Lecția 8 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

înapoi la curs, ACI 1

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

În aceasta lecție vom discuta despre cum se ajunge la Bodhicitta, despre cum anume să practicam pentru a ajunge la ea.
 
Cine este Buddha? Buddha este o entitate care aduce binecuvântare întregii creații simultan. El este atotștiutor, are iubire necondiționată și abilitați extraordinare de a ajuta. Dacă dorim să ajungem în această stare, va trebui să acționăm pentru binele tuturor ființelor. Aceasta este aroma bodhicittei și am vorbit despre avantajele ei ieșite din comun.
 
Există două metode de a ajunge la bodhichitta. Acestea sunt descrise în literatura Mahayana.
 
Pe prima o vom descrie pe scurt iar pe a doua o vom discuta mai pe larg.
 
Prima metoda este:
 
A. Compararea și înlocuirea de sine cu celălalt.
 
Dak Shen Nyamje
 
Dak = eu
Shen = celălalt sau ceilalți
Nyam = egali sau a compara
Je = a schimba, a înlocui, substituire
 
Deci compararea și schimbarea (înlocuirea) de sine cu celălalt. Aceasta metodă ne-a fost transmisă de maestrul Shantideva, în capitolul 8 despre meditație. Este vorba de cartea Manualul modului de viață a unui Bodhisattva.
 
În acest capitol, Maestrul Shantideva spune că meditația cea mai importantă este asupra comparării și înlocuirii de sine cu celălalt, pentru că cine o practica va ajunge la bodhicitta. Iar cel ce a ajuns la bodhicitta în mod sigur va ajunge și la iluminare.
 
Aceasta meditație are două părți.
 
                     1. A mă compara cu ceilalți
                     2. A mă înlocui cu ceilalți (A mă pune în locul celuilalt)
 
În prima parte vom medita asupra faptului că nu există nici o diferență între durerea mea și a celuilalt, durere ce trebuie eliminată. Și invers: fericirea mea și a celuilalt este în aceeași măsură foarte importantă. Dalai Lama denumește acest lucru principiul democratic. El spune: „Îmi doresc fericirea? Ea este numai una. Câți la număr sunt ceilalți? Infinit. Și ei își doresc fericirea. Cine este mai important?”
 
În a doua parte trecem la practică: Înlocuirea de sine cu ceilalți.
 
Pentru că toți ceilalți reprezintă majoritatea, este cu mult mai important să acționăm pentru fericirea lor. Cel care va practica această cale, în sufletul lui se va vinde celorlalți, își va vinde ochii. Ce înseamnă că ne vindem ochii?
Ce facem tot timpul cu ochii? Căutam unde găsim ceea ce vrem.
Dacă mi-am vândut ochii celorlalți, ce voi căuta? Ceea ce vor ei. Voi începe să caut ceea ce le place lor.
 
De exemplu, dacă sunt în autobuz și simt că mă sufoc și aș dori să deschid fereastra, dar lângă mine stă altcineva căruia îi este frig, ce voi face în acest caz atunci când practic această metodă? Voi lăsa geamul închis. Bucuria (fericirea) mea vine dacă îi fac pe ceilalți bucuroși (fericiți).
 
Următoarea poveste provine de pe timpul când în Tibet exista curentul budhist Kadampa.
 
Curentul kadampa a fost înființat de marele maestru Atisha, în secolul al 11-lea. Maestrul indian Atisha a fost invitat In Tibet pentru a preda și institui tradiția kadampa. „Ka” înseamnă cuvânt, cu sensul de instrucțiuni ale lui Buddha. „Dam” înseamnă păstrători. Adică : păstrătorii cuvântului.
 
Se povestește că un mare Lama a auzit că într-un oraș îndepărtat un alt mare Lama ar fi predat Lo Jong – transformarea conștiinței, învățătură care dezvolta bodhicitta.
 
Dornic de a învăța Lo Jong el pornește la drum. Până să ajungă în oraș, aude ca Lama de la care ar fi vrut să învețe, ar fi murit. Vestea îl întristă foarte mult. Dar i se spuse să nu se îngrijoreze pentru că ar putea să învețe de la cei trei discipolii ai Lamei decedate. Fiecare dintre ei fiind un mare cunoscător al învățăturilor. Dar că exista o problemă: după decesul Lamei, cei trei discipoli începuseră lupta pentru moștenire.
 
Când auzi că cei trei se luptau pentru moștenire, Lama își spuse: am venit ca să învăț bodhichitta, iar oamenii se luptă pentru moștenire, nu am ce învăța de la ei. Cu tristețe se pregăti să se întoarcă acasă.
 
Atunci oamenii i-au spus: nu, nu ai înțeles, lupta dintre ei este ca fiecare dintre discipoli dorea ca celălalt să preia moștenirea.
 
B. Metoda celor 7 pași.
 
0. Etapa 0 – comportamentul egal
 
TANG – NYOM
 
Prima etapă se numește etapa zero, și asta pentru ca în final să se ajungă la etapa 7. Această etapă în engleză este denumita equanimity. În românește îi vom spune comportament egal, uneori chiar ecuanimitate – nu este un cuvânt în DEX. Cuvântul equanimity are mai multe sensuri. Unul dintre ele fiind echilibru sufletesc. Mulți consideră că acest lucru se referă la un comportament indiferent, apatic. În budism, nepăsarea şi indiferența sunt [atitudini] nedorite.
 
Comportamentul egal nu înseamnă echilibru sufletesc, din contră! Budismul dorește să ne aducă la plăcerea supremă, la extaz și nu la apatie. Buddha se află în permanență în stare extatică, ceea ce reprezintă o antiteză la indiferența și echilibrul sufletesc.
 
Atunci, care este sensul cuvântului?
Sensul este de comportament egal față de toate ființele.
 
Atunci când spunem:
– „aș dori ca toate ființele să aibă parte de toată fericirea și de toate cauzele fericirii”.
– „aș dori ca ele să nu mai aibă parte de nici o suferință și de nici o cauză a suferinței”.
 
Toate acestea le urez tuturora în mod egal, în aceeași măsură.
 
Atunci când facem meditația Tong Len – meditația “a da și a lua” – dăruim tuturor ființelor tot ceea ce este mai bun și le luam orice suferință. Acest exercițiu este de a medita asupra prietenului nostru, sau asupra unei persoane neutre, sau asupra dușmanului nostru.
 
Când începem să practicăm, va fi greu să nu diferențiem între persoane, pentru că suntem influențați de iubirea pentru cei dragi și de antipatia faţă de cei pe care-i urâm. In această practică dorim să ajungem la acel nivel în care să nu mai fim influențați de iubirea sau dușmănia pe care o avem față de celălalt.
 
Scopul acestei practici este de a ajunge la comportament egal față de toți ceilalți, să dorim binele tuturora, și celor dragi și celor antipatici.
 
În budism se spune că atunci când cineva intră într-o încăpere plină de oameni, acesta începe să îi trieze în mod automat, o treime care îi plac, o treime care-i sunt neutri și o treime care-i displac. Acesta este modul nostru de comportament față de toată lumea.
 
Atunci când văd pe cineva care îmi place sau nu, va trebui să înțeleg că el este doar o proiecție care vine din karma mea. Karmele tot timpul se schimbă, urcă, coboară. Este foarte probabil ca dușmanul meu de acum, în viața următoare să fie fiul meu.
 
Practica care ne ajută să ne comportam în mod egal cu ceilalți este meditația Tong Len. La început, medităm asupra unei persoane dragi, îi dăruim cei mai bun și îi vom lua suferința.
 
După o perioada de timp, vom medita asupra unei persoane neutre, cu care nu prea avem relații. Din nou îi oferim în imaginația noastră tot ce-i mai bun și îi luăm suferința.
 
A treia oară vom medita asupra unei persoane pe care nu o putem suferi. Încet-încet, vom ajunge în situația în care nu mai există diferențe între persoane și vom dori să le aducem binecuvântări și celui drag și celui pe care nu-l iubim.
 
Cu cât vom practica mai mult, dușmanul va fi mai puțin dușman sau va dispărea complet.
 
Dex – imparțial
Prima etapă: să-i recunoști pe toți ca fiind mama ta
 
Marshe
 
Ma = mama
She = a recunoaște, a identifica, a ști
 
Aceasta etapă este o etapă critică în dezvoltarea comportamentului egal. Dacă acceptăm faptul că am avut o infinitate de vieți, înseamnă că în fiecare viață am avut o mamă, deci un număr infinit de mame. Dacă am fost o furnică, înseamnă ca am avut o mamă furnică.
 
Exista situații când o ființă nu se naște dintr-o mamă. Dar exceptând aceste cazuri, tot vom avea un număr infinit de vieți. În concluzie, există șansa ca pe oricine voi întâlni, să fi fost odată mama mea.
 
Dacă accept faptul că am trăit un număr infinit de ori, probabilitatea ca cel pe care îl întâlnesc să fi fost mama mea într-o viață anterioară, este foarte mare.
 
După tradiția budistă, se spune că o persoana decedată, se reîncarnează între 7 și cel mult 49 de zile.
 
Mama mea nu a decedat încă. Când va deceda ea cu siguranță se va reîncarna. Nu am nici o idee unde și sub ce formă de existență va trăi, poate pe o altă planetă. Poate voi întâlni o persoană de 17 ani care să fie reîncarnarea mamei mele. Dacă este așa, ea va fi mama mea! Ea este mama mea.
 
Să presupunem că mama cuiva a murit. În aceasta viață a avut o mamă care l-a născut. Nu are nici o idee unde poate fi ea acum. Dar există șansa ca una dintre ființele pe care le întâlnește, să fie mama lui(ei). Ideea este că, conștiința noastră nu a avut niciodată un început. Ne-am reîncarnat de un număr infinit de ori și am avut infinite mame. Și ele în continuare vor rămâne mamele noastre.
 
Când mama mea va înceta să mai fie mama mea?
 
Ceea ce o face să fie mama mea este faptul că m-a născut, nu-i așa? Când se va schimba acest fapt? Niciodată! Ea va rămâne mama mea veșnic. Oriunde se găsește ea, ea este mama mea.
 
Orice ființă pe care o întâlnesc este mama mea.
 
Prima etapă este de a ajunge la această înțelegere profundă, în inima noastră, care nu poate fi contrazisă. Nimeni nu poate să dovedească contrariul celor spuse.
 
Dacă, acum, eu cred că mama mea continuă să trăiască în viața mea, cum o voi trata? Dacă oricine poate să fie mama mea, cum mă voi purta cu el/ea? Care este diferența între cea/cel care m-a născut acum 10 vieți și cea care m-a născut în aceasta viață? Ei au făcut pentru mine același lucru, mi-au dat viață – diferența fiind de timp (moment).
 
Această etapă este o etapă foarte dificilă. Nu mă refer la argumentul logic, ci la faptul că va fi dificil să spun atunci când voi întâlni pe cineva: uite-o pe mama. Va fi dificil să-l privesc, să-l tratez și să-l iubesc ca și când ar fi mama mea.
 
Oamenii spun: cineva îndreaptă cuțitul spre tine, nu te ridici să-l omori?
 
În acest caz aș spune: dacă mama ta înnebunește și scoate cuțitul la tine, ce ai face? Care este diferența? Diferența este că reacționăm în fața celuilalt ca și când ar fi străin de noi, ca și când nu am avea nici o legătură cu el.
 
Această etapă este una dintre cele mai dificile din Lam Rim – calea treptată spre iluminare. Cea mai dificilă etapă este aceea în care va trebui să-l vedem pe Lama ca fiind Buddha.
 
Există situații în care relațiile dintre mamă și copil sunt dificile, situații în care mama abuzează de copil. Ce vom face în acest caz?
 
Noi spunem că nu contează. Mama ne-a purtat în burtă 9 luni. Ne-a învățat să vorbim – fără să vorbim nu putem învăța Dharma. Ne-a dat un corp fizic – fără corp nu putem ajunge la iluminare.
 
Chiar dacă nu ne-a crescut, chiar dacă ne-a pus într-un coș lângă ușa altcuiva, ea este cea care ne-a purtat în pântec și ne-a dat viață. Nu mai există nimeni altcineva pe lumea asta care să fi făcut pentru mine acest lucru. Nimeni altcineva nu a făcut ceea ce a făcut mama pentru mine. Și nu contează dacă a fost bună sau rea. Ea este mama.
 
Chiar dacă tata nu ne-a dat acest corp, a fost pe aproape în procesul de procreare, este și el important. Dacă cineva a avut relații apropiate de tata, este de preferat să fie utilizat în aceasta etapă.
 
Dacă fiecare ființă este mama mea, atunci ea va deveni obiectul cel mai important. Fiecare dintre ele va deveni câmpul meu de binefaceri, cele cu ajutorul cărora voi acumula binefaceri.
 
A două etapă: a-ți aminti de bunătatea mamei
 
[imagine tibetană]
 
Drindren
 
În momentul în care am acceptat că fiecare a fost mama mea, următorul lucru pe care îl voi face este să-mi amintesc de bunătatea ei. Încă o dată, nu ne referim la faptul dacă a fost bună sau rea, ci la faptul că am fost binecuvântați în aceasta viață să avem o mamă care ne-a dăruit un corp cu care să ajungem la iluminare. Fără mamă nu am fi fost în viață.
 
A treia etapă : a răsplăti mama pentru bunătatea (meritul) ei
 
[imagine tibetană]
 
Drinso
Drin = binefacere, bunătate, merit
 
După ce ne-am reamintit de bunătatea mamei, ce vom face? O vom recompensa. Ceea ce dorim este să ne trezim sentimentul de recunoștință față de mamă, datoria enormă pe care o avem față de ea, și implicit față de fiecare ființă pe care o întâlnim. Să ne amintim și să o recompensăm pentru binele pe care ni l-a făcut.
 
Ce înseamnă să le răsplătim?
 
Încep să mă uit la mamele din fața mea și să mă gândesc: oare la ce se gândesc?
Puteți încerca cu mama voastră biologică, dacă mai trăiește.
Încercați să vă gândiți la faptul că:
          – ea trăiește în samsara
          – ea suferă
          – cu fiecare clipă se apropie de sfârșitul ei – oare o doare ceva? Fizic sau mental?
 
Cum o pot ajuta?
 
Care este ajutorul ultim (suprem) pe care îl pot da? Cum o pot scoate din samsara? Pentru că atâta timp cât ea se va afla în samsara, va suferi. Singurul mod de a o ajuta este să ajung eu însumi la iluminare.
 
Toate ființele sunt neajutorate.
 
Je Tsongkapa scrie:
 
         Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
         Legate de lanțurile faptelor trecute,
         Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
         Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.
 
         În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu,
         Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
         Amintește-ți în permanență
         De durerea mamelor tale și tot cea ce li se întâmplă,
         Și încearcă să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.
 
Ce se întâmplă cu toate ființele care sunt mamele mele? Datorită faptelor lor trecute, au acumulat karmă negativă și au căzut în ignoranță.
 
Sunt ferecate și înlănțuite în samsara. Ele sunt forțate să sufere în continuare, din cauza atașamentului de acest “eu”, care niciodată nu a existat.
 
         În obscuritatea ignoranței sunt scufundate
         Și în roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu.
 
Strofa ne descrie cum ființele:
         – sunt înghesuite în celule de oțel
         – sunt înlănțuite
         – sunt în întuneric
         – și sunt târâte de curentul nesfârșit al roţii [Roata Vieţii, Roata Suferinţei].
 
Toate acestea li se întâmplă mamelor noastre în samsara. Cum le putem ajuta?
 
Singurul mod de a le salva este de a ne dezvolta aspirația spre iluminare. Pentru că numai ea ne poate conduce la iluminare și atunci vom putea cu adevărat să le salvăm. Altă cale nu există.
 
Va trebui să ne trezim imensa compasiune pentru ele.
 
A patra etapă : iubirea frumoasă, a-i dărui toată fericirea.
 
După ce am identificat toate ființele ca fiind mamele noastre, ne-am amintit de bunătatea ce au făcut-o pentru noi și le-am răsplătit meritele. Următoarea etapă este trezirea iubirii față de ele.
 
Yi-ong jampa
Yi-ong jampa
 
Yi-ong = frumos
Jampa = iubire
 
Deci iubire frumoasă.
 
Ce înseamnă iubire frumoasă? Iubirea frumoasă este o comparație cu dragostea mamei pentru singurul ei copil. După ce am parcurs cele trei etape, aceasta este iubirea ce se înfiripă în inimă pentru toate ființele care au fost mamele noastre.
 
Să nu uităm că fiecare etapă este meditație. Prima meditație poate să dureze câteva luni ca să putem recunoaște faptul că fiecare ființă pe care o întâlnim a fost mama mea. În meditație va trebui să analizăm mult aspectele pe care le-am prezentat: Cine m-a născut? Când mama mea va înceta să mai fie mama mea? Și multe altele.
 
Numai după ce am parcurs primele trei etape se va trezi în inimile noastre iubirea frumoasă față de ceilalți. Astfel fiecare ființă va deveni ca și unicul fiu sau unica noastră fiică.
 
A cincea etapă: marea compasiune – a-i lua toată suferința.
 
Nyingje chenpo
Nyingje chenpo
 
Nyingje = compasiune
Chenpo = mare
 
          – dacă la început am identificat toate ființele ca fiind mamele noastre
          – și apoi ne-am amintit de bunătatea lor,
          – le-am răsplătit pentru meritele lor
          – și ne-am dezvoltat iubirea pentru ele
          – în următoarea etapă se va trezi în noi compasiunea față de ele.
 
Nying Je este format din două cuvinte, și anume je care înseamnă rege sau suveran și cuvântul nyingpo care înseamnă inimă.
 
Împreună [cele două cuvinte] înseamnă, în limba tibetană, regina inimii.
Deci, Compasiunea = Regina Inimii.
 
Care este diferența între marea compasiune și compasiunea obișnuită? Sunt două aspecte, aspecte legate de cantitate și de calitate.
 
          1. Primul aspect este aspectul cantității – marea compasiune. Care este obiectul ei? Toate ființele. Pentru că toate ființele au fost mama mea, mă voi comporta cu multă compasiune față de ele, pentru că suferă enorm. Sunt înghesuite și înlănțuite în bezna celulelor de otel și duse de curentul karmic prin samsara fără nici o putere de control. Văzând și înțelegând suferința prin care ele trec, în inima mea se trezește marea compasiune și doresc să le scot din samsara.
          2. Al doilea aspect este aspectul calității. Ceea ce face compasiunea mea să fie mare este gradul meu de înțelepciune. Nu vom intra acum în acest subiect.
 
A șasea etapă: răspunderea personală
 
Hlaksam namdak – Ceea ce înseamnă răspundere personală.
hlaksam namdak
 
Hlaksam = o stare extraordinară a minții
Nam = total
Dak = pur
 
Este etapa în care vom spune: eu sunt copilul tuturor mamelor și de aceea va trebui să le ajut. Chiar dacă nimeni altcineva nu le va ajuta, eu voi cel care va face acest lucru. Voi face eforturi și voi căuta modalități de a le ajuta, pentru că le datorez viața.
 
Voi depune orice efort ca să le ajut, chiar dacă nimeni altcineva nu face asta! Acest este modul care face calea Mahayana să fie atât de puternică.
 
Aceasta etapă este una dintre cele mai înalte pe drumul spiritual.
 
Această etapă spune:
           – Înțeleg că oamenii suferă foarte mult
           – Înțeleg că eu sunt copilul lor
           – Înțeleg că le sunt dator fiecăruia dintre ei, așa cum sunt dator propriei mele mame.
           – Am o iubire frumoasă pentru ei. Fiecare dintre ei este o creatură frumoasă.
           – Pe toți aceștia trebuie să-i salvez.
           – Cine îi poate salva în afară de mine, copilul lor?
           – Chiar și atunci când nimeni nu mă va ajuta.
 
Singurul mod de a-i salva este să ajung eu însumi la iluminare. De aceea voi depune toate eforturile chiar dacă îmi vor apărea obstacole în cale.
 
Chiar și atunci când oamenii îmi vor spune că am înnebunit când îmi voi micșora norma de lucru pentru a mă dedica învățăturilor, sau când nu mă voi mai uita la televizor, eu voi continua drumul meu spiritual. Nu numai că oamenii nu mă vor ajuta, îmi vor sta și în drum. Ei sunt mamele care trăiesc în beznă, nu înțeleg.
 
Iar eu va trebui să-i ajut chiar dacă ei nu mă înțeleg.
 
Întrebarea este: ce vom face în situația când oamenii se împotrivesc ajutorului nostru?
 
În acest caz va trebui să dezvoltam metode – Tap – abilități ca să-i putem ajuta.
Bineînțeles că nu vom face ceva care să-i îndepărteze și mai mult. Va trebui să mergem pe ocolite, să ne purtăm cu multă atenție față de ei.
 
La început vom face greșeli, pentru că nu avem abilitățile necesare. Dezvoltarea lor ia mult timp. Să nu uităm că toate aceste lucruri țin de răspunderea noastră personală.
 
Una este să stai pe perna de meditație și să spui: doresc binele tuturor ființelor și doresc ca ele să nu mai sufere niciodată. Și alta este să spui: eu însumi voi acționa ca toate acestea să se îndeplinească.
 
Dar pentru a reuși în misiunea mea, voi cere ajutor ființelor iluminate. Cum le voi găsi? Cu ajutorul Lamei. Voi cere ajutor Lamei mele, să mă binecuvânteze, ca să-mi pot finaliza misiunea. Când mă voi așeza în meditație, voi cere ajutorul, voi cere să mi se deschidă inima, să-mi dezvolt abilitățile. Toate acestea îmi vor da forța necesară de acțiune. Dacă înțeleg că răspunderea este numai a mea, voi caută să găsesc modalitățile care funcționează.
 
A șaptea etapă – bodhicitta
Semkye
semkye
 
 Ceea ce înseamnă conștiința care se trezește.
 
Conştiinţa celor care au parcurs toate etapele de meditație se trezește. E conștiința care spune: „Trebuie să servesc toate ființele.”
 
Această fază va conduce la deschiderea Inimii. Aceasta metodă constă în a educa mintea cu ajutorul meditației. În acest moment conștiința mea va fi îmbibată de Boddhichitta.
 
Ea îmi va influența energiile din corp. Nu voi mai fi același om. În mod spontan și natural voi avea iubire necondiționată față de toate ființele și împreună cu ea dorința de a le ajuta.