Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 8 – Prima parte
Realitatea supremă și realitatea nominală
O scurtă recapitulare
– Concepțiile extreme
În lecția 7 am vorbit despre concepțiile extreme și cum se exprimă în cele două școli, în școala Madhyamika Prasangika și în școala Numai Minte.
Arya Asanga ne spune în cartea sa că atunci când aceste concepții extreme sunt eliminate – rămâne vacuitatea.
În tibetană:
Drondok – exagerarea
Kurndep – reducerea
Am spus că atașamentul față de aceste concepții extreme ne provoacă necazuri, pentru că ele sunt greșite.
Aceste concepții extreme, dacă le ținem strâns, ne provoacă suferință pentru că amândouă sunt greșite.
În ambele extreme ne aflăm în concepție greșită, care ne determină să nu ne înțelegem realitatea, să reacționăm incorect față de ea, acumulând karma care ne va face să suferim.
Odată cu asta, am spus că, deși aceste concepții extreme sunt greșite, întrucât descriu realitatea, o realitate care nu există, totuși ne putem imagina ce ne propun ele, ideile lor; Chiar dacă nu există așa ceva, ne putem imagina ceea ce ele ne propun, așa cum ne imaginăm o floare care crește în aer.
– Exagerarea și reducerea, în școala Numai Minte
Am spus că în școala Numai Minte exagerarea se referă doar la kuntak-uri, lucruri care nu au existență prin definiție, iar exagerarea le dă existență prin definiție pe care nu o au. Deci aceasta este greșeala în această școală de gândire.
Să nu uităm că:
– Există kuntak-uri corecte, cum ar fi, de exemplu, numele meu.
Numele meu este Gabriela. Răspund la acest nume, deci este un kuntak corect.
– Care este kuntak-ul greșit în contextul meu? Atunci când cred că numele „Gabriela” îmi aparține în mod natural, că este dreptul meu de naștere să fiu numită Gabriela.
Drondok ia un kuntak greșit − ideea că eu sunt Gabriela și dintotdeauna am fost Gabriela și că merit să fiu Gabriela, și este natural să fiu Gabriela – și îi dă existență de sine. Presupune că există de la sine, că are propria sa realitate. Pe scurt, Drondok inventează sau fabrică o poveste care nu corespunde realității.
Nu este nicio problemă să-i spui omului pe nume. Problema este atunci când credem în eticheta negativă pe care i-o punem, îi defăimăm numele la urechile altora: „Șeful este rău”, „Șeful este rău de la sine”, „Știu că este un escroc, mă voi purta față de el ca față de un escroc”.
În acest fel acumulez multă karmă și mă determină să învârt roata suferinței pentru că atitudinea mea vine din ignoranță.
Ce este Kurndep – reducerea în școala Numai Minte? El se va concentra pe shenwang și yongdrup, deoarece ele există prin definiție conform acestei școli.
Kurndep reduce shenwang și yongdrup. Ea va spune: ele nu există prin definiție.
Ce înseamnă există prin definiție, în școala Numai Minte? Shenwang-urile, de exemplu, au cauzele lor. Ele apar atunci când cauzele și condițiile lor apar. Deci ele există prin definiție deoarece cauzele le-au determinat. Școala Numai Minte spune despre shenwang-uri: dacă cauzele lor sunt aici, atunci ele trebuie să fie aici.
– Școala Numai Minte acuză Madhyamika de „nihilism”
Am vorbit, de asemenea, despre faptul că școala Numai Minte acuză școala Madhyamika că face o greșeală gravă în sensul că spune că lucrurile nu există prin definiție. Pentru ea, asta înseamnă Drondok − exagerare.
În acea mică dezbatere am luat poziția școlii Numai Minte care spune: „Stai puțin, tu spui că lucrurile sunt proiecții? Adică ele nu există. Și pe ce le proiectezi? Tu spui că proiectezi „pixul” pe cilindrul de plastic, dar spui că nici cilindrul de plastic nu există, pentru că și el este proiecție. Deci pe ce proiectezi? Atunci n-ai niciun pix, ești nihilist”.
– Răspunsul școlii Căii de Mijloc: lucrurile există, dar numai nominal
Vă aduceți aminte ce răspuns ar da școala Căii de Mijloc la acest argument? Ea ar spune: „Kyappa ma jung – nu rezultă, încă nu ți-ai dovedit punctul de vedere”.
De ce? Școala Căii de Mijloc este de acord că toate lucrurile sunt proiecții?
Da, este de acord. Ea spune că nu există de la sine? Da.
Ea spune că lucrurile nu există? Nu.
Ea nu spune că lucrurile nu există, ci spune că ele nu există de la sine.
Școala Prasangika vorbește sarcastic. „Nu am spus că nu există, am spus doar că nu există de la sine.” Acesta este tonul.
Existența supremă versus existența nominală
Dundam du me kyang Ta nye du yo
Acesta este răspunsul pe care școala Madhyamika îl va da celor din școala Numai Minte la încercarea lor de a-i prinde în capcană.
Dundam du – în mod suprem, ultimă,
Me – nu există,
Kyang este o conjuncție care, în funcție de poziția sa în propoziție, va fi tradusă diferit, aici înseamnă cu toate că.
Dundam du me kyang înseamnă „cu toate că nu există în mod suprem…”
Yo – există,
Ta nye du – prin etichetare, după nume, nominal.
Deci, Ta nye du yo înseamnă există nominal. Sau există convențional, după nume.
Școala spune: „cu toate că pixul nu există în mod suprem, el există nominal”.
Gabriela există. Există cineva care răspunde la numele de Gabriela și funcționează cu acest nume. Dar eu nu sunt în mod suprem Gabriela. Nu înseamnă că am fost dintotdeauna Gabriela, ci eu nu sunt Gabriela de la sine.
Asta spune această propoziție: lucrurile nu există în mod suprem, dar există nominal.
Sau am putea spune: ele există ca proiecție. Prin proiecție. Acesta este nominalul.
Dacă încercăm să ne uităm la obiect fără eticheta de „pix”, oare am un pix? Nu. Dacă dau jos eticheta „pix”, atunci rămâne doar o colecție de date.
Pentru școala Căii de Mijloc, „în mod suprem” înseamnă „independent de proiecțiile noastre”.
Înapoi la Esența elocvenței despre arta interpretării
Acum trecem la următoarea secțiune din cartea lui Je Tsongkapa, carte care se numește:
Drange lekshe nyingpo
Drang – la figurat,
Nge – la propriu, literal,
Drange – la propriu sau la figurat,
Lek – bine,
She – a explica,
Lekshe – bine explicat,
Nyingpo – esență.
Adică: „Esența elocvenței despre arta interpretării”.
Nimic nu există în mod suprem, dar supremul există!
Vom face din nou o mică dezbatere, în care atacantul reprezintă școala Numai Minte și adversarul școala Căii de Mijloc.
Atacantul: Oare acest pix există?
Adversarul: Da.
Atacantul: Acest pix există. Dacă iau eticheta de „pix”, atunci el nu există, corect? Deci pixul nu există.
Adversarul: Așa este.
Atacantul: Ah! Atunci nu există nimic în mod suprem.
Adversarul: Dö
Atacantul: Dö! Nimic nu există în mod suprem! Deci, supremul nu există!
Adversarul: Nu rezultă.
Atacantul: Deci nu rezultă. Foarte bine. Atunci ce este corect?
Adversarul: Nici supremul nu există în mod suprem, dar el există ca proiecție.
Școala Căii de Mijloc spune: „Este adevărat că nimic nu există în mod suprem, adică independent de proiecțiile noastre, dar supremul există.”
Ce înseamnă suprem în școala Căii de Mijloc? Vacuitatea. Deci, există un adevăr suprem în școala Căii de Mijloc.
Acesta a fost scopul dezbaterii pe care am făcut-o. Este o mare diferență.
Am spus că Lekshe înseamnă bine explicat. Asta face Je Tsongkapa. Vrea să ne explice diferența dintre „a spune că ceva există în mod suprem” și „a spune că supremul există”. Acestea sunt două lucruri complet diferite, o mare diferență.
Dundam Denpa
Dundam – suprem,
Denpa – adevăr.
Dundam denpa înseamnă adevărul suprem. Aceasta este traducerea literală, dar ceea ce înseamnă de fapt este realitate supremă.
Denpa are aici sensul mai mult de realitate decât de adevăr. Traducerea corectă este de realitate supremă.
Ce este realitatea supremă? Este obiectul perceput de cel care percepe direct vacuitatea.
Vacuitatea obiectelor este adevărul lor suprem, faptul că ele sunt goale de orice existență proprie. Deci, adevărul suprem este faptul că nimic nu are propria sa natură. Nu există nimic care să aibă o natură proprie.
Și asta spre deosebire de:
Dundampar
sau
Dundam du
Dundampar – în mod suprem.
Dundam du înseamnă același lucru.
Deci aici vorbim despre realitatea supremă versus a spune că ceva există în mod suprem. Acestea sunt două lucruri complet diferite.
Vom reveni din nou:
În școala Calea de Mijloc, sunt lucruri care există în mod suprem?
Nu, nu există. Totul există ca proiecție. Și vacuitatea însăși este goală.
Există realitatea supremă? Da există, dar și ea este o proiecție. Nici ea nu există în mod suprem.
Cum putem să dovedim acest lucru? De ce este acest lucru adevărat?
Dacă vacuitatea ar exista în mod suprem, atunci am putea-o percepe independent de proiecțiile noastre karmice, ceea ce nu este cazul.
Oricine ar putea percepe direct vacuitatea, indiferent de karma sa, chiar acum. Dar asta nu se întâmplă.
Dacă realitatea supremă ar exista în mod suprem, atunci am vedea-o indiferent de karma noastră.
Care este realitatea supremă?
Arya Asanga, deși a fost purtătorul de cuvânt al școlii Numai Minte, acesta descrie și școala Calea de Mijloc. El spune:
Chu tamche kyi ngowonyi mepa ni dundam denpa yin
Ni este un cuvânt care separă cele două părți ale propoziției. Ceea ce este în fața lui este subiectul propoziției și după ele ceea ce îl descrie.
Deci, Ni separă propoziția în două părți.
Dundam Denpa – realitatea supremă,
Yin – este,
Așadar, acum ne va spune ce este acest adevăr suprem. El ne definește aici ce este adevărul suprem.
Chu – obiectele existente,
Tamche – toate,
Chu tamche – toate obiectele,
Ngowonyi – natura lor proprie,
Mepa – nu are.
Deci, care este realitatea supremă? Realitatea supremă este faptul că nimic nu are o natură proprie sau propria sa natură.
În școala Calea de Mijloc, potrivit maestrului Asanga, realitatea supremă este faptul că nimic nu are propria sa natură.
Nenumărate straturi care există – și toate sunt doar etichete
Proiectez pixul pe cilindru de plastic. Cobor eticheta de „pix”, ce rămâne? Cilindrul de plastic. De unde vine cilindrul de plastic? Și el este o proiecție pe o formă rotundă și albastră.
Când dau la o parte eticheta „cilindru”, a rămas ceva rotund și albastru. Dar și acestea sunt etichete: „albastru” este tot o etichetă, „rotund” este tot o etichetă, iar dacă fac această analiză a obiectului, voi găsi nenumărate straturi. Și nu există niciun loc în care să mă opresc și să spun: „Aici am terminat de descompus”. În școala Calea de Mijloc.
În lecția 6 din cursul 12 s-a spus:
Ta-nye takpay takdun tselway tse-na mi-nye
Ta-nye – concept, etichetă,
Takpay – a eticheta,
Takdun – datele brute (care primesc eticheta),
Tselway – a căuta,
Tse – timp,
Tse-na – în timp ce,
Mi-nye – a nu găsi.
Mi – nu este,
Nye – găsi.
Deci ce scrie aici?
„Când căutăm lucrul pe care l-am etichetat, nu-l putem găsi”.
Atâta timp cât etichetez această colecție de date brute cu eticheta de „pix”, atunci pixul există. În școala Căii de Mijloc, de îndată ce renunț la eticheta „pix”, pixul nu mai există.
Aceasta este singura existență pe care o are.
Deci, conform școlii Căii de Mijloc, singura existență a pixului este dacă proiectez eticheta de „pix” pe acest set de date. Dacă nu proiectez această etichetă, atunci pixul nu există. Școala spune că nu există alt pix decât numai cel pe care îl proiectez pe o colecție de date brute.
Când încep să dau la o parte foile de ceapă,
– Dau la o parte „pixul”, rămâne cilindrul de plastic.
– Dau la o parte „cilindrul de plastic” și rămâne o forma rotunda albastră,
– Încep să le descompun – partea dreaptă și partea stângă, și continui tot așa.
De fiecare dată, partea pe care am înlăturat-o va dispare, pentru că dacă înlătur eticheta va apare un alt strat dedesubt.
Acest proces de descompunere nu are sfârșit. Asta înseamnă că nimic nu există? Nu! Pentru că oriunde opresc procesul de descompunere – mai apare ceva la acest nivel.
În cursul 12 am vorbit despre
Matak Machepar
Matak Machepar este o expresie care înseamnă ceva ce nu am examinat.
Dacă nu descompun obiectul, nu-l analizez, nu-l examinez, el există. Dacă nu fac toate aceste analize, atunci pixul există, funcționează ca pix și pot scrie cu el. Dar când încep să fac analiza, pixul dispare. Și asta se întâmplă cu orice lucru.
Când spun „Gabriela” sau „femeie” sau „profesor” sau orice altă etichetă pe care o aleg – ea nu are nicio existență proprie de sine.
Toate identitățile pe care mi le atribui există doar ca etichetă, ca proiecție și asta este tot. Ele nu au altă existență.
Eu nu sunt Gabriela de la sine, nu sunt o femeie de la sine, nu sunt profesor de la sine, nu sunt deșteaptă de la sine, nu sunt proastă de la sine, nu sunt fotogenică sau nefotogenică de la sine. Acestea sunt toate etichete. Dacă le înlătur, lucrul dispare.
Pot înlătura aceste etichete? Dacă ar fi așa, în loc să fiu femeie voi începe să fiu un înger strălucitor?
Pot, dar nu pentru că așa îmi vine mie. Nu merge după cum mi-ar place. Pentru că altfel toată lumea ar fi fost deja fericită, și-ar pune eticheta „Sunt fericit!”. N-ar mai fi fost boli, suferință și toate necazurile care se întâmplă. Deci, nu funcționează după cum vreau eu, ci conform karmei.
Vestea bună este că ele sunt doar proiecții și nimic mai mult, iar vestea proastă este că ele ne sunt impuse chiar acum. Dar dacă înțeleg ce anume mi le impune și învăț cum să-l manipulez, mă pot elibera de orice etichetă nedorită și pot crea orice etichetă pe care mi-o doresc. Pentru că nu am altă existență în afară de aceste etichete.
Realitatea falsă/înșelătoare sau nominală
Prima propoziție pe care am scris-o spunea că lucrurile nu există în mod suprem, dar există nominal, prin proiecții, prin etichete.
Kundzob denpa
Kundzob denpa înseamnă realitate înșelătoare/deluzorie.
– O putem numi și realitate nominală. Realitatea înșelătoare și realitatea nominală sunt practic același lucru.
– Poate fi numită și realitate convențională.
– Aceasta este realitatea pe care o proiectăm.
– Acestea sunt etichetele.
– O putem numi realitate iluzorie sau Și ea este o traducere bună.
– Unii o numesc realitate relativă. Cuvântul „realitate relativă” nu apare în literatura tibetană.
Este o invenție a occidentalilor care au tradus-o astfel. Așa că sugerez să-l folosim cu moderație. Uneori are sens să-l folosesc, când vreau să subliniez că voi proiecta diferit de el, deci este relativ față de cel care proiectează, dar cu excepția cazului în care dorim să subliniem acest aspect, sugerez să ne folosim mai rar de această traducere: realitate relativă.
Deci, realitatea nominală este în sensul că lucrurile există cu numele. Atunci când le etichetez cu un anumit nume, ele există ca proiecție în acest fel, iar această proiecție îmi este impusă de karma.
De ce se numește „realitate înșelătoare”?
Este acest pix o realitate supremă sau o realitate înșelătoare? Înșelătoare.
Se numește “înșelătoare” pentru că modul în care îmi apare pixul nu se potrivește cu ce este el cu adevărat.
El îmi pare că vine din afara mea, că există de la sine și că este un instrument de scris prin însăși definiția lui de la sine. Dar nu acesta este adevărul despre el. Doar când încep să mă uit și să examinez, văd că de fapt eu pun eticheta de „pix”, că vine de la mine și nu din afară, conform școlii Căii de Mijloc – Madhiamika.
Deci acest pix mă înșală, mă derută. Mi se pare că are o anumită existență, pe când existența pe care mi-o sugerează nu o are.
Realitatea înșelătoare înșală doar
o stare a minții care este greșită
Pot spune că pixul este înșelător? De ce nu?
Pentru că Buddha nu se lasă înșelat de realitatea înșelătoare, așa că o definiție mai completă ar fi „acea realitate care înșală o stare a minții înșelată”.
Mintea este cea înșelată, și nu realitatea care este înșelătoare.
Pixul înșală o stare a minții înșelate.
(Dex: a se înșela = a lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare)
Dacă am putea scăpa de starea minții înșelate, [atunci] pixul nu mai înșală.
Deci pixul mă înșală și de aceea o numim realitate înșelătoare.
Deci, conform școlii Căii de Mijloc, există două realități: realitatea supremă și realitatea înșelătoare/deluzorie.
Deci, realitatea înșelătoare există doar în raport cu o stare a minții înșelată. Faptul că lucrurile nu sunt așa cum par este ceea ce le face înșelătoare.
Pixul pare că vine de la sine, când de fapt vine de la mine.
Această înțelegere ne poate schimba viața
De fiecare dată când vorbim despre pix, ar trebui să revenim la șef, pentru că vrem să înțelegem cum aceste discuții ne pot ajuta atunci când apar lucruri care ne necăjesc.
Înțelegerea acestui lucru este esențială pentru a ne face fericiți, pentru a ne aduce la iluminare.
Dacă înțeleg că șeful nu vine de la sine, ci vine de la mine, am să mă mai plâng superiorilor lui? Sau am să-l mai critic?
Dacă înțeleg că nimic din toate acestea nu mă ajută, și că șeful care mă enervează este proiecția mea, atunci va trebui să schimb proiecția la nivel karmic.
Pentru asta este nevoie de timp, nu se va întâmpla în prezent. Dar acum voi înceta să mai reacționez ca și cum el există de la sine, și lucrurile se vor liniști.
De fapt, spunem că în cele mai dificile situații din viața noastră, ar trebui să aplicăm această cunoaștere.
Atunci când suntem cu adevărat siguri că acea persoană este enervantă, suntem în mare pericol, pentru că credem în povestea pe care ne-o spunem și reacționăm față de ea. Deci, aici este momentul să activăm această cunoaștere și să înțelegem că putem schimba situația doar din interior prin muncă karmică. Este singura noastră cale. Acesta este scopul întregii învățături.
Dacă lângă mine este cineva mincinos sau sunt mințită tot timpul, asta vine din karma minciunii, atunci va trebui să fiu foarte atentă și să evit să mai mint.
Ce este minciuna? Poate că nu spunem o minciună, dar spunem jumătăți de adevăr sau lăsăm o impresie falsă pentru că ne convine.
Putem lăsa intenționat o impresie greșită sau desigur neintenționat.
Dacă am vrut să spun un lucru, dar celălalt a înțeles greșit, asta nu înseamnă că am mințit. A minți înseamnă că știu că am lăsat o impresie greșită și nu m-am obosit să o corectez. Așa că înregistrez „minciuna” în mintea mea; O discrepanță între ceea ce gândesc și ceea ce intenționez și între ceea ce cred că a priceput celălalt.
Deci dacă avem mare grijă să nu mai mințim, după o perioadă de timp, mincinoșii vor dispărea treptat din viața noastră. Viețile noastre se vor transforma referitor la această problemă.
Cum poate o minte greșită să stabilească că există lucruri?
Vom face din nou o mică dezbatere, în care atacantul reprezintă școala Numai Minte și adversarul școala Căii de Mijloc.
Atacantul: Nimic nu există.
Adversarul: Tak madrup.
Atacantul: Tak madrup înseamnă că argumentul nu este corect. Eu nu ți-am dat un argument. Trebuie să-mi spui Chi chir, adică „De ce spui asta?”.
Deci vrei să-mi spui că lucrurile da există?
Adversarul: Da, ca proiecție.
Atacantul: Ele există ca o proiecție, adică există nominal.
Pentru ce stare a minții există ele nominal? De exemplu, starea minții unui Arya, care este acum în percepția directă a vacuității?
Adversarul: Nu.
Atacantul: Nu, aha. Deci, atunci când Arya se află în percepția directă a vacuității, el nu percepe lucrurile nominal. Deci, ele există nominal numai pentru o stare a minții care este falsă, care poate fi înșelată. Este adevărat?
Adversarul: Da, care este înșelată.
Atacantul: Dar această stare a minții crede că pixul există?
Adversarul: Da.
Atacantul: Deci crede.
Aha! Te-am prins cu greșeala.
Pentru că tu, care ești școala Căii de mijloc, crezi că există. Dar mi-ai spus la început că există nominal, nu-i așa?
Dar existența este determinată de o stare a minții care este greșită, nu-i așa? Este o stare a minții care nu se află acum în percepția directă a vacuității. Starea minții care atribuie lucrurilor existența nominală este o stare a minții confuză.
Deci, în această dezbatere școala Numai Minte spune: „Voi, cei din școala Căii de Mijloc, atribuiți existență nominală, dar mintea care atribuie existența nominală acestui pix este greșită, este o minte greșită. Deci, de fapt, pixul nu există cu adevărat. Deci sunteți nihiliști. Și în curând veți nega karma și nu vă veți mai păstra moralitatea.”
Ce este în neregulă cu argumentul adus de școala Numai Minte? Este adevărat că starea minții este greșită?
Da. Atunci poate o stare greșită a minții să determine corect că acest pix are existență nominală?
Răspunsul este da.
Deci, aici este distincția fină a ce înseamnă că această stare este greșită. Cum se numește starea normală a minții, a unei persoane care nu se află în percepția directă a vacuității? Ce înseamnă că este greșită?
Ce greșeală fac când mă aflu într-o stare a minții greșită?
Că eu nu înțeleg natura supremă a pixului. Cred că vine din exteriorul meu pe când eu sunt cea pe care îl proiectez.
Deci, aceasta este greșeala pe care o fac, dar nu greșesc când îi dau o existență nominală. Nu greșesc în privința asta. Faptul că greșesc în ceea ce privește înțelegerea naturii supreme a acestui pix, asta nu înseamnă că greșesc și în privința existenței sale nominale. Aici am făcut Drondok, am exagerat din greșeală.
Adică, când spun că mintea este greșită – ea nu greșește când etichetează ceva și apoi acel lucru funcționează. Când spunem că starea minții este greșită, este greșită în ceea ce privește înțelegerea naturii supreme a lucrurilor, dar la nivel fals nu este neapărat greșită, decât dacă sunt amețită de băutură.
Din nou școala Numai Minte a încheiat dezbaterea prea devreme. Pentru că s-a repezit să spună: „Bine, bine! Deci, mintea ta este greșită, așa că nu poți să-mi spui cu adevărat că există nominal”, dar el nu greșea în privința asta.
Realitatea înșelătoare și realitatea supremă
conform școlii Numai Minte
Cum descrie școala Numai Minte diferența dintre realitatea supremă și realitatea înșelătoare?
Atunci când trecem la școala Numai Minte, trebuie să vorbim despre cele trei atribute.
1. Realitatea înșelătoare
Kuntak-urile sau construcțiile, sunt o realitate înșelătoare sau sunt realitatea supremă?
Construcțiile mentale sunt o realitate înșelătoare, deoarece sunt inventate de mintea noastră și nu există prin definiție, nu au existență supremă.
2. Realitatea supremă
Lucrurile dependente – shenwang sunt realitatea supremă. Ele există pentru că vin din propriile lor cauze. Dacă cauzele lor sunt aici, shenwang-urile vor apărea și vor avea exis-tența supremă. Yongdrup sunt, de asemenea, realitatea supremă în școala Numai Minte.
Deci, lucrurile dependente și vacuitatea sunt realitatea ultimă, deoarece nu sunt inventate de mintea noastră. Dacă ceva există prin definiție, este realitatea ultimă, iar dacă ceva nu există prin definiție, este realitatea înșelătoare
Grup Facebook