Eu şi celălalt
Capitolul despre meditație
din „Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”
al maestrului Shantideva
Inspirat după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 4
Meditația: Fapta pură și impură
Așezați-vă comod și închideți ochii.
Vom începe prin a ne concentra pe respirație pentru a deveni prezenți aici și acum.
În mintea voastră treceți în revistă această zi care a trecut.
Și încercați să vă aduceți aminte de câte ori ați fost determinați de prețuirea de sine să faceți sau să spuneți lucruri.
Încercați să vă imaginați cum s-a încheiat evenimentul. Și asta ar trebui să fie ceva ce s-a întâmplat astăzi. După ce ați făcut ce ați făcut sau ați spus ceea ce ați spus, conectați-vă la starea care v-a rămas. Încercați să vedeți cu ce sentiment ați rămas, după ce fapta s-a terminat. Se prea poate că nu v-ați gândit prea mult la asta și deja ați trecut la următorul lucru, dar acum încercați pe cât puteți să vă conectați din nou la acel sentiment.
Cum s-a simțit în corp? Ce gând a urmat? Ce sentiment a urmat?
Încercați să vă relaționați la starea de după faptă, care vine și-a avut originea în prețuirea de sine.
Și acum, încercați să vă aduceți aminte de ceva ce ați făcut sau ați spus cuiva astăzi, cu gândul de a-l ajuta, de a-i face un bine sau a-l binecuvânta. Și acesta a fost motivul principal al acțiunii voastre.
Și dacă vă aduceți aminte de câteva astfel de situații, fixați-vă pe ele. Nu prea multe, două sau trei.
În pasul următor, după ce v-ați amintit detaliile situației, încercați să vă conectați la sentimentul care a rămas după aceea.
Cu ce sentiment ați rămas?
Cu ce energie ați rămas? Fizică, mentală.
Vedeți dacă puteți face diferența dintre sentimentul de după prima faptă, care a fost determinată de prețuirea de sine, și sentimentul fizic și mental de după a doua faptă, determinată de concentrarea pe ceilalți și de dorința de a-i ajuta. Vedeți dacă puteți observa diferențele, chiar și cele subtile.
Reveniți acum asupra celui de-al doilea act, actul care a fost condus de dorința de a ajuta. Amintiți-vă din nou, pe cât puteți, în cele mai mici detalii, ce ați făcut sau spus.
Vedeți dacă ați făcut asta în mod perfect. Ați observat cele mai subtile niveluri de a-i ajuta pe ceilalți în mod desăvârșit, așa cum ați dori ca ei să vă trateze pe voi, sau ați lăsat acolo ceva care nu a fost făcut?
Cât de completă a fost munca voastră? Sau nu a fost completă?
Aceasta este doar un exercițiu de observare. Nu este un exercițiu de judecată.
Acum faceți un exercițiu imaginar. Simulați pentru o clipă, pe cât puteți, că linia dintre voi și cel față de care ați acționat a fost ștearsă. Sau există acum un cerc mai mare care vă include pe amândoi. Asta înseamnă că ați îndepărtat linia pentru a-l include și pe el.
Imaginați-vă că repetați actul, dar acum îl percepeți într-un mod în care nu mai este separat de voi. Și vedeți dacă există o diferență în ceea ce faceți sau spuneți.
Fiți mai atenți la detaliile pe care nu le-ați luat în seamă mai înainte.
Și acum vedeți-vă desăvârșind aceeași faptă, față de acea parte a voastră care apare în afara voastră.
Uitați-vă la cum vă simți.
Ce se întâmplă acum în corpul și în mintea voastră și cu sentimentul pe care îl aveți, când actul a fost făcut în acest fel?
Puteți deschide încet ochii.
Rolul acestei meditații este să gustați din experiența voastră, dintre karma care este pură și cea impură. Este de a vă da o direcție spre unde puteți ajunge.
Imaginați-vă că într-adevăr puteți muta linia de separare cât mai departe.
Cum va fi? Ce vă va aduce?
Schimbarea de sine cu ceilalți
În versetul 120, maestrul Shantideva ne spune simplu și clar:
Cel ce dorește, pe sine și pe alții
Să-i aducă rapid spre fericire,
Trebuie să practice schimbarea de sine cu alții,
Și să pună în practică cea mai înaltă din îndrumările secrete.
Maestrul începe să ne vorbească de schimbarea de sine cu ceilalți.
Vă amintiți cum se numește studiul în tibetană?
Dak shen nyam je
Nyam înseamnă a compara,
Je – a schimba, a înlocui.
Acum el ne duce la următorul nivel de practică. Am terminat deja primul nivel – a ne compara cu ceilalți, și acum suntem gata pentru al doilea.
Oricine vrea să ajungă la fericirea sublimă a lui Buddha, trebuie să învețe această artă de a se schimba cu altul.
Maestrul ne vorbește aici despre îndrumările secrete. El trece repede prin nivelurile de practică:
- De la primul nivel, cel obișnuit în care majoritatea oamenilor trăiesc, ignorându-i pe ceilalți, având grijă doar de ei însăși, ceea ce este un dezastru.
- la al doilea nivel, în care suntem separați de ceilalți dar egali. Mă compar cu ceilalți, dar eu sunt aici și ei acolo.
- și la al treilea nivel, în care cu toții suntem unul. Pentru asta este nevoie de multă analiză, pentru că nu este firesc pentru noi.
Antrenamentul secret
De ce a fost ținută această artă în secret?
a.Oamenii care nu au stat să reflecte profund asupra a „Cine sunt eu?”, sunt atașați puternic de ei înșiși, văd lumea fixă „eu sunt aici și ei acolo”. Ei nu s-au adâncit niciodată în astfel de întrebări, care li se pot părea nefirești, false, artificiale și le tratează cu dispreț. Deseori auzim comentarii de genul: „Nu-mi spune că se poate dezvolta compasiunea, că sunt oameni care au venit cu un grad sau altul de compasiune. Este un basm de adormit copii”.
De aceea, oamenii care nu sunt încă pregătiți, care nu au acumulat încă suficientă karmă care să-i ducă în locul unde s-ar putea dezvolta, pot subestima aceste învățături pe care le aud. Deci, în trecut, toată această învățătură, Lo Jong, care se bazează pe ea [=pe karmă] a fost secretă.
Și, principalul motiv pentru care această învățătură sacră care duce oamenii spre iluminare a fost ținută în secret, a fost de a-i proteja pe oameni să acumuleze karma negativă atunci când ar fi disprețuit-o.
b.Există oameni care s-ar putea să nu subestimeze învățătura, dar să-i sperie. Sunt încă foarte cufundați în ei înșiși și o astfel de învățătură îi poate speria, îi poate descuraja.
c.Și un alt motiv pentru care învățătura a fost ținută secret, este pentru că ea are mult mai multă putere dacă nu vorbim prea mult despre asta. Toată această practică de a mă compara și de a mă înlocui cu ceilalți, cu cât vom vorbi mai puțin despre ea, cu atât este mai puternică. Practica ar trebui făcută în secret sau în anonimat. Pentru că atunci când începem să vorbim, ne întărim ego-ul.
De ce învățătura nu este secretă acum?
Pentru că am făcut destule binefaceri în lume pentru a primi acest studiu.
Până acum învățătura a fost secretă și acum nu mai este. Această învățătură și cele mai secrete Tantra chiar dacă nimeni nu le declară secrete, se vor păstra secrete față de cei care nu sunt pregătiți pentru ele.
Chiar dacă vă voi oferi o prelegere detaliată a acesteia – în cazul în care nu sunteți pregătiți pentru asta, veți merge acasă și nu veți face nimic cu ea. Și atunci învățătura se va păstra secretă față de voi. Nu este un studiu tantric, dar în Tantra budistă nu veți reuși cu adevărat fără acesta. Puteți face o mulțime de lucruri dar ele nu vor da roade și în acest fel tantra va rămâne secretă față de voi, cu toate că vi s-a dezvăluit secretul ei.
Daunele prețuirii de sine
Maestrul vrea acum să ne stârnească dorința de a practica „schimbarea de sine cu ceilalți”. Așa că începe să enumere daunele prețuirii de sine.
- Corpul nostru este o sursă de teroare
Versetul 121:
Chiar și cel mai mic pericol va stârni frică
În corpul de care ești atât de atașat!
El este o sursă de atâta groază,
De ce nu-l urăști, ca pe un dușman terifiant?
Maestrul ne spune: „Acest trup pe care îl avem este o sursă de teroare, ne provoacă multă suferință”.
Dacă merg pe drum și văd ceva care mi se pare un șarpe veninos, mi-e frică. De ce mi-e frică când văd un șarpe veninos? Pentru că îmi va răni corpul, nu? Deci acest corp devine brusc o sursă de frică. Atașamentul de mine însămi îmi produce frica. Șarpele, în sine, nu este înfricoșător. Dacă nu aș fi îngrijorat pentru acest corp, nu mi-ar fi frică.
Maestrul ne descrie corpul fizic ca fiind o sursă de teroare și, prin urmare, atașamentul față de el este un lucru negativ. Și putem da multe exemple în acest sens. De fiecare dată când ne este frică de un dușman exterior, de bătăi, de boli – acest lucru se întâmplă din cauza faptului că suntem puternic atașați de corp, de faptul că ne identificăm cu el. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte, Maestrul spune: „Dacă toate acestea se întâmplă, atunci acest corp este dușmanul tău. El îți provoacă toată această frică și groază pentru că ești atașat de el, deci este dușmanul tău. Nu ai nevoie de un dușman exterior”.
Dar acesta este doar un aspect al corpului nostru. Cine intră în practica înaltă, se va folosi de corp pentru a ajunge la iluminare și va privi corpul într-un mod complet diferit. Nu va mai fi atașat de el, ci corpul va deveni un instrument de practică. Practicantul nu se va mai identifica cu corpul, ci îl va percepe ca un mijloc către ceva mult mai sublim. Și asta este altceva.
- Pentru a satisface nevoile corpului, facem rău altora.
Versetul 122:
Din dorința de a potoli bolile acestui trup,
Foamea, setea și altele,
Pândim la drumul mare,
Și ucidem păsări, pești și căprioare.
Avem grijă de corpul nostru. Ne îngrijim să-l hrănim și să-i satisfacem setea și așa mai departe.
Din cauza atașamentului de sine, spunem: „Ca să trăiesc, trebuie să ucid această vietate”. Ce se va întâmpla? Îmi va provoca moartea. Este karma care îmi aduce bolile și moartea. Deci, în acest sens, corpul este un dușman. El este impur, pentru că provine din karma impură și, pentru a-l menține, sunt obligat să continui să fac karma impură.
Și vegetarienii fac același lucru. Poate că ei se simt mai puri decât alții, dar și ei fac același lucru.
Când salata verde este recoltată, vietățile care trăiesc din salată își pierd mijloacele de existență, nu-i așa? Orezul este supus la tot felul de operații tehnice, pentru a fi curățat de viermi. Chiar și vegetarienii, prin însuși faptul că trăiesc, provoacă uciderea insectelor. Și când mergem cu mașina pe drum, putem călca furnici sau provocăm moartea insectelor care se ciocnesc de parbriz.
Deci, acest corp provine din karma impură și provoacă suferință, provoacă vătămarea vieții, uciderea. Deci ce vom face? Vom opri această karmă. Vom activa karma care să ne scoată rapid din această situație, care este mai puternică decât karma uciderii furnicilor și insectelor.
Trebuie să găsim o modalitate de a ajunge cât mai repede posibil la cea mai puternică practică pentru a ieși din suferință și să depășim povara grea care o ducem. Am venit cu un corp și ca el să trăiască trebuie să facem karma negativă.
Doar că folosesc mașina, chiar dacă nicio insectă nu s-a lovit de parbriz, ea scoate gaze de eșapament dăunătoare pentru mediu și, prin urmare, am rănit totul.
Această existență este impură. Dar există o cale de ieșire și trebuie să o găsim.
Toate acestea vin datorită atașamentului de sine. El determină prețuirea de sine și un comportament care rănește, pentru că eu sunt aici și ceilalți dincolo.
- Pentru nevoile noastre suntem dispuși să ucidem, chiar și pe părinți.
Versetul 123:
Unii sunt dispuși ca pe tatăl și mama, să-i omoare
Pentru a obține câștiguri și onoare,
Chiar și de la cele Trei Diamante să fure,
Și în cel mai adânc infern vor arde.
Iată-l că Maestrul devine radical. Unii oameni râvnesc banii și proprietățile pe care le au părinții lor, sunt dispuși să-și omoare chiar și părinții. În budism, această faptă este una dintre cele mai odioase infracțiuni care se poate comite. Mult mai mult decât o crimă. Conform Abhidharmei Kosha, oricine își omoară părinții, va cădea în infern imediat în viața următoare. Este aproape imposibil să scăpăm de asta, cu excepția cazului în care intrăm în practica tantrică foarte avansată și o purificăm.
- Chiar și a fura de la cele Trei Diamante
Cele Trei Diamante simbolizează: Buddha, Dharma, Sangha. A fura de la ele înseamnă a fura lucruri care au fost date în scopuri spirituale, dedicate scopurilor spirituale, donații și așa mai departe. Acestea sunt lucruri care au venit să-i ajute pe alții să iasă din suferință. Deci, există oameni care fură astfel de lucruri din cauza prețuirii lor de sine. Și rezultatul acestui fapt este de a cădea în infern.
Maestrul continuă această idee în versetul 124.
Ce om înțelept ar proteja, și-ar dori
Și venera un astfel de corp?
Cine nu l-ar vedea ca pe un dușman,
Și nu l-ar disprețui?
El spune: „Uită-te la necazurile pe care acest corp ți le face ție și altora. El trezește în tine frica și groaza tot timpul. Îți este frică tot timpul de corpul tău, îți este frică de viața ta. Și prin faptul că vrei să ți-l menții, faci rău altora”.
- Și în același timp, un mare privilegiu
Pe de altă parte, după cum am menționat, existența umană este o karmă extraordinară, deoarece ea este singura care ne poate trece la iluminare.
Deci, am câștigat ceva mixt. Pe de o parte, karma impură care a creat un astfel de corp și, pe de altă parte, multitudinea de binefaceri pe care am acumulat-o, ne-a dat din toate formele impure, această formă care ne permite să ajungem la iluminare.
Calea demonului și a îngerului
Versetul 125 este printre cele mai faimoase versete din acest capitol.
„Dacă îi dau altuia, ce mai îmi rămâne mie?” –
Calea demonului este gândirea egoistă.
„Dacă păstrez pentru mine, atunci ce-ți mai dau ție?” –
Calea îngerului este gândirea altruistă.
Maestrul ne spune: „Vrei să treci în lumea îngerilor? Renunță la gândul care vine din prețuirea de sine”.
Acest lucru nu este normal pentru noi. Puținul pe care-l avem, îl păstrăm pentru noi. Acesta este lucrul firesc pe care îl facem. Ne este teamă că nu ne va rămâne nimic.
El spune: „Știi de ce ai puțin? Pentru că așa te-ai comportat mereu. Dacă vrei să schimbi această situație trebuie să ieși din acea gândire. Exact asta te omoară. Prețuirea de sine, gândul la tine însuți. „Dacă ai puțin, ce trebuie să faci? Începe să dai. Asta te va scoate din această situație”.
În cartea „Șlefuitorul de diamant”, Geshe Michael descrie acest lucru foarte frumos. El descrie o societate care are probleme. Situația pieței se schimbă și veniturile sunt în scădere, iar directorii spun: „Ce facem acum?” Începeți reducerile, reduceți din bonusuri, începeți să concediați muncitorii, începeți să scurtați săptămâna de lucru – ce va produce asta? O spirală care coboară iute în jos. Rănește moralul angajaților, angajații lucrează și mai puțin si compania se deteriorează.
Ce facem când nu mai sunt bani pentru a plăti angajații? Dacă nu avem din ce plăti, atunci este imposibil să-i plătim.
Dar ceea ce este important să facă conducerea sau dacă aveți o afacere, este de a nu renunța sub nicio formă la bunăstarea angajaților. De a rămâne cu gândirea care vrea să dea tot ce este mai bun salariaților și care caută modalități pentru a-i ajuta. Și poate că ar trebui amânate plățile sau făcute alte lucruri. Esența karmei este gândirea.
Dacă gândirea este „Dacă dau altuia, ce mai îmi rămâne mie?” atunci voi înceta să le mai dau. Și acest lucru va ucide compania. Oricine lucrează în marile companii, știe că acest ciclu se întâmplă.
Trebuie să fie menținută prețuirea celorlalți și să ne gândim: „Ce putem face noi ca societate pentru a fi bine celorlalți”.
Și asta nu are nimic de-a face de cât numerar are compania. Și atunci când angajații vor simți că direcțiunea este alături de ei, vor face tot posibilul și vor contribui la efortul pe care îl face compania de reabilitate. Dacă ei simt că direcțiunea îi restricționează și nu-i pasă de ei, ci îi pasă doar de ea – compania este pierdută. Aceasta este karma și despre asta vorbește maestrul aici.
Vreau să mă refer puțin la traducerea versetului. În legătură cu îngerul, în tibetană scrie:
Hla yi chu
Chu înseamnă Dharma sau lucru, și
Hla – înger.
Adică, Dharma îngerilor.
Tibetanii au tradus aceste versete din sanscrită, iar în sanscrită Hla este Deva. Se pare că există două versiuni în sanscrită: una în care apare doar Deva și alta în care apare Devarajata.
Rajata înseamnă regat. Deci, regatul îngerilor.
Această versiune nu a trecut în tibetană. Așa că a doua versiune va spune: „te va duce în lumea îngerilor” sau „în regatul îngerilor”.
În următorul verset 126, maestrul rezumă cele spuse:
Dacă de dragul tău, ai rănit pe alții –
Adică, din cauza prețuirii de sine ești gata să-i rănești pe ceilalți pentru beneficiul tău personal.
Vei fi chinuit în infern și altele similare;
Acesta este rezultatul karmic rănirii altora. Te vezi rănind pe alții. Ești martor la faptă. Nu contează dacă mai vede și altcineva fapta ta. Nu contează dacă altul nu consideră fapta ta ca pe o rănire. Dacă în mod intenționat, ai luat ceva de la celălalt sau l-ai rănit în beneficiul tău, ai plantat karma de a te vedea rănit în viitor. Și dacă ai făcut multe astfel de fapte sau și mai rele, te vei vedea în viitor și mai greu rănit și chiar ai putea ajunge în infern.
Dacă te sacrifici pentru alții,
Veți obține bunăstare.
Aceasta este o parafrază a ceea ce a spus maestrul în versetul precedent. Primul este gândirea unui demon care ne va aduce într-un loc de suferință; al doilea este gândirea unui înger care ne va duce în paradis. Aceasta este ceea ce ne spune el în acest verset.
Mecanismul karmic
Ce să fac dacă am nevoie de lucruri? De fiecare dată când consum ceva, dacă este mâncare, dacă este îmbrăcăminte, dacă este o plăcere, de fiecare dată când mă bucur de ceva sau consum ceva, ard karma.
Dacă mi se întâmplă ceva bun în viața mea: mi-a fost foame, am obținut mâncare, am luat mâncare de la altcineva, am consumat-o, nu m-am gândit la alții, nu am împărțit-o altora, m-am gândit numai la mine, mi-a păsat numai de mine – am ars karma.
Datorită karmei bune pe care am acumulat-o în acțiunile mele din trecut, acum am realizat ceea ce mi-am dorit. Am ars karma bună. Odată ce am ars-o, mi-a rămas mai puțină karmă bună. Contul karmic a trecut în partea negativă. Dacă vreau să-mi fie în continuare bine, trebuie să reinvestesc. Trebuie să produc o karmă bună, trebuie să îi includ pe alții în gândirea mea și să fac ceva pentru alții.
Nu este vorba de cât de mult pot realiza pentru mine, ci cât de mult pot realiza pentru tine.
Întrebare: Dacă dau totul acum, atunci nu voi avea ce să dau mai târziu, nu ar trebui să pun ceva de o parte?
Răspuns: Asta este adevărat. Fiecare fermier știe că trebuie să pună deoparte câteva semințe de semănat pentru următorul an. Altfel dacă le consumă pe toate astăzi, nu va mai avea ce să mai semene.
Deci, mai întâi de toate, trebuie să reținem că 99% din fapta de generozitate este intenția noastră. Deci, dacă acum păstrăm o parte, dar nu din prețuire de sine, ci din gândirea de cum să producem în continuare pentru alții, nu este nicio problemă cu asta.
Pe de altă parte, a dărui totul până la capăt este o mare frumusețe. Aceasta acumulează karma foarte puternică. Dacă ajungem la acest nivel în care dăm totul și nu păstrăm nimic pentru noi, karma are o putere extraordinară.
Dacă nu ați ajuns încă la acest nivel, nu faceți ceva dacă regretați sau nu sunteți în stare de a oferi din toată inima. Pentru că aceasta strică karma.
Așa că dăruiți cât puteți astăzi și din toată inima!
Versetul 127:
Dorința ta de măreție te va duce
La umilință, prostie și o viață mizeră;
Dar dacă îți îndrepți acest gând spre altul –
Îți va aduce onoare, înțelepciune și viață sublimă.
De exemplu, Maestrul Shantideva vorbește despre competitivitate. Gândiți-vă de ce are sens. Dorința de măreție va doborî pe altcineva.
De exemplu: cineva mă insultă sau mă discreditează în public. Ce am să fac? Caut să-mi fac dreptate și să arăt celorlalți că el greșește. Îl dobor. Mă văd pe mine cum vorbesc sau mă comport într-un mod în care eu mă ridic și altcineva coboară – care este rezultatul? Voi fi dărâmat din nou. În acest fel mă asigur că mi se va întâmpla iar acest lucru.
De fapt, cauza pentru care vine cineva și mă rănește, mă umilește sau mă insultă este pentru că am făcut asta, altora în trecut.
Karma încercării de a mă ridica peste ceilalți este că voi fi doborât.
Karma de a încerca să mă arăt mai inteligent decât altcineva, mă va duce la prostie. Deci, în acest verset, Maestrul ne descrie karma umilinței.
Uneori vedem animale exploatate de oameni care sunt umilite de oameni. Animale care sunt folosite pentru cărat, pentru piele și carne și așa mai departe. De unde vine această karma îngrozitoare? Ea este acumulată prin aroganță. Prin exploatarea altora. De a ne ridica peste alți și umilindu-i pe alții.
Dar, spune Maestrul, dacă ne îndreptăm acest gând pentru a-l ridica pe celălalt, automat ne va aduce respect.
Iată o aplicație în lumea afacerilor. Dacă vrem să ajungem la o poziție/funcție înaltă în compania în care lucrăm sau să urcăm pe treptele ierarhiei, ce va trebui să facem? Să-i ajutăm pe alții să se ridice. Dacă am sperat să fim promovați într-o funcție anume și i s-a dat altuia, ce ar trebui să facem? Să ne bucurăm de bucuria lui și să-l ajutăm să reușească în noua lui funcție.
Geshe Michael a urcat repede spre vârful companiei în care lucra deoarece a atribuit oamenilor care lucrau sub conducerea lui mai multă autoritate și putere. El a împărtășit tot timpul cunoștințele sale altora.
Acesta este secretul creșterii/ridicării. De a ne preocupa ca ceilalți să crească. Dar, dacă veți avea impresia că ajutându-l să crească, va fi peste voi și [începeți să] încercați să-l împiedicați să crească, vă veți vedea coborând sau ascensiunea voastră va fi înfrânată.
Nu avem de ales decât să-i ajutăm pe ceilalți cât putem de mult, ca și când noi am fi ei, și chiar mai mult. Și asta nu pentru că este moral sau că este frumos – ci pentru că este singurul lucru logic dacă înțelegem karma.
Acest gând de a mă ridica peste alții, va duce la depresie, va duce la prostie. Dacă sunt egocentric, dacă mă îngrijesc permanent numai de mine și să mă ridic numai eu, nu numai că voi fi umilit, dar și inteligența se va pierde. Simțurile se vor diminua. Creativitatea va scădea. Ideile nu vor veni.
Sursa karmică pentru aceste lucruri: pierderea inteligenței, senilitate, pierderea creativității, toate acestea vin din prețuirea de sine, din dorința constantă de a mă ridica în detrimentul altora. Vine din aroganță. Vine din mândrie.
Dimpotrivă, cu cât împărtășim mai mult, cu atât devenim mai creativi. A avea mai multe idei creatoare vine din karma de a împărți cu ceilalți și de a ne concentra pe ceilalți.
Regele roții
Versetul 128:
Dacă te folosești de altul pentru propriul interes –
Vei deveni în viitor un sclav prigonit;
Care este karma de a fi un sclav prigonit? Când îi prigonești pe alții.
Dacă te dedici să-i servești pe alții –
Vei câștiga statutul de conducător cu multă putere!
În tradiția budistă se vorbește despre Chakravatin, regele roții. În mitologia budistă acest rege al lumii, nu este un Buddha, dar este aproape ca un Buddha. Arată aproape ca un Buddha.
După cum știm, Buddha prezintă semne ale divinității. Pe tălpi și în palme sunt semnele roți, are urechi lungi și o protuberanță în creștetul capului și altele. Și Chakravatin are semnele lui Buddha, dar de exemplu, simbolul roții din palme nu se află în centrul lor. Ceea ce îl deosebește de Buddha este faptul că are o putere imensă și că toți locuitorii lumii vin și-i cer să fie regele lor.
Abhidharma-kosha identifică patru clase de Chakravatin; fiecare are o roată forjată dintr-un element diferit (aur, argint, cupru sau fier) care corespunde puterii și mărimii domeniului său. Chakravatin al argintului este și el regele lumii, dar pentru a-și câștiga statutul, trebuie să concureze cu alții și să câștige în alegeri. Trebuie să lupte pentru statutul său. Are o karmă mai puțin bună.
Când karma este și mai puțin bună, atunci el trebuie să lupte cu alții pentru a-și câștiga statutul de conducător.
A deveni Chakravatin este karma de a-i servi pe alții și a devotamentului.
Calea cea scurtă
Dacă suntem încă elevi și nu înțelegem bine vacuitatea – este dificil să acumulăm rapid karma bună și puternică. Este foarte greu. Dar dacă avem un învățător care poate face asta, și dacă îl servim, acesta este cea mai rapidă cale pentru noi de a acumula karma puternică.
Deci, calea de a ajunge rapid în situația de a putea aduce multă binecuvântare altora, este să ne slujim profesorii. Și mai târziu, vom ajunge și noi în poziția în care elevii noștri vor face același lucru pentru noi.
Și ce va face un astfel de învățător dacă l-am întâlni? El va încerca să lucreze asupra ego-ului nostru. Acesta este rolul lui. Nu ne vom simți prea plăcut. Dar dacă înțelegem ce se întâmplă, vom rămâne intenționat în acest loc și îl vom lăsa să lucreze asupra noastră. Numai așa ne va aduce la fericirea supremă.
Toată fericirea și toată suferința
Versetul 129 este cel mai cunoscut din acest capitol.
Jikten dewa ji nye pa
De kun shen de do le jung
Jikten dukngel ji nye pa
De kun rang de do le jung
Jikten dewa ji nye pa ― Toată fericirea care există în lumea întreagă
De kun shen de do le jung ― Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Jikten dukngel ji nye pa ― Și orice suferință care există în lumea întreagă,
De kun rang de do le jung ― Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
Toată fericirea care există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință care există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
Este idea principală a învățăturii noastre.
Copiii și cei virtuoși
Versetul 130 este continuarea celui anterior.
mang du she ta chi shik go
chipa rang gi dun je dang
tupa shen gyi dun dzepa
di nyi kyi ni kyepar to
mang du she ta chi shik go ― Ce este nevoie de atâtea cuvinte?
chipa rang gi dun je dang ― Copiii – lucrează în folosul lor,
tupa shen gyi dun dzepa ― Și cei virtuoși – în folosul altora
di nyi kyi ni kyepar to ― Vino să vezi tu însuți diferența!
Ce nevoie este de atâtea cuvinte?
Copiii – lucrează în folosul lor,
Și cei virtuoși – în folosul altora
Vino să vezi tu însuți diferența!
Cine sunt copii? Cei care nu au perceput direct vacuitatea. Copii sunt cei care nu înțeleg încă cu adevărat și sunt atașați de ei însuși, sunt atașați de iluzie. Sunt ca și copii de doi ani care se joacă cu foarfeca și își provoacă suferința pentru că nu înțeleg.
Așa că maestrul spune: „Ce nevoie este de atâtea cuvinte? Copiii lucrează mereu în folosul lor”.
Cei virtuoși sunt toți Buddha, iar ei lucrează în folosul altora.
Maestrul spune: „Uită-te spre ce duce una și spre duce alta”.
Eliminarea egoismului
Punctul cheie aici este practica. Totul este despre cum să depășim egoismul. Cum să depășim această tendință de a ne îngriji mereu numai de noi.
Această tendința este înnăscută, prețuirea de sine este foarte puternic înrădăcinată în noi. Necesită multă practică pentru a schimba această situație. Este nevoie de multă meditație, de a ne lupta tot timpul cu mintea noastră. Mintea ne împinge mereu spre egoism și de aceea trebuie să ne luptăm tot timpul cu ea.
Cu cât învățăm mai mult aceste lucruri, cu atât vom gusta mai mult din Ro chok – gustul paradisului, de care am încercat să ne conectăm puțin în meditația pe care am făcut-o înainte.
Practica este cea care ne va scoate afară. Practica și învățătura. Să ne observăm pe noi înșine în meditație, de exemplu, și să vedem unde duce una, și unde duce alta.
Și putem ști ce produce prețuirea de sine și fără să citim o mulțime de cărți. Putem merge la casele de bătrâni, la cei foarte în vârstă, care deja sunt dependenți de ceilalți și le este foarte greu, la invalizi.
Puțini sunt cei care au practicat în viața lor generozitatea și au dat atenție altora și așa mai departe. Aceștia vor fi complet diferiți de majoritatea oamenilor care la bătrânețe devin din ce în ce mai interiorizați, mai răi și mai agresivi. Vedem din ce în ce mai multă paranoia la bătrâni. Oamenii care au fost buni înainte, se înrăiesc la bătrânețe. La asta duce mintea egoistă dacă nu facem o practică susținută.
Și putem merge mai departe: dacă cineva devine atât de dificil la bătrânețe, care va fi următorul pas? Unde se va duce după aceea? Este foarte trist. De aceea trebuie să activăm antidotul la egoismul nostru, altfel vom ajunge în locuri foarte nedorite.
Concepția asupra lumii
Ce ne ajută să luptăm? Concepția asupra lumii: de a vedea de unde au venit lucrurile.
Există de fapt doar trei posibilități:
- Una care spune că lucrurile se întâmplă prin pură coincidență.
Totul este întâmplător, atomii s-au întâlnit și iată realitatea mea. A existat un atom care s-a divizat, a devenit doi, apoi patru și apoi șaisprezece – așa că am un copil drăguț acasă, și așa există toți oamenii de aici. E ridicol .
- A doua – bătrânul cu barbă.
În cer se află un bătrân cu barbă, care supraveghează lucrurile și pe unii îi face să sufere de cancer, pe alții de SIDA. Este plin de compasiune și milostiv, dar dintr-un anume motiv există bebeluși care s-au născut cu SIDA.
- Și există o a treia posibilitate – orice are o cauză și există dreptate absolută în lume. Fiecare lucru vine din cauze pe care le-am plantat noi înșine.
Semințele fericirii
Și cu cât ne adâncim și înțelegem mai mult cauzalitatea lucrurilor, cu atât vom planta mai mult cauzele fericirii și din ce în ce mai puțin cauzele suferinței.
Avem nevoie de suferință pentru a începe să învățăm, altfel vom continua treburile zilnice și nu vom ieși niciodată din această roată a suferinței. Vom continua să plantăm cauzele suferinței, iar mintea va continua să sufere, de la o viață la alta Avem nevoie de puterea interioară care să ne împingă să ne oprim și să privim spre ce se duc toate aceste lucruri.
Dacă nu medităm, mintea va continua suferința. Cum știm asta? Mergând și văzând casele de bătrâni. Este un cadou pe care ni-l fac bătrânii pentru a ne arăta unde se duc toate lucrurile dacă nu practicăm.
Maestrul ne spune că singura cale este de a începe să-i slujim pe alții.
Mai târziu, el începe să ne vorbească despre cum să punem în practică. Cum să-i servim?
În primul rând, privim cu ochii.
Când intru în cameră, mă uit unde voi sta, unde îmi va fi mai confortabil. Asta consumă karma.
Dacă calea spre fericire este să începi să acționezi pentru alții, dacă acum înțeleg acest principiu, atunci când voi intra în cameră, mă voi uita ca să le fie bine altora.
Ochii mei îi servesc acum pe ei, nu pe mine
Este un comportament complet diferit toată ziua. Nu mă mai îmbrac ca să arăt bine în ochii mei, ci ca să-i pot servi mai bine pe ceilalți. Voi purta ce va bine pentru ei.
Fiecare respirație a marilor Lama este să ne servească pe noi. Nu se îmbracă din alt motiv, nu mănâncă din alt motiv, nu respiră din alt motiv.
Asta fac Buddha. Asta este cea ce ne spune maestrul Shantideva:
Și cei virtuoși lucrează în folosul altora.
Și asta fac sută la sută din timpul lor. Este ceea ce îi aduce la Ro chok.
Nu doar în viața următoare
Versetul 131 spune:
Și dacă nu îți schimbi propria
Fericire cu suferința altuia
Niciodată nu vei putea atinge iluminarea,
Și fericirea îți va lipsi, chiar și aici, în samsara.
Maestrul ne vorbește despre două lucruri: „Dacă nu faci ceea ce te-am învățat până acum, schimbarea de sine cu ceilalți – nu vei putea atinge niciodată iluminarea.”
Dacă vă aduceți amine, am spus că maestrul Shantideva este un mare logician. El dispută cu adversarul imaginar – mintea noastră. Kachik spune: „Păi, mai lasă-mă în pace, nu vreau să ajung la iluminare, vreau doar să-mi fie bine aici.” Maestrul îi răspunde: „Știi ce, chiar și aici, în această lume, în această viață, dacă nu îți schimbi propria fericire cu suferința altuia – îți va lipsi fericirea.
Nu numai în viața următoare nu vei fi fericit – dar nici aici, în această viață nu vei fi fericit.”
Versetul 132:
Nici scopurile lumii de dincolo, și – (adică scopurile iluminării)
Nici pe cele lumești nu vei putea să le împlinești:
Cei care te servesc – își vor face munca neglijent,
Iar stăpânii pe care îi slujești – nu îți plătesc.
În calitate de om de afaceri – angajații tăi nu își vor face munca corespunzător și cei pentru care tu lucrezi nu vor face plățile la timp. Dacă nu înțelegi acest principiu, nici în această viață – nu vei putea realiza lucrurile pe care ți le dorești.
Slujitorul tuturor ființelor
Sunt aici două sensuri.
Un sens este la nivel obișnuit: dacă nu învăț să mă pun în locul altora, nici scopurile lumești nu le voi putea realiza. De exemplu, dacă am servitori, ei nu vor lucra cum trebuie sau dacă am stăpâni, ei nu mă vor plăti. Acesta este sensul obișnuit.
Comentatorul nostru, Prajankaramati, spune: există și un alt sens mai profund aici, un mesaj mai profund.
- Slujitorii din verset sunt bodhisattva. Ei s-au angajat să-i slujească pe ceilalți. Munca lor este să-i slujească pe ceilalți. Slujitorii sunt neglijenți în munca lor dacă nu îi slujesc pe alții.
- Atunci stăpânii lor… Cine sunt stăpânii acestor bodhisattva? Stăpânii lor sunt toate ființele. Bodhisattva nu își vor primi plata, adică nu vor ajunge într-un loc mai bun.
Acum se uită la Bodhisattva. „Tu ești Bodhisattva, ai spus că acum vei sluji lumea. Dar dacă ești neglijent în munca ta, atunci stăpânul tău, toate ființele, nu vor putea plăti salariul, care este plăcerea sublimă.”
Prajankaramati vorbește despre Bodhisattva care este neglijent. De cel al „trestiei de zahăr”. El vorbește despre noi.
Motivația lui Bodhisattva
În versetul 133 el spune:
Aceiași oameni ignoranți care îi rănesc pe alții,
Își aduc asupra lor o mare suferință
Și se privează de fericirea sublimă,
Din lumea vizibilă și invizibilă.
Ca budist, dacă practici aceste lucruri și cineva vine și te rănește sau vine cineva și te exploatează sau te folosește în scopurile lui, care este reacția ta?
Cel care profită de mine – acumulează karma negativă. Și de ce mi se întâmplă mie? Mi-a rodit karma negativă. El îmi face un serviciu. Când el mă folosește, mă servește de fapt pe mine. Deci ce ar trebui să fac? Să fiu bucuros pentru asta.
Ca budiști, atunci când cineva ne folosește sau ne exploatează, atunci ne vom bucura pentru noi și ne vom întrista pentru acela.
Deci ce veți face acum? Îl veți opri sau nu? Daca îl iubiți, ce veți face?
Îl vom opri, pentru că el își acumulează karma negativă.
Deci, oricine vine și mă exploatează sau mă folosește, îl voi înfrâna. Și asta nu pentru mine, ci pentru el, din iubirea mea față de el.
Este cu totul altceva, decât să-l opresc din grija mea față de mine. A face asta din grija față de mine, mă face să cobor iar din iubire mă face să urc. Și pentru ei este la fel. Interesant, nu? Dacă înțelegeți cu adevărat mesajul care ni se transmite, nu există nicio limită pentru fericirea pe care o puteți produce pentru voi.
Întrebare: Cum îmi pot controla motivația când vine cineva să mă rănească și acum îl împiedic să mă rănească? Dacă mă apăr pe mine, mă coboară și dacă îl apăr pe el, mă ridică?
Răspuns: Ca să reușesc să fac asta cu adevărat, trebuie să-mi surprind gândul în timp ce fac asta. Pentru asta am nevoie de un nivel foarte înalt de conștientizare, la care voi ajunge doar dacă meditez. De asemenea, să păstrez carnețelul.
În verset apare cuvântul „ignoranți”.
Gyeltsab Je îi descrie pe „ignoranți” ca fiind „copii care nu sunt pe deplin conștienți de modul în care le apare durerea și suferința”. Acești copii au fost descriși mai înainte ca fiind și cei care nu au perceput direct vacuitatea.
Prajnakaramati spune că aceștia sunt „oamenii care nu recunosc diferența dintre ceea ce îi ajută sau nu îi ajută, pe ei și pe alții”.
Demonul groaznic
Versetul 134:
Toată suferința care există în lumea întreagă,
Fiecare rău, durere și frică,
Provin din atașamentul față de „eu” –
Atunci, la ce-ți folosește acest demon groaznic?
Maestrul ne spune clar și simplu: Toata suferința care exista în lumea întreagă, fiecare rău, durere și frică – toate aceste lucruri groaznice, vin din atașamentul față de „eu”. Atunci pentru ce avem nevoie de acest „eu”?
Dacă înțelegem acest lucru, atunci vom depune toate eforturile pentru a-l elimina. Maestrul Shantideva ne sfătuiește, de exemplu, să eliminăm prețuirea sine ca modalitate indirectă.
A da drumul cărbunelui încins
Următorul verset 135:
Atâta timp cât la „eu” nu vei renunța –
Durerea nu vei putea elimina.
Atâta timp cât focul nu-l vei înlătura –
Arsura din mână nu va dispărea!
Maestrul spune că atâta timp cât nu vom renunța la eu, nu vom putea elimina suferința. Aceasta este practica vacuității. Trebuie să înțelegem vacuitatea „Eu-lui” nostru. Altfel:
–atașamentul de sine va duce la prețuirea de sine,
–care va duce la grija de sine,
–și asta va duce la acumularea de karma care îmi va provoca suferință.
–„Eul” trebuie eliminat.
Maestrul ne prezintă o frumoasă metaforă. Este ca și cum ținem în mână un cărbune încins care ne arde, și ne arde și spunem „vai… mă doare, mă doare…” Așa că el spune: „dă-i drumul, dă-i drumul din mână, scapă de el”.
Me ma tang na
Sek pa pong mi nu
Me ― foc,
Ma tang na ― nu-i dai drumul,
Sek pa ― arsură,
Pong ― a înlătura,
Mi nu ― imposibil.
Am putea traduce, este imposibil de a înlătura arsura dacă nu-i dăm drumul focului.
Atâta timp cât focul nu-l vei înlătura –
Arsura din mână nu va dispărea!
Maestrul spune: Nu ai de ce să te plângi „Mi-au făcut asta, mi-au făcut asta”. Totul se întâmplă din cauza atașamentului tău de sine. Eliberează-te.
Concluzia: Trebuie să ne dăruim altora
Versetul 136:
Prin urmare, pentru a-mi alina durerea
Și suferința celorlalți,
Mă voi dărui altora și îi voi prețui
La fel cum mă prețuiesc și pe mine!
Aceasta este concluzia logică. Acum spune: „Bine. Am înțeles, m-ai convins. Deci pentru a nu mai suferi, o să mă dăruiesc altora și îi voi prețui așa cum mă prețuiesc pe mine însumi”. Cum facem asta? Va fi tema pentru acasă. Cum facem asta din înțelegerea karmei? Cum ne vom dărui altora? Următoarea lecție va începe din acest punct.
Grup Facebook