Principalele idei ale budismului, partea I
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 4 – a doua parte
Gak ja
Următorul nostru subiect este despre
Gak ja
Gak ja, este un concept foarte important în învățătura budistă.
Gak este rădăcina cuvântului a opri .
Deci, Gak ja este ceva ce negăm, ceva ce vrem să oprim, ceva ce este fals.
Ce este acest Gak ja?
Ce există și ce nu există?
Să luăm acest obiect,(pixul) și îl priviți cu ochiul liber, fără nicio analiză, iar eu vă întreb „Ce este acest obiect?” Veți răspunde: „Un pix”.
Este o problemă pentru fericirea mea supremă faptul că este aici un pix? Nu.
Deci, n-am nicio problemă cu faptul că este aici un pix.
Este el un pix de la sine? Nu, pentru că nu orice ființă vede în el un pix.
Acesta este adevărul suprem că este pix? Nu. Este un adevăr relativ sau înșelător sau aparent.
Deci, pe de o parte, avem un pix care funcționează și nu este nicio problemă cu asta, pe de altă parte, el nu este un pix de la sine, nu este adevărul suprem, absolut al acestui lucru.
Până aici totul este în regulă. Acum să trecem la alt lucru
Există Gabriela aici? Da, ea vorbește, numele ei apare în promovarea acestui curs.
Oare eu sunt Gabriela de la sine? Nu. Pentru că nu oricine care mă vede spune: „Ea este Gabriela” și cu siguranță animalele nu vor vedea o Gabriela sau o femeie sau o profesoară.
Deci, am tot felul de identități, am tot felul de roluri. Sunt femeie, sunt româncă, sunt profesoară – dar nu sunt Gabriela de la sine.
Deci, pe de o parte, nu acesta este adevărul meu absolut, pe de altă parte, este un adevăr relativ, înșelător, care funcționează. Nici cu asta n-avem nicio problemă.
Când începe să fie o problemă? Când cineva spune: „Cred că ești proastă”. Și dacă continuă tot așa, începe să apară ofensa, jignirea. Spun: „Cum îndrăznește să vorbească așa despre mine. Asta nu este adevărat, eu nu am spus lucrurile astea”.
În acest fel, sentimentul de „eu” se întărește și încep să sufăr.
Pentru că, dacă el spune „Gabriela este proastă”, și eu cred că nu sunt Gabriela, atunci nu voi suferi. Dar dacă eu cred că „el vorbește despre mine”, acest „mine” se simte ofensat, se simte jignit și atunci eu sufăr.
Așadar, când spunem: „Uite-o pe Gabriela,” este vreo problemă? Nu, nu este nicio problemă. Este o identitate anume care funcționează în lume.
Când apare problema? Când mă atașez de această identitate și să mă gândesc „aceasta sunt eu” – asta este o minciună.
Nu asta sunt eu. Este doar o identitate specifică care are o anumită funcție și nimic mai mult. Deci, când începem să ne atașăm de această identitate – începe problema.
Și acum începem să ne apropiem de Gak ja.
Există Gabriela? Da, există și funcționează, iat-o vorbind.
Există Gabriela de la sine? Nu, ea nu există de la sine.
Gak ja este ceva ce vrem să negăm.
Gak ja este acel lucru de care eu sunt goală. Pentru a-mi dezvolta perfecțiunea înțelepciunii, trebuie să-mi înțeleg vacuitatea: de ce anume sunt goală. Trebuie să-mi înțeleg vacuitatea înainte de a putea ieși din suferință. Este o etapă necesară în acest proces. Când un om înțelege direct vacuitatea, primul lucru pe care îl înțelege este propria sa vacuitate.
Deci, de ce anume sunt goală? Lucrul de care sunt goală este Gak ja. Trebuie să înțeleg prin experiență directă, în meditație, că sunt goală de Gak ja „Gabriela”. De Gabriela care nu există, și care, dacă ar exista, ea ar trebui să fie într-un mod diferit de Gabriela convențională care există și funcționează. Acesta este Gak ja.
Gak ja este același lucru care, dacă ar exista, ar trebui să existe într-un mod diferit de cel al Gabrielei convenționale, deoarece ea există.
Din nou: Gak ja, lucrul a cărui existență căutăm să i-o negăm, este acel lucru care, dacă ar exista, ar trebui să existe într-un mod care contrazice modul în care există Gabriela convențională.
Să revenim din nou la pix.
De ce anume este pixul gol, conform Prasangika Madhyamika?
El este gol de o existență care nu este o proiecție a minții mele, pe care mi-o impune karma, acumulată prin faptele mele trecute.
Același lucru este și cu Gak ja – Gabriela. Eu sunt goală de existență de sine, independentă de proiecțiile minții mele, impuse de karma mea.
Aceasta este vacuitatea pe care vreau s-o percep. Și pentru a avea șansa de a percepe această vacuitatea trebuie să cunosc Gak ja. Trebuie să înțeleg ceea ce nu sunt, pentru a mă convinge că nu sunt acel lucru.
Trebuie să înțeleg cum arată Gabriela care de fapt nu există.
Căutarea lui Gak ja
Lucrul care ne ajută să înțelegem acest Gak ja, este să facem acest exercițiu în care cineva ne jignește.
Așezați-vă comod și imaginați-vă că cineva vă înjură, sau vă spune cuvinte urâte, și vedeți cum vă revoltați. Gândiți-vă „Cine este cel care se revoltă? Unde se află?”
Oare corpul se revoltă? Dacă da, în ce parte a corpului se află revolta? Foarte repede nu o veți găsi în corp.
Mai avem încă patru agregate de căutat. Începeți să căutați în agregatul sentimentelor, apoi în agregatul discernământului și așa mai departe. Aceasta este analiza: de a căuta unde este revolta și de a nu o găsi.
Deci, analiza care va duce în cele din urmă la conștientizarea directă a vacuității, se face în meditație profundă. Această analiză se face prin căutarea acelui lucru a cărui existență vreau să o neg, care îmi provoacă suferință; pentru că dacă acel lucru nu va mai exista, atunci nu mă mai pot ofensa și suferința mea se va sfârși.
Deci, cum îmi dovedesc că nu există? Trebuie să facem acest exercițiu cu insulta. Și asta fac marii Lama cu oamenii. Dacă oamenii încep să se devoteze Lamei, el va începe să apese pe butoane, astfel încât oamenii să înceapă să-și de-a seama de această identitate de sine care este falsă și le provoacă toată suferința. Aceasta este rolul Lamei. Să le elimine acest Gak ja, acest ego. Pentru asta angajăm un Lama.
Elefantul roz cu două capete
Deci, pentru a demonstra că nu există, trebuie să-l cunosc.
Un exemplu pe care îl dăm adesea, este al elefantului roz cu două capete.
Exercițiul vostru este să căutați un elefant roz cu două capete care aleargă chiar acum prin cameră.
Ați găsit? Nu.
Cum v-ați dat seama că nu există niciunul?
Am spus: elefant, roz, două capete. Oare vi le puteți imagina în minte, chiar dacă nu ați văzut așa ceva vreodată? Desigur.
Cu toate că un elefant roz cu două capete nu poate exista și nu va exista vreodată, putem avea o imagine a lui, iar atunci ne uităm și spune: „Nu există așa ceva aici”.
Singura modalitate de a spune cu certitudine că așa ceva nu există, este să avem imaginea clară a lucrului pe care-l căutăm și apoi ne uităm și spunem: „Nu l-am găsit”.
Exact asta ne va duce la conștientizarea vacuității noastre. Avem nevoie mai întâi de o imagine clară a lui Gak ja, a cine nu suntem, pentru a ne convinge că nu există niciunul.
Oamenii obișnuiți și Arya
Există două tipuri de ființe: cele care au perceput vacuitatea și cele care nu au perceput vacuitatea.
1. Oamenii obișnuiți care nu au făcut nicio muncă în direcția înțelegerii vacuității sau care au făcut-o, dar nu au ajuns la experiența ei directă. Ei se numesc:
Soso kyewo
Sosos Kyewo sunt oamenii obișnuiți care nu au perceput niciodată vacuitatea în mod direct.
2. Arya – cei care au perceput vacuitatea.
Pakpa
Pakpa – cei care au perceput direct vacuitatea.
Ei sunt complet diferiți de Soso kyewo. Ei au perceput direct, în experiență directă, în meditație foarte profundă, în concentrarea pe un singur punct, că nu există nimeni pe care să-i jignească. Iar după ce ies din meditație, ei deja gândesc complet diferit despre lume. Văd lumea complet diferit.
Toate acestea ne conduc la alt subiect – spectacolul de magie.
Metafora spectacolului de magie
Spectacolul de Magie este o metaforă care vine să ne explice puțin despre vacuitate. Ea provine din Svatantrika, care este o școală inferioară școlii Prasangika Madhyamika, dar foarte utilă.
Se pare că în India existau magicieni care umblau prin sate și dădeau spectacole de magie, și aveau pulberi magice sau poțiuni magice. Un astfel de magician ajunge într-un sat și oamenii se strâng roată în jurul lui. Magicianul aruncă o pulbere care se împrăștie și ajunge în ochii oamenilor, afectându-le modul în care văd lucrurile. Așa cum stăteau oamenii acolo cu pulberea în ochi, magicianul aruncă un băț în mijlocul lor și oamenii văd un cal. Deci, acesta este Spectacolul de Magie.
Ne vom folosi de această metaforă pentru a ilustra înțelegerile diferite a vacuității.
Ne uităm la cele trei tipuri de participanți din acest spectacol:
-
- Există publicul a căror ochi sunt afectați de pulberea magică, magicianul aruncă bagheta, și ei văd un cal și cred că este un cal.
- Apoi este magicianul, care atunci când a împrăștiat pulberea, i-a intrat și lui în ochi, așa că și el vede calul, dar nu mai crede că este un cal.
- Și apoi sunt întârziații. Cei care au venit târziu nu au primit pulberea magică în ochi. Deci, ei nu văd un cal și nu cred că există un cal.
Aceasta este povestea, care este morala?
-
- Publicul care a venit la timp la spectacol și a primit pulberea în ochi, acolo unde este un bagheta magică ei văd un cal, și de asemenea cred că acolo este un cal. Cine este publicul? Noi. Noi suntem Soso kyewo. Credem în ceea ce vedem. Lumea pare să vină din afara noastră și noi credem că este așa. Inamicii vin dintr-o altă țară, șefii vin din țara șefilor. Așa credem noi și așa reacționăm și ne provocăm multe probleme.
- Magicianul este ca Arya care a ieșit din percepția directă a vacuității. El vede un cal, adică vede lucrurile ca existând de la sine, dar nu mai crede în ceea ce vede. Știe că lucrurile vin de la el, dar încă îi mai apar ca și cum ar veni din exterior.
- Cine sunt întârziații? Aceștia sunt oameni care se află în meditația directă a vacuității în acest moment. Ei nu mai văd că lumea vine din afara lor, dar încă nu sunt Buddha, deoarece Buddha se află simultan atât în realitatea supremă, cât și în realitatea relativă.
Deci, conform școlii Svatantrika, cum funcționăm? La fel ca publicul care a venit la timp. Lucrurile apar ca și cum ar veni de la sine, iar noi le percepem ca atare, presupunând că mintea noastră nu este distorsionată.
Logica budistă
Ultimul subiect despre care vom vorbi este logica budistă.
Vom vorbi pe scurt despre demonstrația logică conform tradiției budiste.
Logica budistă s-a dezvoltat în jurul secolului al VI-lea e.n. și era considerată foarte importantă, deoarece, dacă nu îți puteai apăra poziția folosind logica, atunci trebuia să te convertești în religia câștigătorului și să te comporți conform regulilor lui.
Cum se face o demonstrație logică în budism?
Fiecare enunț logic sau silogism are trei părți:
- În primul rând trebuie să existe un subiect. Exemplu: „Să considerăm soarele”. Deci tema mea este soarele.
- Ce vreau să demonstrez? Că „soarele nu este albastru”.
- Argumentul este „Pentru că este galben”.
Deci, avem
-
- un subiect
- o afirmație și,
- un argument.
Subiectul – poate fi orice temă, afirmația trebuie să fie legată de subiect, iar argumentul demonstrează afirmația.
Deci, avem subiectul, afirmația și argumentul, iar uneori dăm și
-
- un exemplu.
Exemplul este opțional. Îl putem da, sau nu.
De exemplu: „Soarele care a fost astăzi”.
În cazul nostru, exemplul nu contribuie la demonstrație și așa că am sărit peste el. Dar, uneori, sunt cazuri dificile de înțeles, așa încât un exemplu dat ajută.
Ce este o demonstrație logică corectă?
Pentru ca demonstrația să fie corectă
a. Argumentul trebuie să fie legat de subiect.
1. Subiectul – „Să considerăm soarele”.
2. Afirmația – „Soarele nu este albastru”.
3. Argumentul – „Pentru că luna este roșie”.
Argumentul (3) nu are legătură cu subiectul (1).
b. Trebuie să existe o legătură logică între argument și afirmație.
1. Subiectul – „Să considerăm soarele”.
2. Afirmația – „Soarele nu este albastru”.
3. Argumentul – „Pentru că este galben”.
Dacă argumentul (3) este adevărat, atunci afirmația (2) trebuie să fie întotdeauna adevărată.
În cazul nostru: „Pentru că soarele este galben, atunci nu este albastru”. Sau din 3 să rezulte 2. (3 
2)
c. Trebuie să existe o relație inversă între afirmație și argument.
Dacă negăm 2, atunci și 3 trebuie să fie negat.
1. Subiectul – „Să considerăm soarele”.
2. Afirmația – „Soarele nu este albastru”.
3. Argumentul – „Pentru că este galben”.
Putem spune: „Dacă soarele este albastru, atunci nu poate fi galben”.
Demonstrația – unul sau mai multe
În continuare ne vom folosi de acest șablon pentru a demonstra vacuitatea. Și această demonstrație se numește demonstrația – unul sau mai multe.
Acum vom demonstra că
lucrurile nu există cu adevărat,
argumentul este – ele nu există ca unul sau mai multe.
Ce înseamnă că există cu adevărat? Există cu adevărat, înseamnă independente de mine.
Deci, dacă lucrurile nu există cu adevărat, atunci ele sunt goale de existență adevărată.
Ce este vacuitatea? Vacuitatea înseamnă că lucrurile nu există de la sine, ci vin de la mine. Deci asta vreau să demonstrez.
Afirmația – lucrurile nu există de la sine.
Argumentul – pentru că nu ele nu există de la sine ca unul și nu există de la sine ca multe.
Cum demonstrăm că ceva nu există ca unul? Prin faptul că are părți, este alcătuit din multe părți. (Când spunem unul ne referim la un lucru care este indivizibil, sau nu poate fi descompus)
Și cum demonstrăm că ceva nu există ca multe? Pentru ca ceva să fie multe, înseamnă că fiecare parte a lui există ca unul.
Lucrurile nu există ca unul
Pentru a demonstra că ceva nu există ca unul, vom face o clasificare a tuturor fenomenelor și apoi vom demonstra că nu există ca unul și, în acest fel, vom demonstra că nu este nimic în lume care să existe ca unul.
Orice lucru la care ne gândim, este fie schimbător/variabil, fie neschimbător/invariabil. Altă opțiune nu mai există.
Vom continua să descompunem lucrurile. Le vom lua mai întâi pe cele care se schimbă, apoi vom trece la cele care nu se schimbă.
Lucrurile schimbătoare pot fi fizice sau mentale. Ele nu pot fi și una și alta.
Există lucruri care nu sunt nici una și nici alta? Da, sunt semințele karmice – bakchak.
Dacă ele ar fi mentale, ele ar trebui să fie un factor mental din lista factorilor mentali. Dar ele nu sunt. Nu există ceva care să fie și fizic și mental, dar există unele care nu sunt nici una, și nici alta, care sunt potențiali. Ca amprentele karmice. Ele nu sunt încă lucruri mentale, pentru că încă nu s-au maturizat. Și cu siguranță nu sunt lucruri fizice, pentru că nu le putem atinge sau să le vedem la microscop.
Să mergem mai departe, să luăm lucrurile fizice.
Lucrurile fizice pot fi împărțite în lucruri fizice grosiere și subtile.
Lucrurile fizice grosiere sunt lucrurile pe care le putem atinge, vedea, auzi.
-
- Lucrurile fizice grosiere au părți, deci nu pot exista ca unul.
- Lucrurile fizice subtile (cum ar fi atomii) au și ele părți (de exemplu, partea superioară și inferioară a unui atom), deci nu pot exista ca unul.
Astăzi, îi putem vedea la microscop, dar în literatura budistă, exemplul de ceva fizic subtil sunt atomii.
De ce pot fi divizați atomii? După cum știm fiecare atom este format dintr-un nucleu și din unul sau mai mulți electroni legați de nucleu. Nucleul este format din unul sau mai mulți protoni și, de obicei, dintr-un număr similar de neutroni. Protonii și neutronii se numesc nucleoni.
În literatura budistă nu se vorbește despre nucleu ci se vorbește despre laturi. Chiar și un atom minuscul are o parte dreaptă și o parte stângă și așa mai departe.
Deci, toate lucrurile fizice au părți.
Lucrurile mentale. Acestea includ diverșii factori mentali incluși în ultimele patru agregate, de exemplu, diversele emoții: iubire, ură, furie și așa mai departe. Acestea sunt lucruri mentale.
Lucrurile schimbătoare care nu sunt nici mentale și nici fizice includ lucruri precum concepte, nume, etichete.
Pentru a demonstra că lucrurile mentale și lucrurile care nu sunt nici fizice și nici mentale nu există ca unul, le analizăm componentele lor în timp.
Să luăm ca exemplu Monica. Monica este un nume care nu este nici fizic și nici mental. Este un concept pe care îl am în cap. Deci, există Monica care avea o lună, există Monica care avea un an și o Monica care avea doi ani și așa mai departe. Așadar, momentele de timp sunt cele care împart lucrurile mentale și lucrurile care nu sunt nici fizice și nici mentale. Lucrurile mentale sunt compuse din momente de timp. Fluxul momentelor reprezintă părțile lucrurilor mentale.
Lucrurile neschimbătoare. Există trei lucruri neschimbătoare:
-
- Vacuitatea,
- Spațiul și,
- Încetarea.
— Vacuitatea are părți? Da, există vacuitatea pixului, vacuitatea scaunului, vacuitatea lui Buddha, și așa mai departe. Fiecare obiect are propria sa vacuitate. Deci, putem împărți vacuitatea în părți.
— Spațiul îl putem împărți în direcții – est, vest, nord și sud, sau are în sus și în jos. Deci, spațiul în părți.
— Încetările – avem 84.000 de afecțiuni mentale și fiecare dintre ele poate avea propria încetare. De asemenea, le putem împărți și în funcție de încetările din mintea mea, încetările din mintea ta și așa mai departe.
Prin urmare, totul are părți. Dacă niciun singur lucru nu există ca unul, rezultă că nu pot exista ca multe.
Cum se leagă toate acestea de negarea lui Gak ja?
Să vedem care este legătura dintre toate acestea cu căutarea lui Gak ja.
Am întrebat unde este Gabriela. Este în corp? Este în sentimente? Unde este?
Ideea este să o caut și să nu o găsesc nicăieri. Dacă tot ce mă alcătuiește sunt cele cinci agregate și dacă am căutat în fiecare foarte atent și n-am găsit-o, am căutat în afara agregatelor și n-am găsit-o – atunci ea a nu există.
Putem spune același lucru și cu elefantul roz. Un alt mod de a verifica că elefantul roz, cu două capete, nu aleargă prin cameră – este să-l căutăm în partea stângă a camerei. Nu-l găsim. Căutăm în partea dreaptă a camerei. Nu-l găsim. Deci nu există…
Vreau să arăt că ceva nu există de la sine.
Să presupunem că există de la sine. Dacă ceva există de la sine, el este ori unul ori multe. Există și o altă posibilitate? Nu.
Deci, ideea demonstrației este de a lua „există de la sine”, și de a-l împărți în singurele două posibilități – unul sau multe – și apoi de a le exclude pe fiecare, iar concluzia va fi că nu există de la sine.
*******
Codul principiilor ACI, partea I
După cum vedeți toată această înțelepciune nu o puteți păstra numai pentru voi. Fie veți doriți s-o oferiți altora, fie vor veni alții și vă vor ruga să-i învățați pentru că vor vedea schimbările din voi. Așa că în cele din urmă veți ajunge să fiți cu toții profesori.
Și pentru asta există câteva principii de bază pe care le vom oferi, care să vă ajute ca profesori.
Noi nu dorim să devenim o instituție, pentru că va începe să intervină politica și birocrația și, ca orice religie care începe să se impună, starea de spirit va dispare, va deveni ceva sec, o organizație, iar oamenii vor pleca și vor căuta un alt loc. Noi nu dorim să se întâmple asta. Dar vrem să păstrăm niște reguli pentru ca învățătura să nu se distorsioneze, să fie denaturată și să devină altceva decât ceea ce a fost menită să fie.
- Scopul acestei învățături
Scopul acestei învățături, al acestor cursuri, este de a aduce la transformarea fiecăruia care le studiază serios și perseverează; să-l aducă la iluminarea deplină, să-l aducă la corpul de lumină, la o minte omniscientă, să trăiască într-o lume în care nu mai există suferință, într-o fericire incredibilă, având abilități extraordinare de a ajunge la toate ființele și de a le ajuta să ajungă și ele la această stare.
Toate celelalte aspecte ale învățăturii sunt secundare; sunt doar o cale, nu sunt un scop. Nici grupurile de studiu, nici cursurile, nici site-ul de pe internet, nici numele nostru, nici identitatea noastră – toate acestea sunt secundare. Nu vrem să fim „grupul budist”. Nici măcar nu vrem să fim „grupul”. Ceea ce dorim este ca oamenii care învață aceste lucruri să le folosească pentru a atinge iluminarea. De aceea nu avem abonamente, nu avem cotizații, totul se bazează pe donații. Acesta este un aspect.
Așa cum am spus, nu suntem o instituție de învățământ, nu suntem un grup de meditație, nu suntem un grup social, nu suntem o religie nouă, nu vrem niciuna dintre aceste etichete. Noi predăm calea spre iluminare așa cum a fost predată de ființele iluminate.
Scopul nostru este să oferim fiecărui participant șansa cea mai bună de a ajunge rapid în paradisul tantric în această viață.
- Învățătura trebuie oferită gratuit
Al doilea principiu care însoțește această învățătură este că este oferită gratuit, benevol.
Dharma trebuie să fie deschisă oricui este interesat să o ia în serios, indiferent dacă are mijloace sau nu.
Așa facem noi astăzi, iar dacă veți fi profesori în viitor, vă rugăm să nu o transformați în cursuri plătite. Vă pierdeți toată karma; dacă începeți să o transformați în bani, veți avea bani din ea și acesta va fi sfârșitul. Este păcat, pentru că este o cale spre paradis. Veți avea de câștigat cu mult mai mult de pe urma învățăturii decât niște bani, pe care îi veți pierde oricum.
Dorința și îndrumarea noastră este ca învățătura să rămână întotdeauna gratuită, pe baza donațiilor. Sunt profesori care spun: „Bine, dar cine mă va sprijini”? Ca profesor, eu trebuie să-mi susțin elevii, și nu invers. Profesorii de la Sera May fac asta. Ei iau pe micii călugări și se angajează să aibă grijă de existența lor și să caute donatori care să-i sprijine.
Vrem să aducem Dharma necondiționat oamenilor. Nu așteptăm ca ei să ne susțină, ci îi sprijinim ca ei să poată veni. Desigur, generozitatea voastră este absolut necesară pentru a face acest lucru posibil, dar nu vom împiedica niciodată pe cineva să vină pentru că nu are mijloace financiare.
- Învățătura Dharma ar trebui să fie deschisă tuturor în mod egal
Al treilea principiu. Învățătura Dharma nu a fost întotdeauna deschisă tuturor. Din păcate, vedem acest lucru în Asia, chiar dacă ea provine de acolo. De exemplu, femeile nu beneficiază de egalitate cu bărbații. Printre tibetani – există mănăstiri pentru femei, dar nicio femeie nu ajunge la gradul de Geshe. Astăzi lucrurile încep să se schimbe încet, după ce călugărițele au venit din Occident și au început să aibă grijă de femeile tibetane. Nu vrem să ajungem la o astfel de situație. Deci, această întrebarea dispare. Dacă ne uităm bine în sală, procentul de femei este mai mare.
Dharma trebuie oferită gratuit fiecărei persoane, indiferent de rasă, religie și naționalitate. Desigur, nu fiecare persoană are karma de a învăța aceste lucruri – și în acest sens nu suntem egali. Nu suntem egali în ceea ce privește karma, dar, ca profesori, oportunitatea pe care o oferim trebuie să fie egală, după care fiecare persoană va progresa conform propriei karme.
- Cum să împiedicăm abaterea de la moralitate
Și aici vine întrebarea: „Dacă toate acestea vor începe să ia avânt și oamenii vin în număr mai mare, cum vom putea împiedica degenerarea, distorsiunea, instituționalizarea, abaterea de la moralitate?”
Și la asta va trebui să ne gândim. Unul dintre cele mai bune moduri – este să respectăm jurămintele bodhisattva, să facem din motivația bodhisattva și a bodhicittei și conform jurămintelor, conform regulilor.
Dacă respectăm regulile și jurămintele, există șansa să nu se ajungă la abaterea de la moralitate.
Așadar, vrem să păstrăm învățătura pură, să fie dată în mod egal și deschis și să fie un instrument care duce spre iluminare și nu o religie, un partid, o doctrină sau ideologie – nu acesta este scopul nostru.
Tonpa – profesor
Lame – cel mai înalt
Sanggeye – Buddha
Kyoppa – protector
Damchu – holy, sacred Dharma, teaching, doctrine
Drenpa – guide; leader; leader of men.
Gendun – sangha sau comunitate spirituală
Kyabne – refugiu
Konchok – piatră prețioasă
konchok sumla – trei pietre prețioase
chupa – a oferi
chupa bul – a face ofrandă
Grup Facebook