Cursul 5
Cum funcţionează karma
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 7, prima parte
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Răspunsurile la întrebările
din tema de casă aferentă lecţiei 6.
Prima întrebare: Maytreia, în lucrarea sa intitulată Înalta tradiţie, Uttratantra descrie șase pași diferiți al unui proces în care tendința de a fi atașat de o anumită natură de sine, creează karma şi prin urmare o lume a suferinței. Descrieți acești pași.
Răspuns:
Primul pas, semințele cu care ne naștem în această viață, care au venit cu noi dintr-o viață anterioară, când încep să rodească ne vor determina să vedem lucrurile ca având o existență proprie de sine.
Acest pas ne conduce la al doilea care spune că începem să ne dezvoltăm tendința de a-l vedea pe eu şi pe al meu, adică corpul meu, gândurile mele, emoțiile mele, lucrurile mele ca existând în sine.
Pasul al treilea, datorită acestor semințe care ne fac să vedem lucrurile ca existând în sine, lucrurile ne vor apărea ca plăcute sau neplăcute sau neutre, având tendința de a crede că sunt frumoase/atractive sau respingătoare, ele în sine.
Pasul al patrulea este reacția pe care o avem față de ele. Pe baza înțelegerii greșite a lucrurilor, vom începe să simțim atracție sau repulsie față de ele.
Pasul al cincilea, datorită emoțiilor de a place sau displace, vom începe să facem, să spunem, să gândim lucruri negative, care colectează karma.
Ultimul pas, al șaselea, spune că datorită karmei pe care am strâns-o, vom rămâne în continuare în roata suferinței.
A doua întrebare: Atunci când cele trei tipuri diferite de ființe stau împreună şi privesc paharul plin de lichid, ele văd trei lucruri diferite. Oare înseamnă acest lucru că nu exista nimic într-o formă sau alta?
Răspuns:
Răspunsul care ni-l dă maestrul Chandrakirti se află în lectura cursului 5.
El spune: Faptul că fiecare dintre ființe vede altceva nu înseamnă că ele nu pot ști ce este corect sau incorect. Maestrul Chandrakirti ne dă următorul exemplu: Putem ști oare dacă un profesor ne spune adevărul şi altul nu? Putem ști oare dacă Buddha ne-a spus adevărul?
Maestrul Chandrakirti ne citează din spusele cuiva care a devenit discipolul lui Buddha: „Acum îmi dau seama că îndrumarea ta este corectă”. Acest discipol fusese înainte oponentul lui Buddha şi în urma unei dezbateri înțelese adevărul spuselor lui Buddha.
Dar nu aceasta este ideea. Ideea este că acest discipol văzuse că ceva este corect, spre deosebire de altceva care era incorect. Deci, faptul că ființe diferite experimentează paharul în moduri diferite, nu înseamnă că din punctul meu de vedere nu pot decide ce este corect sau ce este incorect, ce este un act de bunătate sau ce nu este un act de bunătate.
Iar aici stă marele pericol, iar acesta a fost și motivul acestei întrebări. Deoarece cineva ar putea să spună: “Dacă nu știu ce este bine și ce nu, atunci nimic nu contează pentru că oricum nu pot ști”.
Aceasta este o interpretare total greșită a situației din faţa noastră.
Este bine de știut ce vede fiecare, dar din punctul meu de vedere, am karma mea care mă forțează să percep paharul într-un anume mod și să văd realitatea într-un fel anume. Din punctul în care mă aflu în această realitate, din cunoașterea pe care o am, pot spune ceea ce este bine şi ceea ce este rău.
Deci să nu confundăm lucrurile şi să ne agățăm de ideea că fiecare vede altceva decât ceea ce vedem noi, ca justificare la atitudinea nihilistă.
Răspunsul pe scurt este că lucrurile sunt într-un fel sau altul, pentru că le percepem într-un fel sau altul, datorită karmei acumulate în trecut care ne forțează să le vedem așa cum le vedem.
A treia întrebare: Este oare posibil ca cele trei ființe să aibă trei percepții care sunt toate corecte, şi cu toate acestea să tragă concluzii contradictorii despre același obiect?
Răspuns:
Răspunsul are două părți.
a. Putem afirma că percepția fiecăreia dintre cele trei ființe este corectă?
Răspunsul este: Da, fiecare vede în lumea ei lucrurile corect. Adică:
– omul care vede apă în lumea lui, vede apa și nu vin. El nu se înșală în identificarea obiectului.
– preta în lumea lui, acolo unde este sânge el vede sânge. Deci în lumea lui, el distinge corect.
– în lumea lui, acolo unde este ambrozie, zeul va vedea ambrozie.
Deci identificarea din punct de vedere al fiecăreia este corectă.
b. Vom trece la a doua parte a răspunsului.
Dacă fiecare din cele trei ființe percepe corect, este oare posibil ca ele să tragă trei concluzii corecte şi în același timp contradictorii, față de același obiect?
Da, toate cele trei concluzii sunt corecte şi da, sunt contradictorii, dar nu față de același obiect. Şi aici este punctul sensibil. Atunci când spunem același obiect, presupunem că există undeva, în afara noastră, un loc în care există un spectator care înțelege exact ceea ce se întâmplă și vede că în pahar este apă, şi mai vede și pe alții care și ei se uită la pahar și îl percep într-un fel sau altul.
Această situație nu poate să existe.
Trebuie să fim atenți în acest caz, să spunem că “același obiect” la care se uită cele trei ființe, este un lichid și nu apă, pentru că apa este doar ceea ce vede omul.
De fapt, este imposibil să vorbim despre un obiect unic pe care ele le observă, deoarece nu exista nici o autoritate externă, în afara scenei descrise care să decidă ce fel de obiect este.
A patra întrebare: Descrieți modul în care secțiunea Consecință a şcolii Căii de Mijloc explică ce se întâmplă în acest caz, folosind conceptul celor trei părți, cauzele materiale și cei trei factori contribuitori.
Răspuns:
Mai întâi va trebui să înțelegem ce înseamnă cauza materială sau principală.
Nyerlen gyi gyu
Orice fenomen care ni se întâmplă în viață este determinat de o cauză materială/princi-pală și de factori contribuitori.
Am dat ca exemplu ghinda și stejarul. Am vorbit despre ghindă ca fiind cauza materială / principală a stejarului, iar soarele, apa, pământul, mediul prielnic ca fiind factorii contribuitori.
Cum putem distinge cauza principala de condițiile de sprijin?
Cauza principală este cea care devine copac, adică ghinda din care iese răsadul, care apoi va crește și va deveni stejar, proces în care ghinda va dispărea. Deci cauza materială este acea energie ce se transforma dintr-o formă în alta.
Mai mult de atât, trebuie să existe similitudine între cauza materială și rezultat. Ghinda este similară stejarului, pentru că din ea nu va răsări un lămâi. Aceasta lege este o lege karmică, care spune că rezultatul este similar cauzei. Deci stejarul nu va fi similar soarelui, soarele fiind doar un factor de sprijin.
Să ne întoarcem acum la întrebarea noastră. Cele trei ființe se uită la pahar şi văd lucruri diferite datorită karmei lor, care în cazul nostru este un factor contribuitor, care le forțează să vadă lucruri diferite.
După cum am spus, atunci când creaturile se uită la obiect, pentru fiecare dintre ele obiectul este altul. Adică lichidul din pahar este ori apă pentru om, ori ambrozie pentru zeu, ori sânge pentru preta.
Cauza principală pentru care omul vede apa este apa din momentul anterior. El continuă să privească, apa pe care a văzut-o în momentul anterior va deveni apa din momentul actual. La fel și în cazul zeului, el vede acum nectar pentru că cu o clipă în urmă a văzut nectar. Acestea sunt cele trei cauze principale.
Maestrul Chandrakirti spune: lichidul din pahar are părți diferite în funcție de numărul observatorilor.
Dacă vor veni patru ființe şi se vor uita la lichid, el va avea atunci patru părți. Toate aceste ființe nu se uită la același obiect, fiecare dintre ele se uită de fapt la cauza lui principală, iar cauza principală este parte a lichidului.
Răspunsul prezentat în tema de casă este următorul:
Cele trei obiecte pe care le percep cele trei ființe (puroi, apă sau nectar) pot fi descrise ca fiind cele trei părți ale obiectul de bază (lichidul). Lichidul furnizează „cauza principală” – materia sau lucrul care devine fiecare dintre aceste obiecte – în fiecare caz. Cele trei tipuri diferite de karmă din conștiința celor trei ființe [care] le forțează să vadă obiectul de bază așa cum îl văd, constituie în acest caz “factorul de sprijin”.
A cincea întrebare: Ce se întâmplă cu cele trei părți, atunci când preta încearcă să bea din pahar?
Răspuns:
Poate preta să vadă cele trei părți? Nu, preta va vedea numai partea lui, va vedea puroi şi sânge. [Iar acesta] este singurul lucru pe care-l poate vedea și asta datorită karmei lui care-l forțează să vadă ceea ce vede. Şi atunci când va încerca să bea – toate celelalte părți vor fi inexistente. Fiecare ființă în parte nu poate vedea și celelalte părți ale lichidului.
A șasea întrebare: Puroiul şi sângele pe care le vede preta în pahar sunt cu adevărat puroi și sânge? De ce da sau de ce nu?
Răspuns:
Puroiul și sângele din pahar sunt reale; faptul că ele sunt o percepție impusă spiritului flămând, nu diminuează în nici un fel realitatea lor. La fel ca și apa pe care o vede omul, și acum şi întotdeauna va fi doar o percepție.
Se ridică întrebarea: Dacă nu există nimic cu o existență proprie de sine, de ce este atât de important ceea ce facem?
Răspunsul este că tocmai datorită faptului că nimic nu are o existență proprie de sine, tot ceea ce facem este extrem de important, pentru că viața reală pe care o trăim este rezultatul direct a ceea ce am făcut în trecut.
Rezultatul a ceea ce facem acum, îl vom experimenta în viitor, pentru că nimic nu există în afara noastră cu o existență proprie de sine. Tot ceea ce experimentăm în momentul de față sunt doar roadele semințelor karmice pe care le-am plantat [în trecut], de aceea este atât de important să fim atenți la ceea ce sădim acum în conștiința noastră, pentru că în funcție de ceea ce sădim așa va arăta și viitorul nostru.
Numai datorită faptului că lucrurile sunt complet goale de orice existență proprie de sine, se poate ajunge la iluminare. Când această înțelegere se va adânci, nu ne vom mai permite să sustragem nici cel mai mic obiect de la birou; nu ne vom mai permite de a mai face nici cele mai mici prostii. Această înțelegere va duce la transformări.
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Grup Facebook