Sutra Inimii – Lecția 1c

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,c

 

 Vă rog ca fiecare să ia Sutra inimii în față. Sutra este învelită într-o pânză galbenă pentru a proteja manuscrisul. Pecha în tibetană înseamnă „carte”, dar, în special, se referă la cărțile tibetane tradiționale cu foi libere, cum ar fi kangyur, tengyur și sadhana. Pecha are uneori două plăcuțe de acoperire superioare și inferioare din lemn, carton sau alte materiale ferme și sunt adesea văzute învelite în pânză pentru protecție.

Dacă vă uitați pe prima pagină, veți vedea desenată figura unei zeițe.

                     

Aceasta este Prajna Paramita. Traducerea în limba română este „Perfecțiunea înțelepciunii”. Când vorbiți despre această doamnă, puteți să-i spuneți Prajna Parmita. Dar nu acesta este sensul lui literal.

Prajna înseamnă înțelepciune sau cunoaștere.
Para      = dincolo
Mita      = plecat

Prajna Parmita înseamnă perfecțiunea înțelepciunii transcendente sau cea plecată dincolo. Perfecțiunea înțelepciunii este o doamnă a înțelepciunii, reprezentată aici sub forma unei zeițe. Culoarea sa este întotdeauna albă.

În meditațiile pe care le faceți asupra „perfecțiunii înțelepciunii”, când vă invitați Lama, puteți să-i dați această formă de zeiță. Imaginați-vă că ea este făcută din lumină albă transparentă, strălucitoare, scânteind ca diamantul.

Ea este înțelepciunea diamantului.

Lângă imagine scrie:

Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii

În sanscrită –

Arya Bhagavati Prajna Paramita Hirdaya

Arya înseamnă ființă nobilă, sublimă, învingătoare, am tradus aici de neînvins. Este în sensul cuiva care are conștientizări profunde, de aceea înțelepciunea este aici personificată. Ea arată în această formă de zeiță sublimă în sensul că a dobândit înțelepciunea, că a trecut de Calea perceperii.

 Bhagavati este un cuvânt sanscrit care are multe semnificații. Unul dintre ele este „cel binecuvântat” sau „cea binecuvântată”.

Chom Den De Ma

Tibetanii au tradus: Chom Den De Ma = care a învins inamicul, de aceea tibetanii folosesc cuvântul „învingător” pentru Buddha.

Acesta este una dintre semnificațiile cuvântului Bhagavati. Mai sunt și alte semnificații pentru acest cuvânt. De multe ori am folosit pentru Buddha cuvântul „Cel binecuvântat”, care este o altă traducere a lui Bhagavan.

Bhagavan este forma masculină a lui Bhagavati. Deci, Baghavan poate avea sensul de „cel binecuvântat” sau „de neînvins”. Acestea sunt cele două sensuri/forme pe care le traducem pentru acest cuvânt. Odată așa și o dată așa, deci aici am folosit cuvântul „de neînvins”.

Hirdaya     = înseamnă esență sau inimă.

Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

Prajna Paramita înseamnă „Perfecțiunea înțelepciunii” și este traducerea în română a lui Arya Bhagavati Prajna Paramita Hirdaya. Acesta este numele în sanscrită.

În tibetană:

Pakpa chom den dema sherab kyi parol tu chinpa nying po

Să începem cu Nying Po. În limba tibetană trebuie să începem de la sfârșit, pentru că sintaxa lor este inversă de a noastră.

Deci Nying Po      = înseamnă inimă sau esență.

Sărim acum la Sherab care înseamnă înțelepciune, cunoaștere.

Kyi                              = este o prepoziție
Chinpa                      = a pleca, a merge
Parol Tu                    = dincolo

Deci, Parol tu Chinpa este traducerea tibetană a lui Paramita = plecat dincolo.

Nying Po este traducerea lui Hirdaya = esență/inimă.
Sherab este traducerea lui Prajna = înțelepciune.

Acum mergem la începutul frazei: Pakpa = Ariya

Pakpa

Pakpa este Arya. Tibetanii au tradus Bhagavati ca Chom den dema.

Chom înseamnă a învinge sau a distruge. Ce a învins? Obstacolele din calea cunoașterii. Perfecțiunea înțelepciunii a învins obstacolele din calea cunoașterii, a înțelepciunii și a nirvanei. Ea a depășit toate aceste obstacole.

De      = dincolo
Ma     = este cuvânt de negație

Comentariul nostru încearcă cumva să explice de ce există acest cuvânt de negație. În el scrie așa:

„Când este scris în tibetană „chom den dema”, silaba „ma” trebuie înțeleasă ca referindu-se la perfecțiunea înțelepciunii însăși. Sufixul „ma” exprimă pur și simplu o negație și nu se referă la oameni.”

Remarca lui Geshe Michael Roach, care a tradus acest comentariu în engleză spune: Acest lucru este complet incorect. Dimpotrivă. Sufixul „ma” (este folosit în tibetană atât pentru negație, cât și ca sufix feminin) înseamnă aici „doamnă”, și în sanscrită sufixul înseamnă tot „doamnă”. Autorul probabil a spus că nu este doar o expresie negativă, ci o expresie a respectului față de doamnă, iar cine a transcris textul nu a înțeles acest lucru și a greșit.

Deci, silaba „ma” este un sufix feminin. De ce feminin? Pentru că „Sutra inimii” este un text despre înțelepciune. La tibetani, înțelepciunea este considerată de tip feminin, iar compasiunea de tip masculin. De aceea, în budism scrierile despre înțelepciune au întotdeauna sufixul feminin. Bhagavati este deci, o formă de adresare respectoasă pentru o zeitate feminină, iar echivalentul masculin al lui Bhagavatī este Bhagavān.

Deci,

În sanscrită :    Arya Bhagavati Prajna Paramita Hirdaya
În tibetană:      Pakpa chom den dema sherab kyi parol tu chinpa nying po  
În română:       Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

Aceasta este traducerea titlului. Cei care spun că „ma” are sens negativ, poate că se referă la absența a ceva, poate absența afecțiunilor mentale, poate absența obstacolelor din calea cunoașterii. Așa explică ei „ma”. Dar noi vom merge cu a doua interpretare.

Acest text este o sutra, ceea ce înseamnă că a fost spusă de Buddha. Există multe scrieri despre înțelepciune, dar de obicei, cuvântul sutra este păstrată pentru spusele lui Buddha. Mai există și alte texte denumite sutre, dar care nu sunt spusele directe ale lui Buddha.

Să spunem câteva cuvinte despre scrierile budiste. În primul rând, acest text este unul dintre cele mai sfinte din Mahayana, Calea cea Mare sau Calea compasiunii. Este cunoscută în India, China, Tibet, Japonia, Mongolia, Vietnam și alte părți ale Asiei Centrale, zone care au fost cândva budiste. Această sutră este recitată zilnic. De asemenea, ea este rostită și pe terenul dezbaterilor (polemicilor) susținute de călugării budiști în fiecare zi.

După cum am spus, Sutra inimii are versiuni diferite. Versiunea chineză și cea japoneză sunt mai scurte decât cea pe ați primit-o în acest seminar.

Versiunea noastră are atât o introducere care descrie scena modului în care Buddha stă împreună cu întreaga comunitate, cât și un sfârșit.

Versiunile chineză și japoneză conțin doar conversația dintre Shari Putra și Avalokiteshvara. Și, după cum am menționat, o mulțime de sutre sunt folosite pentru a îndepărta obstacole, gânduri negative, probleme de somn, lung.

Mai știți ce este lung? Lung înseamnă vânt, care se exprimă prin perturbări ale fluxului de energie.

Există o colecție de scrieri numită „Scrierile perfecțiunii înțelepciunii”. Această sutra este cea mai scurtă din această colecție. Deci, există câteva sutre numite „Sutre ale perfecțiunii înțelepciuni” și au lungimi diferite. Printre cea mai scurtă fiind „Sutra inimii”. Printre cele cu lungime medie, este „Sutra tăietorul de diamant” cu 300 de versete. Cursul 6 se bazează pe această sutră.

Apoi este sutra cu 8.000 de versete. Se mai numește „Prajna Parmita” sau „Perfecțiunea înțelepciunii în 8.000 de versete”. Există sutra cu 25.000 de versete, și cea mai lungă conține 100.000 de versuri. Acestea sunt lungimile cunoscute. Dar se pare, că există sutre și cu 18.000 de versete. Se estimează că această colecție de scrieri au apărut între secolele II și VII e.n.

Toate aceste sutre vorbesc despre vacuitate.  Cele cinci cărți importante  studiate într-o mănăstire budistă, sunt următoarele:

• • • Prajana Paramita
    • Pramana
    • Madhyamika
    • Vinaya și
    • Abhidharma Kosha

Acest subiect al Prajnei Parmita, este studiat timp de 5-7 ani în mănăstire. După cum am menționat, călugării studiază timp de aproximativ 20-25 de ani, deci Prajna Paramita este un studiu lung care se predă în mănăstiri.

Prajana Paramita a fost spusă de către Buddha. Dar ea nu este cunoscută în toate țările budiste. Există țări din Asia de Sud-Est în care canonul Pali este acceptat, dar aceste sutre nu sunt deloc cunoscute. Ele nu au ajuns aici.

Dalai Lama spune că ele au fost transmise de către Buddha unui număr restrâns de oameni, după care au fost ascunse și păstrate în loc secret, până când a venit Arya Nagarjuna și le-a scos la lumină.

În general, tibetanii au o colecție imensă de scripturi budiste – canonul budist tibetan și are trei părți principale:

1. 1. 1. Kangyur
      2. Tengyur
      3. Sungbum

Ka – înseamnă cuvânt. Kangyur – înseamnă cuvintele rostite de Buddha. Deci, Kangyur este o colecție de lucruri spuse de către Buddha.

Ka – poate fi de trei tipuri:

a. Ka are sensul de vorba explicită spusă direct de Buddha și transmisă din gură în gură timp de generații. Iar mult mai târziu a fost așternută pe hârtie.

b. O altă semnificație a lui Ka este așa-zisa vorba magică al lui Buddha, cum ar fi sutra noastră. În sutra pe care o învățăm, Buddha nu vorbește. El stă în meditație, și doar la final spune: „lekso”, „lekso”, „lekso”. Dar tradiția spune că Buddha, din meditația, lui conduce de fapt tot ce se întâmplă în întreaga scenă. De aceea, se numește „vorba magică” sau „vorba binecuvântată a lui Buddha”. Buddha prin vorba sa, îi binecuvântează pe ceilalți, iar ei exprimă ceea ce Buddha vrea să spună.

c. A treia semnificație a cuvântului Ka – este cuvântul moștenit sau cuvântul spus poate de alții, dar pe care Buddha a permis de a-l considera ca fiind al lui și de a-l introduce în canon. El a avut un cerc de bodhisattva foarte, foarte, foarte avansați. Câteodată, vorbele acestora au fost introduse în canon, atunci când Buddha le-a dat permisiunea, ca și când le-ar fi spus el.

Am vorbit deja despre semnificația numelui sutrei.

Dar de ce este numită „Sutra inimii”? Asta din mai multe motive:

1. 1. 1. Este numită inima – pentru că este scurtă, concisă. Ea este esența acestor scrieri, este inima înțelepciunii.
      2. Al doilea motiv pentru care se numește „Sutra inimii” – este că ea vorbește despre vacuitate. Tibetanii au luat cuvintele Sherab și Nying po și au numit sutra Sherab nying po sau inima înțelepciunii. Ea este pârghia pentru a ieși din samsara. Sutra conține în formă concisă această inimă, conține esența care ne scoate din samsara.

Când spunem „perfecțiunea înțelepciunii”, nu ne referim numai la faptul că ne scoate din samsara, pentru că există două moduri de a ieși din ea:

1. 1. 1. De a realiza Nirvana, sau
      2. Iluminarea completă a lui Buddha.

Toate învățăturile Prajna Parmita, a „Perfecțiunii Înțelepciunii” conduc la iluminarea lui Buddha sau cum scrie în sutra „iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha” sau „scopul final al Nirvanei”. Aceasta este traducerea lui Tar Chin.

Tar Chin

Adică nirvana în forma sa completă, care este iluminarea deplină.

Scrierile „Prajna Paramita” se mai numesc și Yum. Yum înseamnă „mamă” pentru că ele dau naștere lui Buddha, iar pentru a ajunge la iluminare trebuie percepută direct vacuitatea, care este descrisă în toate aceste scripturi. Cel care percepe direct vacuitatea și se află pe calea Mahayanei, va ajunge la iluminare, de aceea ele se numesc Yum – mama. Ele sunt mama.

Câteva cuvinte despre aceste scrieri Mahayana. După cum am spus, ele nu au ajuns în toate țările budiste și sunt părți ale budismului care nu sunt deloc cunoscute. Aceste scrieri nu sunt recunoscute ca fiind vorbele lui Buddha.

Lama Dvora Hla spunea că a întâlnit călugări veniți din Thailanda care nici măcar nu au auzit de „Prajna Parmita”.

Buddha, conform tradiției, a transmis așa-numitele „ cele trei întoarceri ale Dharmei.” El a transmis Dharma pe trei planuri. Aceasta nu este o împărțire cronologică a învățăturilor sale. Buddha a predat toate cele trei versiuni ale Dharmei timp de 45 sau 50 de ani. De aceea sunt numite „Cele trei întoarceri ale roții Dharmei”. Este ca și când Buddha a venit și a învârtit roata Dharmei prin faptul că ajunsese la conștientizări profunde. El a atins iluminarea în inima lui și învârte roata în inima lui, prin vorbă. Prin vorba sa, Buddha a transmis discipolilor din conștientizările sale. Ei le-au auzit și au învârtit roata Dharmei în inima lor, prin vorbă.

Buddha nu poate transmite direct conștientizarea de la inimă la inimă. Nu este exact. Numai dacă discipolul este foarte, foarte avansat și foarte aproape de Lama, numai atunci poate trece de la inimă la inimă, dar în general, Buddha a predat. Așa că el prin vorba sa a învârtit roata Dharmei. Conform tradiției Mahayana, Buddha a învârtit roata Dharmei în trei moduri diferite.

 

Cele trei întoarceri ale Roții Dharmei

1. Prima întoarcere a Roții Dharmei a avut loc în Deer Park din Sarnath, lângă Varanasi, în nordul Indiei. Ea a constat în învățătura celor „Patru adevăruri ale lui Arya”. A fost prima sutra pe care Buddha a predat-o primilor săi cinci discipoli; el a vorbit despre adevărul suferinței, despre originea suferinței, despre sfârșitul suferinței și despre calea de a sfârși suferința. O colecție completă de sutre care intră în detaliul celor patru adevăruri; Specifică legile karmei, analizează amănunțit căile spre nirvana, căile spre eliberarea din suferință.

În aceste scrieri nu este menționat cuvântul vacuitate, ci se vorbește despre lipsa de sine a omului. În ele se discută despre cele cinci agregate, despre suferință, efemeritate, karma și legile ei, despre conștientizarea morții, despre resurse și oportunități. Și toate acestea sunt din prima întoarcere a Roții Dharmei.

 2. A doua întoarcere a Roții Dharmei – învățătura despre vacuitate – a avut loc pe muntele „Piscul vulturului” din Rajagriha, în Bihar, India.

Acest loc este numit așa deoarece vârful muntelui are forma unui cap de vultur. În a doua întoarcere a Roții Dharmei, Buddha a predat despre vacuitate. El a mers cu învățătura dincolo de cea despre lipsa de sine din prima învârtire a Roții Dharmei. În general, aceste învățături vorbesc despre lipsa existenței de sine a tuturor lucrurilor, și nu numai a omului. De asemenea, ele se referă la lipsa existenței de sine a agregatelor omului, și a oricărui lucru și fenomen. Vom vorbi mult despre asta, mai târziu.

Această învățătură este foarte, foarte avansată. Este învățătura supremă care eliberează din samsara. Se spune că trebuie să înțelegem vacuitatea pentru a scăpa de samsara. Nu toată lumea este pregătită mental și spiritual pentru această învățătură, deoarece ea este foarte profundă. În urma acestor învățături oamenii i-au spus lui Buddha: „Stai așa! Mai devreme ne-ai spus una, și acum ne spui alta”. Erau puțin speriați de faptul că li se vorbea despre lipsa de sine. Nici un lucru nu are identitate de sine. Nimic nu există așa cum credem că există, inclusiv noi înșine, iar unora le este greu să înțeleagă acest lucru sau nu înțeleg corect și, ca urmare a neînțelegerii, se pot abate de la cale. De aceea, ca răspuns la nevoile lor, Buddha a predat a treia întoarcere a Roții Dharmei.

3. A treia întoarcere a Roții Dharmei – școala „Numai minte” – s-a adresat celor care auzind învățătura despre vacuitate, au înțeles-o literal: „nimic nu există”. Nu aceasta a fost învățătura, dar oamenii pot să o înțeleagă greșit și asta nu este bine. De aceea, Buddha a moderat pentru ei învățătura despre vacuitate, și a predat așa-numita școală „Numai minte”, sau „Yogachara”, care este foarte interesantă și foarte avansată. Dar ea nu dă descrierea supremă a vacuității, ci este foarte aproape de ea.

În canonul tibetan, toate învățăturile celor trei întoarceri ale Roții, au fost traduse și păstrate foarte bine. După ce Buddha a trecut din această lume în Parinirvana (nirvana după moarte), generațiile ulterioare de discipoli au orânduit scrierile în diferite momente ale timpului, care s-au răspândit în diverse țări.

„Sutrele perfecțiunii înțelepciunii (transcendentale)”, „Prajna Parmita”, nu au ajuns, de exemplu, în canonul Pali, din sud-estul Asiei: Thailanda, Sri Lanka, Birmania (Myanmar), Ceylon. Budiștii din aceste țări nu cunosc aceste scripturi. Nu există dovezi istorice solide despre când și cum a transmis Buddha aceste învățături. Dalai Lama crede că Buddha le-a transmis într-un mod restrâns, numai celor care erau pregătiți să primească această învățătură concisă și foarte profundă. După cum vedeți sutra noastră necesită multe explicații. Chiar și cele mai lungi necesită multe clarificări.

Cel care a explicat această sutra, a fost Arya Nagarjuna. Arya Nagarjuna este uneori considerat ca „Al Doilea Buddha”. Se spune că, după ce Buddha a transmis aceste învățături profunde, au venit Naga – făpturi legendare care trăiesc pe fundul oceanului – le-au luat și le-au păstrat în secret, pentru că oamenii nu erau pregătiți pentru ele. Naga este o rasă divină sau semi-divină de ființe jumătate om jumătate șarpe, foarte inteligente, care locuiesc pe fundul oceanului și pot lua ocazional formă umană. Aceste ființe supranaturale sunt reprezentate în hinduism, budism și jainism, în principal în trei forme: în întregime umane, cu șerpi pe cap și gât, șerpi obișnuiți sau ca ființe pe jumătate om, jumătate șarpe,

Dacă nu am întâlnit vreuna, suntem sfătuiți să nu le infirmăm. Arya Nagarjuna este adesea înfățișat sub formă compozită, având caracteristici umane și nāga.

Se povestește despre Nagarjuna că dădea multe învățături frumoase despre Dharma, iar Naga, erau pasionați de Dharma, de înțelepciune. Aceste ființe divine sunt extrem de inteligente și pot lua forme umane. Se spune că ele sunt foarte sensibile la mirosuri și le plac mult mirosurile bune. Corpul lor emană miros de parfum. Se spune că aceste ființe urăsc mirosul ce-l emană oamenii.

Povestea spune că acești Naga vin să audă prelegerile lui Arya Nagarjuna. Datorită faptului că Nagarjuna era fascinat de inteligența lor și de mirosul de lemn de santal ce îl emanau, îi întreabă: „Cine sunteți și de unde acest miros?” Se spune că regele acestor Naga, le cere celor doi reprezentanți ai săi să-l invite pe Nagarjuna să vină în țara lui și să învețe pe toată lumea. Nagarjuna acceptă invitația și se duce în țara lor. Aceste ființe divine îi dăruiesc lui Nagarjuna scrierile despre perfecțiunea înțelepciuni, pe care apoi ni le-a adus nouă.

Nagarjuna este cel care ni le-a explicat, și de atunci a început o adevărată tradiție de interpretări.

În acest retreat vom învăța sutra în mai multe moduri:

1. Vom face meditații asupra vacuității, conform lui Kedrup Je.

Kedrup Je a fost de origine tibetan care trăia în secolul al XV-lea, unul dintre principalii discipoli ai lui Je Tsongkhapa. Kedrup Je e de fapt un tantrica – un practicant tantra . El ne-a transmis multe învățături tantrice, în care îmbină meditații asupra vacuității pentru o bună pregătire pentru Tantra. Așa că vom face meditațiile pe care le-a predat. Acesta este un mod în care vom lucra și vom învăța despre vacuitate.

2. Ne vom baza pe comentariul lui Chone Lama Drakpa Shedrup

Chone Lama Drakpa Shedrup

El este unul dintre cei doi mari autori ai manualelor pentru mănăstirea Sera Mey. A trăit între 1675-1748. Comentariul de care ne vom folosi, a fost scris în 1731.

Lama             = învățător,
Drakpa         = glorios,
She                 = cunoaștere,
Drup              = realizat,
Chone            = este locul din care a venit.

Deci, Chone Lama Drakpa Shedrup înseamnă Lama cel glorios, înțelept și realizat din Chone.

Comentariul său se numește: „Razele de soare care luminează semnificația profundă a inimii înțelepciunii”. Acesta este unul dintre comentariile pe care Geshe Michael      le-a salvat în proiectul său ACIP.

Chone Lama a fost autor de manuale în Sera Mey. În această mânăstire, călugării erau foarte legați de cărțile lor și le țineau doar pentru ei. O bombă a aterizat pe biblioteca lor, iar cărțile aproape au dispărut. Unul dintre meritele lui Geshe Michael a fost să înființeze proiectul ACIP, care să creeze o bază de date a textelor budiste și să le păstreze.

Scopul acestor studii nu este ca să devenim oameni mai buni sau să ne descurcăm mai bine în samsara, ci ca să ne scoată din samsara și să ne ducă spre plăcerea sublimă a lui Buddha, paradisul lui Buddha. Ele sunt înțelepciunea profundă și autentică care ne scoate din orice formă a suferinței.

Ce este „perfecțiunea înțelepciunii”? Ea este perceperea vacuității din mintea unui Bodhisattva.

Mintea acestuia este impregnată de compasiune. Bodhisattva se antrenează pe calea Mahayana să-și dezvolte compasiunea; ca de exemplu prin meditațiile Tong Len, sau prin respectarea jurămintelor lui Bodhisattva. El practică toate perfecțiunile și după mult antrenament, când inima lui se umple de iubire imensă față de ceilalți, și de dezgust atât față de suferința lui, cât și față de suferința altora, atunci când va percepe vacuitatea, va atinge așa-numita „perfecțiune a înțelepciunii”.

Pe pagina a doua a sutrei scrie,

„În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.

Cine se prosternează? Acesta este cel care a tradus din sanscrită în tibetană. Este prosternarea traducătorului. În fața cui se prosternează? În fața tuturor Buddha și Bodhisattva.

La începutul celui de-al doilea mileniu în Tibet, pe parcursul a sute de ani, scrierile au fost traduse din sanscrită în tibetană. Orice traducere sau comentariu începe întotdeauna cu prosternare. Este respectul pentru înțelepciunea profundă din scripturi. Traducătorii și comentatorii au făcut tot posibilul să păstreze autenticitatea scrierilor, să nu le schimbe, sau să adauge sau să le reducă. S-au străduit doar să le clarifice și să le prezinte așa cum sunt. Ideea este că nu este nevoie să-l îmbunătățim pe Buddha. El este perfect.

Pentru a-și exprima smerenia, modestia și respectul pe care îl au față de aceste scripturi, traducătorii și comentatorii încep cu o plecăciune de respect. Față de cine? Față de toți Buddha și toți Bodhisattva. Acest lucru este obișnuit și atunci când vine vorba de perfecțiunea înțelepciunii. La cine se prosternează comentatorul, indică la care dintre cele cinci cărți monastice aparține comentariul.

Am început lecția cu o meditație despre samsara, despre modul de a ieși din samsara și despre motivația noastră de a ieși din samsara, și vreau să o închei cu o listă a lucrurilor pe care trebuie să le facă cineva care dorește cu adevărat să iasă din samsara. Cel care este serios pe calea pe care merge, care înțelege grozăvia Samsarei și caută o ca ieșire din ea conform căii Mahayana. Ce ne învață calea Mahayana pentru a percepe vacuitatea în mod direct?

În primul rând, cei care au participat la celelalte cursuri ale noastre sunt familiarizați cu „Lam-Rim”. Care este punctul de plecare în „Lam-Rim”?

1. Primul lucru: trebuie găsit un învățător. Perfecțiunea înțelepciunii nu poate fi atinsă fără îndrumarea învățătorului. Și nu orice învățător. Un învățător competent care are abilitățile necesare. Nu vom trece peste ele acum. Există multe moduri de a caracteriza un profesor, dar în general este important:

• • • Ca el să cunoască bine învățăturile,
    • Să-și păstreze bine moralitatea.
    • Să aibă capacitatea de a medita.
    • Să aibă vaste cunoștințe ale scrierilor.
    • Să aibă capacitatea de a preda.
    • Să-și iubească elevii.
    • Să le fie dedicat.
    • Să aibă conștientizări spirituale înalte.
    • Să nu-și desconsidere elevii. Să fie dispus să primească multe de la ei.

În cursul 1 sunt descrise calitățile învățătorului.

Nimeni nu a perceput vacuitatea fără îndrumarea directă a Lamei. Pentru că înțelepciunea trebuie să treacă de la inimă la inimă, precum spune versetul de deschidere a sutrei:

Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa.

Acest verset este o rugăciune care a fost adăugată mai târziu. Nu este parte integrantă a sutrei. Am descris mai înainte perfecțiunea înțelepciunii. Cei victorioși sunt toți Buddha, iar perfecțiunea înțelepciunii este mama lor.

„Din triada timpului” – adică toți Buddha din trecut, prezent și viitor. Nimeni nu poate ajunge să fie Buddha fără să realizeze perfecțiunea înțelepciunii, fără să perceapă vacuitatea. Apoi scrie:

Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt

Perfecțiunea înțelepciunii nu poate fi exprimată în cuvinte, pentru că ea este o experiență non conceptuală. Cuvintele sunt conceptuale. Gândurile noastre sunt, de asemenea, conceptuale, și prin urmare, este imposibil să fie transmisă altora prin cuvinte. Putem încerca să ne apropiem de ea, și asta facem tot timpul. Dar trebuie să înțelegem că ea este o experiență directă, care este dincolo de cuvinte și gânduri. Perfecțiunea înțelepciunii nu poate trece decât de la inimă la inimă, iar pentru ca să se întâmple asta, este nevoie de a fi aproape de învățător și de a avea relații strânse cu el.

Deci,

a. În primul rând trebuie găsit un învățător, și

b. În al doilea rând, de a avea relații strânse cu el pentru ca transmisia să fie de la inimă la inimă.

Geshe Michael, care și-a servit Lama cu mult devotament, spunea „Servește-ți Lama ca un nebun!”. Adică, dacă ți-ai găsit învățătorul competent, trebuie să te lipești de el și să-l servești:

• • • Să ai grijă de toate nevoile lui.
    • Să te îngrijești de el, de casa lui, de familia lui.
    • Să petreci cât mai mult timp cu el, atât cât îți permite karma.

A fi aproape de Lama este o karmă minunată. Cei care își servesc Lama cât pot mai bine, progresează și cel mai repede.

În tradiția Mahayana sunt multe învățături de cum trebuie tratat Lama.

Pentru noi, cei din Occident, nu este ușor, pentru că nu am crescut în această tradiție, în această mentalitate. Putem spune că tibetanilor le este mult mai ușor pentru că au crescut în ea. Dar și ei trebuie să învețe.

c. A aduce servicii Dharmei, adică:

• • • a servi centrele de Dharma.
    • a crea condiții pentru buna desfășurare a lecțiilor de dharma.
    • a imprima textele.
    • a închiria locuri pentru lecțiile de dharma,
    • a încuraja oamenii să vină la dharma, indiferent dacă au sau nu au bani.
    • a lucra cu ei, a plăti din banii voștri pentru învățături și de a permite și altora aceste învățături.
    • a-i învăța și pe alții.
    • A face munca de jos: a curăța toaletele, a strânge coșurile de gunoi, a spăla vasele, a face curat în locurile în care se învață Dharma.

Toate acestea acumulează o karma extraordinară, imediat după karma serviciilor aduse învățătorului. Este cea mai înaltă karma. Aceste lucruri sunt dintre cele mai minunate pe care le puteți face în viața voastră.

d. A învăța mult. Trebuie să auzim studiile Mahayana despre compasiune, despre vacuitate de multe ori, pentru că avem nevoie de mult timp de a le asimila. Pe de altă parte, trebuie să ne alegem cu atenție profesorii pe care vrem să-i auzim, pentru că ușor ne putem înșela.

e. A-i ajuta pe cei în necaz – pe bolnavi, pe săraci, pe cei în depresie, pe cei din închisori, pe cei asupriți, pe cei dependenți de droguri sau alcool, pe cei flămânzi, pe părinții.

De asemenea este minunat să sprijinim un bătrân singuratic sau un invalid. Nu este suficient doar să trimitem bani către organizațiile de caritate, ci să mergem personal și să ne îngrijim de ei. A deveni prietenul lor sau tovarășul lor sau mama lor acumulează o karmă foarte puternică.

f. A învăța să medităm. Trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de a medita. Să ajungem la cel puțin o oră pe zi. Dar nu imediat. Trebuie început cu perioade scurte de timp dacă nu suntem antrenați, pentru că nu are rost să stăm și să ne pierdem timpul visând. Când ne așezăm în meditație, vor apărea o mulțime de obstacole în calea ei. Toate aceste obstacole apar în funcție de ceea ce facem în afara meditației în timpul zilei; de măsura în care ne păstrăm jurămintele, de comportamentul moral.

Deci, acestea sunt în mare cele șase lucruri pe care trebuie să le facem ca să ajungem să percepem vacuitatea. Dacă facem aceste șase, situația noastră va fi excelentă.

Întrebarea lui Shari Putra care apare în Sutra, vine după ce el a făcut deja toate aceste lucruri. El l-a slujit pe Buddha din tot sufletul lui și este pregătit. A parcurs Calea pregătirii și acum este gata. El întreabă: „Ce va urma acum?”