MS – Capitolul 10

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Capitolul 10

Traducerea în limba română de Gabriela Bălan

1.
Așa am terminat de scris
Ghidul de viață a unui bodhisattva,
Și prin virtutea astfel dobândită,
Fiecare ființă să adopte acest mod de viață.

2.
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Chinuite de suferința trupului și a minții
Să obțină un ocean de fericire și bucurie
În virtutea binefacerilor mele.

3.
Atâta timp cât rătăcesc în existență ciclică
Să nu-și piardă acestă bucurie niciodată.
Fie ca ele să atingă fericirea cea mai înaltă,
Și să rămână acolo la nesfârșit.

4.
Nu știu câte tărâmuri ale infernului
Sunt ascunse în lumea noastră,
Fie ca fiecare ființă care este prinsă acolo
Să-și găsească bucuria și pacea în Sukhavati.

Sukhavati este tărâmul pur a lui Buddha Amitābha

5.
Fie ca cei înghețați de frigul din infern
Să-și găsească căldură.
Fie ca ploile din norii bodhisattva să cadă
Și să-i răcorească pe cei care ard în focul din infern.

6.
Fie ca pădurea în care frunzele sunt cuțite,
Să devină pentru cei de acolo o poiană plăcută.
Fie ca în locul copacilor Shalmali cu trunchiurile de țepi ascuțite,
Să apară copaci ce împlinesc orice dorință.

7.
Fie ca în tărâmurile din infern să răsune cântecul suav și dulce
Al privighetorii, al lebedelor grațioase,
Al vrăbiuței cu gât rubiniu și al păsărilor de orice fel,
Atrase de apele blânde care izvorăsc instantaneu,
Acoperite de lotuși care umplu aerul cu parfumul lor fin.

8.
Fie ca grămezile de cărbuni încinși să devină grămezi de nestemate,
Iar pământul de fier incandescent să devină o podea netedă de cristal.
Fie ca munții care se izbesc unii de alții, zdrobind pe cei neajutorați,
Să devină palate divine, pline de Buddha în extaz.

9.
Fie ca grindina de cărbuni încinși, lavă și săbii,
Să devină o ploaie ușoară de flori.
Și în infernul în care oamenii se luptă și se rănesc unii pe alții,
Fie ca brațele lor să se umple de petale, și răzând, să le arunce unii pe alții.

10.
Fie ca prin puterea virtuții mele, cei prinși în râul de foc acid,
Cu pielea și carnea complet căzută,
Dezvăluindu-le oasele albe ca floarea de crin,
Să le crească din nou trupurile sub forma îngerilor divini.

11.
Fie ca făpturile infernului să ia o pauză, și să se întrebe deodată:
„De ce fug de noi demonii Lordului Morții, corbii și vulturii de pradă?”
A cui este puterea care transformă noaptea din infern
Într-o zi de aur și aduce bucurie?”
Fie ca ei să-și ridice ochii spre cerul albastru,
Și să-l vadă pe Cel care poartă diamantul.
Fie ca prin puterea bucuriei lor, să se elibereze de păcate,
Și astfel să poată zbura cu El.

12.
Fie ca o ploaie de flori frumoase amestecate cu apă rece și parfumată,
Să cadă și să stingă flăcările focurilor ce ard în infern.
Fie ca ființele de acolo cuprinse, deodată de fericire, să se întrebe:
„Cine a făcut acest lucru?” și să-l vadă pe Cel care ține Lotusul în mână.

Cel care ține Lotusul în mână (Padmapani) este un titlu dat lui Bodhisattva Avalokiteshvara

13.
Și atunci fie ca făpturile infernului să audă o voce care le spune:
„Veniți prieteni, veniți repede la mine! Frica alungați-o!
Veniți la cel a cărui putere v-a îndepărtat agonia și v-a aruncat în bucurie.”
Fie ca fiecare făptură de acolo să-și  îndrepte ochii spre Vocea Blândă
Și să izbucnească în cântece de slavă:
„Tu ești bodhisattva plin de iubire,
Care protejează fiecare ființă vie;

14.
„Tu ești tinerețea divină, cu trupul strălucind în lumină;
Nu ești tu cel spre care o mie de zei aleargă,
Să-și depună coroanele la picioarele tale de lotus?
Cel cu ochi umezi de compasiune,
Și peste care cade o ploaie continuă de petale?
Priviți-l acum – înconjurat de palate încântătoare
Pline de zeițe care cântă imnuri de slavă!”

15.
Fie ca prin puterea bunătății pe care am făcut-o:
Fiecare făptură din infern să privească spre norii care se adună
Creați de toți bodhisattva în frunte cu Samantabhadra
Ce trimit peste ei ploaie răcoroasă și plină de mireasmă
Care le aduc fericirea și prosperitatea.

16.
Și prin această putere, fie ca animalele
Să fie eliberate de a fi pradă, hrana celuilalt.
Fie ca spiritele flămânde să se bucure de o viață de pace și belșug,
Ca cei ce locuiesc în continentul de nord.

Continentul de nord (Uttarakuru în sanscrită) este continentul ce se află la nord de Muntele Meru, conform cosmologiei budiste tradiționale. (Lumea noastră, Jambudvīpa, este continentul sudic.) Se spune că continentul nordic este un loc de mare armonie și prosperitate, un continent al fericirii veșnice.

17.
Fie ca spiritele flămânde să fie săturate
De izvorul de lapte care curge din mâna
Stăpânului Puterii, Cel Realizat, Avalokiteshvara,
Și scăldându-se în el să se răcorească și să se simtă revigorate.

18.
Fie ca orbii să-și deschidă ochii
Și surzilor să le revină auzul,
Fie ca cei cu trupurile istovite
Repede să se refacă și odihna să-și găsească.

19.
Fie ca cei goi să-și găsească veșminte,
Și cei flămânzi să găsească de mâncare;
Fie ca cei însetați să găsească apă
Și băuturi delicioase.

20.
Fie ca săracii să găsească avuție,
Cei triști să-și găsească bucuria;
Fie ca cei disperați să-și găsească speranța,
Fericirea statornică și prosperitatea.

21.
Fie ca toți bolnavii să aibă parte
De însănătoșire grabnică și deplină.
Și orice suferință și boală care există în lume
Să înceteze chiar acum și niciodată să nu mai revină.

22.
Fie să înceteze frica din cei ce se tem
Și toți cei înrobiți să fie eliberați.
Fie ca cei lipsiți de putere să-și găsească forța și tăria
Și inima oricărei ființe să se umple de binecuvântări.

23.
Fie ca toți călătorii să călătorească în siguranță
Și să se simtă bine oriunde s-ar duce.
Fie ca ei să-și găsească cu ușurință
Lucrul pentru care au plecat de acasă.

24.
Fie ca cei care pleacă cu barca sau corabia pe mare,
Să ajungă în porturile pe care și le doresc,
Fie ca ei să se întoarcă la țărm în siguranță,
Și cu prietenii și rudele lor să se reunească.

25.
Fie ca cei care greșesc calea și se rătăcesc în pustietate,
Să întâlnească tovarăși de călătorie,
Și feriți de amenințarea hoților și a fiarelor sălbatice,
Să-și continue drumul ușor și fără osteneală.

26.
Fie ca îngerii să-i protejeze pe toți cei care trăiesc în frică,
Care nu au unde merge, nu au o cale s-o urmeze:
Copiii mici, bătrânii, care nu au ocrotire,
Cei care nu pot dormi, pe nebuni și pe cei cu mintea rătăcită.

27.
Fie ca ei să-și petreacă orice viață pe care o mai au de trăit
Liberi de orice obstacol în calea unei vieți spirituale;
Fie ca ei să găsească credința, înțelepciunea, și iubirea;
Fie ca nevoile fizice să le fie satisfăcute și să ducă o viață bună.

28.
Fie ca toate ființele să aibă bogăție nelimitată
La fel ca vistieria cerului și împreună să trăiască
Fără ca vreodată să se certe sau să se rănească,
Bucurându-se de libertatea de a trăi după cum își doresc.

29.
Fie ca cei timizi sau lipsiți de vigoare
Să devină puternici și plini de har.
Fie ca cei cu trupurile uzate de trudă
Să-și recupereze sănătatea și forma perfectă.

30.
Fie ca cei ce trăiesc în societate într-un loc
Unde nu sunt tratați corect,
Să se transforme într-o poziție ideală.
Fie ca cei smeriți să atingă un statut înalt,
Și cei mândri și trufași, aroganța să și-o piardă.

31.
Prin această bunătate pe care am făcut-o,
Fie ca fiecare ființă să abandoneze
Orice gând, cuvânt sau faptă dăunătoare,
Și de acum înainte să se angajeze
Numai în gânduri, cuvinte și fapte virtuoase.

32.
Fie ca ele să nu se mai despartă de bodhicitta,
Și să se angajeze în modul de viață a unui bodhisattva.
Fie ca ele să rămână în grija tuturor Buddha,
Și să abandoneze acțiunile induse de Mara.

33.
Fie ca toate ființele simțitoare
Să se bucure de viață lungă,
Să trăiască mereu fericite,
Și cuvântul „moarte” să nu mai fie rostit vreodată.

34.
Fie ca toate părțile lumii din toate cele zece direcții
Să abunde de grădini încântătoare,
Pline de copaci ce împlinesc orice dorință.
Și fie ca cei Iluminați și ai lor copii
Să se plimbe printre copaci,
Cântând cântecul dulce al Dharmei.

35.
Fie ca pământul de pretutindeni
Să fie liber de pietre ascuțite și bolovani,
Neted ca palma mâinii,
Moale și făcut din lapislazuli.

36.
Pentru multe cercuri de discipoli,
Fie ca mulțimi de Bodhisattva să trăiască
Pe aceste pământuri,
Împodobind-le cu splendoarea lor.

37.
Fie ca toate ființele care trăiesc și respiră
Să audă neîncetat rapsodia sfintei Dharme,
În cântecul păsărilor, freamătul copacilor,
Lumina soarelui și a cerului însuși.

38.
Și oriunde s-ar duce să se întâlnească
Cu cei Iluminați și ai lor copiii,
Fie ca ei să îi onoreze pe acești Lama, ființe înalte
Cu ploi nesfârșite de ofrande.

39.
Fie ca ploile să vină la timpul potrivit
Și recoltele să fie bogate.
Fie ca toate guvernele conform Dharmei să acționeze,
Și astfel întreaga lume să prospere.

40.
Fie ca toate medicamentele să fie eficiente

Și rugăciunile pure să dea roade.
Fie ca mințile zeilor și a spiritelor bolii
Să fie copleșite de gânduri de compasiune.

41.
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Să nu mai cunoască durerea sau să nu mai facă rău vreodată,
Să nu mai cunoască frica sau umilința,
Și nici mintea să nu le mai fie de depresie împovărată

42.
Fie ca locurile de învățătură spirituală să prospere,
Pline de oameni care citesc cărți sacre și le cântă.
Fie ca cei din Sangha să trăiască mereu în armonie,
Și obiectivele înalte pentru care trăiesc, împreună să le împlinească.

43.
Fie ca toți călugării să ajungă să stăpânească arta singurătății,
Abandonând orice fel de distragere a atenției,
Rafinându-și treptat mintea,
Învățând meditația perfectă.

44.
Fie ca măicuțele să aibă mereu cele necesare,
Să trăiască o viață fără conflicte sau amenințări exterioare.
Fie ca cei care au îmbrățișat viața monahală
Să se comporte perfect în etica lor morală.

45.
Și fie ca cei care au încălcat această etică morală,
Să-și regrete fapta și să se străduiască să-și curețe karma.
Fie ca ei să aibă parte de o renaștere mai înaltă,
Și în noua lor viață să nu-și mai încalce jurămintele niciodată.

46.
Fie ca înțelepții și învățații să fie mereu onorați,
Să primească hrană și nevoile să le fie satisfăcute.
Fie ca mințile lor să fie mereu pure,
Și numele lor bun să se răspândească în întreaga lume.

47.
Fie ca nicio ființă să nu mai treacă
Prin durerea tărâmurilor inferioare.
Și repede să atingă starea de iluminare,
Printr-un trup superior zeilor, fără nicio dificultate.

48.
Fie ca fiecare ființă suferindă să dăruiască
La nesfârșit ofrande Ființelor Iluminate.
Și fie ca Ființele Iluminate să se bucure
De ceea ce ele le-au oferit,
În valuri infinite de extaz.

49.
Fie ca dorința fiecărui bodhisattva
De a ajuta fiecare ființă vie să devină realitate,
Și fie ca ființele simțitoare să primească orice lucru
Pe care Cei Iluminați îl au în minte pentru ele.

50.
Fie ca Ascultătorii și Cei deveniți Buddha de la sine,
Să atingă fericirea perfectă.

51.
Și fie ca eu, prin bunătatea Vocii blânde,
Să-mi amintesc viață după viață cine sunt și ce practic,
Să resping de fiecare dată modul lumesc de viață,
Până în ziua în care voi atinge nivelul numit Bucurie Intensă.

Bucurie Intensă – Pramudita-bhumi (Tărâmul Bucuriei) este primul dintre cele „zece niveluri ale unui Bodhisattva

52.
Fie să am abilitatea mistică să trăiesc cu cea mai simplă hrană,
Devenind mai sănătos și mai puternic.
Și în fiecare viață să învăț să trăiesc în singurătate,
Având cele mai simple nevoi.

53.
Ori de câte ori doresc să îl privesc
Sau să-i pun și cea mai mică întrebare,
Fie ca vălul ce-mi acoperă ochii să fie smuls,
Și Înaltul meu Protector, Vocea Blândă, să apară instantaneu.

54.
Pentru a satisface nevoile ființelor vii
Care locuiesc în fiecare colț din univers,
În toate cele zece direcții,
Fie ca faptele mele să fie la fel ca și cele ale Vocii Blânde.

55.
Atâta timp cât spațiul dăinuie,
Și câtă vreme există ființe simțitoare,
Până atunci, să rămân și eu
Ca să alung toate suferințele lumii.

56.
Fie ca durerile oricărei ființe,
Numai la mine să rodească.
Fie ca marea comunitate de bodhisattva
În toată lumea să se răspândească
Și să aducă lumii fericirea.

57.
Învățătura celor Iluminați este singurul medicament
Ce poate vindeca boala tuturor ființelor vii.
Ea este singura sursă supremă
A oricărei plăceri și fericiri.

Fie, ca datorită binefacerilor mele,
Să rămână mult timp pe această planetă,
Cu tot sprijinul de care are nevoie,
Și cu tot respectul pe care o merită.

58.
Mă prosternez înaintea lui Manjushri,
A cărui bunătate mi-a trezit mintea spre căile virtuții;
Mă prosternez înaintea învățătorului meu spiritual,
A cărui bunătate m-a făcut să prosper.