. Dacă privirile lor se opresc la mâncarea de pe masă, atunci o vom oferi-o lor. Dacă se opresc pe alt lucru, atunci îl vom oferi pe acela. Cu alte cuvinte ne vom lăsa conduşi de privirile lor.
Lama Dvora povestește despre un călugar pe nume Jinpa, ceea ce înseamna iubire, care servea în templul din New Jersey. El fusese antrenat în această tehnică de către maeștrii lui. Dacă veneau oameni noi la templu, Jinpa observa mai întâi cum îşi beau ei ceaiul: cu zahăr, fără zahăr, cu lapte sau fără, în cană mare sau mică, fierbinte sau cald. El învăţa toate acestea pe de rost. Lama Dvora spune că veneau mulţi la templu. Jinpa ştia după prima dată, cum îi plăcea fiecăruia să-şi bea ceaiul, iar când aceştia soseau în următoarea dată el le oferea ceaiul exact aşa cum le plăcea.

Bineînţeles că la început această tehnică va fi artificială, dar dacă o vom practica, va deveni foarte firească. Jinpa era extrem de modest şi dacă nu părea un înger, chiar era un înger.

Aceasta este prima metodă, adică a învăţa ce îşi doresc alţii, urmărindu-le privirile. Dacă dansaţi în grup şi vedeţi pe cineva stând deoparte, dorind şi el să danseze, fiind poate ruşinos sau poate ceva îl opreşte, vă veţi duce la el şi îl veţi invita la dans.

Poate vi se pare că această tehnică este mediocră, dar ea este foarte avansată datorită nivelului ridicat de a dărui, de a investi în practica generozităţii.

 

2. A doua etapă, care este ceva mai avansată, este de a mă pune în locul celuilalt.

În această etapă nu căutăm să înţelegem ceea ce vor ceilalţi şi să le dăruim, ci să preferăm ceea ce ei preferă.

De exemplu, dacă trebuie pusă muzică şi eu am muzica mea preferată, dar ştiu că ceilalţi doresc să asculte alte melodii, voi pune ceea ce ei preferă. Cel ce practică, va pune în mod deliberat muzica pe care o preferă ceilalţi. Dacă îmi place să fie geamul deschis iar celuilalt îi place să fie închis, îi voi da lui întâietate.

Cu cât vom practica mai mult compasiunea, ea va creşte şi va deveni o a doua natură a noastră şi, astfel, vom fi cu mult mai fericiţi.

În această etapă, care este mai avansată decât prima, am dat prioritate dorinţei celuilalt faţă de dorinţa noastră. Va trebui să ne antrenăm din ce în ce mai mult astfel încât acestă îndeletnicire să devină firească. Cel ce practică această metodă este deja un sfânt.

La acest nivel, încă mai există diferenţă între mine şi celălalt, ceea ce îmi place mie şi ce le place celorlalţi. Încă mai există ideea că eu sunt aici şi el este acolo. În momentul în care mă voi pune în locul celuilalt, voi prefera numai ceea ce va vrea el.

 

3. A treia etapă, pe care au predat-o marii Lama, cea mai avansată dintre cele trei, este de a estompa linia despărțitoare dintre mine şi celălalt şi apoi de o a şterge complet.

Diferențierea pe care o fac în mintea mea între mine şi celălalt este artificială. Mi se pare firesc să văd ceva ca fiind al meu iar că celălalt nu sunt eu şi nu este al meu. Este normal să fie aşa, pentru că de cum am deschis ochii în această lume am fost crescuţi în acest fel.

Noi spunem că ne-am născut cu această percepţie în această viaţă datorită nenumăratelor vieţi anterioare. Întotdeauna am trăit aşa, de aceea suntem obişnuiţi să vedem lucrurile separate. Cauza acestui obicei este adânc înrădăcinată în subconștiința noastră. Dar tocmai pentru că acest obicei este înrădăcinat, putem să-l smulgem din rădăcină şi să sădim alt obicei.

De ce trebuie să smulgem acest obicei din rădăcina lui? Deoarece toată suferinţa noastră provine de la el. Deoarece toată suferinţa noastră se datorează ataşamentului nostru faţă de „eu” şi de „al meu”.

Singura modalitate de a pune capăt suferinţei noastre este de a învăţa să vedem falsitatea acestor diferenţieri, lucru care nu este uşor de făcut. De aceea trebuie multă practică.

Un alt mod de a spune aceste lucruri este: în loc de a estompa linia despărţitoare între mine şi ei, să-i introducem într-un cerc. Ca şi când mi-aş imagina un cerc în jurul meu şi i-aș introduce pe toţi în el. Acest mod poate fi mai uşor de făcut, pentru că oamenii sunt ataşaţi de ego-ul lor. De aceea spunem că nu este nici o problemă să rămânem cu ego-ul nostru, doar să-l umflam într-un mod pozitiv, adică să-i introducem pe toţi în el.

Părinţii fac acest lucru în mod natural cu copii mici. Mamele în permanenţă fac acest lucru cu pruncii lor. Ele învaţă să asculte ce doreşte copilul şi ,astfel, să-i satisfacă necesităţile. Mamele de multe ori preferă ceea ce copilul vrea, cu toate că ele şi-ar dori poate cu totul altceva – nu ies să danseze, de exemplu, ca să rămână acasă cu bebeluşul. Toate acestea par fireşti, ca venind din instinct. Şi animalele fac la fel.

Înţelepciunea este de a nu reduce metoda la copiii noştri biologici sau ceea ce definesc ca fiind „al meu”, pentru că atâta timp cât voi continua să definesc lucrurile ca “al meu”, voi rămâne blocată în această paradigmă care îmi aduce numai suferinţă.

Învăţaturile budiste spun că această diferenţiere între “eu” şi „nu eu” este complet artificială. Cu cât vom intra mai adânc în ele vom vedea adevărul lor. Vom vedea cum compasiunea şi înţelepciunea merg   mână în mână, ca o spirală care urcă.

Atunci când vorbim de compasiune, ne referim la două componente:

Nying Je

Jampa

Nying Je  – înseamnă compasiune.
Nying        – înseamnă inimă.
Je                – rege.

Adică compasiunea în limba tibetană înseamnă regina inimii.

Compasiunea este văzută, ca un sentiment sublim şi exaltant ce domină inimile noastre, ea este regina sentimentelor din inima noastră.

Jam Pa înseamnă iubire. Se mai poate pronunţa şi Jimpa.

În budism, atunci când se face referire la iubire, se face diferenţiere între iubirea dintre soţi şi iubirea părinţilor faţă de copii sau iubirea dintre prieteni.

Jimpa nu este nici una dintre cele enumerate mai sus, ea este iubirea necondiţionată.

Jimpa este starea în care dorim să dăruim celorlalţi tot ceea ce îşi doresc şi chiar mai mult decât îşi pot imagina şi fără a ţine cont dacă ei ne iubesc sau ne respectă.

Jimpa este iubirea necondiţionată, aceea iubire imensă pentru fiecare, fără excepţie. Încercaţi, numai pentru o clipă să vă conectaţi la acest sentiment sublim. Dacă practicaţi Jimpa, atunci când vă este bine sau poate nu, staţi în linişte câteva minute şi spuneţi cuvintele următoarele: “doresc ca fiecare să aibă parte de tot ceea ce este mai bun”. Numai pentru câteva minute dacă veţi avea aceste gânduri, starea voastră de spirit se va schimba, indiferent de cât de mult suferiţi sau de ce anume suferiţi. În mod categoric se va schimba, pentru că din punct de       vedere energetic, energia iubirii curge prin canalul central. Acesta este Jam Pa.

– Deci Jam Pa este acel sentiment de a dărui celuilalt, tot ceea ce este mai bun şi          în mod necondiţionat. În el nu există ego-ul.

– Nying Je, compasiunea, este opusul. Adică ea este dorinţa de a lua toată          suferinţa şi toate cauzele ce vor determina suferinţele viitoare a tuturor          fiinţelor.

În meditaţia Tong Len vom lucra cu Jam Pa şi cu Nying Je, folosindu-ne de respiraţie. Acesta este trucul pe care l-au conceput marii Lama, pentru a ne pregăti pentru practicile viitoare mai avansate, care îmbină corpul, conştiinţa, respiraţia şi prana. Meditaţia poate să pară la început simplistă, dar ea este foarte puternică şi are ca scop să ne introducă în practica înaltă.

 

          Meditaţia: a lua suferinţa

Aşezaţi-vă cât mai comod. Este foarte important să staţi aşezaţi într-o poziţie confortabilă ca să nu trebuiască să vă mişcaţi în timpul meditaţiei, pentru că îi veţi deranja şi pe cei de lângă voi şi pe voi înşivă. Indiferent de cum stați, pe scaun sau pe perna de meditaţie este important ca spatele să fie drept şi în poziţie verticală. Este important ca spatele să stea drept deoarece scopul nostru este de a lucra cu canelele energetice interioare.

Bărbia să fie în unghi drept cu gâtul, nici ridicată şi nici coborâtă. Fiţi atenţi ca umerii voştri să fie relaxaţi şi în echilibru.

Aşezaţi-vă mâinile în poală. Gura să fie închisă, dar nu strânsă, ci relaxată. Ochii trebuie să fie închişi sau pe jumătate închişi. Dacă îi ţineţi pe jumătate închişi, nu încercaţi să vă concentraţi pe ceva sau să priviţi la ceva. Relaxaţi-vă fruntea şi fața, dacă sunt tensionate.

În tradiţia budistă, atunci când începem să facem meditaţie, mai întâi se vor executa câteva etape preliminare. Vom începe de a ne concentra pe respiraţie, lucru care ne va ajuta să ne focalizăm atenţia.

Alegeţi-vă un punct de intrare în nări. Axaţi-vă atenţia pe intrarea şi ieşirea aerului din nări şi începeţi să număraţi zece respiraţii.

Numărătoarea va începe întotdeauna cu expiraţia. Expirăm, unu, inspirăm. Expirăm, doi, inspirăm. Încercaţi acum să ajungeţi la zece inspiraţii. Dacă atenţia v-a fost distrasă, începeţi să număraţi din nou, de la început.

Prima etapă este de a ne refugia, în sensul de a ne refugia în practica spirituală şi de a nu ne mai baza pe lucrurile materiale. Deci, primul gând este de a ne refugia la entităţile iluminate, care şi-au dezvoltat la maximum compasiunea şi înţelepciunea şi care pot să ne îndrume.

Următorul gând este motivaţia compasiunii, acest lucru îl puteţi face cu cineva pe care îl cunoaşteţi şi care stiţi că se confruntă cu greutăti. Poate are vreo problemă de care ştiţi şi aţi dori să-l ajutaţi. Poate că are o problemă de sănătate, psihică, financiară sau orice altă dificultate prin care trece. Cineva care vă este drag şi pe care aţi dori să-l ajutaţi. Dacă cunoaşteţi mai mulţi, alegeţi numai unul dintre ei. Gândiţi-vă la intenţia voastră de a-l ajuta.

Şi acum, pentru ca meditaţia să fie puternică, ne vom folosi de o entitate care este pentru noi sfântă. O entitate cu calităţi înalte spirituale, care să fie plină de compasiune sau înţeleaptă sau care iubeşte necondiţionat. Poate fi cineva din tradiţia budistă sau cineva pe care îl ştiţi sau de care aţi auzit sau poate fi cineva imaginar. Puteţi chiar s-o şi inventaţi. Nu este neapărat nevoie ca ea sa fie cineva care trăieşte acum printre noi. Poate fi bărbat sau femeie.

Atunci când aţi ales pe cineva, imaginaţi-vă că el/ea indiferent de vârsta pe care o are, este tânăr şi frumos. Făceţi-l să arate perfect şi în interior şi în exterior şi alegeţi una din calităţile frumoase pe care le are şi pe care le admiraţi şi în semn de profund respect, plecaţi-vă până la pământ în faţa lui.

Oferiţi-i o ofrandă. Un lucru frumos pe care îl dăruiţi cum ar fi: un buchet frumos de flori sau o faptă bună pe care aţi făcut-o cuiva, o vorbă bună pe care aţi spus-o sau un gând pe care l-aţi avut de a ajuta pe cineva. Imaginaţi-vă aceste lucruri ca pe un giuvaer superb pe care i-l dăruiţi.

Aceste acţiuni mentale ne ajută să acumulăm energie pozitivă care vor da intensitate meditaţiei.

Uneori există energii negative care pot interfera cu meditaţia. De exemplu aţi făcut o faptă de care nu sunteţi mândri, sau poate v-aţi adresat cuiva nu prea frumos sau aţi criticat pe cineva. Toate acestea trebuiesc eliminate pentru ca ele să nu vă stingherească în meditaţie. Un mod de a le elimina este de a vă destăinui în faţa entităţii sfinte pe care aţi ales-o.

Eliminaţi-le acum din gândurile voastre.

În continuare vom face invers, gândiţi-vă la ceva foarte frumos pe care l-aţi făcut sau aţi spus sau la care v-aţi gândit, să spunem în ultimele 24 de ore, şi bucuraţi-vă. Chiar şi decizia de a veni şi asculta toate aceste lucruri este foarte rară. De asemenea este foarte rar ca cineva să meargă şi să se dezvolte spiritual, deci bucuraţi-vă de asta.

Acum adresați-vă învățătorului/învățătoarei spirituale din faţa voastră şi cereţi-i să vă transmită învățăturile, să continue să vă îndrume pe drumul vostru spiritual, doriţi-i să trăiască mult, să rămână cu voi şi să vă confere puterile necesare de a progresa spiritual.

Pentru o mai bună concentrare, începeţi din nou să expiraţi şi să inspirați numărând până la zece.

Întorceţi-vă la persoana care trece prin dificultăţi şi pe care doriţi să o ajutaţi.

Încercaţi să vedeţi cât mai multe detalii la bărbatul, femeia sau copilul pe care l-aţi ales. Faceţi-i plini de viaţă. Încercaţi să vedeţi în ce loc se află  persoana: Stă  în  camera  lui?  Stă  întins  în  pat?  

Imaginaţi-vă că staţi în faţa lui, invizibili. El nu vă poate vedea, în schimb voi da.

Urmăriţi detaliile camerei, mobila, lumina din ea. Cu ce este îmbrăcată persoana, care este expresia feţei lui, limbajul trupului… Încercaţi să vedeţi cum se reflectă problema cu care se confruntă în expresia feţei şi a corpului lui. Cu cât vedeţi mai multe detalii cu atât va fi mai bine.

Imaginaţi-vă acum că problema cu care se confruntă este ca un lichid negru, ca o smoală lipicioasă răspândită în tot corpul lui. Chiar dacă problema lui nu este fizică ci mentală, ne-o vom imagina în același fel, ca fiind o materie neagră care-i umple tot corpul.

Decideţi acum să-i luaţi durerea, să-i luaţi suferinţa.

În continuare, ne vom folosi de respiraţie ca de o pompă de aspirat. De fiecare dată când inspiraţi aerul, imaginaţi-vă că aspiraţi materia neagră din corpul lui, materie pe care o veţi aduce încet, încet spre inima lui şi o veţi acumula în centrul pieptului.

Respiraţi adânc de câteva ori şi începeţi acest proces. Cu fiecare inhalare, substanţa neagră părăseşte suprafaţa corpului şi se concentrează în centrul pieptului. Asiguraţi-vă că nu rămâne nimic din materia neagră în extremităţile corpului, în vârful degetelor, în interiorul urechilor. Curățați totul. Aduceţi totul în centrul pieptului lui. Concentraţi totul sub forma unei măsline mici şi negre în centrul pieptului, iar tot restul corpului să rămână curat.

Vom continua să ne folosim de inspiraţie ca de o pompă de aspirat, numai că de data aceasta vom aspira măslina neagră din centrul toracelui, prin trahee, apoi prin nasul lui şi apoi o vom scoate afară. Toată această materie neagră concentrată se va deplasa dinspre torace în sus şi va ieși prin nas în afara corpului, transformându-se într-un nor  negru care va pluti înaintea feţei lui.

Până când veţi scoate toată această materie din corpul lui şi o veţi concentra în faţa toracelui lui, vă va lua cam 10 sau 15 respiraţii.

Îndreptaţi-vă atenţia acum spre pieptul vostru. În continuare sunteţi aşezaţi unul în faţa celuilat. Toată materia neagră pe care aţi scos-o din el, stă suspendată ca un nor între voi.

Focalizaţi-vă atenţia spre pieptul vostru şi încercaţi să vedeţi un compartiment mic, iar în interiorul lui o flacără cam de doi centimetri. Flacăra de culoare roşie portocalie simbolizează egoismul şi grija faţă de voi înşivă şi de tot ceea ce vă aparţine, sursa tuturor suferinţelor voastre.

De asemenea, ea mai reprezintă ignoranţa voastră, neînţelegerea realităţii în care trăiţi, neînţelegerea de unde vin lucrurile pe care nu le dorim. În acestă fază a meditaţiei este bine să vă concentraţi asupra egoismului vostru şi să căutaţi exemple din viaţa voastră proprie în care v-aţi purtat egoist, atunci când v-aţi preferat pe voi înşivă în faţa altora. Gândiţi-vă la cazurile când dorința sau opinia voastră a fost mult mai importantă decât a altora sau când v-aţi gândit la lucrurile care vă aparţin vouă şi nu altora. Este bine să faceţi aceste situaţii să fie cât mai concrete.

Reveniţi din  nou  la decizia de a lua la voi durerea celui suferind. Nu faceţi asta decât atunci când vă voi spune eu acum. Ce veţi face atunci?

Cu ajutorul unei singure respiraţii lungi, veţi aspira tot norul negru din faţa voastră prin nas, apoi prin trahee până când totul a intrat în voi, norul devenind o minge mică şi neagră suspendată deasupra flăcării. După care veţi lăsa mingea să cadă în flacară. Toată materia va arde şi se va dezintegra, flacăra se va stinge şi va ieşi un fum subţire şi alb care va dispărea repede. Toate acestea le veţi face folosind doar o singură respiraţie.

Acum!

Toată materia a fost arsă, flacăra s-a stins. Nu lăsaţi  în voi nici o fărâma din ea. Egoismul vostru şi durerea celuilalt au fost mistuite de foc. Inima voastră se umple acum de o lumină aurie, caldă şi plăcută, ce vă dă o stare de bine. Bucuraţi-vă de ea.

Uitaţi-vă acum la persoana din faţa voastră pe care aţi lucrat şi veţi vedea că dintr-o dată se va simţi bine. Durerea de care suferea de mult timp a fost îndepărtată. Priviţi cum i-a fost influenţat corpul şi cum i s-a schimbat expresia feţei. Poate zâmbeşte, respiră mai uşor, corpul i s-a îndreptat, s-a eliberat.

Priviţi-vă cât de bucuroşi şi multumiţi sunteţi de ceea ce aţi facut pentru el.

Îndreptaţi-vă privirile spre entitatea pe care aţi invitat-o la început ca să vă însoţească în acestă meditaţie, acea entitate divină, de o frumuseţe fără de seamăn, perfectă şi sfântă. Cereţi-i să continue să vă îndrume şi să rămână cu voi.

Imaginaţi-vă că ea radiază lumină, corpul ei este uşor ca un puf şi răspunde cu plăcere invitaţiei voastre. Ea devine mică de mărimea  unui deget, se ridică în aer şi se aşează pe creştetul vostru, cu faţa îndreptată în aceeaşi direcţie în care priviţi şi voi.

În inima voastră, în acel mic compartiment, aşezaţi un tron superb, ornat de flori frumoase şi cu perne catifelate.

Urmăriţi cum ea alunecă uşor şi se aşează cu gingăşie pe perne. Entitatea este plină de bucurie şi vă iubeşte la nesfârşit. Priviţi-o cum radiază lumină strălucitoare, emană miresme parfumate, pregătită să vă acorde tot sprijinul necesar.

Fiţi conştienţi de faptul că această meditaţie, acest exerciţiu mental a lăsat foarte multe amprente mentale în conștiința voastră, iar când vor da rezultate, acestea vă vor aduce multă, multă binecuvântare, mai mult decât vă puteţi acum imagina. Va fi ca şi atunci când seminţele vor încolţi, pomul rezultat va fi frumos şi falnic.

Pentru a da mai multă forţă acestei binecuvântări, este bine să o dedicaţi celui care stă în faţa voastră.

Şi acum deschideţi ochii, încet, încet.

 

Meditaţia pe care tocmai am făcut-o este o parte a meditaţiei Tong Len, este ceea ce numim ”a lua”. Adică a lua durerea celuilalt şi a o distruge: pentru că în acelaşi timp am distrus ceea ce ne înfrânează, ignoranţa şi egoismul nostru, lipsa noastră de compasiune. Puteţi repeta această meditaţie pe aceaşi persoană sau pe o alta.

Vom învăţa în continuare şi alte versiuni ale acestei meditaţii Tong Len.

Tong Len: a da şi a lua

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 1, partea A

 

Sursele învăţăturilor Tong Len

Scopul acestor lecţii este de a învăţa meditaţia Tong Len, una dintre cele mai frumoase şi mai puternice meditaţii care există în învăţăturile budiste, învăţături ce sunt accesibile tuturor.

Tong Len este cea mai cunoscută meditaţie în tradiția tibetană budistă, deşi multe amănunte despre ea nu sunt ştiute. Numai în cadrul mânăstirilor budiste exista studii detaliate despre ea.

Una din muncile de o viaţă a lui Geshe Michael a fost să strângă scrierile budiste pe cale de dispariţie sau pe cele care putrezeau în diverse mânăstiri. O mare parte dintre ele au fost distruse de invazia chineză. Mânăstiri şi numeroase biblioteci tibetane au fost arse în acea perioadă. Viziunea lui a fost să salveze toate aceste scrieri. Una dintre lucrările pe care le-a făcut, a fost să înființeze centre în care scrierile erau introduse pe calculator de către echipe formate din tibetani refugiaţi în India pe care i-a instruit în vederea acestei munci, creându-se astfel o baza de date care să permită o căutare uşoară şi rapidă a textelor antice. Această muncă a durat timp de treizeci de ani şi astăzi este condusă  de altcineva în Ladak, în Nepal.

Acest domeniu nu se mai limitează doar la scrierile tibetane ci cuprinde şi manuscrise din tradiţia yogină.

Ca rezultat al acestei munci imense, Geshe Michael se foloseşte astăzi de această comoară de înţelepciune predând în toată lumea.

În aceste lecţii, veţi primi un studiu rar, un workshop complet despre meditaţia Tong Len, cuprinzând tot ceea ce se ştie despre ea în literatura budismului tibetan.

 

A da şi a lua

Scopul acestui atelier este ca în paralel să vă şi informăm şi să vă şi instruim în această meditaţie, astfel încât, în finalul acestui atelier să deveniţi profesionşti în Tong Len. Veţi vedea că această meditaţie este pe cât de uşoară pe atât de incredibile sunt rezultatele ei.

Doresc să încep a vă povesti despre diverse cazuri documentate în literatură, adevărate minuni ce s-au întâmplat anumitor persoane care au practicat în mod regulat această meditație chiar şi cinci minute pe zi. Lama Dvora povestește că a cunoscut în mod personal un australian care s-a infectat cu un virus rar şi ca urmare a unui tratament medical – singurul care se știa atunci pentru tratarea acestui tip de virus – orbise.

El a trimis o scrisoare unui Lama în care îi cerea să-l ajute, iar Lama i-a dat această variantă a meditației, pe care o vom învăța în continuare, variantă care o practică şi cei ce se află în pragul morții. Lama Dvora povestește că datorită acestei practici meditative, acesta şi-a recăpătat complet vederea.

Meditația Tong Len este pe cât de ușoară, pe atât de puternică.

Câteodată lucrurile cele mai minunate sunt atât de simple, încât le trecem ușor cu vederea sau avem tendința de a le subestima sau a le neglija.

Numele meditației este Tong Len:

Tong Len

Tong – înseamnă a da, a dărui
Len    – a lua, a prelua
Adică a da şi a lua.

În practică, ordinea este însă inversă. Mai întâi vom lua şi numai apoi vom da.

Ce luăm? Luăm durerea oamenilor, a ființelor. Se preia orice formă de suferință: durere fizică, suferință sufletească sau suferința provenită în urma unor dificultăți economice de orice fel.

Ce vom dărui? Dăruim tot ceea ce este mai bun.

Pe parcursul acestor lecții vom face câteva versiuni diferite, în funcție de etapele meditației. În prima etapă a acesteia, vom lua durerea unei persoane pe care o cunoașteți şi care ori trece printr-o suferință, ori se luptă cu unele dificultăți, fizice, mentale, spirituale sau financiare. Durerea mai poate fi legată de o despărțire de cineva sau legată de ruptura unor relații sau de pierderea unei persoane dragi. De asemenea vom învăța să executăm această meditație şi asupra noastră.

Deoarece învățăm să luăm mai întâi durerea celuilalt, în multe cazuri, reacția normală a oamenilor este de reticență, adică îşi spun “Nu am şi asa destule necazuri? Ce mai îmi trebuie şi ale altora?”

În această tradiție, nu vom lua durerile altora ca să le purtăm cu noi, ci le vom distruge.

Vom vorbi despre ce înseamnă să luăm durerea, şi dacă într-adevăr se poate lua durerea şi cum funcționează acest mecanism, pentru că el funcționează uimitor de bine. Deci nu vă faceți griji.

Dimpotrivă, dacă o veți practica, ea vă va aduce numai binecuvântare. Tong Len are un enorm potențial de a vă aduce şi vouă şi celorlalți multă binecuvântare.

 

Tradiția Tong Len

 Actualul Dalai Lama, Dalai Lama al 14-lea este reîncarnarea lui Dalai Lama al 13-lea. Aceasta este linia marilor Dalai Lama. Fiecare este considerat ca fiind reîncarnarea celui anterior. Cu toții au fost călugări, neavând nici unul copii biologici. O conștiință ce se reîncarnează mereu.

După ce un Dalai Lama părăsește lumea fizică, încep căutările noii lui reîncarnări. În toată această perioadă în care este identificat acel copil ca fiind noul Dalai Lama reîncarnat, este crescut şi instruit, tradiţia va fi continuată de către Panchen Lama. Deci atunci când Dalai Lama este tânăr, Panchen Lama este în toată puterea şi invers.

În zilele noastre, lucrurile s-au cam încurcat, deoarece chinezii l-au capturat pe cel de-al 11-lea Panchen Lama.

Deoarece vom vorbi de scrierile primului Panchen Lama, am menționat puțin linia lui Panchen Lama. Deci, primul Panchen Lama a fost unul dintre cei mai vestiți maeștri ai tradiției Tong Len. El a trăit între anii 1570 – 1662. Se spune că ar fi ajuns la iluminare în viața lui anterioară. A scris foarte mult, scrierile lui fiind deosebit de importante în tradiția budistă tibetană. A fost şi mare poet. A scris poezii pe care numai un iluminat ar putea să le scrie.

În acest studiu veți primi o parte din lunga lui creație.

Mai întâi vom vorbi despre tradiția budistă ce se numește Lam Rim.

Lam Rim

Lam – cale
Rim – etapă sau paşi

Adică Calea treptată spre iluminare.

Tibetanii au dezvoltat nenumărate căi care să transforme omul pas cu pas, în mod sistematic, într-o ființă iluminată. Bineînțeles că toate aceste căi se bazează pe învățăturile lui Buddha şi a marilor înțelepți care au urmat. Dar ceea, ce este deosebit în Lam Rim este faptul că sunt prezentate toate etapele spre iluminare în ordinea corectă şi fără ca vreuna să lipsească.

Noi știm bine că dacă dorim să mergem cu maşina, aceasta trebuie să aibă toate componentele necesare: motor, roți, volan, frâne şi așa mai departe. Iar toate acestea trebuie să fie în ordinea şi structura corectă.

Multe învățături spirituale conțin componente preluate din Lam Rim, dar ceea ce este unic la Lam Rim este faptul că el conține toate etapele, în ordinea corectă, de la început până la sfârșit.

Exista multe Lam Rim, lungi, medii şi scurte.

 

1. Renunțarea

Pe orice cale spirituală există o primă etapă, pe care noi o numim renunțarea.

În viaţa noastră, avem parte deseori de necazuri, de nenorociri, intrăm în diverse crize sau ajungem în situații când înțelegem că lumea materială nu ne poate salva.

Toți care sunteți prezenți la această lecție, mai mult sau mai puțin vă este bine în viață. Chiar şi cei care au un trai îmbelșugat, vor ajunge în punctul în care se vor întreba: „Mă pot eu baza pe abundență şi pe oportunitățile pe care lumea materială mi le oferă?”

Adevărul este că nu, deoarece nu există nimic lumesc, precum:

– familia
– relațiile
– bunăstarea financiară
– sănătatea
– cariera

care să nu se termine la un moment dat.

Poate ați trecut printr-o astfel de criză, poate ați experimentat ceva neplăcut, după care poate ați înțeles că nu se poate conta pe lumea de astăzi. şi dacă nu ați trecut printr-o astfel de criză, ea va veni. și dacă nu va veni înaintea morții, ea va veni în momentul morții, în mod garantat.

Prin însăși natura lor, lucrurile vin din energii care se degradează. Aceeași energie ce îmi aduce soțul iubit, tot ea mi-l va lua. Aceeași energie care mi-a adus abundența, tot ea mi-o va lua înapoi. La fel cu sănătatea şi cu toate celelalte lucruri.

Faptul că ne-am născut, este de ajuns ca să și murim. Chiar şi dacă vom lua vitaminele necesare, vom merge la săli de sport sau vom practica yoga, de murit tot vom muri.

Noi spunem că până nu vom deschide ochii şi nu vom înțelege că aceste energii sunt defecte, vom fi în permanență sub controlul lor. Chiar şi celor care le este bine momentan, mai devreme sau mai târziu va veni pe neașteptate ceva care le va lua iluzia că ei dețin controlul.

Deseori auzim despre cazuri în care oamenii au pierdut pe cei dragi, şi care au început să meargă pe la biserici. Ceva se deschide în ei și încep să o pornească pe drumul spiritual.

Renunțarea este acel pas pe care îl face omul pe drumul spiritual, de a nu se mai baza pe lucrurile materiale: să nu mai spere că încă o excursie, încă un titlu academic sau cariera şi altele, o să-i aducă fericirea. Toate acestea pot fi plăcute un timp, dar nici una dintre ele nu-l pot salva de îmbătrânire și, în cele din urmă, de moarte. Cu toții am pierdut membri de familie dragi și vedem cum vine suferința odată cu bătrânețea și moartea.

În Statele Unite exista o piatră de mormânt, pe care stă scris următorul vers:

Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu.
Şi unde sunt eu astăzi şi tu la fel vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele să vii.

 Cu cât înțelegerea că odată și odată toate lucrurile se vor termina, îi va pătrunde mai adânc în suflet, cu atât mai puternic va fi împins omul pe calea spirituală.

Pe orice cale spirituală pe care veți păși, indiferent de cum s-ar numi aceasta, ea va trebui să conțină elementul care să încurajeze această înțelegere. Fără ea, calea spirituală nu există. Budiștii spun că până când renunțarea nu a ajuns la un anumit prag, nu se poate spune că am urcat pe calea spirituală.

 

2. Compasiunea

A  doua  etapă  pe  drumul  spiritual,  o  vom  denumi  compasiunea.  A doua etapă spune că aceleași lucruri prin care trecem noi, adică faptul că îmbătrânim, ne îmbolnăvim, îi pierdem pe cei dragi, neavând nici un control asupra faptului de cum se întâmplă şi când se întâmplă, trec și toți ceilalți. Cu toții suntem în aceeași barcă. Toți cei din jurul nostru:

– cei cărora le este mai puțin bine decât nouă sau mai bine decât noi
– cei care sunt mai inteligenți decât noi sau mai puțin inteligenți
– cei  care  sunt   mai   bogați   ca   noi   sau   mai   puțin   bogați   fie că suferă
acum sau vor suferi în viitor, suntem cu toții în aceeași situație, în aceeași barcă.

Acest aspect care spune : “nu mi se întâmplă numai mie ci şi celorlalți”, atunci când el va fi suficient de profund, va crea aversiune față de această situație.
Cu toții am trecut prin asta când am fost copii. Copilul își întreabă mama: „De ce bunica a murit? De ce trebuie ea să moară?”. Iar mama nu a știut să-i răspundă. Copilul neprimind răspunsuri încetează să mai întrebe. El știe în mod instinctiv că ceva nu este în regulă cu acesta situație.

Budiștii spun că energia vieții care ne susține este în neregulă, de aceea se și deteriorează.

Este ceea ce Buddha ne-a învățat. El a vorbit mai întâi, pe larg, despre toate formele de suferință pentru a ne capta atenția, şi știind că noi putem verifica spusele lui.

El ne-a spus: “Nu este adevărat că acesta trebuie să fie cursul lumii. Așa va fi lumea până când vom înțelege de unde vine ea. Există o sursă a suferinței, există o cauză a suferinței, iar când vom înțelege mecanismul de creare a lumii, numai atunci o vom putea transforma.”

De multe ori budismul lasă impresia că totul este legat de suferință. Din contră, budismul este cu totul pentru ieșirea din suferință, de a ajunge la fericirea sublimă a iluminării, fericire pe care nici nu ne-o putem imagina. Ea este ca și când am lua acea clipă în care ne-am simţit extraordinar de fericiți, am multiplica-o de un bilion de ori şi chiar şi atunci ea este departe de plăcerea sublimă a lui Buddha.

Acesta este obiectivul budismului.

Dar, pentru a ieşi din suferinţă, mai întâi va trebui să o înţelegem bine şi în acest fel să ne putem amplifica aversiunea față de această stare deficientă în care ne aflăm şi să dorim să facem acea practică care să ne scoată din ea.

Aceeaşi aversiune pe care ne-o dezvoltăm faţă de suferinţă, se va dezvolta şi atunci când ne vom deschide ochii şi vom deveni empatici faţă de ceilalţi, atunci când înţelegem că, toţi împreună suntem în aceeaşi barcă.

Eu nu doresc să sufăr şi nici nu doresc ca altcineva să sufere. Eu îmi doresc fericirea aşa cum şi ceilalţi îşi doresc fericirea. Ei au acelaşi drept ca şi mine de a fi fericiţi, de aceea este datoria mea de a acţiona pentru ei.

Practica Tong Len este o practică autentică, ce vine pe o linie tradiţională veche. Ea a fost păstrată în secret timp de sute de ani în Tibet, deoarece marii Lama au considerat că oamenii nu o vor înţelege sau o vor subestima, deoarece ea este cu totul opusă instinctelor naturale omeneşti. Din punct de vedere karmic a desconsidera această meditaţie nu este deloc bine.

Învăţătura Tong Len este o învăţătură sacră pentru că ea are calitatea de a scoate oamenii din suferinţă.

Definiţia a ceva sacru este: acel lucru care poate să scoată fiinţele din suferinţă şi să le aducă binecuvântare.

A desconsidera sau a subestima o învăţătura sacră, creează karmă negativă ce poate provoca dispariţia acestei învăţături din lume.

În tot acest timp în care învăţătura a fost păstrată în secret, ea a fost transmisă numai discipolilor vrednici.

Se spune că într-o bună zi, un mare Lama află că cineva s-ar fi însănătoşit complet dintr-o boală terminală, practicând această meditaţie. Datorită imensei lui compasiuni a decis să facă cunoscută această învăţătură publicului larg. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 800 de ani şi de atunci practica Tong Len a rămas accesibilă tuturor.

Meditaţia Tong Len ţine de tradiţia budistă ce se numeşte Lo Jong.

 

Transformarea conştiinţei – Lo Jong

Lo Jong

Lo     – minte, conştiinţă
Jong – a antrena

Lo jong înseamnă antrenarea minţii.  Îl vom denumi transformarea conştiinţei.

Lo Jong este numele dat anumitor învăţături care s-au dezvoltat aproximativ între anii 800 şi 1200-1300. În această perioadă, budismul a intrat pentru prima oară în Tibet, dezvoltându-se tradiţia Lo Jong.

Pe parcursul acestor lecţii vă veţi da seama de ce învăţăturile au fost ţinute în secret.

Această meditaţie se bazează pe respiraţie, lucru care conferă o forţă specială practicii. În tradiţia yoghină, tehnicile de respiraţie sunt învăţate în mod deschis, pe când tibetanii păstrează tehnicile numai pentru cei avansaţi în practica tantra şi numai cu permisiune specială.

Deoarece învăţătura Lo Jong este o învăţătură deosebită, aceste tehnici au fost introduse încă de la început. Şi asta pentru că influenţează corpul nostru fizic şi vom putea ajunge la iluminare. Prin intermediul respiraţiei, această practică contribuie în mod direct la dezvoltarea noastră spirituală, a conștiinței şi a corpului.

Practica Lo Jong dezvoltă compasiunea, de aceea ne-am referit la ea.

 

3. Înțelepciunea

 Înţelepciunea este a treia etapă ce trebuie să fie parte a oricărui drum spiritual adecvat. În tradiţia budistă, înţelepciunea este denumită “concepţie corectă”. Nu vom discuta despre ea acum pentru că în lecţiile următoare vom intra în acest subiect.

Înţelepciunea nu înseamnă a acumula cât mai multe informaţii, adică să devenim o enciclopedie ambulantă, ci a înţelege de ce există suferinţă şi de ce există fericire? Care sunt cauzele şi la una şi la alta şi cum putem să ne controlăm realitatea în loc ca ea să ne controleze ea pe noi?

Cum putem înceta de a mai fi victimele circumstanțelor şi a dezastrelor naturale şi a condiţiilor fizice şi să preluăm controlul asupra lor?

Singurul mod de a ieşi din această situaţie impusă, este dacă am începe să deţinem noi controlul.

Am primit un corp fizic, ne-am născut într-un anume loc, vorbind o limbă maternă specifică, având anumiţi părinţi, cu o anume capacitate mintală. O stare ca şi când ar fi trebuit să intrăm în ea. Noi spunem că ea nu este întâmplătoare şi că este determinată de cauze. Dacă am înţelege cauzele care ne-au adus într-un corp care se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte, se degradează şi moare, atunci vom putea să inversăm acest lucru.

Aceasta este înţelepciunea. Când ne referim aici la înţelepciune, ne referim de fapt la înţelegerea realităţii şi înţelegerea corectă a cauzei şi a efectului.

Cu toţii credem că înţelegem ce cauzează una sau alta, dar faptul că îmbătrânim şi murim dovedeşte că nu înţelegem nicidecum aceste lucruri. Buddha a spus că fiecare dintre noi trăieşte permanent dintr-o greşeală fatală, de care nu suntem conştienţi.

Deci al treilea aspect este legat de înţelegerea cauzei şi a efectului. Iar cine va progresa pe drumul spiritual, înţelegerea lui se va aprofunda. Ceea ce este extraordinar în aceste studii, este faptul că ele sunt explicite, elaborate în cele mai mici detalii şi logice, lucru care permite dobândirea acestor cunoașteri şi a ajunge la experienţe mistice.

Acestea sunt cele ”trei căi”. Sfatul nostru este ca atunci când auziţi despre un drum spiritual, să-l verificaţi, pentru că timpul vostru este scurt şi nici nu veţi putea verifica orice drum spiritual pe care profesorii vi-l recomandă. De aceea, înainte de a vă investi timpul şi energiile voastre, verificaţi dacă cele trei aspecte despre care am vorbit sunt incluse în calea pe care o alegeţi.

Tong Len este o practică de dezvoltare a compasiunii. Noi susţinem că aceasta este nu numai un aspect vital pe calea spre iluminare dar şi de mare importanță în viața noastră.

Cel mai înalt nivel de compasiune se numeşte în limba sanscrită Bodhicitta.

Bodhicitta

Bodhi – iluminare
Citta   – minte

Traducerea cuvânt cu cuvânt ar fi minte iluminată, dar nu acesta este sensul.

Adevăratul sens este mintea ce aspiră la iluminare.

Bodhicitta este nivelul cel mai înalt al compasiunii care conduce la iluminare.

Cel care a ajuns la acest nivel va fi însoţit de un puternic sentiment de aversiune faţă de suferinţa lui şi a celorlalţi. Mai mult de atât, îi percepe pe toţi ceilalţi ca fiind foarte apropiaţi de el datorită importanţei ieşirii lor din suferinţă.

Aşa cum eu nu vreau să sufăr, nici ei nu îşi doresc să sufere. De aceea ei sunt exact ca si mine. O astfel de persoană se întreabă: cum pot eu sa ajut o lume întreagă care suferă?

Cu toţii simţim adânc în sufletul nostru această dorinţă de a ajuta, dar încă de la vârstă fragedă am fost descurajaţi de întrebarea: cum pot eu să rezolv problemele foamei şi a războiului din întreaga lume?  De aceea am continuat să ne mulţumim de a ne îngriji numai pe noi înşine.

Bodhisattva, cel care are bodhichitta, inversează procesul. El îşi va spune: “Eu nu numai că voi aspira ca toţi ceilalţi să nu mai sufere ci voi învăţa tot ceea ce este necesar şi voi face ceea ce este nevoie, chiar dacă îmi va fi greu şi nimeni nu mă va sprijini, şi mai mult, chiar şi dacă toată lumea va râde de mine.”

Compasiunea lui este atât de mare, încât va depune toate eforturile ca să ajungă la starea de iluminare ca să poată să ajute cu adevărat toate fiinţele.

Deseori întâlnim oameni buni care ajută pe ceilalţi, lucru care este cu adevărat de apreciat şi absolut necesar. Bineînţeles că este esenţial de a face acte de caritate. Dar nu aceasta este bodhicitta. Este o mare diferenţă între compasiune, adică dorinţa de a ajuta la cel mai înalt nivel şi bodhicitta.

Bodhicitta este compasiunea şi iubirea ajunse la stadii atât de înalte, pe care noi nu le cunoaştem.

Cel care are bodhicitta:

–  nu numai că-i hrăneşte pe alţii
–  îi protejează pe toţi ceilalţi
– îi consolează şi în acelaşi timp practică înţelepciunea pentru a înţelege de       unde vin toate aceste lucruri, toate formele de suferință.

Această îmbinare între compasiune şi înţelepciune, îi va dezvolta abilităţi extraordi- nare de a fi în serviciul celorlalţi şi nu se va opri până când nu va fi capabil să-i ajute pe ceilalţi. El nu se va clinti din calea lui. Acesta este un nivel de angajament imens faţă de toate fiinţele.

Cel care a ajuns la bodhicitta va spune: “Nu ştiu deocamdată cum să-i ajut pe ceilalţi, dar voi merge să învăţ cum să fac acest lucru”. El nu se va opri şi nu va lăsa în urmă nici o fiinţă. Iar pentru a face acest lucru, va trebui să-şi dezvolte atotcunoaşterea, să înţeleagă de ce toţi suferă, ce suferinţe au şi de ce au nevoie.

El va trebui să-şi dezvolte compasiunea la cote maximale, înţelepciunea la cote maximale, capacitatea de a învăţa la cote maximale, iubirea la cote maximale – adică a fi un Buddha.

Această persoană va spune: „Trebuie să ajung la iluminare, pentru că dacă nu voi ajunge acolo, toate fiinţele vor continua să sufere iar eu nu ştiu cum să le ajut.”