Lectia 2 – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 2

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Beneficiile acestei practici

 De ce merită să ne dedicăm timpul acestei practici?

După cum am spus, există în noi o dorinţă adâncă de a îi ajuta pe ceilalţi, dovadă fiind filmele cu super eroi, Superman sau Tarzan, ce îşi folosesc abilitățile ieşite din comun pentru a salva fiinţele şi omenirea. Toate aceste filme sunt super producţii, bucurându-se de un succes extraordinar. Producătorii de filme continuă să realizeze astfel de filme pentru că ele sunt o sursă sigură de succes.

Şi de ce este aşa? Pentru că fiecare dintre noi are un vis ascuns, un vis adânc îngropat în noi. Încă din copilărie am fost descurajaţi de el, pentru că părea nepractic, naiv, imposibil de realizat şi nici nu ştiam cum am putea face asta. Aşa că i-am lăsat preocuparea asta lui Superman în film. Fără îndoială că fiecare dintre noi s-a născut cu dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi, iar cei care au ajuns la iluminare şi-au dezvoltat această abilitate, ducând-o la perfecţiune.

Doar stând pe perna de meditaţie, concentraţi pe problema cuiva şi dorind să-l ajutaţi, veţi descoperi că abilitatea şi puterea voastră de conştientizare se vor dezvolta foarte mult, iar viaţa voastră se va schimba. Numai prin simplu fapt că vă folosiţi imaginaţia în meditaţie, viaţa vi se va schimba. (Este foarte important să nu începeţi să generalizaţi).

Alegeţi o persoană pe care o cunoaşteţi şi care se confruntă cu o problemă anume şi începeţi să faceţi meditaţie zilnică asupra lui. Dacă veţi persista în această practică, ea vă va schimba lumea.

Nu contează asupra cui meditaţi, dacă o faceţi asupra aceleiaşi persoane sau asupra alteia, ceea ce este important este gradul de compasiune care creşte din ce în ce.

Noi spunem că toata lumea care ne înconjoară, cu tot ceea ce este în ea, este o proiecţie care vine din inima noastră. Acesta este aspectul înţelepciunii. Cu cât inima noastră va trece prin această transformare şi ne vom dezvolta compasiunea, cu atât lumea pe care o vom percepe va deveni mai bună. Această lume pe care o proiectăm acum, în măsura în care ne vom deschide inimile şi vom acumula înţelepciune, ea va suferi transformări.

Atunci când eu mă voi schimba, şi lumea mea se va schimba. Acest proces de transformare este un proces treptat. Dacă omul va practica continuu această meditaţie, atunci când se va uita un an în urmă, va constata că lumea lui va fi complet diferită.

Un înţelept budist a spus: Dacă cineva va fi în stare să simtă numai pentru un minut iubirea profundă, adevărată, ea va valora cât 300.000 de boluri de ofrande.

Este foarte rar să simţim un moment de iubire pură, necondiţionată, care nu cere nimic în schimb şi care nu depinde de nimic. Este o imensă binecuvântare. Un singur moment de astfel de iubire va lăsa amprente în conştiinţa noastră iar când acestea vor da rezultate, va aduce multă binecuvântare în viaţa noastră.

Una dintre dintre cele mai grele karme pe care o putem acumula, este aceea de a invidia pe cineva sau a dori răul cuiva sau a râvni la lucrurile altcuiva. Ele sunt cele mai grele din mintea noastră, chiar dacă nu am făcut sau nu am spus nimic, numai simplul fapt că ne-am gândit la ele, totul s-a înregistrat, iar când aceste lucruri se vor întoarce asupra noastră, ne vor aduce numai suferinţă.

Şi invers, față de karma iubirii.

Karma iubirii ne va aduce o lume care ne iubeşte, o lume care ne zâmbeşte tot timpul.

Arya Nagarjuna, un mare înţelept care se spune că ar fi trăit 800 de ani, între secolul al doilea şi al zecelea e.n. şi că ar fi fost iluminat, a scris foarte multe texte profunde despre vacuitate. El a spus că dacă vom face această meditaţie a compasiunii, atunci:

a) Vom fi fericiţi tot timpul. Cel care practică mereu nu are de ce să fie trist, pentru că toate amprentele care rămân în conştiinţa lui sunt legate de iubire şi compasiune. Va fi exact ceea ce se va întoarce asupra lui pentru că şi gândurile în sine sunt rezultate karmice ale altor fapte făcute în trecut. Chiar şi atunci când practicăm cu ochii închişi, când nimeni nu ne vede şi aude, amprentele ne vor determina buna noastră dispoziţie. Nagarjuna spune că vom fi tot timpul fericiţi.

b) Toate spiritele rele care ar putea veni, tot felul de influenţe negative sau diverşi factori mentali ce ne deranjează, vor dispărea.

c) El mai spune ca toţi buddha, toţi bodhisattva şi toate fiinţele iluminate vor veni şi vor ajuta persoana suferindă. Bodhisattva este cel care şi-a dezvoltat bodhicitta şi este pe cale de a deveni Buddha. Toate fiinţele iluminate, se spune că sunt atrase de dulceaţa iubirii şi a compasiunii precum albinele de Ele vor apărea din ce în ce mai mult în viaţa noastră şi vom auzi din ce în mai multă învăţătură profundă.

d) Mediul nostru înconjurător se va schimba. Lumea va fi mai iubitoare.

 

Vom trece acum la textul “Ofrandă Lamei”.

Ofrandă Lamei” provine dintr-un text mai lung, care face parte dintr-o ceremonie care are loc o dată la două săptămâni în mânăstirile budiste. El a fost scris de către primul Panchen Lama, unul dintre cei mai mari poeţi ai Tibetului. Prima strofă a acestui text este adesea citat de Dalai Lama.

Nimeni nu-și dorește nici cea mai mică suferință.
Nimeni nu s-a săturat de prea multă fericire.
Binecuvântează-mă să văd, că între mine și alți nu există nici o diferență.
Învață-mă să mă bucur de a lor fericire.

Panchen Lama ne spune în acest text că suntem cu toţii egali în faţa dorinţei de a fi fericiţi şi în aversiunea noastră faţă de suferinţă. Ce ne mai spune? El ne spune: „Învaţă să te bucuri de fericirea lor”. Trebuie să învăţăm acest lucru, pentru că suntem prea ocupaţi de treburile noastre zilnice, de noi înşine. El ne spune că de câte ori vom vedea că cineva şi-a realizat ceea ce şi-a dorit, să ne bucurăm pentru el.

În general, nu suntem obişnuiţi să-i sprijinim sau să-i încurajăm pe ceilalţi. Panchen Lama ne spune că dacă vrem să fim fericiţi, va trebui să învăţăm să-i sprijinim şi să ne bucurăm de reuşita lor. Faceţi din asta o practică, adică, de câte ori cineva va avea ceea ce îşi doreşte, bucuraţi-vă pentru el.

Acest lucru va deveni un antidot contra lăcomiei noastre, care este adânc înrădăcinată în noi. Cât la sută din viaţa noastră ne-o petrecem nefericiţi, regretând sau ducând dorul după ceva, trăind în lipsuri şi necazuri, purtând cu noi durerea şi jalea?

Şi aşa 99% din viaţa lor ei suferă… Şi, în sfârşit, cineva a primit ceea ce a vrut, şi nu sunt mulţi ca el… Panchen Lama ne spune: săriţi în sus de bucurie pentru fiecare dintre ei.

Dacă vom lucra numai cu această strofă, în mod constant, viaţa noastră se va schimba. Bineînțeles că transformarea nu va veni imediat, pentru că minţii noastre îi trebuie mult timp ca să se schimbe.

A doua strofă spune:

Ajută-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.
Binecuvântează-mă să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă, să distrug pe acest imens dăunător –
Pe acela ce percepe lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Această strofă este foarte profundă.

Cui ne adresăm, atunci când spunem: binecuvânteză-mă,  învaţă-mă  ?

El se adresează învăţătorului. Dacă vă aduceţi aminte, în meditaţia Tong Len am trecut prin câteva etape preliminare, în care am invitat învăţătorul sau acea entitate care ne inspira să rămână cu noi şi să ne ajute în meditaţie. Acelaşi lucru face şi Panchen Lama în această strofă.

De ce ne invităm profesorul? Pentru că forţele noastre sunt slabe. Şi de ce e aşa? Pentru că nu am acumulat destulă înţelepciune, pentru că nu înţelegem de unde vine realitatea şi pentru că se întâmplă lucruri care nu depind de controlul nostru. Acesta este un semn că încă nu înţelegem ce cauzează lucrurile şi cum să acţionăm. În schimb învăţătorii noştri au înţeles toate acestea şi avem nevoie de forţa lor. Atât timp cât nu înţelegem şi fapta cea mai bună pe care o facem, puterea ei este slabă.

Din punct de vedere karmic diferenţa dintre bodhicitta, fapta însoţită de înţelepciune şi simpla compasiune sau faptă bună, este imensă.

Bodhicitta are puterea de a ne îndepărta de suferinţă. Şi până când vom ajunge departe pe drumul nostru spiritual, vom fi forţaţi să rămânem în ignoranţă şi în neînţelegerea realităţii pe care o trăim. De aceea va trebui să recrutăm puterea celor sfinţi, a acelor care au înţeles înţelepciunea. Acesta este motivul pentru care invităm în meditaţie învăţătorul care să ne înveţe calea de eliberare.

Panchen Lama vorbește în această strofă de un lucru radical:

Ajuta-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.

El spune că toată suferinţa mea, fără excepţie, se datorează preţuirii mele de sine. Această preţuire de sine este boala fatală, rădăcina răului. Dacă o vom identifica şi o vom elimina, vom evita orice suferinţă în viaţă. Acest lucru nu este uşor de făcut pentru că suntem condiţionaţi de ea de când ne-am născut. Toata suferinţa vine din această preţuire de sine.

Poate că spuneţi: adică cum, şeful furios sau inamicul vine datorită preţuirii mele de sine? Panchen Lama spune: da, atât timp cât nu veţi înţelege de un vin ei, veţi reacţiona cu violenţă sau îi veţi ataca. Puteţi lua 1000 de măsuri de reprimare contra lor, iar ei vor continua să vină, să se înmulţească. Vor apare sub diverse forme, pseudonime, partide diferite. Şi asta pentru că nu am dobândit înţelepciunea care înţelege realitatea corectă.

Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă, să distrug pe acest imens dăunător…

Cine este acest imens dăunător? El nu este cineva exterior. Panchen Lama spune că marele dăunător este cel ce percepe lucrurile ca având natură proprie de sine. Aici Panchen Lama ne introduce în înţelepciune.

Cineva vine şi mă insultă, mă acuză pe nedrept de ceva ce nu am făcut niciodată şi, mai mult, mă acuză şi în public. Care este prima mea reacţie? Să mă apăr, să mă lupt, să-l lovesc înapoi pentru ca toată lumea să ştie că m-a insultat fără nici un fundament.

Panchen Lama spune că motivul suferinţei mele când cineva mă rănește nu este acolo, ci se datorează faptului că eu atribui acelei persoane o natură proprie de sine, ca şi când insulta ar veni de la el. El continuă să afirme că nu se poate întâmpla aşa ceva. Nu poate ca cineva să vină şi să mă insulte sau să mă rănească, el în sine. Acest mod în care percepem lucrurile, oamenii sau fenomenele ca existând în sine, ca venind din afară noastră, se datorează numai acestui imens dăunător, adică a preţuirii noastre de sine. Iar aceasta este ignoranţa.

 

Două tipuri de oameni

Tsur Tong

Pak Pa

Tong – înseamnă a vedea.
Tsur – ceva care vine spre mine.

Le vom spune acestora – cei care captează. Cei care văd realitatea aşa cum au învăţat la lecţia de fizică. Realitatea vine spre ei. Eu sunt aici şi cu ajutorul ochiului şi a creierului captez razele de lumină care vin de la obiecte.

Obiectele sunt undeva acolo, fără nici o legătură cu mine. Ele au apărut în faţa mea, razele de lumină lovesc retina şi ea le captează. Toate acestea stau acolo, în afara mea, cu proprietăţile, avantajele şi dezavantajele lor.

Cine sunt cei care văd astfel lumea? Noi toţi. Lumea există fără nici o legătură cu noi. Eu şi voi ne-am întâlnit întâmplător. Marea majoritate a oamenilor sunt de tip Tsur Tong.

Numai o mică minoritate sunt ceea ce se cheamă Pak Pa.

Pak Pa

 

Pak Pa este denumirea în limba latină, iar Arya în limba sanscrită. Arya este acelaşi cuvânt pe care naziştii l-au folosit pentru rasa ariană. Numai că ei au distorsionat sensul cuvântului. Adevăratul sens al cuvântului Arya, este de om superior spiritual.

Există oameni superiori din punct de vedere spiritual, care au practicat foarte mult, au ajuns la nivele înalte de înţelepciune şi de măiestrie în arta meditaţiei şi care au putut să perceapă în mod direct modul în care îşi proiectează propria lor realitate şi modul în care fiecare fiinţă provine din ei.

Nu există nici un alt loc din care să provină. Faptul că voi aţi venit de la casele voastre, este numai modul în care voi apăreţi (sau cum voi apăreţi) şi nu de ce sunteţi aici. Voi sunteţi aici cu mine pentru că eu v-am proiectat din karma mea. Totul se datorează karmei care a dat roade ca să vă întâlnesc eu astăzi. Există şi alte persoane care nu au venit aici şi asta se datorează karmei care nu a dat roade ca să-i întâlnesc – pentru că ei nu vin din exteriorul meu ci numai din mine.

 

Afecţiunile mentale

Întrebarea este: care este sensul acestor lucruri? Tot ceea ce gândesc, spun şi fac lasă amprente în curentul meu de conştiinţă. Curentul de conştiinţă este ca şi o cameră video care înregistrează în permanenţă, fără să piardă nici un detaliu. Chiar şi dacă am uitat ceea ce am făcut la ora opt dimineaţă, camera video nu a uitat. Este înregistrat absolut totul. La sfârşitul fiecărei acţiuni, în care am făcut, spus sau gândit ceva, în conştiinta mea a rămas amprenta acesteia.

Câte amprente sunt? Conform scripturilor, se spune că sunt înregistrate 64 dintr-o pocnitură de degete. La fel ca şi cu un film, numai că sunt 64 pe secundă. Totul se derulează foarte repede, de aceea avem un număr imens de amprente. Şi mai mult, o dată cu ele sunt înregistrate şi nuanţele lor.

 

Dacă spun cuiva ceva din dorinţa de a-l bucura, intenția mea rămâne în conştiinţă.

Toate aceste lucruri rămân pe banda video, după care merg în subconştient. De marea majoritate a amprentelor nici nu-mi amintesc. În mod conştient, am uitat, dar subconştientul meu nu uită.

Se spune că ele pătrund într-un fel de incubator, rămân acolo, acumulând energie. Exact ca şi seminţele unui copac, care cad pe pământ şi aşteptă condiţiile lor de germinare: să fie soare, umiditatea corectă, lumina necesară şi aşa mai departe. Când toate condiţiile sunt îndeplinite, seminţele încep să încolţească.

Ce înseamnă că seminţele karmice încolţesc? Că ceva se întâmplă în viaţa mea, în realitatea mea. Că voi avea o anumită experienţă.

 

Rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei.

Adică, la fel cum sămânţa va determina tipul de pom. Dintr-o sămânţă de lămâie va ieşi un lămâi şi nu un curmal. Deci rodul va fi complet similar seminţei din care a provenit.

 

Între însămânţare şi germinare există întotdeauna un interval de timp.

Aşa cum în natură, între sămânţa şi pomul ieşit există un interval de timp, şi între sămânţa karmică şi rodul ei există o stare latentă.

 

Şi aceasta este tragedia noastră: nu suntem conştienţi de decalajul de timp şi nu legăm rezultatul de sămânţa lui.

De aceea nu înţelegem de ce vine şeful şi ţipă la noi. Noi spunem că dacă vine cineva şi urlă la mine sau mă jigneşte în faţa celorlalţi este pentru că eu am sădit exact aceaşi sămânţă în trecut, adică m-am comportat  la fel, în trecut. Poate că scena s-a petrecut în altă parte, în alte circumstante, faţă de alţi oameni, în alte timpuri sau într-o altă viaţă. Este necesară sămânţa ca să apară fructul, iar cea ce culeg este exact ceea ce am semănat.

Noi nu suntem conştienţi de aceste lucruri şi datorită ignoranţei noastre nu înţelegem acest proces. Persoana care mă insultă, îi atribui însuşiri, ca şi când aceasta ar fi de sine stătătoare (absolute). Acest fapt se întâmplă şi cu însuşirile sau calităţile bune ale unei persoane sau orice alt lucru.

Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă , să distrug pe acest imens dăunător –
Pe acela ce percepe lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Panchen Lama spune: faptul că eu atribui lucrurilor o existenţă proprie de sine şi tot felul de trăsături, este originea tuturor suferinţelor mele, deoarece totul vine din mine. Este exact ceea ce percepe Pak Pa în meditaţie profundă. Totul provine din seminţele plantate, de care nici nu îmi mai aduc aminte. Cu trecerea timpului, când condiţiile necesare sunt create şi s-a acumulat suficientă energie, ele încep să dea roade, culegând exact ceea ce am semănat.

Persoana care mă răneşte nu are nici o natură proprie de sine, nu are natură de răufăcător. Dovada este că mama lui nu va crede că el poate răni pe cineva sau poate există cineva care nu mă place şi care atunci când va auzi insultele lui va spune “Bine face că-i spune în sfârşit ceea ce merită”.

El, în sine nu are nici o natură, numai eu îl aud că mă insultă pentru că, culeg ceea ce am semănat. Chiar dacă şi alte persoane aud insultele lui, acest lucru nu-i va da lui o existenţă proprie de sine.

Aceasta este înţelepciunea de care vorbim. Aceasta este concepţia pe care dorim să o dezvoltăm, pentru că dacă o vom înţelege profund atunci şi relaţiile noastre faţă de o anumită situaţie se vor schimba.

Pentru că dacă voi reacţiona insultându-l înapoi sau jignindu-l, chiar şi atunci când nu voi spune ceva dar voi continua să-l critic în mintea mea, am plantat din nou seminţe care îmi vor aduce aceeași situaţie în viitor. Dacă înţeleg că cel care mă răneşte nu are nici o existenţă proprie de sine, că eu îl proiectez din ansamblul meu de seminţe karmice, ce voi face acum? Nu voi reacţiona în nici un fel, voi tăcea, nu-i voi răspunde înapoi. Este minimum pe care-l pot face. Îmi voi închide gura şi nu mă voi enerva. Din contră: el mă ajută să-mi distrug această karmă. S-a terminat, karma nu mai există. Dacă nu-l voi insulta, lumea mea încet, încet se va purifica.

Pakpa înţelege aceste lucruri într-un mod foarte profund, mod la care noi încă nu am ajuns. Şi cu toate că auzim aceste lucruri, continuăm să reacţionăm instinctiv, cu totul invers faţă de ce ni se spune, reacţie care ne aduce suferinţă.

Pakpa ajunge la aceste profunzimi datorită meditaţiei intense, în care mintea este ascuţită ca o lamă. Cunoașterea la care ajunge, va deveni un instrument cu care va putea eradica toată suferinţa, pentru că reacţiile lui vor fi cu totul altele.

Şi cu toate că Pakpa a perceput în mod profund aceste lucruri el va trebui să treacă în continuare printr-o perioadă de tranziţie, perioade neplăcute pentru că vechile karme continuă să dea roade. El va binecuvânta fiecare situaţie neplăcută care va continua să apară, pentru că deja ştie că :

    1. toate acestea se vor epuiza într-un sfârşit
    2. şi că el nu va mai sădi seminţe noi care să-i aducă suferinţă.

Şi nu numai că nu mai plantează seminţe de acest fel, el va planta cu totul alte seminţe, tocmai pentru faptul că a înţeles mecanismul karmic.

El își va spune:

    • dacă vreau ca să fiu iubit, ce am să fac? Îi voi iubi eu pe toţi ceilalţi, simplu
    • dacă am nevoie să fiu ajutat la necaz, ce voi face? Îi voi ajuta pe alţii când sunt în necaz
    • dacă vreau să trăiesc în abundență? Va trebui să fiu generos, să dau altora şi aşa mai departe.

Şi aceasta este înţelepciunea, iar acum va trebui să o aplicăm.

Dacă vă întreb unde este limita acestor lucruri?

Dacă doresc să fiu iubită cu adevărat, atunci eu va trebui să iubesc pe alţii cu adevărat. Unde este limita iubirii?

Cât bine poate să existe? Mai mult decât putem noi realiza. Aceasta este iluminarea lui Buddha. Acest lucru depăşeşte cu mult, tot ceea ce putem noi realiza acum în imaginaţia noastră şi asta se datorează faptului că am venit în această lume în condiţii grele.

Toată practica Tong Len are scopul de a inversa roata samsarei, de a neutraliza exact acele lucruri pe care le urâm, care nu ne plac. Nu ne place să fim în necaz, nu ne place când nu suntem ajutaţi atunci când avem mai mare nevoie, nu ne place să trăim în lipsuri sau nu ne place să fim bolnavi. Tong Len este unul dintre instrumentele cu care putem să inversăm roata samsarei.

A lua suferinţa altora, suferinţa care nu ne place să o îndurăm şi a le dărui lor, tot ceea ce ei îşi doresc, este cu totul invers instinctelor noastre. Iar acesta este tot secretul. Este atât de trivial şi (totuşi) complet de-a-ndoaselea instinctelor noastre.

Noi spunem: vai, mă simt rău, mă duc să-mi fac un ceai… Conform înţelepciunii, dacă nu mă simt bine acum, ce va trebui să fac? Să pregătesc un ceai aceluia căruia îi este rău.

Panchen Lama spune:

Ajută-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.

Mamele

A treia strofă spune:

Ajută-mă să văd că prețuind mamele, gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.
Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

Cine sunt aceste mame?

În budism se spune că atunci când corpul nostru moare, conştiinţa nu moare. În vest oamenii pun la îndoială aceste lucruri şi, dacă sunteţi neîncrezători, poate este momentul să dezamorsăm puţin aceste îndoieli.

Gândiţi-vă ce ar putea fi conştiinţa, în raport cu acest corp. Corpul meu este limitat în timp, în spaţiu, îl putem tăia sau arde, deci are proprietăţi fizice.

Ce este conştiinţa? Ea nu este limitată în timp, în spaţiu, şi nu are absolut nici o proprietate fizică. Conştiinţa mea poate merge acum la frigider, sau în Evul Mediu. Dacă explodează o bombă atomică, corpul meu se va evapora dar nu şi conştiinţa mea. Explozia nu poate să-mi atingă conştiinţa. Nu există nimic similar între corp şi minte.

Ce se întâmplă în timpul morţii? Corpul încetează să mai funcţioneze. Undele cerebrale se opresc. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că, conştiinţa nu se mai poate exprima prin acest corp. Cu toate că acest corp nu mai funcţionează, asta nu dovedeşte că nu există conștiință. Presupunerea celor din Occident, şi a multora dintre noi, că atunci când corpul moare şi conştiinţa moare, nu are nici un fundament. Ea nu spune nimic despre ce se întâmplă cu conştiinţa noastră după moarte. Dacă voi credeţi că ea nu mai există, am să vă spun: dovediţi-mi!

Este foarte greu de demonstrat acest lucru, aşa-i? Chiar şi cei care cred în faptul că conştiinţa rămâne după moarte, le este greu să dovedească acest lucru. Dacă credem într-un fel sau altul, în ambele cazuri nu avem nici un element pe care să ne sprijinim.

Şi cu toate acestea, există destule mărturii precum: conştiinţa continuă şi după moartea corpului. Ceea ce am spus până acum a fost doar ca să începeţi să reflectaţi asupra acestui subiect. Există persoane care îşi amintesc de vieţile trecute. Marii Lama sau marii maeştrii în arta meditaţiei, îşi pot percepe şi vieţile trecute şi pe cele viitoare.

Deoarece nu am trecut prin astfel de experienţe, bineînțeles că avem îndoieli. Dar sigur este faptul că nu avem nici o certitudine că ea (conştiinţa) rămâne şi după moarte.

Dacă presupunem că atunci când corpul moare, conştiinţa noastră continuă, atunci în mod logic, va exista o clipă a minţii şi după clipa morţii. Ce se va întâmpla cu mintea după aceea? Va percepe o altă formă de viaţă, diferită de cea pe care a avut-o.

Şi dacă este corect înainte, va fi corect şi înapoi. Ceea ce înseamnă că atunci când conştiinţa s-a legat de corp în momentul procreării, ea a existat şi în momentul precedent când nu a fost legată de corp. A existat o viaţă anterioară, o altă formă de viaţă. Şi dacă este aşa, atunci când nu am existat?

Înaintea fiecărui moment, a existat un moment de conştiinţă care l-a precedat. Deci dacă a existat chiar şi o clipă înainte de existenţa mea actuală, înseamnă că au existat un infinit număr de clipe. Pentru că înaintea fiecăreia, prin inducţie, a mai fost încă una şi încă una… Şi asa la minus infinit.

Şi dacă presupunem că toate acestea sunt corecte, înseamnă că am trăit din cele mai vechi timpuri. Şi dacă este aşa, atunci de fiecare dată am avut o mamă.

Unde sunt ele?

Fiecare fiinţă pe care o întâlnim este foarte probabil ca ea să fi fost mama noastră cândva.

Poate ele au fost şi taţii noştrii? Se poate, numai că Buddha le-a ales ca mame pentru că ele au un statut special. Tibetanii se simt cu mult mai obligaţi faţă de mame şi caută să le răsplătească la bătrâneţe.

Ei spun: nu este vorba numai de mama noastră din această viaţa, ci de fiecare fiinţă pe care o întâlnim. Ea trebuie trată la fel, pentru că dacă este adevărat că am trăit dintotdeauna, înseamnă că toate fiinţele au fost mamele noastre şi, nu numai o dată ci de nenumărate ori.

Panchen Lama spune:

Ajută-mă să văd că prețuind mamele – (adică toate ființele), gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.

El spune că iubirea – Jampa -, intenţia de a face fericite toate fiinţele, care toate au fost mamele mele, îmi va dezvolta calităţi înalte, nelimitate. De ce? Deoarece dorinţa de a le face fericite, orice clipă a unui astfel de gând, lasă amprente în conştiinţa mea, şi atunci când vor da rezultate, voi culege iubire. Rodul este similar seminţei. Rezultatul va fi capacitatea mea de a iubi şi mai mult, şi mai mult. Această practică amplifică calităţile, ridicându-le la cele mai înalte nivele, nivele incomensurabile.

Am vorbit despre două legi karmice.

Prima lege: Rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei,

iar a doua: Între însămânțare şi germinare există întotdeauna un interval de timp.

A treia lege karmică spune: Rezultatul este cu mult mai mare decât cauza. Ca şi sămânţa din natură, rodul ei este cu mult mai mare.

Acelaşi lucru se petrece şi cu înregistrările karmice. Ele rămân în subconştientul nostru, ca într-un incubator, acumulând energie. Cu cât rămân mai mult cu atât acumulează mai multă energie. Toate aceste seminţe vor da rezultate fără planificarea noastră. Dar cu cât vom practica, vom medita mai mult, roadele vor căpăta o altă natură.

Adesea vedem oameni generoşi care dau în permanenţă altora şi alţii zgârciţi. În ignoranţa noastră spunem că aşa este natura lor. Noi spunem: nu, nu aşa stau lucrurile! Acela care este generos, a practicat mult generozitatea, pe parcursul multor vieţi, iar acum are calitatea de a fi generos. Nu există nici o calitate, nu există nici o natură pe care s-o aibă el, în sine. El nu este generos în sine. El este rezultatul practicii lui. Nu există nimic misterios în asta, acesta este tot principiul. Se poate practica şi dezvolta compasiunea fără sfârşit, iar acest lucru va conduce la realizarea acelor calităţi infinit superioare, exact aceleaşi calităţi care ne place să le vedem la învăţătorii noştri desăvârşiţi.

Se spune că atunci când întâlnim un învăţător desăvârşit care ne învăţă şi care este un model pentru noi, se datorează faptului că deja începem să dobândim aceste calităţi.

Când îşi va întâlni cineva profesorul? Va fi atunci când a practicat şi împlinit în inima lui aceste lucruri nobile. Se spune că profesorul este atras de elevul lui ca şi albina la miere. Ce înseamnă că profesorul este atras de elev? Atunci când elevul îşi va vedea profesorul acolo unde înainte nu la văzut. Se prea poate, ca profesorul să fi fost tot timpul chiar lângă el, şi elevul să nu-l fi văzut, pentru că nu a avut karma necesară. Karma nu a rodit.

Profesorul trebuie să vină din Tibet sau America? Nu, el vine aşa cum vine, iar dacă îl vedem ca învăţător sau nu, este numai în funcţie de cât de mult bine am făcut şi de seminţele plantate. Problema noastră este că nu facem legătura între materializarea lui ca profesor în viaţa noastră şi ceea ce am facut în trecut, şi asta tocmai datorită diferenţei de timp dintre cauză şi efect. Nu suntem conştienţi de acest proces.

Panchen Lama merge mai departe şi spune:

Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

În această strofă el îşi roagă Lama să-i dea înţelepciunea şi puterea de-ai preţui chiar şi pe cei mai mari duşmani, mai mult decât îşi preţuieşte propria lui viaţă. De ce? Pentru că toţi acei duşmani, vin cu toţii din el. Ei doar îi arată ce trebuie să mai purifice. În limba tibetană se spune Mi Si Pa, adică nu se poate. Copacul nu poate fi copac fără sămânţă. Dacă în inima mea nu mai există nici o sămânţă activă, nici un virus activ al violenţei, nimeni nu va putea să vină să mă atace, să mă agreseze.

În Yoga Sutra, unul dintre cele mai vechi manuscrise din tradiţia yoghină, scris în urma cu 2000 de ani de catre maestrul Patanjali, se spune:

 

Orice conflict se liniștește în prezenţa celui 
care şi-a eliminat din inima lui orice agresivitate.

În prezenţa unei astfel de persoane, nu mai pot exista conflicte deoarece în curentul lui de conştiinţă nu mai există seminţele violenţei care să-l constrângă să proiecteze violenţa în lumea lui. Şi le-a eliminat complet. De ce să-i preţuiesc pe cei care mă atacă mai mult decât propria mea viaţă? Pentru că am nevoie de ei. Va trebui să mă întâlnesc cu aceste lucruri care există în subconștientul meu şi care mă constrâng să le proiectez în viaţa mea.

Noi credem că suntem atât de curaţi şi puri şi numai ceilalţi sunt răi şi violenţi. În general, ori ignorăm aceste lucruri ori nu suntem conştienţi de ele. De aceea vom trebui să începem să schimbăm seminţele, să le neutralizăm pe cele vechi şi să sădim altele noi.

Nu vom putea ajunge la iluminarea lui Buddha fără toate aceste fiinţe. Ele vor continua să ne oglindească mintea, până când vom ajunge la un nivel profund de înţelepciune ca să putem prelua controlul asupra acestor procese. Între timp, vom avea nevoie de toate fiinţele existente cu toate însuşirile lor. Şi ceea ce este foarte important, este să înţelegem că toate trăsăturile lor, bune sau rele, fără excepţie, vin numai din noi.

    • dacă le văd ca fiind drăguţe, este datorită karmei care a rodit.
    • dacă le văd pline de defecte, şi acest lucru se datoreşte karmei care a rodit.

 

Chiar și învăţătorii noştri sunt goi de orice natură.

Când începem să întâlnim profesori spirituali, aceasta se datoreşte numai acelei karme minunate care a început să dea roade. La scurt timp după aceea începem să le găsim defecte. Profesorii spirituali reprezintă cele mai pure şi mai curate oglinzi pe care le putem găsi pentru că i-am proiectat deja ca înţelepţi.

Ca orice alt lucru care este gol de orice proprietate şi profesorul spiritual nu este înţelept în sine. Dar noi îl definim ca profesor, de aceea pentru noi va fi ca o oglindă curată, iar atunci când le găsim defecte, care este ultimul lucru pe care îl vom face? Vom merge şi îl vom critica. Dacă înţelegem această înţelepciune, va trebui să o şi folosim. Despre acest lucru ne vorbeşte Panchen Lama.

 

Perioada intermediară de purificare.

În legătură cu cei care vin să ne atace, Panchen Lama ne vorbeşte de perioada de tranziţie dintre momentul în care am înţeles principiul până când îl aplicăm în mod substanţial. Deci există o perioadă intermediară, în care vechea karmă va continua să rodească, dar în acelaşi timp ea este şi o perioadă de purificare.

Ce înseamnă această purificare? Karma veche se distruge şi în acelaşi timp nu mai sădim seminţe noi negative. Cu cât ne adâncim mai mult înţelepciunea, înţelepciune ce este complet legată de abilitatea de a medita, purificarea va fi mai rapidă. Cu ajutorul meditaţiei Tong Len putem să ne purificăm karma.

Următoarea strofă:

Pe scurt: copii urmăresc să se îngrijească numai de ei înșiși,
Pe când cei nobili, cei cu calități înalte, acționează spre binele celorlalți;    
Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor,
Și, astfel să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali, și apoi să mă substitui lor.

Cine sunt aceşti copii? Suntem noi, cei care nu înţelegem înţelepciunea. Lucrurile par că vin din afara noastră, reacţionăm faţă de ele ca şi când nu am avea nici o legătură cu ele şi astfel continuăm să plantăm seminţele suferinţei noastre.

Ce fac copii? Panchen Lama spune că ei caută să se îngrijească numai de ei.

De ce suferim? Pentru că ne îngrijim numai de noi. Câţi ani am făcut deja asta?

Şi iată-ne din nou aici, continuând să trăim într-un corp care se uzează, se îmbolnăveşte şi îmbătrâneşte.

El ne spune: Poate faceţi ceva incorect? Cei nobili, acei Arya cu calităţi înalte au înţeles principiul şi acţionează numai spre binele celuilalt. Trebuie să înţelegem că avem nevoie de toate fiinţele, pentru că ele sunt câmpul nostru de acţiune unde ne plantăm seminţele. Numai în acest câmp putem să plantăm seminţele iluminării noastre, câmpul întregii creaţii.

El continuă să spună:

Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor.

Cu alte cuvinte dauna ce vine din grija de sine şi beneficiul din grija pentru alţii.

În continuare el spune:

Să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali,
și apoi să mă substitui lor.

A practica înseamnă să mă substitui lor, să-i prefer pe ei înaintea mea.

De ce să-i prefer pe ei şi nu pe mine? Ei sunt mai importanţi ca mine? Nu! Ci pentru că ei sunt unica mea cale ca să-mi fie mie bine.

 

Unica cale ca să-mi fie mie bine,
este să mă îngrijesc să le fie celorlalţi bine.

Dacă acum mă simt bine şi nu am făcut toate aceste lucruri, acesta este rodul unei karme trecute când am ajutat pe alţii. Nu poate fi altfel. Eu nu fac legătura dintre cauză şi efect, de aceea mă îngrijesc numai de mine. Şi poate îmi voi prepara un ceai şi voi crede că datorită ceaiului mă voi simţi şi mai bine.

Panchen Lama spune: Nu! Nu datorită ceaiului te simţi bine, ci datorită faptului că te-ai îngrijit de altcineva în trecut, cu mult timp în urmă. Şi dacă acum, îţi faci un ceai şi nu te vei uita în jurul tău să vezi dacă şi altcineva mai doreşte un ceai, în viitor vei suferi încă o dată.

 

            Întotdeauna va exista o diferenţă de timp între cauză şi efect.

Este cea mai mare greşeală pe care o facem când vom spune: “…acum îmi fac un ceai şi tot acum mă voi simţi mai bine…”. Adică starea de bine va veni de la ceaşca de ceai, iar acest lucru este o mare eroare.

 

            Niciodată o acţiune făcută în prezent nu are efect în prezent.

Între acţiune şi efectul ei va trebui întotdeauna să treacă un timp.

Următoarea strofă:

Prețuirea de sine, poartă spre orice necaz, ea este.
Prețuirea mamelor mele -poartă spre orice calitate spirituală.
Te rog, să mă binecuvântezi ca practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

Autorul revine în primele două versuri asupra acelorași lucruri despre care am vorbit mai înainte. În următoarele două:

Te rog, să mă binecuvântezi ca practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

ne vorbește de inima vieții spirituale. Inima este cea care îmbină compasiunea cu înţelepciunea. Ele sunt cele două aripi cu care bodhisattva se înalţă spre iluminare.

În strofa următoare ne spune:

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta, ca durerile ființelor, ce sunt mamele mele,
Faptele rele și obstacolele lor să rodească toate la mine,
Și, lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur că fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

La tibetani, se obişnuieşte ca strofele să fie formate din patru versuri. Această strofă este formată din cinci versuri. Învăţăturile ne spun că primul rând nu a fost scris de către Panchen Lama ci el a fost adăugat de către discipolul lui. Panchen Lama a dăruit această rugăciune ca învăţătură elevilor lui. Această rugăciune era de fapt adresată învăţătorului lui Panchen Lama. Elevul impresionat şi încântat de această rugăciune se duse la Panchen Lama şi îi spuse: “Eu sunt lama (Panchen) şi mă rog ţie (lamei lui)! dar lama nu se poate adresa lui însuşi ”. Acesta îl rugă să-i permită să scrie rugăciunea ca fiind adresată direct lui Panchen Lama. Acesta îi spuse că da, de aceea, apare al cincilea vers în care elevul se adresează lui Panchen Lama.

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta….

În această strofă omul este gata să ia asupra lui toată suferinţa celorlalţi, ca ei să nu mai sufere.

Și, lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur ca fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

Această strofă este una dintre cele mai desăvârşite din toată literatura budistă, spune Lama Dvora. Ea este esenţa învăţăturii Tong Len, adică de a fi gata să iau asupra mea durerea tuturor fiinţelor, numai pentru ca ele să nu mai sufere.

 

Puterea se află în dorinţa de a le prelua durerea lor.

În meditaţie, aducem suferinţa în noi şi o distrugem. Dar a existat un moment înainte de a o distruge, moment în care, poate unii dintre voi nu v-aţi simţit în largul vostru să o preluaţi asupra voastră. Acest lucru este un semn bun şi asta înseamnă că lucraţi împotriva instinctului vostru, acest mare dăunător, aşa cum este descris în această poezie. Este normal să nu ne simţim bine când facem acest lucru pentru că este opus obiceiurilor noastre. Suntem obişnuiţi să ne ferim de suferinţă şi să ne dorim fericirea. Acesta este cu totul invers. Voi spune: „sunt gata să-i preiau durerea, numai ca el sau ea să nu mai sufere”. Nu este deloc, uşor de făcut.

Atunci când veţi trece peste acest disconfort şi veţi prelua în interiorul vostru durerea celuilalt, veţi doborî zidurile preţuirii de sine din jurul inimii, făcând inima să simtă compasiune. Iar când aceasta se va deschide compasiunii pentru celalalt, se va deschide şi înţelepciunii care ne va dezvolta empatia şi abilitatea de a cunoaşte ce nevoie au ceilalţi . Aceasta este cheia porţii spre atotcunoaştere şi spre toată fericirea.

 

Dedicație

Ascultând aceste învăţături aţi acumultat o karmă minunată, aţi plantat acele seminţe care pot să vă aducă la iluminare. Ceea ce dorim este să nu risipim această karmă şi să o păstrăm în banca noastră de seminţe. Pentru a le intensifica forţa, vom dedica această karmă aceluia pe care l-aţi ales să-l ajutaţi. Acest lucru îl vom face cu ajutorul rugăciunii: Dedicaţie.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.