Cursul 12
„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
A treia parte
Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 5b
C. Karma și rezultatele ei: cine suportă rezultatele acțiunilor?
Versetul 71:
„Să presupunem că niciun „eu” nu există,
Atunci nu există nicio legătură între faptă și consecință,
Și dacă după faptă el dispare,
Atunci karma cui este atribuită?”
Aceasta este o întrebare foarte importantă și vom reveni la ea în lecțiile următoare. Oponentul întreabă:
„Stai așa, până acum mi-ai ținut prelegeri lungi că nu există niciun „eu” în sine, că el nu are o existență ultimă. Dar mă înveți și despre karma, spui că noi culegem fructele acțiunilor noastre, și este foarte important să fim atenți la acțiunile noastre pentru că le vom suporta consecințele. Atunci cine va culege rezultatul?”
Dacă nu există „eu” și fac acum ceva, cine va culege rezultatul?
Ce răspunde maestrul?
Este adevărat că o persoană se schimbă de la un moment la altul? Da. Asta înseamnă că „eul” din clipa prezentă, nu este „eul” care a fost acum o clipă.
Și dacă am țipat la cineva și acum sunt altcineva, atunci cui va rodi karma? Cum putem confirma corectitudinea legilor karmei? Dacă eu dispar imediat după faptă, atunci cine este cel care va culege rezultatele și cum vom verifica dacă legile sunt chiar corecte?
Ce îl deranjează pe cel care pune această întrebare?
– ori nu crede în cauză și efect,
– ori nu acceptă teza că nu există niciun „eu”
Maestrul spune: acestea două au baze diferite.
De fapt spunem că adversarul de aici nici măcar nu este budist. Acest adversar face parte din școli care nu sunt budiste. Iar budismul a crescut pe genunchii hinduismului. Hindușii cred în karma. Deci, dacă karma funcționează, atunci va trebui să existe un fel de „eu” căruia îi rodește karma și este cumva permanent în timp.
Aceasta este ideea de Atman – există un fel de „eu” care cumva este constant în timp și este cel care va culege roadele acțiunilor sale.
Așadar, iată răspunsul maestrului Shantideva: răspunsul lui are trei părți.
-
-
- Nu există niciun „eu” care să fie permanent
-
Versetul 72:
Amândoi acceptăm faptul că
Baza actului și a fructului este diferit;
Și nici cel care face nu există,
Atunci ce rost are să ne certăm?
Maestrul spune: „Amândoi acceptăm faptul că cel care culege rodul și cel care a făcut fapta, nu sunt la fel. Nu este același „eu”, pentru că m-am schimbat de atunci. În fiecare moment mă schimb, atunci ce rost are să ne certăm?”.
Apoi maestrul Shantideva îi spune: „și cel care face nu există, și cu asta suntem de acord”.
De fapt, ei nu sunt neapărat de acord în acest sens, dar așa și-a prezentat oponentul întrebarea.
Acordul asupra celui de-al doilea subiect, legat de „Eu” poate fi citit și astfel: reprezentantul non-budist susține că există un Atman, ceva care este permanent în timp. Pe de o parte, este de acord că lucrurile se schimbă, corpul se schimbă, dar pe de alta crede că există un suflet, există un sâmbure care este permanent în timp, un fel de „eu” care este acolo. Deci, dacă adversarul a fost deja de acord că lucrurile se schimbă, atunci concluzia este că și Atman se schimbă cumva. Dar asta nu se poate, pentru că el crede că Atman nu se schimbă.
Maestrul Shantideva începe să-i submineze poziția.
Deci acesta este primul aspect al răspunsului.
Acest argument poate fi rezumat în tibetană după cum urmează:
le jepay du dang drebu nyongway du kyi gangsak dze tade
Le – act, faptă sau karma,
Jepa – a face,
Du – timp,
Dang – și,
Drebu – rezultat,
Nyongwa – a experimenta,
Du – timp,
Gangsak – o persoană,
Dze – lucruri,
Tade – diferit, separat.
Adică, persoana care a comis actul și cel care va experimenta rezultatul sunt două persoane diferite.
-
-
- Cauza și efectul nu există în același timp.
-
Versetul 73:
Este imposibil să vezi în același timp
Atât cauza cât și efectul.
Astfel se spune că cel care face și cel care experimentează
Se referă la un singur flux.
gyuy du su drebu nyong misi
Gyuy du su – timpul în care apare cauza,
Drebu – rezultat,
Nyong – a experimenta,
Mi si – este imposibil.
Este imposibil ca rezultatul și cauza să se întâmple în același timp.
Suntem de acord cu faptul: Cauza și efectul nu se întâmplă în același timp. Vom reveni la acest subiect în curând.
Dar deocamdată răspundem acestui adversar care vine cu ideea de suflet, a lui Atman. Deci, maestrul îi spune că persoana care experimentează rezultatul este aceeași persoană.
Dar am spus deja că acest ceva – sufletul, suferă o schimbare, iar acum el spune: dacă este aceeași persoană – atunci se presupune că actul și rezultatul său trebuie să fie în el în acest moment.
– Ori acest Atman se schimbă,
– Și dacă nu, dacă este permanent, atunci cauza și efectul trebuie să se întâmple în același timp.
Ambele cazuri duc la o contradicție, la ceva imposibil.
3. Răspunsul școlii Prasangika: Există un „eu” nominal
În partea a doua a versetului:
Astfel se spune că cel care face și cel care experimentează
Se referă la un singur flux.
Acesta este răspunsul școlii Prasangika.
Este adevărat că această persoană s-a schimbat.
Este adevărat că cel care a făcut fapta nu este cel care culege rezultatele acesteia, dar putem vorbi despre el nominal ca la aceeași persoană.
Nu înseamnă că persoana nu s-a schimbat. Nu înseamnă că este un suflet acolo. Dar îi dăm un fel de reprezentare conceptuală, îi dăm un nume și ea reprezintă un flux de conștiință și cum se dezvoltă, în timp. Voi numi întregul flux „Gabriela”. Deci asta nu înseamnă că Gabriela este permanentă, nu există un suflet permanent, ci acest lucru care se schimbă de la o clipă la alta – acest flux îl numim „Gabriela”. Asta spune el.
În tibetană:
gyun chik la le jepapo dang drebu chupapo ten rung
Gyun – flux, continuum,
Chik – unul,
Le – fapta sau karma,
Je papo – persoana care face fapta,
Dang – și,
Drebu – rezultat
Chu papo – cel care experimentează rezultatele actului,
Ten rung – este corect să spui asta.
Este corect să spunem că persoana care face actul și cea care experimentează rezultatul sunt aceeași persoană care continuă în flux.
Acesta este răspunsul școlii Prasangika. Cine este Gabriela sau oricare dintre voi? Este acest flux al karmei.
Karma se reflectă constant în oglinda vacuității și îmi creează lumea clipă de clipă, și aceasta este Gabriela și nu există altă Gabriela.
„Gabriela” este jocul karmei în oglinda vacuității, așa cum se reflectă în experiența mea. Și asta e tot. Nu există altă Gabriela. Asta va spune Prasangika.
Totul este o proiecție ca rezultat al karmelor care rodesc una după alta și aceasta este experiența mea despre mine. Este un flux de experiențe de la o clipă la alta, și numim acest flux „Gabriela” și nu are nicio existență de sine. Îl numim „Gabriela” și dacă ne uităm bine, este de fapt experiența noastră despre noi înșine.
Dacă vă arăt o poză cu mine la cinci ani, am să vă spun: „Aceasta sunt eu, la cinci ani”. La ce mă refer când spun, „Aceasta sunt eu la cinci ani?” De fapt, ea nu mai este, nu-i așa? Cu toate acestea, cumva fac legătura dintre cea care este aici și cea din imagine. Pentru că există acest flux de momente de conștiință și îl numesc „Gabriela”. Și aceasta este existența mea relativă, aceasta este existența mea falsă, aceasta este existența mea convențională – și spunem că ea există și funcționează. Deci aceasta este concepția școlii Prasangika.
De ce cred că acest flux de momente în timp sunt eu? Și asta este tot karma. Proiectez pe acest flux de conștiință un nume, un concept: „Eu”. Și asta este tot karma.
Ce înseamnă vacuitatea după Prasangika? Că nu am nicio altă existență. Nu există nimic altceva în afara acestui flux karmic. Este tot ceea ce există. Așa a fost și așa va fi dintotdeauna.
Dacă această concepție îmi spune că produc
-
-
- Un flux karmic plin de plăcere, sau
- Un flux karmic plin de suferințe, sau
- Un flux karmic mixt, așa cum îl avem acum ca oameni,
-
Atunci orice altă concepție, înseamnă moarte. Orice altă concepție împiedică șansa incredibilă de a transforma această situație.
Pentru că dacă sunt doar un flux karmic și nimic altceva și dacă înțeleg procesul karmei așa cum ne învață Buddha, sau o ființă iluminată, atunci am o șansă, pentru că atunci pot genera karma care va transforma această situație, și care mă va scoate de aici.
Atașamentul de un suflet, de un atman sau de un „eu” existent de sine, care cumva este în altă parte, mă va ține blocat aici. Și nu contează dacă facem o mulțime de lucruri bune în lume. Este foarte trist.
Maestrul Kamalashila spunea: „O persoană care face multe binefaceri în lume și nu înțelege vacuitatea este otravă.”
Acest lucru îl ține și mai strâns de samsara. Pentru că între timp viața lui devine mai dulce, se atașează și mai mult de samsara și rămâne înăuntru.
Dacă vreți să verificați acest lucru, începeți să țineți carnețelul o jumătate de an, un an, și veți începe să vedeți cum vă creează karma viața. Pentru că totul este gol. Și dacă veți începe să vedeți puțin, dincolo de ceea ce sunteți obișnuiți fără a face nimic, asta vă va stimula să intrați mai adânc în practică și apoi veți avea șansa de a ieși.
Numai etichete și concepte
Voi încheia această discuție cu o propoziție în tibetană,
cha she kyi tsok pa la tenne ta-nye tak tsam
Ta-nye – concept mental, o idee mentală,
Cha she – părți,
Tsok Pa – colecție,
Deci, o colecție de părți,
La Tenne – se bazează pe, sau proiectat pe,
Tak tsam – nimic altceva.
Nu ești nimic altceva decât un concept mental proiectat pe baza unei colecții de părți.
Suntem doar un concept mental proiectat pe o colecție de părți.
Vom vedea în curând ce este colecția de părți.
Restul versetelor până la 79 sunt o continuare a aceleiași idei. Așa că le vom citi repede, pentru ca sunt foarte frumoase.
Mintea trecută și viitoare
Maestrul vorbește în continuare despre trecut și viitor.
Versetul 74:
Mintea trecută sau viitoare
Nu este „Eu”, deoarece nu există;
Dacă mintea prezentă ar fi „Eu”,
Atunci când ar dispărea, „Eul” nu ar mai exista.
Adică, cel care a făcut fapta nu mai este, iar cel care o culege în viitor nu mai este.
Dacă încercăm să definim trecutul – ce este trecutul?
În școala de logică, a sutriștilor, ei vor spune: nu putem defini trecutul. Pentru că nu există deloc. Nu există așa ceva. Unde este trecutul? Cum îl pot defini? Ei spun și despre viitor același lucru, pentru că nici viitorul nu există. Unde este el?
Deci, mintea trecută și, de asemenea, cea viitoare, nu sunt „eu”, pentru că nu exist.
Am o idee despre „eu”. Și spun :
– Exist? Da, exist. Vorbesc, funcționez. Exist pentru că funcționez.
– Dar unde este cea din trecut? Nu pot fi „eu” pentru că nu exist.
– Și cea de peste zece minute? Nici ea nu există. Deci, nici ea nu este „eu”.
Dacă mintea prezentă ar fi „Eu”,
Atunci când ar dispărea, „Eul” nu ar mai exista.
Deci acum spune
-
-
- Cel din trecut – nu există
- Cel din viitor – nu există
- Să-l luăm pe cel din prezent, din această clipă. Peste încă o fracțiune de secundă el dispare. Așa că „Eul” a dispărut!
-
Căutarea „Eului” este ca și cum ai decoji o tulpină goală
Aici căutăm sinele suprem. Pe acest Atman. Pe el nu-l putem găsi.
Putem vorbi despre „eu” care este o proiecție pe o succesiune de momente. Un concept care este o proiecție. Dar dacă o caut, unde este cu adevărat, nu o pot găsi.
Aceasta este o modalitate de a medita asupra vacuității „eului”. Vom vorbi despre asta mai târziu.
Maestrul spune în versetul 75, că această încercare de a găsi „Eul” în acest fel, este:
Versetul 75:
Așa cum ai descoji treptat
O tulpină goală de banană și să nu găsești în ea nimic,
La fel și „eul” este inexistent
Atunci când îl cauți analitic.
Căutăm „eul” și căutăm, ne uităm, descojim, descojim și nu-l găsim. Aceasta este ideea acestor meditații: să ajungem la vacuitatea „eului” nostru .
La fel și „eul” este inexistent
Atunci când îl cauți analitic.
Asta ne spune el.
Deci, iată o meditație de-a lungul liniei temporale, unde să mă caut.
Rezumatul acestei idei în tibetană este următorul:
rangshin tsel na, chushing gyi dongpo chashe su che ne gayang mepa shin
yin
Rangshin – natura de sine, esența,
Tsel na – dacă căutăm,
Chushing – bananier sau trestie, cu tulpina goală,
Dongpo – gol pe dinăuntru,
Chashe su – părțile sale,
Che ne – a demonta,
Ga yang mepa – nu este nimic acolo
Shin yin – este ca și cum.
Împreună, propoziția spune:
Atunci când căutăm esența unui lucru, „natura lui adevărată”, nu găsim nimic. Este ca și cum ai descoji toate părțile unei trestii goale pe dinăuntru.
Din lectura cursului:
„Gândește-te, de exemplu, la o trestie goală: atunci când îndepărtezi bucată cu bucată cojile tulpinii, descoperi în final că nu există nimic acolo care să aibă vreo natură. Aici este la fel: folosești logica pentru a încerca să afli dacă lucrurile au sau nu, natură proprie și ajungi la concluzia că acolo nu este un „eu” despre care a-i putea decide corect că există. Ideea că un astfel de sine ar putea exista este complet infirmată de diferitele raționamente folosite, așa cum voi descrie mai jos, pentru a stabili că nimic nu are o natură proprie.”
D. Dacă așa stau lucrurile, atunci față de cine avem compasiune?
Versetul 76:
„Dacă nu există ființă vie,
Față de cine practicăm compasiune?”
Ei sunt cei proiectați de ignoranța întunecată,
Și pentru care am jurat să acționăm.
Adversarul vine și spune: OK, dacă nu am „eu”, atunci nimeni nu are un „eu”. Față de cine practicăm compasiunea? Aceasta este o întrebare legitimă. Față de cine practicăm compasiunea dacă nu este nimeni acolo?
Ce ne spune maestrul Shantideva, ne scutește de practicarea compasiunii? În opt capitole ne-a învățat cum să practicăm compasiunea. Spune:
Ei sunt cei proiectați de ignoranța întunecată,
Și pentru care am jurat să acționăm.
Față de cine vom practica compasiunea? Față de ființele pe care le-am proiectat din ignoranța noastră. Ele sunt obiectul. Această compasiune ne va scoate din suferință. Asta spune maestrul. Ne vom întoarce la acest subiect într-una din lecțiile următoare.
Bodhicitta care este falsă, dar funcționează perfect
Versetul 77:
„Dacă nu există nicio ființă vie, cine va obține fructul?”
Mai înainte, maestrul la întrebarea „Față de cine practicăm compasiunea?” a răspuns că practicăm față de cei pe care i-am proiectat din ignoranța noastră, și atunci va veni rodul/fructul. („Fructul” aici este rezultatul dorit al iluminării.)
Adversarul spune: Ok, dacă nu există ființe, cine va obține fructul?
Maestrul îi răspunde:
Adevărat!
Sunt de acord cu întrebarea. Este o întrebare legitimă.
Aspirația este împletită cu ignoranța.
Despre ce aspirație este vorba? Aspirația spre iluminare. Aspirația mea de a ajunge la iluminare și de a scăpa de suferință, spune maestrul, este împletită cu ignoranța.
Și asta este adevărat . De aceea am numit-o „falsă”, sau „convențională”. Aspirația de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor este împletită cu ignoranța. Ea este falsă Ea nu înțelege cine sunt eu și nu înțelege cine sunt ființele. Și, cu toate acestea ea mă scoate din suferință.
Maestrul continuă:
Dar cu toate acestea, pentru a înlătura suferința,
Ea nu trebuie respinsă, în pofida ignoranței.
Iluziile funcționează! Ființele sunt o iluzie, eu sunt o iluzie, compasiunea mea este o iluzie, acțiunile pe care le fac pentru binele ființelor sunt o iluzie – și asta funcționează, tocmai datorită intenției mele. Karma funcționează.
E. Înțelegerea vacuității va învinge ignoranța
În versetul 78, maestrul rezumă această discuție:
Egoismul este cel care provoacă suferință,
Și ignoranța despre „eu” o alimentează;
„Asta nu înseamnă că le poți depăși”
Meditația asupra lipsei de sine este cea care le va depăși.
De ce meditația le va depăși? Aceasta este o întrebare foarte importantă. Pentru că adversarul ne spune: OK, egoismul provoacă suferință, ignoranța o alimentează, acum sunt într-o minte care este total greșită și totul este o iluzie. Cum poate această minte greșită să depășească această iluzie și să mă scoată din suferință?
Maestrul Shantideva îi răspunde: meditația asupra lipsei de sine va depăși această situație teribilă în care ne aflăm.
De ce spune maestrul asta cu atâta certitudine?
Până acum am vorbit despre compasiunea care are rădăcinile în ignoranță: nu înțeleg cine sunt, nu înțeleg pe cine ajut, nu înțeleg ce este această compasiune. El spune: Continuă să lucrezi cu ea și, deși egoismul provoacă suferință și ignoranța o alimentează, vei scăpa de suferință. De ce?
Pentru că meditația asupra lipsei de sine te va aduce în cele din urmă la adevărul absolut. Orice altceva este fals.
Dacă continui să meditezi asupra vacuității, în cele din urmă vei ajunge la adevărul absolut.
De ce se numește adevăr absolut, spre deosebire de relativ, sau fals?
În realitatea falsă modul în care apar lucrurile și modul în care există cu adevărat nu concordă – Mitunpa – nu concordă.
Dar nu este așa în realitatea absolută, acolo totul concordă.
Adevărul absolut va învinge întotdeauna pe cel fals.
Poate lua câțiva eoni, dar cu siguranță va câștiga, pentru că are mult mai multă putere.
Tibetanii spun că minciuna stă pe un picior, iar adevărul pe două. Noi spunem că nu are picioare deloc. Poate avem dreptate.
Deci aici se încheie problema „cine culege karma”.
Grup Facebook