ACI 2 – Diamantele Iluminării – Lecția 7a

Cursul 2: Diamantele Iluminării
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7, a

 

Gak ja

Vom începe această lecție cu noțiunea Gak ja.

Gak ja

Gak ja este un concept foarte important în învățătura budistă.

Gak ja = obiectul pe care îl negăm sau îl infirmăm.

Este lucrul sau obiectul pe care îl negăm că există.

Este acel lucru sau obiect care nu există, nu a existat și nu va exista vreodată, dar ne trăim viața ca și cum el ar exista și de aceea suferim. Datorită minții noastre eronate, care greșește în mod constant, ne agățăm de acest lucru în care credem și reacționăm față de el, lucru care nu a existat vreodată și datorită lui suferim.

Atunci când am vorbit despre vacuitatea pixului, nu am pretins că pixul nu există, ci că nu are o existență proprie de sine sau o existență dependentă.

Acest pix este Gak ja? Nu!

Pentru că pixul există, iar Gak ja nu există.

Deci, Gak ja este acel lucru care există de la sine. Un astfel de pix nu există.

Pixul care există de la sine, independent de mine, independent de karma pe care am acumulat-o în urma grijii pe care am avut-o față de alții în trecut, este Gak ja.

Sau altfel spus: Pixul care vine de la sine, independent de proiecția mea, care îmi este impusă de karma pe care am acumulat-o în urma acțiunilor mele trecute față de ceilalți – un astfel de pix este Gak ja.

Nu există așa ceva! Pentru că el este Gak ja. Dar noi așa credem.

– Ce fac comuniștii?

– Împart pixul, jumătate ție și jumătate mie. Și nimeni nu poate scrie, nu-i așa?

– Ce fac capitaliștii?

– Își smulg pixul unii de la alții.

– Atunci cum voi avea un pix?

– Am să dăruiesc un pix! Am să dau un pix și apoi o să am două!

Este nevoie de o înțelegere perfectă a lui Gak ja.

Ceea ce este Gak ja variază de la o școală la alta în budism. Și asta se datorează faptului că școlile budiste au înțelegeri diferite ale vacuității, au înțelegeri diferite ale existenței. Învățătorii noștrii  spun că este nevoie să ajungem la înțelegerea vacuității conform școlii Prasangika Madhyamika – școala Căii de mijloc.

Astăzi nu vom intra în această școală, ci vom merge la Școala Independenților a Căii de mijloc. De ce? Pentru că Abhisamaiya Alamkara, scrisă de Maestrul Asanga, care este cartea după care mergem în acest curs, provine de la școala Independenților numită în sanscrită Svatantrika.

De ce este important să înțelegem toate școlile? Pentru că dacă sărim direct la școala înaltă și vom da explicația lor, există pericolul să nu o înțelegem corect. Pentru că fiecare dintre noi are tendința de a gândi într-un mod care nu este perfect. De aceea trebuie să studiem toate aceste școli imperfecte, ca să putem recunoaște greșelile de gândire pe care le facem. Deci acest lucru este foarte important.

Este foarte important să înțelegem ce este Gak ja, pentru că dacă nu facem asta, nu vom putea să eliminăm niciodată greșeala. Gak ja este lucrul care nu există, dar care credem că există și ne provoacă toată suferința.

Maestrul Shantideva, în versetul 141 din capitolul 9 al cărții „Ghidul de viață al unui Bodhisattva”, spune:

Până nu găsești lucrul despre care crezi că există,
Niciodată nu vei înțelege că el cu adevărat nu există.

Elefantul roz cu două capete

Dacă spunem: Există vreun elefant roz cu două capete care aleargă prin cameră chiar acum?

Pentru asta, ar trebui mai întâi să vedem cu ochii minții un elefant roz cu două capete alergând acum prin cameră, apoi ne uităm prin cameră și spunem: Nu, nu există! Dar dacă nu știm despre ce vorbim, de unde știm dacă există sau nu?

Mai întâi trebuie să identificăm greșeala, astfel încât să o putem infirma mai târziu în meditație. Acest lucru este un pas esențial în înțelegerea vacuității.

Înainte de a putea înțelege vacuitatea pixului, mai întâi trebuie să mă văd cum percep în mod greșit pixul, că el vine de la sine într-un mod care este independent de mine. Înainte de a mă vedea că fac asta, nu voi putea niciodată să trag concluzia că nu există așa ceva. La fel ca exemplul elefantului roz care aleargă prin cameră chiar acum: mai întâi trebuie să-l văd cu ochii minții, apoi să-l caut și să văd că nu există.

Pentru oricine care ajunge la aceste conștientizări și la aceste meditații este o mare binecuvântare. Faptul că auzim aceste lucruri, că suntem interesați de ele, că reflectăm și medităm asupra lor, este binecuvântarea nenumăratelor vieții în care ne-am manifestat altruismul.

Toate discuțiile despre logica budistă, din această lecție și din următoarele două, sunt cele care ne vor duce la perceperea directă a vacuității. De aceea este o mare binecuvântare să auzim aceste învățături.

 

Cele două adevăruri sau cele două realități

Cele două adevăruri în limba tibetană:

Denpa nyi

Denpa              = adevăr sau realitate,
Nyi                     = doi.

Denpa nyi       = cele două adevăruri.

 Care sunt cele două adevăruri?

• Adevărul convențional sau relativ. Adevărului convențional i se mai spune și „adevărul fals” sau „adevărul înșelător”.

Kundzob denpa

• Adevărul suprem sau ultim.

Dundam denpa

Deci, Kunzob denpa este adevărul fals, convențional, relativ sau  mai putem spune realitatea falsă, convențională, relativă.

Realitatea falsă sau convențională există? Da, există! Pixul există? – Sigur că există! Oare pixul există în modul suprem? – Nu!

Deci, adevărul sau realitatea falsă, este fals, dar asta nu înseamnă că nu există. Ea există și funcționează. Pixul funcționează.

De ce se numește adevăr fals? Pentru că el nu este așa cum pare că este. Pentru că ceea ce apare nu este cu adevărat ceea ce este.

Adevărul este fals doar în sensul că lucrurile nu apar în conformitate cu caracterul lor ultim. Dar ele apar și funcționează.

Realitatea ultimă sau supremă înseamnă aici că nu există un pix care să existe de la sine.

Deci, ce există și ce nu există?

Hai să vorbim despre ce există și ce nu există. Există un pix care funcționează convențional. Există Gabriela care vă spune că vine la cinci. Deci există așa ceva!

Care Gabriela nu există? Cea care va veni de la sine la ora cinci. Gabriela care are proprietatea de a fi punctuală sau să întârzie, ea de la sine. Așa ceva nu există. Nu există un pix care să vină de la sine, independent de karma care îmi impune să-l proiectez.

Atunci în ce adevăr se află Gak ja? El nu se află nici în realitatea falsă și nici în cea ultimă. Pentru că ce este Gak ja? Este pixul care are o existență proprie de sine. Iar așa ceva nu există.

Și aici este aspectul minții mele de a se atașa. Pentru ca un Gak ja să existe, va trebui să existe o minte care să creadă în existența proprie de sine a acestui pix.

Și aici este problema.

• • • Există ceva care apare în fața mea. La nivel convențional, este aici un pix. Acesta este obiectul care apare în realitatea convențională sau falsă – și acest pix există.
    • Ceea ce nu există este pixul care cred că a venit dintr-o fabrică. Așa ceva nu există. Așa ceva îmi va cauza probleme. Asta mă va face să fiu comunist, sau capitalist, și voi merge la război pentru pixuri, pentru că nu am destule pentru oamenii mei. Un astfel de pix nu există.

Dacă Gak ja ar exista, ar trebui să existe într-un mod care este contrar existenței convenționale a lucrurilor.

De ce? – Pentru că spunem că realitatea convențională există, dar despre Gak ja spunem că nu există! Deci, dacă ar fi existat un astfel de Gak ja, atunci el nu ar putea fi în conformitate cu realitatea convențională. Corect?! Pentru că ea există. Deci, dacă Gak ja ar exista, ar trebui să existe într-un mod care să contrazică realitatea convențională, falsă.

Scopul studierii acestor observații este să începem să discernem ce există și ce nu există și pentru ce ne războim. Ieșim la război pentru un Gak ja care nu există. Și aceasta este tragedia noastră, aceasta este greșeala pe care o face mintea noastră. Aceasta este eroarea despre care vorbește Patanjali și despre care vorbește Buddha, Nagarjuna și fiecare mare Lama. Atașamentul de Gak ja este ceea ce ne distruge.

 

Gak ja și afecțiunile mentale

Nu este nicio problemă să spunem: „Dă-mi un pix, trebuie să scriu ceva”. Când spunem „Hai să ne întâlnim la cinci,” înțeleg că Gabriela vine la cinci și eu vin la cinci în locul de întâlnire. Aceasta este realitatea convențională care funcționează, dar nu ultimă – nu existăm în sens ultim și nu asta este problema.

Unde este problema? Atunci când Gabriela nu vine la timp și încep să mă gândesc: “ea întârzie mereu; nu mai stabilesc nicio întâlnire cu ea; voi avertiza și pe alții că nu este punctuală”. Când fac așa ceva, de fiecare dată îmi va apărea o afecțiune mentală. Fiecare afecțiune mentală are de-a face cu Gak ja, cu acel lucru care nu există.

De aceea Gak ja ne blochează, Gak ja ne face să suferim și ne-a făcut să suferim nenumărate vieți. De aceea este atât de important să-l identificăm.

De unde vin rachetele Hezbollah -ului?

Rachetele Hezbollah-lui există și funcționează, dar ele nu au existență proprie de sine. Dar pentru că noi credem că vin de la sine, vom merge să lichidăm Hezbollah-ul. Ei vor crede că eu exist de la sine și că am venit să-i elimin, iar ei vor veni din nou să mă atace. Vor veni alții să se lupte cu mine pentru că am semănat semințele războiului.

Ei vin să mă atace acum pentru că îmi rodesc semințele agresivității pe care le-am plantat în trecut, când i-am atacat eu pe alții, iar dacă îi atac din nou, atunci am semănat din nou semințe. Garantat, vor veni alții să mă atace din nou.

Gandhi a înțeles aceste lucruri. Gandhi, la începutul carierei sale, se afla în Africa de Sud. Britanicii din Africa de Sud îi discriminau pe negrii și pe indienii. Indienii, în semn de protest, și-au aruncat legitimațiile în foc pentru că pe ele scria „cetățean de tip B”. Polițiștii cu bastoanele în mână, îi amenințau: „Cine își va arunca cartea de identitate în foc, îi vom rupe oasele”. Gandhi se duce și își aruncă cartea de identitate în foc, iar polițiștii îl bat rău. El înțelege cum se întâmplă acest lucru și înțelege că acum seamănă noi semințe. Este nevoie de mult curaj.

Dacă avem și înțelepciune, putem neutraliza aceste semințe înainte de a da rod. De aceea suntem aici. Vrem să eliminăm rachetele chiar înainte ca acestea să fie îndreptate spre noi. Nu avem nevoie de o armată de apărare pentru că nu va mai fi nimeni să ne atace.

 

Semințele păcii

Și este nevoie de curaj. Cât i-a luat lui Gandhi să-i alunge pe britanici? Cincizeci de ani ?! Este nevoie de multă muncă deoarece semințele vechi vor continua să rodească.

Asta înseamnă, de exemplu: „Voi merge unilateral și voi avea grijă de refugiați pentru că ei suferă”. Asta înseamnă că eu, din înțelepciune, plantez semințele opuse.

China, de exemplu, câștigă din ce în ce mai multă putere și se întărește economic, și, într-o zi, ea va fi suficient de puternică pentru a amenința Statele Unite, iar echilibrul de putere se va schimba. Într-o zi poate izbucni un război rece între cele două state.

Deci, ce ar trebui să facă America, dacă are minte? Ea ar trebui să-i sprijine pe chinezi acum! Nu să caute modalități de a-i slăbi pe chinezi, ci să caute de a coopera cu ei. Nu să meargă împotriva acestora, ci să meargă împreună cu ei.

Vrem să fie bine poporului libanez, și vrem să fie bine poporului israelian. De aceea trebuie să avem grijă de oameni și să nu le distrugem casele.

Dacă le vom distruge casele, fiii lor vor veni să ne nimicească fiii și casele noastre.

Fiecare copil care și-a văzut propria casă distrusă de o bombă israeliană va crește și va deveni un dușman al Israelului. Noi ne creăm dușmani. Toate acestea iau timp. Karma are nevoie întotdeauna de timp pentru a se maturiza.

Ce face Dalai Lama? El nu are de gând să-i atace pe chinezi, cu toate că poporul tibetan suferă. Dalai Lama este un exemplu de lider care înțelege karma și vacuitatea. El nu plantează semințele suferinței pentru că înțelege cum funcționează karma.

Și cum se va termina ostilitatea chineză față de tibetani? În zilele noastre există din ce în ce mai mulți budiști în China. Din ce în ce mai mult budismul intră în China, iar chinezii încep să înțeleagă. Așa se va întâmpla.

 

Dușmani și prieteni

Oamenii spun, în general: „Cum adică să-l servesc pe cel care m-a rănit cel mai mult? El nu merită asta”.

Noi vom spune: „Tocmai pe cel care m-a rănit cel mai tare îl voi servi mai mult”. De ce? Din mai multe motive. Maestrul Shantideva spunea așa:

– Pentru ca cineva să vină să mă rănească,

– Ar fi trebuit să rănesc pe cineva, poate nu pe el, ci poate pe altcineva în trecut.

– Am plantat semințele vătămării.

– Acum această persoană vine și mă rănește. Prin ea îmi rodește karma. Prin ea îmi

elimin karma vătămării.

– Dar prin faptul că acum m-a rănit, el și-a acumulat karma negativă.

– Și-a sacrificat viața pentru mine.

– Iar acum trebuie să-l ajut.

Pe dușmanii noștri trebuie să mergem și să-i ajutăm. Numai așa vom pune capăt războiului.

 

Ce este de preferat:  reconciliere sau agresivitate?

Întrebare: „Să lăsăm rachetele din Gaza să cadă peste noi?”

Toate aceste alegeri, de a fi conciliant sau agresiv, nu au funcționat? Am încercat și pe una și pe alta.

Am încercat conferințe de pace și am încercat să atacăm, să ripostăm. Și cu toate acestea suntem în continuare înconjurați de dușmani.

S-au ținut conferințe de pace la Oslo, la Camp David, au fost strângeri de mână. Nimic nu a mers! De ce? Pentru că ele nu funcționează de la sine.

Ceea ce funcționează este de a planta semințele păcii. De a elimina agresivitatea din noi. Numai asta funcționează.

Răspunsul la întrebarea: „A ataca sau conferința de pace”, este că ambele nu funcționează.

 

Ce ne va conduce la acțiunea corectă?

Până nu vom avea înțelegerea și nu vom fi convinși de ea, vom fi tentați de “soluțiile” ușoare care nu sunt soluții, și care nu funcționează.

Ce ne va convinge? Prin a vedea lucrurile prin experiența noastră personală. Cum facem asta? Va trebui să învățăm să medităm pentru ca noi înșine să putem percepe adevărul suprem – Dundan Dempa. Să vedem că nu există pix care să vină din magazin.

Dacă nu i-am ajutat pe alții în trecut, oricâte pixuri vor fi în magazin, atunci când voi avea nevoie să scriu, nu va funcționa pentru mine, sau nu am pix când am nevoie să scriu ceva urgent.

Nu există un pix care să vină de la sine. Pixul vine și funcționează ca instrument de scris, atunci când am nevoie să scriu, numai dacă i-am ajutat pe alții să-și îndeplinească nevoile. În caz contrar, nu voi avea sămânța care să proiecteze pixul atunci când am eu nevoie. Deci, oricât de mulți bani am în buzunar, atunci când vreau să-mi cumpăr un pix, se întâmplă ca magazinul să fie închis.

Cum se pune capăt unui război? Buddha ne spune:

• Trebuie să percepem înțelepciunea vacuității sau înțelepciunea lipsei de sine.
• Această înțelepciune trebuie să se bazeze pe ambele antrenamente:

– A păstra moralitatea și etica într-o manieră strictă, a ține carnețelul, a lua jurămintele și a le păstra.

– A învăța să medităm și să atingem niveluri de concentrare meditativă.

Cu ajutorul acestor două antrenamente ne vom îndrepta în meditație atenția spre vacuitate, spre lipsa de sine, vom percepe vacuitatea și apoi vom practica asta. Ne obișnuim „cu ceea ce am analizat individual”. Și asta este tot.

Dacă vom face toate acestea, nu va mai exista violență în lumea noastră. Așa ne-a spus Buddha, Patanjali, Yogi Swatmarama, Nagarjuna, Dalai Lama, Je Tsongkhapa, Ken Rinpoche. Fiecare Lama, și fiecare profet care a înțeles aceste lucruri, ne spune același lucru. Aceasta este singura cale.

 

Cum se plantează violența

Întrebare: Cu toate că facem bine, avem gânduri bune și suntem șocați când cineva rănește pe cineva, din acest studiu nu reiese că suntem cu toți oameni violenți?

Răspunsul este că încă mai avem semințele violenței, a agresivității. De unde știm asta? – Cineva a trântit ușa. Și spunem: „Ce comportament este ăsta”? Este suficient pentru a aprinde un război. Este o sămânță de agresivitate. Karma se intensifică. Am avut un gând de agresiune împotriva cuiva – karma se intensifică. Dacă n-am făcut nimic cu el, nu l-am observat, nu am scris în carnețel, n-am purificat, chestia asta ne poate aduce război. Nu imediat. Îi dăm timp de incubație.

Deci, toate aceste momente trebuie eliminate. Și câte astfel de momente avem? – Tot timpul!

 

Meditație: conversație cu mintea

Așezați-vă confortabil. Fiți atenți ca spatele să fie drept; Umerii echilibrați; Bărbia să nu fie nici prea coborâtă, nici prea ridicată; Fața relaxată; Mâinile sunt așezate în poală; Ochii închiși sau semideschiși. Dacă îi țineți semideschiși, privirea să nu fie focusată pe ceva.

Concentrați-vă acum pe respirație. Încercați să fiți un mic observator care stă la baza nărilor și simțiți senzațiile de trecere a aerului care intră și iese. Și dacă sunteți neliniștiți, încercați să vă calmați.

Și acum, în mintea voastră, întoarceți-vă înapoi în timp, la ultima dată când v-ați supărat pe cineva sau pe ceva. Încercați să derulați în mintea voastră scena care s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat acolo? Cum ați reacționat?

Gândiți-vă la obiectul și cauza pentru care v-ați supărat.

Și acum gândiți-vă la ce s-a întâmplat din punct de vedere al Dharmei. Conform concepției asupra lumii pe care tocmai am descris-o, ce s-a întâmplat cu adevărat acolo? Încercați să vedeți că obiectul sau evenimentul pe care v-ați enervat nu este altceva decât manifestarea karmei voastre anterioare, pe care ați plantat-o făcând ceva asemănător în trecut.

Puteți vedea acum că, în momentul în care v-ați supărat, nu ați crezut în concepția Dharmică, pentru că altfel nu v-ați fi supărat, nu este așa? Acest lucru înseamnă că, în momentul în care v-ați supărat, indiferent cât de mult ați învățat Dharma, îndoiala în corectitudinea concepției Dharmice și-a jucat rolul. Datorită lipsei de convingere în concepția Dharmei – v-ați supărat.

Acum ne întâlnim îndoielile față în față. Și acest lucru este foarte important pentru că asta ne permite să le depășim.

Puneți-vă din nou exact în momentul  în care v-ați supărat. Și intenționat puneți-vă în starea de îndoială față de concepția Dharmei. Uitați-vă, în mintea voastră, ce s-a întâmplat în culisele scenei. Și pentru că totul s-a petrecut atât de repede, cu toate că ați auzit aceste explicații, în mintea voastră le-ați anulat și v-ați enervat.

Și acum, încercați să dezbateți cu această minte care pune la îndoială punctul de vedere al Dharmei – care spune că a fost rodirea karmei voastre, pe care ați acumulat-o atunci când ați făcut ceva similar în trecut. Încercați să convingeți această minte, care pune la îndoială, că nu are dreptate. Explicați acestei minți îndoielnice de ce greșește. Și dați voie minții să vă răspundă.

Puteți face acest lucru, de exemplu, prin a găsi trei cauze de ce obiectul care v-a enervat există de la sine și apoi găsiți trei cauze de ce el nu există de la sine.

Puteți deschide ochii.

 

Rescrierea istoriei

Lama Dvora Hla spunea: „Am găsit că această meditație este minunată pentru că mă duce direct spre viața mea, la ceea ce se întâmplă exact în viața mea și mă face să înțeleg cum greșesc. Meditația mă face să mă întâlnesc cu mintea mea greșită, în situații concrete din viața mea. Și acum, în mintea mea pot schimba scenariul, adică să mă întorc la prima clipă în care am început să mă supăr și să vin acolo cu concepția corectă, cea care înțelege karma și vacuitatea. Apoi, în ochii minții mele, pot schimba istoria, o pot rescrie. Acum voi reacționa din această înțelegere. Ce voi face? Voi începe să identific eroarea, să o elimin, să mă educ și să am reacții care funcționează. Meditația are puterea ei. Practicând, ne vom obișnui mintea cu o altă reacție. Și asta este un lucru minunat. Ne întâlnim față în față cu îndoiala noastră.

În caz contrar, dacă nu medităm, îndoiala va prelua controlul. Îndoiala față de concepția Dharmei ne stăpânește, datorită faptului că suntem stăpâniți de concepția noastră obișnuită asupra lumii care este greșită și care ne face să suferim tot timpul. Și asta se întâmplă foarte repede. Dar în meditație ne putem pregăti și apoi, treptat, comportamentul nostru va începe să se schimbe”.