Lecția 7 – ACI 8

Cursul 8
          Moartea și tărâmurile de existență
Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 7

Lecția 7

 

Infernul

În acestă lecție vom vorbi despre infern. Deci, în Roata Vieții am vorbit despre:

• Despre animale,
• Despre spiritele flămânde,
• Despre oameni. 

iar acum vom vorbi despre infern, care este existența cea mai suferindă din Samasara. 

În desenul de mai jos vedem prezentat infernul care are o parte roșie și una albă.

 

Este împărțit în opt secțiuni. Acestea sunt opt ​​tipuri de infernuri fierbinți și opt tipuri de infernuri reci. Există și alte tipuri pe care le vom enumera imediat. Împreună sunt douăzeci. Majoritatea ființelor care merg în infern, merg în infernul fierbinte.

În seminarul „Moartea și sfârșitul morții” vom vorbi puțin despre cum facem tot timpul lucruri, cu bună credință, fără să știm și trimitem oameni în infern. Fără să știm măcar. Felul în care îi tratăm pe cei care mor – îi trimitem pur și simplu în infern, datorită ignoranței noastre. În primul rând, când o persoană are karma să se nască în infern, ea apare acolo prin naștere miraculoasă. Apare întreagă, adică începe să sufere imediat. Se spune că dacă o ființă umană are karma gravă și moare, de cum închide ochii, în câteva minute sau chiar și câteva secunde, începe deja să sufere. În mintea ei are deja o altă proiecție și începe să sufere.

Deseori se pune întrebarea ce se întâmplă cu cei care trec prin moarte clinică. Răspunsul este că toți aceștia că nu au murit. Doar au experimentat unele procese, dar nu au murit.

Să vorbim acum despre diferitele tipuri de infern.

Aceste descrieri apar în Abhidharma Kosha și sunt cunoscute în literatura budistă. Ele nu sunt secrete. Dar marii Lama tind să nu vorbească despre ele și nici despre spiritele flămânde. Deoarece este greu de dovedit, este neplăcut să auzim despre ele. Este o realitate dură, dar ea există. Și dacă veți progresa suficient în meditație, le veți vedea voi singuri. Deci, toate aceste descrieri sunt date de cei care au văzut și au experimentat aceste lumi. Și este incredibil cât de similare sunt aceste descrieri cu descrierile lui Dante sau cu cele din alte culturi.

Dante Alighieri s-a născut în 1221 într-o familie de înaltă clasă din Florența, Italia. Cea mai mare lucrare a lui Dante este „Divina Comedie” care prezintă călătoria lui Dante prin Infern, Purgatoriu și Paradis.

În desenul de jos apar cele opt infernuri fierbinți, unul peste altul. Şi cu cât se coboară mai jos, [cu atât] suferința este mai mare. Vom vorbi despre tipurile fierbinți, iar peste cele reci vom trece mai repede. Vom începe cu cel de sus, cu cel mai ușor infern.

Opt tipuri diferite de infernuri fierbinți

1. Primul tip de infern de deasupra se numește:   

 Este numele celui mai ușor infern dintre cele fierbinți.

Sensul cuvântului Yangsu este „înviații”.

Făpturile vii care sunt aici, se bat tot timpul și se atacă reciproc. Își dau lovituri groaznice până la vărsare de sânge, până când unul îl omoară pe celălalt, cu excepția faptului că sunt blestemați să nu poată muri. Deci, ele suferă, sunt bătute și sfâșiate. Iar apoi aud o voce care le spune „Yang-su” și ele reînvie, se ridică și încep din nou.  Ele au o durere și agonie specială de a muri în mod repetat în fiecare zi, fără sfârșit. Dacă în viața noastră simțim durerea morții o singură dată, aceste ființe trăiesc acolo de milioane de ani. Un moment de durere a acestora, este mai mare decât toată durerea pe care am putea-o simți în întreaga noastră viață ca om. Și aceasta este cea mai ușoară dintre infernurile fierbinți. Dacă credeți că este un basm, atunci mergeți prin spitale ca să-i vedeți pe cei care sunt în agonia morții. Sunt oameni care încă nu au murit, care tind să moară și au deja vise de coșmar că sunt loviți. Ei vă vor spune: „Am visat că sunt bătut”.

Sunt oamenii care noapte după noapte se vor reîntoarce la același vis: „Toată noaptea m-au bătut”. Ceea ce este foarte trist pentru că ei deja aud infernul spre care se îndreaptă înainte să moară. Și este prea târziu să schimbe ceva. Îi putem ajuta și vom vorbi despre asta puțin mai târziu. Dar, dacă ei nu au acumulat karma, suntem limitați de a face ceva pentru ei din exterior. Acest infern este ca o cameră imensă, cu diametrul de 150.000 de kilometri. Este o mare confuzie, agitație, făpturile aleargă urlând si urându-se una pe alta.

Ele au karma urii și continuă să-i urască pe toți cei de acolo. Fug să-i atace și la rândul lor sunt atacate. Iar când toată lumea este deja făcută bucăți și căzută la pământ, se aude vocea care le spune: „Ridicați-vă!” și ei încep din nou.

Există o durere numită:

  Nechö, este durerea morții.

  Ne înseamnă punct principal.
  Chu = a tăia, a reteza.

  Nechö este ca și cum ai reteza viața.

În timp ce viața ne este retezată de Lordul morții, există o durere specială prin care trec toți cei care mor de moarte naturală. Și cu toții am trecut prin această durere, de nenumărate ori, iar pentru că ea este atât de traumatică, o uităm.

Este ca senzația pe care o simte gândacul atunci când îl călcăm în picioare, vă puteți imagina cum se simte? Aceasta este doar o mică parte din acea durere.

• sau când munții se prăbușesc deodată peste noi într-o secundă, și nu mai avem unde să mai fugim, suntem cu totul prinși sub stânci
• Sau când ne înecăm într-un ocean uriaș.
• Sau când suntem brusc arși de vii.

Și asta se întâmplă datorită diferitelor aspecte ale elementelor care se descompun în corp.

Trauma morții este îngrozitoare. Și motivul de a preda aceste lucruri este ca să nu mai fie nevoie să trecem prin asta. Buddha ne-a transmis o modalitate de a ieși din asta. Nu este ușor, necesită muncă. Cu toții cunoaștem această durere în subconștient.

Și faptul că am auzit despre oamenii care au ars de vii în turnurile gemene din New York, este [tot] o proiecție a noastră. Vine din mintea noastră. Brusc ne-a apărut ceva dintr-o experiență prin care am trecut de nenumărate ori. Întreaga practică este de a schimba lumea imaginilor pe care le proiectăm, de a purifica aceste orori din mintea noastră, care provin în întregime din karmă, de la afecțiunile [noastre] mentale și din încălcarea jurămintelor.

În acest infern Yangsu toate făpturile ajung la aceste niveluri de durere Nechö de mai multe ori pe zi. Ele trec ca și când ar muri, dar nu pot muri cu adevărat. Trec printr-o suferință teribilă, dar nu mor. Există un fel de blestem în toate tipurile de infern.

Timpul trece extrem de încet, de o sută de ori mai încet decât timpul nostru. Fiecare secundă de a noastră pare a fi ore întregi pentru cei din infern, în care suferința continuă și continuă. Știm și noi asta, atunci când ne doare chiar și pentru un minut, avem impresia că timpul nu se mai sfârșește. Așa este și în infern, dar durerea lor continuă eoni.

În scrierile budiste scrie că dacă am lua durerea pe care o simte fiecare ființă în întreaga ei viață, dintre miliardele de ființe umane aflate în prezent în lume, și le-am aduna pe toate la un loc – [aceasta] este infimă în comparație cu o singură clipă de suferință în infern. Nu vedem făpturile infernului, nu-i așa? Nu întâmplător. Pentru că nu am putea să suportăm aceste orori teribile și [acest fapt] să nu ne doboare sufletește. Gândiți-vă la cineva care poate veni în contact cu aceste făpturi în meditație și își dezvoltă empatia față de ele, [la] ce forță ar trebui să aibă să nu se prăbușească emoțional sub această empatie. Vă dați seama ce calitate spirituală nobilă ar trebui să aibă pentru a putea rămâne în contact cu o astfel de făptură și să rămână în picioare și plin de compasiune față de ea și să nu fie dărâmat sufletește?

Deci, pentru ca o persoană să le vadă, trebuie să fie cu adevărat foarte puternic sufletește.

2. Al doilea tip de infern, care este mai sever, se numește:   

 Înseamnă linie neagră.

    Tik   = linie,
    Nak = neagră.

     Tiknak este infernul numit „linii negre”.

În toate aceste infernuri există făpturi care sunt „paznicii infernului”. Ei sunt cu mult mai mari decât celelalte făpturi din infern.

Acești „Paznici ai infernului”, pun cu forța ființele jos, pe pământul fierbinte și așează lanțuri fierbinți de oțel sau fier pe tot corpul, acestea lăsând linii negre de arsuri de-a lungul corpului. Iar alți paznici vin și le taie de-a lungul acestor linii.   Fiecare parte tăiată încă simte durere. În infern, conștiința nu se pierde niciodată, iar ființele simt durerea, la nesfârșit. Blestemul lor este că deși făptura a fost tăiată în bucăți și fiecare bucată este în altă parte, ea suferă durerea tuturor părților tăiate. Chinul lor este atât de groaznic, încât nici măcar nu pot leșina vreodată de durere – trebuie să îndure durerea tot timpul. Este blestemul infernului, să nu poată scăpa din durere.

La un moment dat corpul lor se regenerează și [ele] încep din nou chinul. 

 Ce karma conduce în acest infern? 

•     Este karma de a lovi.
•     A lovi cu biciul un animal. Nu suntem conștienți de ceea ce facem!
•     În general omorul, crima.
•     Și încălcarea severă a jurământului.

Avem un ecou în lumea noastră umană, nu numai persoanele care chinuie pe alții, dar și medicii care trag linii unde ne vor tăia înainte de operație, ați văzut asta? Ei nu vin să ne rănească, ei vin să ne ajute, dar medicul care taie trebui să-l adoarmă pe pacient, pentru că altfel ar fi foarte neplăcut. Deci avem o formă ușoară a acestei suferințe și în existența noastră umană.

      3. Al treilea infern se numește:

    Du   = a colecta, a aduna, a grupa.
    Jom = a zdrobi, a distruge.

    Deci, acest infern se numește „adună și zdrobește”. 

În acest infern „Paznicii infernului” [la fel] ca păstorii unei turme, direcționează făpturile să intre într-un canion.

De ambele părți ale canionului sunt munți ale căror vârfuri iau forme de capete de animale. Paznicii forțează făpturile să intre în canion, după care pereții munților se prăbușesc sau se închid și îi zdrobesc. Apoi munții se deschid și făpturile se regenerează din nou. Pentru că ele nu pot muri acolo, suferința lor este continuă.

După cum am menționat, ceea ce duce la acest infern este omorul – și există tot felul de modalități de a ucide – oameni care au ucis, vânători, iar formele capetelor de animale ar spune: “Dacă ai fost vânător, acestea sunt animalele pe care le-ai vânat”, ele vin după el. Nu doar omorul duce în infern, dar și răutățile mari. Care dintre noi nu a făcut rău? Vă voi spune tot felul de lucruri despre asta în continuare. Munții îi zdrobesc și se deschid din nou, iar acest lucru se repetă tot timpul. Făpturile nu mor și durează veacuri. Când li se termină suferința? Atunci când li s-a terminat karma. Însuși faptul că ele suferă [înseamnă că] își consumă karma.

4. Al patrulea tip se numește:

Ceea ce înseamnă „țipete”.

Acest nume începe așa cum știm puțin din descrierile despre infern: Pământul este fierbinte. El este din fier fierbinte roșu, iar făpturile sunt goale și aleargă pe acest fier înroșit. Şi nu au unde meargă, nu este acolo nimic altceva. Oriunde privesc, [ele] văd totul, tot pământul fierbinte. Şi pentru că nu au unde să meargă, ele aleargă, deoarece picioarele li se ard.

Tot timpul, picioarele lor sunt arse și se regenerează din nou. Şi din nou sunt arse și din nou regenerate. Şi tot așa în continuu. Ele aleargă în permanență înnebunite ca să scape de acest lucru și nu au unde să se ducă nicăieri în altă parte, asta este tot ce există. Toată această suferință durează foarte mult timp, și cu cât se coboară în infernurile și mai de jos, timpul se mărește și mai mult. În lectura cursului veți putea citi descrieri detaliate, dar acum nu vom intra în ele.

5. Al cincilea tip se numește:

    Chenpo   = mare,
    Ngumbu = țipete.

    Ngumbu Chenpo ar însemna „țipete mari”.

Este ca și în infernul anterior, dar și mai rău. Pământul este mai fierbinte, și [ele] fug mai mult, mai mult timp. Chinurile sunt mult mai intense.

      6. Al șaselea tip se numește:

Tsawa înseamnă căldură, cald.

 Îl vom numi „fierbinte”.

Cel care ajunge în acest infern este închis într-o temniță de fier cu ușa sigilată. Temnița începe să se încălzească. Făptura este captivă înăuntru fără scăpare și nu poate merge nicăieri. Dacă în infernul anterior numai pământul ardea, acum [ard] și pereții și tavanul. Totul arde. Făptura care se află în această temniță fierbinte, aleargă urlând de durere. Și asta continuă eoni.

       7. Al șaptelea tip

 Rabtu = foarte.

Acest infern se numește „Foarte fierbinte”.

Este mai dureros, [cel] mai fierbinte, dar aici există două camere, iar făptura fuge dintr-o cameră în alta. Ea nu poate atinge pereții, deoarece sunt și ei fierbinți. Camerele de temniță sunt din ceramică cu pereți simpli sau dubli.

       8. Al optulea tip, care este cel mai sever, se numește:

Narme în sanscrită se spune Avichi. Sensul cuvântului este „neîncetat”.

Diferența între opt și șapte: dacă la șapte erau două camere, făptura alerga de la una la alta, așa că avea un pic de răgaz. Aici [în Avichi] făptura este lovită de un jet de foc și devine incandescentă ca filamentul unu bec și arde constant. Ea emite un fel de zgomot care este singurul mod de a fi recunoscut ca ființă. Altfel, ai crede că acolo este doar o coloană de flăcări. Aceasta este cea mai lungă durată de viață care există. Durerea de acolo este mai mare decât toate infernurile adunate la un loc.

Acesta este răspunsul la remarca făcută asupra dispozitivelor care ard țânțarii ==> Aruncați-le! Ardeți-le!.  Nu acesta este modul de a scăpa de țânțari.

Ce aduc oamenii să se nască în Avichi?

Ce provoacă acest lucru? Pentru că aici suferința este cea mai grea, cea mai lungă și cea mai cumplită, ceea ce aduce omul aici sunt faptele cele mai cumplite pe care le face.

Acum, ce înseamnă „cel mai cumplit”? Nu știm. Putem să ne gândim la cineva care a făcut mari păcate.

Ce înseamnă păcatul cel mai mare? De exemplu, în tribunalele noastre sunt judecate omorul din neatenție, de gradul unu, de gradul doi, din mai multă intenție, cu mai puțină intenție. Atunci care este păcatul cel mai mare care duce la Avichi? Am să vă spun:

• Uciderea tatălui și a mamei.
• Oricine care a fost aproape de a salva ființele și le-a întors spatele și a decis să aibă grijă de el însuși. Întorcând spatele nu doar la o persoană, a făcut un mare rău.
• Când cineva moare în spitalele noastre, este băgat imediat în frigider. Omul, când încetează să respire și creierul încetează să mai funcționeze, mintea lui este încă aici. Omul nu este încă mort, mintea lui este încă în inimă. Acest proces durează uneori câteva ore. Dar dacă mintea se află încă în inimă și o băgăm în frigider, atunci [în momentul acela] ce vrea [ea]? Vrea căldură. Așa că îl trimitem [pe om] în infernul fierbinte. Cât de des facem acest lucru?

Lama Dvora Hla povestește: „Când am venit în Statele Unite, am ajuns în Louisiana. Acesta este primul loc în care am trăit. În Louisiana locuiesc Cajunii. Este vorba despre oameni de origine franceză, care au emigrat în America în urmă cu două sute – trei sute de ani din Canada, după care au mers de-a lungul  Mississippi și s-au stabilit în Louisiana. Au o cultură specială. Şi au mâncarea Cajun… Au o cultură foarte frumoasă. Dar unul dintre lucrurile care le place să facă, este de a arunca crabi vii în apă clocotită. Acesta este cauza imediată de a cădea în infernul fierbinte. Dacă ați prăjit de vii vietăți, sau le-ați aruncat în apă clocotită și ați făcut asta în mod conștient, dacă nu ați învățat să purificați – asta face.”

• Și invers, cine pune crabii sau racii pe gheață, își creează cauza de a cădea în infernul rece.

Așadar, aproape cu toți, acumulăm tot timpul aceste cauze. Toate aceste descrieri nu sunt fără rost. Trebuie să le cunoaștem, trebuie să înțelegem ce ne poate duce în aceste infernuri și să facem contrariul. Și unica modalitate de a ne asigura că nu mergem spre ele, este să ne luăm jurămintele și să le păstrăm. Numai așa. Pentru că nu înțelegem karma deloc. Buddha a venit și ne-a oferit jurămintele care se bazează pe înțelegerea lui asupra karmei și ne-a spus „Nu fă asta”, pentru că la asta va duce [fapta respectivă]. Există modalități de a purifica faptele pe care le-am făcut. În cursul 2 sunt [ele] prezentate. Și există diferite niveluri de purificare. Practica tantrică este o purificare.

Acum poate vom fi mai atenți să nu ucidem furnicile, gândacii sau alte insecte. Dacă munții s-ar prăvăli peste noi în timp ce călcăm pe gândac, vom ridica imediat piciorul. Dar asta se întâmplă mai târziu. Dar dacă cineva iluminat vine și ne spune despre toate aceste lucruri, atunci nu-l vom mai călca în mod conștient, dar se poate întâmpla să mergem pe întuneric și să nu-l vedem și să-l călcăm. Dar este altceva, este o karma mult mai slabă.

Va trebui să învățăm:

a. Să încetăm complet.

b. Să învățăm de a purifica faptele pe care le- am făcut deja. Pentru că dacă nu am fi făcut asta, am fi fost cu toții deja îngeri.

Și cu toate că am făcut deja atât de multe, totuși ne-am născut ca ființă umană și nu în infern, și aceasta este un adevărat miracol. Asta se datorează faptului că în istoria infinită pe care am avut-o, am făcut și lucruri bune pe aici și pe acolo, și toate acum au rodit sub forma existenței [noastre] umane, care este atât de rară în acest vast univers pe care l-am descris.

Iar acum, dacă nu ne folosim de ea, înseamnă că am trăit-o degeaba. Trebuie să o folosim pentru a transcende.

 

    Cele opt tipuri de infernuri reci

În continuare vă vom da lista cu cele opt tipuri de infernuri reci. În limba tibetană:

    Drang  = rece,
    Nyel     = infern,
    Gye       = opt.

    Drang-nyel gye înseamnă cele opt tipuri de infern rece.

 Aici nu vă vom scrie toate numele în limba tibetană – ele apar în lectura acestui curs. În aceste infernuri:

• •   Totul este înghețat, suprafețele sunt gheață.
  •   Făpturile de aici sunt dezbrăcate și fără adăpost.
  •   Vânturi reci și puternice suflă.
  •   Corpul îngheață și pielea începe să se desfacă, să crape.

Numele acestor tipuri diferite de infern sunt nume de flori. Corpul se desface ca petalele de flori; Cu cât se merge mai în jos, cu atât este mai rece și cu atât rănile sunt mai mari.

Iar acest făpturi de acolo scot gemete. Unele dintre denumiri sunt după tipurile de gemete pe care le scot. Numele celor opt sunt: „bășica”, „bășica care plesnește”, „tremurând”, „gemând în frig”, „urlând în frig”, „deschis ca un lotus albastru”, „deschis ca un lotus roșu” și „deschis larg ca un lotus roșu”. 

Deci avem opt și opt. Acum, am spus că împreună sunt douăzeci, nu-i așa? Deci, mai sunt încă patru [infernuri]. Deci, acestea sunt numite:

 

 Cele patru tipuri de infern adiacente

    Nye          = adiacent,
    Korwa    = cerc,
    Nyelwa  = infern,
    Shi            = patru.

     Deci, cele patru tipuri de infern adiacente.

În desenul de jos avem cele opt infernuri fierbinți și opt ​​reci, și în imediata lor sunt infernele adiacente, stând în jurul lor în cerc. De asemenea există deschideri pe patru părți, și una în spate. Atunci când karma de a fi în infern începe să se consume, dar nu este încă complet consumată, atunci făptura poate scăpa prin aceste deschideri și va intra într-un infern adiacent, ce le încercuiește pe celelalte. Încă suferă, dar mai puțin. Karma deja s-a consumat, iar făptura începe să iasă.

 Cele patru infernuri adiacente sunt următoarele:

1. Primul se numește Tăciunii – cei care ies aici, se vor găsi într-un fel de canal plin de cărbuni încinși. Înainte le era cu mult mai rău, iar brusc se găsesc în fața unei uși și sar în acest canal. Ei tot vor arde, dar mai puțin și nu atât de dureros. Picioarele li se ard, și din nou ele se regenerează. Aceștia vor continua să sufere acolo.
2. Al doilea este  Corpul putrezit – este ca o mlaștină plină de cadavre. Făptura cade într-o asemenea mlaștină în care este mușcată de alte creaturi.  
3. Al treilea se numește Calea lamei. Cel care a ieșit aici se va afla pe un drum acoperit cu lame și cuțite ascuțite, și tot timpul se taie. Și nu poate muri.
4. Al patrulea se numește Pădurea de săbii. Cei care ajung aici se vor găsi printre copaci, doar că frunzele acestor copaci sunt cuțite, iar copacii sunt foarte drepți, așa că trebuie să treacă prin aceste lucruri care îi taie; Pe lângă asta, în pădure sunt și câini cu fălci de fier care aleargă după ei să-i prindă. Făpturile încearcă să scape de câini, urcându-se în copaci, dar copacii îi taie. Și dacă deja reușesc să ajungă în vârf, atunci ciorile vin și le devorează ochii. Un adevărat coșmar, un coșmar înfiorător.

 Infernurile parțiale

 Mai există și infernurile numite: 

Nyi-tsewa  = limitat sau parțial sau aproximativ

Ceea ce înseamnă infernurile parțiale.

Infernul parțial este rodirea unei karme personale. O persoană merge singură în acest infern și nimeni nu știe despre ea. Nu știu dacă asta vă liniștește, dar dacă în unele infernuri erau grupuri întregi, aici ești singur și nimeni nu știe nimic de tine. Acest lucru se poate întâmpla oriunde. Poate fi în orice fel de infern și poate fi chiar în lumea noastră. O persoană poate ajunge într-o situație îngrozitoare: poate fi capturată și torturată sau să se prăbușească și să ardă în deșert. Şi nimeni să nu știe despre ea. Acesta este un infern parțial. 

Cine a creat aceste infernuri?

Ceea ce contează este să știm: Cum de există ele? Cum se ajunge acolo? Cine le-a făcut? Bineînțeles că nu există nicio companie de construcții care să sape în subteran, asta este tot karma noastră.

Este foarte ușor de căzut!

Și vreau să vă las cu impresia, pentru că este real, cât de ușor este să cădeți în ele. Se poate întâmpla să cadă o bombă pe mine acum – dacă am această karma și în câteva secunde să mă găsesc suferind în infern. Datorită faptului că totul este proiecție – atunci când mi se va termina karma, va veni karma următoare.

Trecerea din Turnurile Gemene, la Bardo, și apoi în infern – se întâmplă în câteva secunde. Pentru o clipă am fost o persoană, un om de familie, un funcționar dedicat, într-o companie bună, cu un salariu bun, într-un loc prestigios – și în câteva secunde voi fi în altă parte.

Karma este nemiloasă.

Vă amintiți a doua lege a karmei? Karma se intensifică.

Prima lege este rezultatul este similar cauzei – dintr-o sămânță de lămâie iese un lămâi. 

Așadar, este posibil să fi făcut un lucru negativ nu atât de grav, [iar] timpul a trecut, l-am ignorat, nu l-am curățat, nici nu ne-am cerut iertare, nici nu am mărturisit,  spunând „ce-mi pasă, asta este problema lor” – iar această karma se va intensifica cu trecerea timpului. 

Oare noi avem asemenea lucruri? Cu toții avem, ele au rămas în curentul nostru de conștiință mult timp, din multe vieți anterioare. Deci, poate exista cineva care este virtuos în această viață și să i se întâmple un mare dezastru, pentru că îi rodește karma pe care nu a purificat-o cu mult timp în urmă. Și tot timpul se întâmplă astfel de lucruri. 

Este ușor să ne înșelăm pe noi înșine. Este ușor să ne facem că nu vedem, pentru că vrem să ne simțim bine cu noi înșine. De aceea, spunem că majoritatea ființelor cad în infern, tocmai pentru că este atât de ușor. Și a fost dat ca exemplu, a arunca crabii de vii în apă fiartă. Sunt lucruri la care nici măcar nu ne gândim la rezultatul pe care ele îl produc. Sau avem capacitatea spirituală să ne ridicăm la nivelul următor și renunțăm la această virtute din motive egoiste; Dacă ne luăm jurăminte înalte și suntem aproape de a ajuta la scară largă, și abandonăm această cale din motive egoiste… nu ne dăm seama la ce rezultate duc toate acestea. Și este foarte trist.

Continuăm să sperăm la bine.

Oamenii spun: „O să fie bine!”

Dacă voi sperați că o să fie bine, atunci vă voi întreba de ce? De ce sperați la bine? De ce ar fi bine? Cum va fi bine? Pentru asta, va trebui să plantați semințe pentru a vă fi bine. Dacă semănați semințele de bine, atunci va fi bine, dar de la sine nu există niciun motiv să fie bine. Există o cale de a preveni căderea și ea nu este grea. Dacă nu ar fi existat nicio cale de ieșire, nu ar fi avut nici un rost să stăm aici și să vorbim despre toate aceste lucruri. Motivul pentru care spunem toate acestea este acela că există o cale de a preîntâmpina această cădere.

Principalul lucru:  păstrarea jurămintelor

Dacă păstrați bine cele zece precepte de eliberare, în mod regulat, de-a lungul timpului și veți trăiți astfel tot restul vieții – deja vă asigură ca nașterea voastră următoare să nu fie în infernurile de jos. Și este vorba doar de următoarea naștere. Pentru a ieși din Samsara este nevoie de mult mai mult.

Cele zece precepte de eliberare nu sunt ceva dificil de păstrat. Nu fura, nu ucide, nu comite adulter – nu este ceva greu.

Deci, cea mai bună protecție împotriva căderii este luarea jurămintelor de refugiu. Dacă,

• Le luați,
• Învățați despre ele, 
• Și le păstrați bine – toate acestea vă vor proteja.

Și nici măcar nu costă bani. 

Calea de a scăpa de soarta de a cădea în aceste infernuri groaznice și în lumea spiritelor flămânde, este să luăm jurămintele, să le studiem bine, să le înțelegem sensul și să le păstrăm.

Există o etapă pe calea spirituală în care omul îi este garantat să nu mai cadă niciodată în lumea suferindă.

Odată am vorbit despre această axă cu cele cinci căi:

După cum vedeți între stadiul 2 și stadiul 3 există sub-etape. Cine ajunge la etapa a treia (= chöchock) încă nu a perceput vacuitatea, dar este deja asigurat că nu va mai cădea niciodată, în toate viețile lui viitoare. Poate că el mai are încă semințe, pe care nu și le-a eliminat încă, deoarece nu a perceput vacuitatea.

Pentru ca o sămânță să germineze, îi trebuie apă, soare și umezeală – toate condițiile. Se spune așa: că una dintre condiții întotdeauna se va strica. Asta înseamnă că dacă are un fel de sămânță să cadă în lumile de jos – ceva se va strica în condiții și nu va cădea. Este ceea ce i se va întâmpla unui astfel de om care este atât de „aproape”. Înțelepciunea nu este încă directă, dar ea este deja atât de mare, încât faptul că a dobândit-o, îi purifică karmele negative.

Cine se află în această etapă, nu va mai face prostii, pentru că înțelege deja karma și vacuitatea. Întrebarea este dacă va înainta. Asta depinde dacă are suficiente binefaceri acumulate pentru a putea merge înainte, dar nu va mai merge îndărăt. 

Nu este ceva imposibil de realizat. Se poate ajunge prin practică. Trebuie păstrat carnețelul de șase ori pe zi, trebuie să înțelegem vacuitatea și să medităm bine și corect. Fiecare dintre noi poate. Deja promite că nu vom mai cădea niciodată. Şi nu vom mai suferi vreodată.

În cele din urmă, toată lumea va fi iluminată.

O concluzie a acestei lecții despre infern

Concluzia este că, pentru a nu cădea în infern, va trebui să fim buni cu oamenii, să nu încălcăm cele zece precepte de eliberare, să nu omorâm, să nu furăm, să nu mințim, să nu bârfim, să nu-i despărțim pe alții, să nu ne pierde timpul, să nu-i rănim pe ceilalți. Numai prin faptul că nu-i rănim pe ceilalți, [acest lucru] ne salvează de la a cădea.