„Ghidul de viață a războinicului spiritual”
Scris de către Maestrul Shantideva
Eu și celălalt
Din cadrul capitolului asupra perfecțiunii meditației
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
CAPITOLUL 8
89.
Gândind în acest mod și în altele similare,
Contemplă asupra avantajelor singurătății.1
Calmează-ți gândurile dispersate,
Și meditează asupra aspirației iluminării.
90.
Depune efort la început să meditezi
Asupra egalității între ceilalți și tine:
Protejează toate ființele așa cum te protejezi pe tine,
Pentru că la fel vă doriți fericirea și nu durerea.
91.
Sunt multe părți ale trupului separate,
Mâinile și toate celelalte,
Și cu toate astea, ca pe un singur trup
Le îngrijești cu drag pe toate.
La fel, fericirea și suferința ființelor simțitoare
Cu toate își doresc ca și mine, să fie la fel de fericite
92.
Să nu spui: „durerea mea nu face rău
Altui corp niciodată!”
Chiar și așa, durerea ta
Este ceva ce nu poți suporta
Din singurul motiv: că ești atașat de tine
93.
Și tot așa, chiar dacă este adevărat
Că suferințele ce alții simt
Niciodată nu vin să te lovească,
Oricum este durere și greu de suportat
Datorită aceleiași atașări de sine.
94.
Trebuie să opresc durerea altora,
Pentru că este durere; la fel ca durerea
Pe care o simt și eu.
Trebuie să acționez ca să-i ajut pe alții
Pentru că sunt ființe vii;
La fel ca și corpul meu.
95.
Pentru că eu și alții
Suntem exact la fel,
În ce privește dorința de a fi fericiți,
Care este diferența dintre mine și ei?
De ce mă ostenesc doar ca eu să fiu fericit?
96.
Pentru că eu și alții
Suntem exact la fel,
În ce privește dorința de a nu suferi,
Care este diferența dintre mine și ei?
De ce pe mine mă protejez, și nu pe alții?
97.
Dacă vei spune „de ce trebuie să-i protejez,
Dacă suferința lor nu-mi provoacă nicio durere?”
Atunci de ce te protejezi de suferința viitoare?
Nici ea, în acest moment, nu-ți provoacă durere!
98.
Este greșit să spui că faci asta pentru
că tu vei fi
Cel ce în viitor va suferi,
Pentru că una este persoana care moare
Și cu totul alta se renaște.
99.
Și dacă suferința cuiva
Este doar problema lui,
Atunci de ce mâna protejează piciorul
Când durerea piciorului nu este în mâna lui?
100.
Dacă susții „și ce dacă nu are sens,
Așa mă port datorită atașamentului de sine “-
Acest „eu” și „celălalt” provin din greșeală
și, ca atare
Respinge-le cu toată puterea
101.
Lucrurile numite „continuum” și „colecție”2 sunt ireale;
Sunt asemenea unui șir de lucruri sau o armată.
Cel care suferă, nu există;
Deci cui aparține acea suferință?
102.
Și din moment ce suferința nu are proprietar –
Nu pot exista distincții între ele:
Pentru că ea este suferință și trebuie eliminată! –
Ce rost are să încerci să o asociezi?
103.
„De ce trebuie eliminată toată suferința?”
Este inutil să te preocupi în continuare de această întrebare.
Dacă trebuie eliminată, ea trebuie complet eliminată; –
Suferința ta și a lor este aceeași lege pentru toți.
104.
„Dar dacă această compasiune îmi va aduce
mai multă suferință,
Atunci de ce să mă străduiesc să o dezvolt?”.
Dar contemplând asupra suferinței ființelor umane
Cum ar putea compasiunea să ne aducă o suferință și mai mare?
105.
Și dacă suferința unuia are puterea
De a eradica suferința multora,
Atunci cel cu inima plină de iubire
Va lua această suferință asupra lui, de dragul altora.
106.
Deși Floarea lunii minunată știa bine
Că regele este pe cale să-i facă rău,
Și-a acceptat propria suferință
Pentru a preveni suferința celor mulți.3
107.
Dacă îți antrenezi mintea să producă plăcere
Prin a ușura și îndepărta altora orice durere,
Vei putea coborî și în infernul cel mai adânc4
Așa cum gâsca se scufundă în lacul cu lotus.
108.
Și când orice ființă va fi complet eliberată,
Și de un ocean de fericire, lumea va fi plină
Nu este asta în sine suficient?
De ce să aspiri spre nirvana?5
109.
Deși acționează în beneficiul celorlalți,
Nu cunosc mândria sau prețuirea în inima lor;
A-i servi pe alții este doar satisfacția lor,
Și nu așteaptă pentru asta să fie recompensați!
110.
Așa cum pe tine te protejezi
De orice neplăcere, oricât de mică,
La fel protejează-i și pe alții,
Și compasiunea din inima ta să ți-o trezești.
111.
Prin puterea obișnuinței ai învățat să crezi că
Picăturile de spermă și de sânge ale altora
Ești tu însuți,
Dar acest lucru nu există deloc!
112.
De ce atunci nu poți considera
Trupul altuia ca „Eu”?
Nu este greu de învățat să-l definești ca fiind al tău
Și să vezi trupul altuia ca fiind al „meu”.
113.
Dacă prețuirea de sine – este dăunătoare,
Iar prețuirea altora – un ocean de virtuți; atunci
Renunță la atașamentul de sine, și
Obișnuiește-te pe ceilalți să te concentrezi!
114.
Așa cum mâinile și alte organe
Le consideri parte a corpului tău; De ce
N-ai considera ființele întrupate,
Din corpul întregii creații, ca făcând parte?
115.
Te-ai obișnuit să crezi că este „al meu”
Acest corp lipsit de sine; de ce atunci,
Nu te-ai obișnui să percepi
Fiecare făptură din univers ca fiind „eu”?
116.
Când lucrezi astfel în beneficiul altora
Nu te vei simți ciudat și nici îngâmfat.
Exact ca atunci când servești cina
Nu te aștepți să fii recompensat.
117.
Prin urmare, așa cum te protejezi
De orice neplăcere, oricât de mică,
La fel, obișnuiește-ți mintea să fie grijulie
Și plină de compasiune pentru orice ființă vie.
118.
De aceea, din marea lui compasiune,
Și-a dedicat protectorul „Ochii iubirii”6
Binecuvântarea din numelui său, pentru a risipi
Orice frică din toți cei care-l poartă în inima lor.
119.
Nu lăsa dificultatea să te descurajeze!
Prin puterea practicii vei ajunge să nu te mai desparți
De acela care în trecut, doar numele îl rosteai
Și fiori de groază prin corpul tău simțeai!
120.
Cel ce dorește, pe sine și pe alții
Să-i aducă rapid spre fericire,
Trebuie să practice schimbarea de sine cu alții,
Și să pună în practică cea mai înaltă din îndrumările secrete. 7
121.
Chiar și cel mai mic pericol va stârni frică
În corpul de care ești atât de atașat!
El este o sursă de atâta groază,
De ce nu-l urăști, ca pe un dușman terifiant?
122.
Din dorința de a potoli bolile acestui trup,
Foamea, setea și altele,
Pândim la drumul mare,
Și ucidem pasări, pești și căprioare.
123.
Unii sunt dispuși ca tatăl și mama, să-i omoare
Pentru a obține câștiguri și onoare,
Chiar și de la cele Trei Diamante să fure,
Și în cel mai adânc infern vor arde.
124.
Ce om înțelept ar proteja, și-ar dori
Și venera un astfel de corp?
Cine nu l-ar vedea ca pe un dușman,
Și nu l-ar disprețui?
125.
„Dacă îi dau altuia, ce mai îmi rămâne mie”?
Calea demonului este gândirea egoistă.
„Dacă păstrez pentru mine, atunci ce-ți mai dau ție”?
Calea îngerului este gândirea altruistă.
126.
Dacă de dragul tău, ai rănit pe alții –
Vei fi chinuit în infern și altele similare;
Dacă te sacrifici pentru alții –
Veți obține bunăstare.
127.
Dorința ta de măreție te va duce
La umilință, prostie și viață mizeră;
Dar dacă îți îndrepți acest gând spre altul –
Îți va aduce onoare, înțelepciune și viață sublimă.
128.
Dacă te folosești de altul pentru propriul interes –
Vei deveni în viitor un sclav prigonit;
Dacă te dedici să-i servești pe alții –
Vei câștiga statutul de conducător cu multă putere!
129.
Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
130.
Ce nevoie este de atâtea cuvinte?
Copiii8 – lucrează în folosul lor,
Și cei virtuoși – în folosul altora
Vino să vezi tu însuți diferența!
131.
Și dacă nu îți schimbi propria
Fericire cu suferința altuia
Niciodată nu vei putea atinge iluminarea,
Și fericirea îți va lipsi, chiar și aici, în samsara.
132.
Nici scopurile lumii de dincolo, și –
(adică scopurile iluminării)
Nici pe cele lumești nu vei putea să le împlinești:
Cei care te servesc – își vor face munca neglijent,
Iar stăpânii pe care îi slujești – nu te plătesc.9
133.
Acei ignoranți care îi rănesc pe alții,
Își aduc asupra lor o mare suferință
Și se privează de fericirea sublimă,
Din lumea vizibilă și invizibilă.
134.
Toată suferința ce există în lumea întreagă,
Fiecare rău, durere și frică,
Provin din atașamentul față de „eu” –
Atunci la ce-ți folosește acest demon groaznic?
135.
Atâta timp cât la „eul” tău nu vei renunța –
Durerea nu vei putea elimina.
Atâta timp cât focul nu-l vei înlătura –
Arsura din mână nu va dispărea!
136.
Prin urmare, pentru a-mi alina durerea
Și suferința celorlalți,
Mă voi dărui altora, și îi voi prețui
La fel cum mă prețuiesc și pe mine!
137.
O, minte, înțelege asta:
Deja sunt sub controlul altora!
Cu excepția dorinței de a-i servi
La altceva nu te mai poți gândi!
138.
Este nepotrivit să trudesc doar pentru mine,
Când ochii mei și celelalte aparțin altora acum,
Este greșit să le provoc nedreptate
Când ochii mei și celelalte lucrează pentru ei acum.
139.
De aceea, îi voi prefera pe ceilalți decât pe mine:
Orice găsesc pe corpul meu și asupra mea,
Îl iau imediat de la mine,
Și am să-l folosesc în beneficul altora.
140.
Cei inferiori și restul – îi voi considera ca pe mine însumi;
Și eu mă voi considera ca fiind ceilalți.
Invidia, concurența și mândria
Fără ezitare toate acestea le voi practica!
141.
El este respectat, și nu eu, –
El deține bunuri, și nu eu;
El este lăudat, în timp ce eu sunt disprețuit, –
El este fericit și eu nefericit.
142.
Toată munca grea este pe mine –
În timp ce el în tihnă petrece; –
Eu sunt decăzut și lipsit de orice virtute
În timp ce el câștigă faimă în lume!
143.
Și ce voi face fără virtuți?
Fiecare își are propriile virtuți.
În comparație cu unii sunt inferior,
Și față de alții, sunt superior.
144.
Moralitatea și intelectul meu se deteriorează,
Prin puterea afecțiunilor mentale și nu din a mea voință,
Trebuie să ai grijă de mine cât poți tu de bine,
Și orice durere voi accepta cu ușurință.
145.
Datoria ta nu este să ai grijă de mine?
Cu ce drept, atunci, mă disprețuiești?
La ce-mi folosesc toate virtuțile tale,
Tu, care ești considerat la nivel înalt?
146.
Trăiești în abisul renașterilor mizere,
Lipsit de orice compasiune pentru ființe;
Dar te consideri cu calități înalte,
Și dintre cei înțelepți dorești să faci parte!
147.
Și dacă el este considerat ca fiind egalul meu,
Sunt pregătit să-mi impun superioritatea
Mă asigur să-mi cresc profitul și onoarea
Care să le depășească pe ale lui.
148.
Toate calitățile mele bune
Trebuie promovate în întreaga lume;
Și mă voi asigura ca nimeni să nu știe
De calitățile pe care el le are.
149.
Defectele mele le voi ascunde,
Și numai eu, și nu el, să am parte de ofrande;
Trebuie să obțin cu ușurință lucrurile dorite,
Și numai eu, și nu el, de renume să am parte.
150.
Și dacă ceva nu-i merge bine,
Îl voi privi mult timp cu încântare;
Mă voi asigura ca fiecare spre care se îndreaptă
Să-l facă de râs și să-l disprețuiască.
151.
Această ființă jalnică cu afecțiuni multiple
Îndrăznește să declare că îmi seamănă în toate mie!
Dar cum poate fi cu mine la egalitate
În învățătură, înțelepciune, statut, frumusețe și bogăție?
152.
De câte ori oamenii îmi laudă
Virtuțile mele pretutindeni,
Mă înfior de plăcere,
Și valuri de fericire mă cuprind.
153.
Și dacă are un câștig material,
Am să i-l iau cu sila,
Îi voi lăsa doar cât să aibă din ce trăi,
Și restul îl voi lua pentru mine cu forța.
154.
Tu, ești cel ce mi-ai distrus fericirea,
Și mereu m-ai rănit;
Tu, care timp de veacuri,
În timp ce eram în samsara, m-ai lovit.
155.
O, minte! Servindu-ți propriul interes,
Ai irosit nenumărați eoni!
Și ce ai câștigat din atâta trudă?
Din toată munca ta, te-ai ales doar cu suferință!
156.
Prin urmare, angajează-te fără șovăire
În munca pentru fericirea altora.
Cuvântul lui Buddha nu dezamăgește,
Și vei vedea beneficiile ei în viitor.
157.
Dacă așa te-ai fi comportat
În trecut, la un moment dat,
Ar fi imposibil acum să nu fi stat
În paradisul lui Buddha minunat.
158.
Ca atare, așa cum te-ai obișnuit
Ca picăturile de sânge și sperma altora
Să le identifici ca fiind „eu”,
Obișnuiește-te la fel să-i percepi pe alții.
159.
Iată cum să-i ajuți pe alții:
Uită-te la ei, uite-te bine,
Și smulge tot ce-ți aparține
Și folosește-l în beneficiul lor.
160.
Încearcă să practici invidia față de tine!
„Numai eu sunt fericit – și nu ei;
Numai numele meu va fi înălțat – și nu a lor;
Orice beneficiu mi se va da numai mie – și nu lor.”
161.
Mă privez de orice îmi aduce fericirea,
Și suferința altuia asupra mea o voi lua;
Orice defect pe care-l am, îl voi critica
Spre orice mă îndrept și fac.
162.
Și dacă celălalt comite o infracțiune –
O voi atribui defectelor din mine;
Și toate păcatele mele, chiar și cele minore,
Le voi recunoaște deschis în lume.
163.
Voi ridica pe ceilalți în slavă,
Lăsându-mi propria reputație eclipsată;
Și ca sclavul cel mai de jos
Voi munci în beneficul tuturor.
164.
Acest ego – prin natura sa este plin de defecte,
Nici o virtute trecătoare n-ar trebui slăvită;
Indiferent de virtutea pe care o are –
Ea va trebui să rămână necunoscută.
165.
Pe scurt, dacă le-am făcut altora rău
Pentru a-mi servi scopul meu,
Fie ca răul să cadă asupra mea
Pentru bunăstarea altora.
166.
În toate acestea, nu mă voi purta arogant,
Ca un elefant într-un magazin de porțelan,
Ci cu reținere și control,
Ca tânăra mireasă, reținută și modestă.10
167.
„Fă așa! Rămâi așa!
Nu te purta niciodată așa!”
În felul acesta te voi controla
Și dacă te abați din drum, te voi bloca.
168.
O, minte, dacă, în ciuda acestor lucruri,
Refuzi să-mi urmezi sfatul, te voi supune,
Tu, ce ești sursă de necazuri,
Voi avea grijă să te dau la o parte!
169.
În trecut ai fost sursa care m-a distrus,
Dar acum vremurile s-au schimbat;
Acum te văd! Unde vei merge?
Oriunde te vei duce, mândria ți-o voi înfrânge!
170.
Renunță de acum înainte la orice gând
De a mai munci pentru propriul interes,
Căci altora, te-am vândut! –
Vino-ți în fire și du-te să muncești!
171.
Și dacă se întâmplă să uit de mine,
Și tuturor ființelor nu te voi da,
Atunci cu siguranță mă vei preda
Pe mâna paznicilor din infern.
172.
De fapt, așa m-ai predat de multă ori
Pe mâna durerii care durează veacuri –
Am ranchiună față de tine și ți-o voi aminti,
Și grija numai pentru tine, o voi nimici!
173.
Niciodată n-am putut fi fericit
Cât timp am căutat fericirea pentru mine!
De acum îi voi proteja mereu pe alții
Și astfel, mă voi proteja și pe mine!
*******
Note
1Aceste rânduri se referă la prima parte a capitolului despre meditație, care nu este prezentată aici, unde autorul elogiază meditația într-un loc izolat.
2Prin „continuum” se înțelege o succesiune de momente de timp, care sunt folosite ca date brute pentru conceptul de minte pe care îl proiectăm asupra lor. Această succesiune este comparată cu un șirag, care este, de asemenea, un concept pe care îl proiectăm pe o colecție de mărgele.
„Colecție” este, de exemplu, un grup de organe pe care proiectăm conceptul de corp și este comparat aici cu noțiunea de armată pe care îl proiectăm asupra unui grup de soldați.
Ambele figuri de stil vin să ilustreze vacuitatea minții și a corpului.
3Floarea lunii minunată este numele unui vechi stareț budist care s-a sacrificat pentru a-i salva pe călugări de mânia regelui local. Aceasta este una dintre poveștile vieților anterioare ale lui Buddha, în care Buddha spune că regele a fost de fapt o încarnare anterioară a lui, iar mai târziu a suferit mult în infern.
4„Infernul cel mai adânc” este cel mai cumplit nivel dintre toate nivelurile infernului. El se numește, conform tradiției budiste „neîncetat”, Avici pentru că suferința din el nu se oprește nici măcar o clipă, și durează multe veacuri.
5Sensul aici este de a aspira spre „nirvana inferioară”, care este realizată de practicanții budiști care se concentrează în primul rând pe practica de a se elibera de suferință. Spre deosebire de aceasta, calea Mahayana, calea compasiunii, despre care autorul ne vorbește aici, aspiră înainte să elibereze toate ființele de suferință, iar binecuvântatul Paria este iluminarea completă a lui Buddha.
6„Ochii iubirii” se referă la Avalokiteshvara, al cărei nume tibetan este Chenresik, Buddha Compasiunii și care conform unor tradiții în budism, simpla menționare a numelui său de către o persoană aflată în dificultate va aduce alinare.
7Îndrumările secrete se referă de obicei la calea tantrică. Aici se face referire la însăși practica schimbării de sine cu ceilalți, pe care persoana o face în secret.
8„Copii” este un termen pentru cei care nu au perceput vacuitatea în mod direct.
9Există aici un dublu sens. Versetul are un înțeles simplu, precum și un înțeles mai profund, adică slujitorii sunt Bodhisattva și când sunt neglijenți în munca lor de a-i sluji pe ceilalți, stăpânii lor (toate ființele) nu le plătesc salariul, adică, ei nu ajung la iluminare.
10În familiile tradiționale din țările asiatice, tânăra mireasă se mută cu familia soțului ei și este pusă să servească toată familia. Ea încearcă pe cât poate să-și facă treaba bine și cu modestie, ca să scape de controlul soacrei și a restului gospodăriei.
Grup Facebook