ACI 12 - Ghidul de viață al războinicului spiritual

Lectia 1b – Aci 12

Cursul 12

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”

A treia parte

Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1b

 

A. Orice studiu și practică au ca scop dobândirea înțelepciunii 

Versetul 1:

Toate aceste ramuri până în acest punct
 Au fost expuse de cei iluminați de dragul înțelepciunii.
 Prin urmare, cei care doresc să-și aline suferința,
Trebuie să-și cultive înțelepciunea.

Comentatorii încep să dezbată sensul primului rând, ce se înțelege prin „toate aceste ramuri până în acest punct”. Pentru că nu este scris în verset.

      • S-ar putea ca maestrul să se refere la tot ce a fost scris în carte până în acest punct, sau
      • S-ar putea referi la tot ce a fost scris în capitolul anterior, capitolul opt.

Acestea sunt cele două școli de gândire. Vom merge cu prima școală, cu „tot ce a fost în carte până acum”.

Ce a fost în carte până acum? Cartea ne prezintă de fapt cele șase perfecțiuni. Bodhisattva, care aspiră și dorește să ajungă la iluminare pentru a putea ajuta toate ființele, practică pentru a-și desăvârși virtuțile nobile, calitățile înalte, adică cele șase perfecțiuni:

      1. Perfecțiunea dăruirii,
      2. Perfecțiunea moralității, sau bunătatea, sau cum să respect moralitatea personală și cum să respect moralitatea de a face bine celorlalți.
      3. Perfecțiunea răbdării, adică de a face față situațiilor dificile și să nu ne pierdem cumpătul.
      4. Perfecțiunea bucuriei efortului, să fi pregătit de a munci din greu pe calea spirituală și de a investi efort chiar și în fața dificultăților.
      5. Perfecțiunea meditației. Concentrarea meditativă. Fără ea este imposibil să percepem vacuitatea în mod direct și toate realizările spirituale provin din ea.
      6. Înțelepciunea, adică înțelegerea vacuității.

Deci capitolul nouă este despre înțelepciune. Și toate ramurile de până acum, ne spune maestrul, au fost expuse de cei luminați, de dragul înțelepciunii sau în scopul înțelepciunii. El ne-a învățat cum să ne desăvârșim toate perfecțiunile anterioare, astfel încât să putem dobândi înțelepciunea.

 

Chiar trebuie să ne desăvârșim perfecțiunile pentru a percepe direct vacuitatea?

De ce ne spune asta maestrul? Suntem la capitolul 9, nu este clar? Se pare că nu pentru toată lumea este atât de clar. Pentru că există școli de gândire care se opun și spun:

      • Cei care caută numai Nirvana nu trebuie să urmeze neapărat calea Bodhisattva, sau
      • Se poate percepe vacuitatea chiar și fără să ne dezvoltăm dăruirea și răbdarea și toate celelalte.

Deci, acesta este subiectul nostru acum.

Iar răspunsul este că cel care susține ideea că nu trebuie să ne desăvârșim perfecțiunile pentru a percepe vacuitatea, are dreptate.

Pentru a percepe direct vacuitatea, nu trebuie desăvârșite cele cinci perfecțiuni. Și asta, pentru că maestrul spune că toate ramurile de până acum au fost expuse de cei iluminați de dragul înțelepciunii. Iar acum începem să dezbatem.

Răspunsul va fi dat pe trei niveluri.

 

Trei niveluri de înțelegere a vacuității

Răspunsul vine în trei etape, în funcție de cele trei niveluri de înțelegere a vacuității:

  1. Primul nivel de înțelegere a vacuitățiieste de a vorbi despre vacuitate. Vorbim despre pix, vorbim despre câine. Primul nivel este înțelegerea intelectuală a vacuităţii.

Cei care au auzit povestea despre pix și câine au înțeles-o? Desigur. Ei și-au dezvoltat perfect dăruirea? Sau răbdarea? Dacă ești ca mine, atunci nu.

Deci putem înțelege vacuitatea la acest nivel fără să ne dezvoltăm perfecțiunile.

Pe de altă parte, cu toate că nu ne-am dezvoltat la maxim cele 5 perfecțiuni anterioare, dacă nu am fi avut câte ceva din aceste perfecțiuni, nu am fi ajuns aici să ascultăm despre vacuitate. Pentru faptul că suntem aici se datorează karmei noastre. Această karmă nu s-ar fi întâmplat dacă nu am fi făcut bine în lume.

Cu toții am dăruit, ne-am respectat moralitatea într-o măsură sau alta, ne-am păstrat răbdarea într-o măsură sau alta, altfel nu am fi ajuns aici. Deci, nu trebuie să practicăm cele cinci perfecțiuni anterioare asemenea unui bodhisattva pentru a învăța și a dobândi o înțelegere intelectuală a vacuității.

În comentariul său, Gyaltsab Je citează spusele unui mare înțelept budist pe nume Shantrakshita:

loppon shi-tso tar tongnyi tu sam gyi tenla beppa la-ang jin sok nga
ngundu dro mi gu

Loppun este numele tibetan pentru înțelept sau maestru,

Shi tso este traducerea tibetană a numelui lui Shantarakshita, „Cel care trăiește în pace”,
Tongnyi – vacuitate,
Tu            – învățare,
Sem         – a contempla, a reflecta,
Tu sum sunt primele două dintre cele trei căii: învățarea, reflecția și meditația,
Tu sam gyi tenla înseamnă a te baza pe învățare și reflecție,
Beppa    – înțelegere clară,
Jin            – a dărui,
Sok          – etc.
Nga         – cinci,

Jin sok nga – dăruirea și celelalte, adică cele cinci perfecțiuni,
Ngundu dro mi gu – nu trebuie mai întâi să le desăvârșim.

Deci în română putem traduce această propoziție:

„Așa cum subliniază maestrul Shantrakshita, nu trebuie să desăvârșim mai întâi primele cinci perfecțiuni pentru a putea învăța despre asta și a dobândi o înțelegere intelectuală a vacuității”.

Cu toate că răspunsul este că nu trebuie să desăvârșim perfecțiunile, ele trebuie practicate, altfel nu vom avea karma să venim și să auzim aceste lucruri, chiar și la primul lor nivel.

De fapt, este nevoie de multă karmă bună pentru a sta aici. Să nu credeți că ați ajuns aici întâmplător pentru că cineva v-a spus despre acest curs. Nu ați fi întâlnit pe nimeni care să vă spună despre acest curs dacă nu ați fi avut karma incredibilă. Faptul că sunteți la acest curs înseamnă că ați făcut foarte mult bine în lume. Deci acesta este primul nivel.

 

  1. Al doilea nivel de înțelegerea vacuității este dincolo de explicația despre pix și câine, explicație care a fost dată maestrul Chandrakirti, maestru budist al școlii Madhyamika.

Al doilea nivel de înțelegere a vacuității înseamnă să avem o înțelegere intelectuală profundă și o convingere profundă despre adevărul vacuității.

Asta înseamnă că am reflectat și am meditat mult asupra vacuității. Se spune că ar trebui să auzim explicațiile de 7.000 de ori ca să putem ajunge la un nivel suficient de convingere. Un an sau chiar doi de studii nu sunt suficienți pentru ajunge la un asemenea nivel. Este nevoie de mult timp pentru a străpunge straturile noastre de ignoranță, groase ca betonul armat.

Cel care le-a străpuns, datorită studiilor intense și a meditaților, a ajuns la un nivel profund de convingere.

Yoghinul avansat ajunge să experimenteze direct schimbarea necontenită a lucrurilor. Chiar înainte de perceperea directă a vacuității, yoghinul va ajunge în meditație la conștientizarea impermanenței subtile a lucrurilor și a lui însuși. Vom vorbi puțin despre asta în lecția următoare.

Atunci întrebarea care se pune este: „Pentru a ajunge la un asemenea nivel, trebuie să fie desăvârșite cele 5 perfecțiuni?” Răspunsul este „Nu.”. Comentariul indică faptul că este posibil să se ajungă la experiența profundă a impermanenței, chiar înaintea desăvârșirii tuturor perfecțiunilor:

În tibetană:

tongnyi la yi gyurway nyongwa kyewa la-ang ngun du dro mi gu

Tong nyi  – vacuitatea,
La              – despre,
Yi               – minte,
Gyurway – ceva ce schimbă (mintea),
Nyongwa – experiență,
Kyewa      – a dezvolta,
La-ang     – nici măcar,
Ngun du dro mi gu – nu trebuie mai întâi să le desăvârșim.

Traducerea este: „Nici măcar nu este nevoie să le desăvârșim (primele cinci perfecțiuni) pentru a ajunge la experiența profundă a vacuității care duce la schimbarea profundă a minții”.

 

  1. Al treilea nivel de înțelegere a vacuității, este atunci când cineva percepe direct vacuitatea în meditația sa. Este cel mai avansat nivel, și pentru asta suntem aici, pentru asta este toată munca noastră.

Întrebarea este: „Oare este posibil să ajungem la acest nivel, care este atât de înalt, care ne transformă toată viața, fără a desăvârși cele cinci perfecțiuni?”

Răspunsul este „Da.”.

Deci, chiar dacă nu am desăvârșit toate perfecțiunile, putem percepe vacuitatea.

Și există o dovadă în acest sens. Multe curente în budism, care nu sunt pe calea Mahayana, nu vorbesc deloc despre perfecțiuni. Ele practică ceva similar.

Aceștia sunt Ascultătorii, sau Cei deveniți de la sine Buddha, așa-numiții Pratyaka. Ei pot ajunge la perceperea vacuității chiar dacă nu sunt pe calea Mahayana și nu practică perfecțiunile în mod direct.

      • Ascultătorii – sunt budiști care nu merg pe calea Mahayana, și se concentrează pe ei înșiși. Ei apreciază mult o astfel de învățătură, și pot fi la un nivel foarte înalt de puritate, dar nu aceasta este practica lor principală.
        Nu acesta este obiectivul lor principal. De ce sunt numiți „ascultători”? Pentru că pot asculta o astfel de învățătură, dar nu se vor concentra pe ea și nu o vor transmite mai departe. Ei nu și-au dezvoltat încă dorința arzătoare de a ajuta toate ființele.
      • Cei deveniți de la sine Buddha– ei nu sunt Buddha și nu au devenit de la sine Buddha; Este un nume care induce în eroare în literatura budistă. Aceștia nu au profesori în această viață, dar au avut nenumărate vieți în care au servit deja mulți profesori și pot ajunge la nirvana în această viață, fără profesor.
        Ei nu ajung la iluminare. Ei pot ajunge la Nirvana și o pot face fără un profesor în această viață, dar asta nu înseamnă că nu au avut profesori. De obicei, ei tind să meargă în singurătate și să stea în peșteri. Și unii dintre ei ajung la nirvana.

Deci, aceștia sunt cele două tipuri de practicanți care pot ajunge la Nirvana. Este imposibil de ajuns la Nirvana fără perceperea directă a vacuității. Iar ei nu și-au desăvârșit cele cinci perfecțiuni. Deci, aceasta este dovada că nu este neapărat nevoie să desăvârșim cele cinci perfecțiuni pentru a percepe direct vacuitatea.

În tibetană se spune:

nyen rang gi tongnyi tokpay gomjung gi hlaktong yang kye

Nyen – ascultătorii, Shravaka în sanscrită.
Rang – înseamnă „ de la sine” și, în acest context, este numele prescurtat pentru cei deveniți de la sine Buddha.
Tongnyi  – vacuitate,

Tokpay    – percepție,
Gom          – meditație,
Jung          – rezultă din,
Gomjung – ceva care apare ca urmare a meditației.
Hlaktong – vedere, conștientizare specială, foarte înaltă, care se întâmplă în meditație,
Yang kye – chiar și ei își pot dezvolta.

Dacă anterior am menționat conștientizările care apar ca rezultat al primelor două căii: învățarea și reflecția asupra a ceea ce am învățat, aici sunt menționate conștientizările care apar ca rezultat al meditației asupra vacuității.

Fraza spune: „Ascultătorii” și „Cei deveniți de la sine Buddha”, chiar și ei își pot dezvolta conștientizarea specială a vacuității în meditație (și asta chiar fără să fi desăvârșit celelalte perfecțiuni).

Întrebare: Ascultătorii, studiază vacuitatea?

Răspuns: Ei nu învață neapărat despre vacuitate. Ei învață alte versiuni. Acest lucru este dezbătut în literatura budistă. Există înțelepți precum Haribhadra și alții care vor spune că experiența lor a vacuității (a ascultătorilor şi a celor deveniţi de la sine Buddha) este diferită de experiența vacuității a unui Bodhisattva, dar Chandrakirti, adeptul școlii Madhyamika, afirmă că este aceeași experiență.

Ceea ce spunem este că cel care ajunge la nirvana, trebuie să perceapă înainte vacuitatea direct. El o poate percepe chiar și dacă nu și-a desăvârșit perfecțiunile. El este un om pur, sfânt.

Maestrul Shantideva ne îndrumă să atingem iluminarea deplină a lui Buddha

Deci, am văzut că nici unul dintre cele trei niveluri de înțelegere a vacuității nu necesită de fapt desăvârșirea tuturor perfecțiunilor.

yenlak di dak tamche ni
tubpe sherab don du sung

De ce se spune în primele rânduri ale capitolului al nouălea că „Toate aceste ramuri până în acest punct au fost expuse de cei iluminați de dragul înțelepciunii”?

Și toți cei care doresc să-și aline suferința trebuie să-și cultive înțelepciunea?

Motivul pentru care Maestrul Shantideva ne spune asta, este să ne conducă la nirvana sau la iluminarea deplină. Jungchub înseamnă bodhisattva. Un Bodhisattva se antrenează pentru a ajunge la iluminarea deplină și nu la Nirvana.

Cei care sunt pe calea Mahayana folosesc conceptul de nirvana inferioară. Ei se roagă să nu ajungă la ea. Pentru că este un loc în care ne-am eliminat complet toate afecțiunile mentale și suntem în mare plăcere, dar nu putem ajuta pe nimeni. Capacitatea noastră de a ajuta pe alții este limitată. Pe de altă parte, există practici care ne pot duce cu mult mai departe, unde nu numai că ne scoatem pe noi din suferință, ci și toate ființele. Iar fericirea noastră este cu mult mai mare decât fericirea Nirvanei, care, la rândul ei este cu mult mai mare decât orice ne putem imagina în această viață, în samsara. Cu toate acestea, spunem „inferioară”, pentru că rămânem blocați acolo. Putem rămâne blocați milioane de eoni, bucurându-ne de o mare plăcere, fără a aduce nicio binecuvântare altora. De aceea ne rugăm Lamei să ne conducă la Jungchub — iluminarea deplină.

Așa se ajunge la iluminare, prin desăvârșirea celor șase perfecțiuni. Asta nu este o condiție necesară pentru a ajunge la nirvana. Motivul pentru care o persoană ajunge la nirvana și nu la iluminarea deplină este pentru că nu și-a desăvârșit cele șase perfecțiuni, pentru că nu a urmat calea bodhisattva.

Scopul cărții Maestrului Shantideva, care este prințul tuturor bodhisattva, este să ne conducă mai întâi

      1. La Bodhicitta, aspirația spre iluminarea deplină, și apoi
      2. La iluminarea deplină.

Maestrul Shantideva spune „toate acestea au fost expuse de cei iluminați de dragul înțelepciunii“. Înțelepciunea la care se referă în aceste două rânduri ale capitolului este omnisciența unui Buddha, abilitatea de a vedea toate lucrurile din trecut, prezent și viitor. Fiecare minte are capacitatea de a face acest lucru, dar există ceva care o blochează. Există un obstacol în calea omniscienței care este înlăturat prin practicarea primelor cinci perfecțiuni.

Acesta este primul subiect din această lecție, este acest verset: Spre ce se îndreaptă toate acestea?

 

B. Două realități

Al doilea subiect este: „cele două realități”

Denpa Nyi

Denpa – adevăr,
Nyi       – doi.

Denpa nyi înseamnă cele două adevăruri.

Kundzob Denpa

Dundam Denpa

Kundzob înseamnă fals, dar putem folosi și cuvântul relativ sau înșelător. Toate aceste traduceri sunt bune și le putem folosi alternativ.
Dundam – suprem, ultim. Deci Dundam Denpa înseamnă adevărul suprem/ultim.

kundzob dang ni dundam te
dini denpa nyisu du
Acceptăm aceste două adevăruri:
realitatea falsă și realitatea ultimă.

 

Ce obiect este împărțit în două adevăruri? Realitatea însăși.

Cuvântul Denpa l-am tradus adevăr, dar de fapt el înseamnă realitate.

Practic există două realități:

      1. Realitatea convențională– falsă, relativă, înșelătoare, obișnuită, și
      2. Realitatea supremă/ultimă.

Iar ele sunt aici/prezente tot timpul. Dar până nu percepem direct vacuitatea, vedem doar una dintre ele. Vedem doar lucrul convențional, obișnuit, felul în care apar lucrurile. Și a doua realitate există tot timpul, dar suntem cufundați în ea și nu o vedem.

Deci, de ce se numește „adevăr” dacă vorbim de fapt despre realitate? De ce se numește adevăr fals? Cum poate fi adevărul fals/înșelător?

Pentru că adevărul fals pare real, pentru ochii care sunt acoperiți de ignoranță. Mintea care este acoperită cu vălul ignoranței, pentru ea acest lucru i se pare real. Credem în această realitatea tangibilă, pe care o simt cu simțurile. Și asta este problema noastră ,și de aceea suferim.

 

Alte motive pentru care numim „adevăr”:

      1. Adevărul convențional funcționează.
      2. El există. Există oameni în cameră? Da, există. Deci realitatea există și funcționează. Pentru mintea acoperită de ignoranță, această realitate este reală. Dar ea este falsă, în sensul că nu este ceea ce pare. De aceea se numește falsă, pentru că pare să fie una și este de fapt alta. Înțelepciunea înseamnă a învăța să le distingem. Să învățăm să nu dăm crezare ochilor.

 

C. Suntem capabili să percepem vacuitatea

Intelectul în sine este fals

Versetul 2:

Acceptăm adevărurile ca fiind două:
Adevărul fals și absolut.
Cel absolut nu este un obiect al intelectului –
Intelectul în sine este fals.

Aici nu am folosit cuvântul „minte”, ci „intelect” pentru că maestrul folosește un alt cuvânt și am vrut să le diferențiez.

Dar avem acum o problemă. De ce? Pentru că venim la curs să învățăm, să ne folosim intelectul pentru a ieși din mocirla samsarei, dar chiar și acest intelect este fals!

Toată viața noastră, și în toate viețile anterioare, am trăit doar în adevărul fals.

Tot timpul am crezut în ceea ce am văzut, am crezut în ceea ce am auzit, am crezut în simțurile noastre, am crezut în știință.

Spunem că în fiecare clipă, lăsăm șaizeci și patru de amprente pe banda noastră mentală și toate sunt false. Pentru că toate se bazează pe experiențe ale realității, care nu sunt corecte, care sunt greșite, care se bazează pe ignoranță.

Suntem plini de amprente mentale care sunt toate minciuni. Trăim în minciună tot timpul. Răspundem la minciună. Nu ne înțelegem viața. Asta ne spune budismul.

 

Cel care a perceput vacuitatea nu mai crede în minciuni

Atunci când omul iese din percepția directă a vacuității, începe să vadă falsitatea. Începe să observe minciuna. Faptul că o observă, asta nu înseamnă că a eliminat-o, nu imediat. Cu alte cuvinte, mai întâi trebuie să ne dăm seama de ea, ca apoi să o putem elimina. Deci, cel care iese din percepția directă a vacuității, cade din nou în minciună, dar acum își dă seama că se află în minciună.

El va trece, apoi printr-o perioadă de frustrare, care poate dura până la șapte vieți, care este un număr infim în comparație cu nenumăratele vieți suferinde. Dar știe că totul va fi bine. El își vede viața viitoare, știe că totul va fi perfect și își vede iluminarea, cum va ieși în cele din urmă din samsara. Acești oameni sunt foarte fericiți. Nu există nimic care să-i supere.

 

Numai trei afecțiuni mentale sunt eliminate pe Calea Perceperii

Experiența în sine elimină doar trei dintre cele 84.000 (conform budismului) de afecțiuni mentale. Doar trei sunt eliminate pe loc. Acestea sunt numite:

Tong pang

Tong – vacuitate,
Pang – a elimina.

Adică, cele care sunt eliminate pe Calea Perceperii.

Deci, conform acestei descrieri, doar trei afecțiuni mentale sunt eliminate imediat după perceperea directă a vacuității. Ca să eliminăm și restul de afecțiuni mentale trebuie să muncim după aceea, așa că uneori durează până la șapte vieți viitoare. Dar dacă suntem în tantra, va dura cu mult mai puțin.

      1. Prima afecțiune mentală care este eliminată este îndoiala.Este îndoiala în adevărul lucrurilor pe care le auziți acum. Cu toate că le auziți, nu sunteți încă convinși de ele. Iar pentru a vă convinge trebuie să le experimentați direct. Și va fi nevoie să depuneți ceva muncă pentru asta. Această îndoială va rămâne mult timp pe cale, chiar și pentru practicanții serioș Ea va fi eliminată complet numai în punctul în care percepeți vacuitatea. Și atunci veți știi că toate aceste lucruri sunt adevărate.
        De unde știm că există îndoială, chiar și pentru un practicant serios? Această îndoială apare în momente neașteptate. De fiecare dată când vă enervați pe ceva, indică faptul că nu înțelegeți că voi sunteți sursa acestui lucru. Nu aveți pentru ce să vă enervați și pe cine să vă enervați. Deci, de fiecare dată când vă pierdeți liniștea sufletească, indică faptul că mai aveți un anume grad de îndoială.
      1. Cel care a ieșit din perceperea directă a vacuității nu mai crede în realitatea falsă – a doua afecțiune mentală care este eliminată. Cu toate că încă mai trăiește în realitatea falsă, nu mai crede în ea. Își dă seama că vede lucrurile greșit, dar nu mai crede în ele. Este ca și când ar visa și este conștient că visează. Treptat va ieși din vis.
      2. A treia afecțiune mentală care este eliminată ca urmare a perceperii directe a vacuității este –credința în tot felul de practici inutile. Mulți vin și ne oferă tot felul de lucruri: „fă masaj, mâncă doar morcovi”. Ni se oferă tot felul de patente care nu ne scot din suferință. Sau practicile de autoflagelare pentru „purificarea sufletului”. Deci, este eliminată credința în aceste practici care nu funcționează și nu duc la iluminare.

Concluzia lui este că acest obiectiv sublim – perceperea directă a vacuității:

      1. Necesită mult efort.
      2. Merită osteneala, deoarece ea are capacitatea extraordinară de a ne scoate din suferință.

 

Dedicația faptei bune

Fiecare lecție o încheiam cu rugăciunea Mandala și dedicația pentru că am învățat lucruri foarte importante și sfinte. Ele nu sunt sfinte de la sine, ci pentru că au capacitatea de a ne binecuvânta. De aceea dorim să intensificăm fapta bună pe care am făcut-o și să o dedicăm. Nu o păstrăm doar pentru noi. Îi dăm puterea întregului univers. O dedicăm tuturor ființelor și dorim ca atât noi, cât și ele să ajungem la înțelegerea din ce în ce mai profundă a acestor lucruri, astfel încât ele să funcționeze cu adevărat pentru noi.