Cursul 4
Dovada vieților viitoare
Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 6 – prima parte
O scurtă recapitulare a lecției precedente.
În ultima lecție am vorbit despre ce este și ce nu este atotcunoașterea. Am vorbit de asemenea despre natura schimbătoare a omniscienței. Ce este această omnisciență? Ea este conștiința lui Buddha, nu-i așa? Am mai spus că ea are o natură schimbătoare, deoarece percepe lucruri care se schimbă.
De aici, am trecut la discuția dacă poate exista într-adevăr o astfel de entitate atotștiutoare, omnipotentă, care este schimbătoare sau nu, dar care creează lumea. Iar în cele din urmă, am văzut ce aspect al omniscienței ne interesează. Oare atotcunoașterea înseamnă să cunoaștem fiecare piatră de pe fundul oceanului sau să avem abilitatea de a vedea ce se întâmplă la 50 de kilometri de aici?
Maestrul Dignaga ne spune: “Dacă m-ar fi ajutat vederea la distanță, atunci mi-aș fi luat ca profesor un vultur, pentru că el vede foarte departe.” El ne spune: “Nu aceasta este atotcunoașterea pe care o caut”. Toate aceste abilități fac parte din omnisciență. Buddha, de exemplu, nu a vorbit niciodată despre aceste lucruri pentru că ele nu ajută.
Deci, ce căutăm? Ce aspect al cunoașterii joacă un rol crucial pentru noi? Acest aspect este cunoașterea lui Buddha, aceea ce trebuie să practicăm și ce trebuie să abandonăm. Acesta este aspectul vital pe care va trebui să-l căutăm într-un învățător spiritual, dacă dorim să-l urmăm.
Apoi am discutat despre cum putem să dăm crezare vorbelor unui învățător spiritual, deoarece lucrurile despre care el ne vorbește, nu le cunoaștem încă. Dacă am fi știut deja, n-am mai fi avut nevoie de acesta. După care am vorbit despre tipurile de realitate:
-
- Realitatea evidentă.
- Realitatea ascunsă.
- Realitatea complet ascunsă.
Am vorbit despre faptul că singura realitate pe care o putem experimenta în mod direct este realitatea evidentă. Cu toate că nu putem percepe în mod direct realitatea ascunsă, cum ar fi vacuitatea, sau subtilitățile impermanenței, putem să deducem existența ei prin logica noastră. Dezvoltarea logicii deductive ne va permite să deducem existența unor lucruri pe care nu le putem percepe în mod direct.
Despre realitatea complet ascunsă, am spus că nu poate fi percepută chiar și dacă am avea o logică de fier, de exemplu, subtilitățile legilor karmice. Apoi ne-am întrebat: “Atunci, cum putem să decidem să mergem pe urmele unui profesor care ne vorbește despre lucruri pe care nu le putem experimenta în mod direct și nici nu putem ajunge la ele cu ajutorul logicii? Ce-l va diferenția de un șarlatan care ne conduce în mod greșit?”
Apoi am spus: “OK, dacă nu avem în acest moment abilitatea de a percepe realitatea complet ascunsă, atunci cu abilitățile pe care le avem, lucrurile pe care le putem percepe în mod direct și lucrurile pe care le putem deduce cu ajutorul logicii, le vom aplica chiar pe profesorul însuși”.
Deci, în timp ce el ne vorbește despre lucruri care fac parte din realitatea pe care noi înșine o putem experimenta, verificăm dacă ceea ce spune confirmă sau contrazice experiența noastră personală. După care, am dat ca exemplu pe Buddha care ne-a oferit descrieri amănunțite și foarte profunde a suferinței.
Nu am ajuns cu toți la același nivel de recunoaștere a suferinței existenței noastre. Asta nu înseamnă că el nu există. Destui au reușit să vadă acest nivel și fiecare dintre noi poate să-și aprofundeze experiența asupra suferinței acestei vieți în mod direct.
Această experiență este directă. Cu alte cuvinte, putem să vedem suferința noastră și o vedem și pe a altora. Budismul ne încurajează să mergem în profunzimea lucrurilor, nu dintr-o dorință masochistă, deoarece budismul este în favoarea găsirii fericirii supreme. Dar cu cât ne conectăm mai mult la experiența suferinței din viața noastră, cu atât mai mult ne conectăm la primul adevăr al suferinței despre care a vorbit Buddha. Mai mult de atât, toate acestea ne determină să căutăm calea de ieșire din suferință. Să ieșim și noi și ceilalți din suferință. Deci, acesta este un prim aspect.
Al doilea aspect este, cu cât intrăm mai profund în ceea ce înseamnă suferința pentru noi, vom putea verifica cuvintele lui Buddha atunci când ne vorbește despre suferință, despre primul adevăr.
Și cu cât vom merge mai profund, cu atât vom avea mai multă încredere în acest învățător. Această încredere va fi puntea de trecere spre locurile despre care ne vorbește și pe care nu le putem verifica în mod direct. Datorită faptului că Buddha ne-a descris primul adevăr al suferinței atât de fidel și într-un mod care reflectă experiența noastră directă, asta înseamnă că el este un om al adevărului. Că el spune un adevăr. Deci, dacă avem o karmă bună, atunci această cunoaștere ne va determina să mergem și să ascultăm și alte lucruri pe care încă nu le putem percepe.
Lecția de astăzi are două părți.
Partea 1 – argumente cu privire la ordinea directă
În roata vieții se află un inel cu 12 secțiuni. Atunci când ea este studiată, se începe cu secțiunea 1 până la 12. Aceasta este ordinea directă. În limba tibetană:
Lung Jung
1. Lung Jung – Ordinea directă.
Când începem de la prima secțiunea și continuăm spre următoarele, acest lucru explică modul în care ajungem în această lume cu ignoranță și cum învârtim roata Samsarei. În final ajungem la moarte și din nou ne naștem cu ignoranță și așa mai departe.
2. Lung Dok – Ordinea inversă.
Lung Dok
Se poate preda același lucru și în ordine inversă. De exemplu, începem de la 1, și mergem înapoi. Am oprit ignoranța, am oprit moartea, toate secțiunile încetează și roata se va opri.
Cuvântul Lung este scris de fapt Luk, dar datorită literei următoare se aude Lung.
Ordinea directă
În această lecție vom vorbi despre ordinea directă, iar acest subiect formează primul capitol al textului nostru (într-un alt capitol care nu va fi inclus în acest studiu, este prezentat Lung Jung). În continuare va fi prezentată o listă de afirmații și raționamente logice cu privire la faptul că:
– Buddha a devenit el însuși o percepție corectă.
– De ce să-l credem?
– De ce este el o ființă care nu minte niciodată și de ce el ne poate elibera?
Vom merge acum să demonstrăm că Buddha a devenit o percepție corectă, că el însuși este întruchiparea percepției corecte. Iar pentru acest lucru ne vom folosi de un șir de raționamente logice, în care vom lua un argument și îl vom folosi pentru a demonstra următorul argument.Ordinea directă ne va arata cum Buddha a devenit Buddha. Iar acest lucru este foarte important, pentru că:
a. ne întărește convingerea că ne putem încrede în Buddha.
b. ne arată calea cum să devenim noi înșine Buddha.
Lung Dok ne permite să înțelegem că este posibil ca cineva să devină un Buddha.
Cele patru raționamente ale ordinii directe Lung Jung
Subiectul nostru este acum de a dovedi că Buddha a devenit o ființă total corectă?
Această învățătură este renumită în tradiția Gelugpa, ea este linia pe care venim noi. Deoarece ea a fost transmisă oral, de generații, de la profesor la elev, se pare că nimeni nu s-a deranjat să o scrie.
Geshe Hla s-a dus la Ken Rinpoche și i-a spus: “Știi? Nu găsesc nicăieri o scriere a ei. Unde este?”
Ken Rinpoche i-a spus: “Nu este consemnată.” Atunci Geshe Michael la rugat pe Ken Rinpoche să stea împreună și să scrie pe hârtie învățătura, iar Ken Rinpoche i-a dictat-o. Geshe Michael a scris-o foarte repede și veți vedea că modul în care o învățăm în clasă este puțin diferit de cum este ea prezentată în lectura acestui curs. Și poate că la sfârșitul lecției vă va fi mai clar.
Structura unei demonstrații logice budiste
Demonstrația logică are trei părți:
a. Subiectul.
b. Afirmația – ce trebuie dovedit.
c. Argumentul pe care îl oferim [dovada].
Definiția argumentului: Orice ne vine în minte. Asta nu înseamnă că este un argument bun! Deci, argumentul în logică, poate fi orice. Într-o dezbatere, sunt aduse tot felul de argumente și de cele mai multe ori se începe cu un argument care este incorect. Scopul unei dezbateri, este de a aprofunda înțelegerea și de a înțelege acest lucru oarecum inexact. Cel care conduce dezbaterea aduce argumente iar celălalt trebuie să spună dacă acceptă sau nu argumentul adus. De exemplu, unul dintre reacțiile acceptate în formatul dezbaterii este Tak ma drup, ceea ce înseamnă “argumentul nu este acceptat” sau “argumentul tău nu este corect” sau ” nu dovedește”.
Ce este un argument corect? Un argument corect înseamnă:
a. Că este acceptat de cel care ascultă demonstrația.
b. Că el trebuie să rezulte dintr-un raționament logic.
c. În situația în care se ajunge la realitate complet ascunsă, iar argumentul nu se poate explica printr-un raționament logic, cel care susține dezbaterea se va baza pe o autoritate. Argumentul de autoritate este considerat corect și pe deplin acceptat în logica budistă. Argumentul “așa a spus Buddha” sau maestrul Chandrakirti sau maestrul Dharmakirti este complet valabil.
În continuare vom aduce patru argumente sau raționamente logice. În limba tibetană, se spune:
Rikpa Shi
Shi = patru.
Rikpa = argument sau raționament.
Clarificare: pentru explicațiile de mai sus, vom menționa din nou fraza de deschidere a Maestrului Dignaga, din lecția 2.
tsemar gyurpa dro la pen shepa, tunpa deshek kyobla chaktsel lo
ceea ce înseamnă:
Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, Învățătorului,
Celui plecat la extaz și Protectorului nostru.
Iată o reprezentare grafică a diferitelor argumente care vor fi prezentate în această lecție:
1. Primul argument – ” protectorul”
Primul argument este “protectorul”, care dovedește că Buddha a devenit o persoană absolut corectă sau o entitate cu o percepție absolut corectă.
| Să considerăm învățătorul | Tunpa chuchen |  |
| El a devenit complet corect | Tsemar gyur te |  |
| Deoarece el este protectorul | Kyoppa yinpay chir |  |
Tunpa = învățătorul care este Buddha.
Chir = deoarece.
Yinpay = este ( prezentul verbului a fi).
Deci, avem 3 părți:
1. Despre cine vorbim? Despre Buddha. Deci, primul rând se referă la cel despre care vorbim.
2. Al doilea rând: Ce afirmăm despre acesta? Afirmăm că el a devenit o percepție corectă, Tsemar gyur te sau cu alte cuvinte ce trebuie demonstrat.
3. Al treilea, este raționamentul sau argumentul adus și anume: Kyoppa yinpay chir, ceea ce înseamnă – deoarece el este protectorul.
Va trebui să explicăm de ce este Buddha protectorul adică Kyoppa.
De ce este Buddha un protector? Este un protector pentru că el ne învață despre cele patru adevăruri nobile care includ adevărul suferinței, originea suferinței, apoi încetarea suferinței și calea de a opri suferința. Care dintre ele le putem vedea direct? Ceea ce vedem direct este primul adevăr nobil pe care îl putem confirma din experiență.
Deci, ce a făcut? El ne-a spus: “acesta este modul în care vă protejez, modul în care vă scot din suferință, prin a vă arăta calea de a ieși din suferință. Dar ca să mă credeți, vă voi descrie primul adevăr al suferinței în detaliu”.
Oamenilor nu le place să asculte despre suferință, de aceea, cred că budismul se ocupă numai de suferință. Da, este adevărat că el se concentrează pe suferință, dar de ce? Doar ca să putem ieși din ea. Deci, prin faptul că Buddha ne învăță ce să practicăm, ce să facem și ce să nu facem, este modul în care el ne protejează. Pentru că nu știm cum să oprim moartea.
Nu avem nici cea mai mică idee de cum să ne oprim moartea. Nu știm cum felul nostru de reacție ne aduce suferința. Nu știm că păcatele noastre ne provocă următoarea suferință.
În lecția trecută am vorbit despre percepția corectă și despre acel aspect al omniscienței care ne interesează atunci când căutăm un învățător spiritual. El este cunoașterea a ceea ce ar trebui să facem și ce ar trebui să încetăm de a mai face, pentru a ieși din mocirla Samsarei. Acest aspect ne învață Buddha, acesta este modul în care el ne protejează.
Deci, de ce a devenit o percepție corectă? Ce anume este corect? Buddha știe în mod corect cum să ne protejeze, percepția lui este corectă. Este percepția pe care noi nu o avem. Nu avem percepția corectă a consecințele acțiunilor noastre. Nu percepem corect realitatea noastră și reacționăm în fața ei într-un mod care ne creează suferință. El ne protejează prin faptul că ne învață despre cele patru adevăruri nobile, de exemplu, ne învață ce să facem și ce să nu facem, care dintre reacțiile noastre ne va crea suferință și care dintre acțiunile noastre ne va face fericiți. Toate acestea dovedesc faptul că Buddha are o percepție corectă.
Deci acesta este primul argument. Primul argument: el a devenit complet corect, pentru că ceea ce ne învață, este ceea ce ne protejează.
2. Cel de-al doilea argument este “cel plecat la extaz”
Al doilea argument demonstrează de ce Buddha este un protector.
| Să-l considerăm pe același învățător | De chuchen |  |
| El este protectorul | Kyoppa yin te |  |
| Deoarece și-a eliminat toate calitățile rele | Drima pangpay chir |  |
Chuchen = să considerăm de exemplu.
De = acesta.
Tunpa = învățător.
Kyoppa = protector.
Yin = este.
Drima = calități rele.
Pangpay = a elimina, a scăpa de.
Chir = deoarece.
Ce vrem să demonstrăm acum? Vrem să demonstrăm că Buddha este protectorul.
Deci mai întâi am spus că: ” Buddha a devenit o percepție corectă, pentru că ne protejează”. De ce ne protejează? Pentru că a ajuns la extaz. Apropo, cuvântul tibetan Drima are sensul de murdar, impur sau pată.
Ce înseamnă că a ajuns la extaz? Acest lucru înseamnă că atât trupul, cât și mintea lui Buddha se află în extaz permanent, într-o beatitudine imuabilă.
Cum de a ajuns în acest loc? Pentru că și-a eliminat toate afecțiunile mentale. Plăcerea supremă nu trebuie să fie produsă. Ea vine atunci când ne vom elimina toate aceste afecțiuni. Dacă vom face asta, extazul va veni inevitabil. Vom fi forțați să trăim într-o plăcere nesfârșită.
Ken Rinpoche spunea: „Chiar și cel care a ajuns la Shin Jang ( plăcerea de a practica sau plăcerea din ușurința practicii ) și la Samadhi, stadiul în care deține controlul total al corpului și al minții, stadiul în care plăcerea este extraordinară, nu suferă comparație cu plăcerea lui Buddha. Este greu să ne imaginăm ce înseamnă această plăcere pentru că suntem atât de afectați.
Întrebarea este următoarea: Oare argumentul că Buddha a ajuns la plăcerea ultimă, adică și-a eliminat toate afecțiunile mentale, dovedește faptul că el este un protector?
Cel plecat la extaz, adică și-a eliminat toate afecțiunile mentale și a învățat cum să facă asta, este un protector, deoarece este capabil să realizeze totul despre ființa pe care o protejează. Cu alte cuvinte, deoarece Buddha a învățat cum să-și elimine toate calitățile rele, el ne poate învăța și pe noi cum să le eliminăm pe ale noastre, iar în acest fel ne protejează.
Următoarea întrebare este: cum știm că Buddha și-a înlăturat toate calitățile rele și a ajuns la plăcerea supremă?
În limba tibetană
Sang Gye
În rugăciunea ”refugiul și dorința” scrie Sanggye chudang tsokyi choknam la.
Sanggye înseamnă Buddha.
Sang = a elimina, a înlătura, a curăța. Ce a înlăturat? Toate afecțiunile mentale.
Gye = larg deschis, extins. Aici are sensul de atotcunoaștere, omnisciență.
Deci, Sanggye înseamnă Cel care a înlăturat toate afecțiunile mentale și este atotcunoscător. Unul nu-l implică pe celălalt, ele nu sunt același lucru. De unde știm? Cei care au ajuns la Nirvana și-au înlăturat toate afecțiunile mentale, dar nu sunt atotcunoscători. Deci, Buddha a înlăturat și toate afecțiunile mentale și semințele lor și toate obstacolele spre omnisciență.
Există două categorii mari de obstacole:
a. Obstacole ale afecțiunilor mentale. Această categorie nu cuprinde numai afecțiunile mentale ci și tendințele spre acestea.
De exemplu, Buddha nu numai că a încetat de a se mai supăra, ci şi-a eliminat complet și permanent, tendința de a se mai supăra. Semințele supărării.
b. Obstacole spre atotcunoaștere. Această categorie de obstacole este extrem de greu de înlăturat. Iar pentru asta este nevoie de Bodhicitta.
3. Al treilea argument este ” învățătorul”.
Până aici am spus că Buddha este protectorul deoarece și-a eliminat toate calitățile rele. Cel de al treilea argument se numește “argumentul învățătorului” care demonstrează faptul că și-a eliminat toate calitățile rele sau că a ajuns la extaz.
| Să-l considerăm pe același învățător | De chuchen | |
| Și-a eliminat toate calitățile rele | Drima pangpay |  |
| Deoarece el predă vacuitatea | Tong nyi kyi tunpa yinpay chir |  |
Ceea ce dorim să demonstrăm este că Buddha este cel plecat la extaz ( sau și-a eliminat toate calitățile rele). În lectura acestui curs, argumentul este: “Pentru că, el este învățătorul”.
Pentru a ajunge la extaz, este necesară percepția vacuității?
Deci ce face învățătorul? El ajunge la extaz prin faptul că și-a înlăturat toate afecțiunile mentale. Cum le-a înlăturat? Prin perceperea vacuității, după care a parcurs calea practicii.
Există cinci căi spre iluminare, calea acumulării, calea pregătirii, calea percepției directe, calea practicii și calea sfârșitul învățăturii. Un Bodhisattva, după ce a perceput în mod direct vacuitatea, va porni pe calea practicii, cale care poate lua chiar și câteva încarnări, până când își elimină complet toate afecțiunile mentale.
Deci, cum a ajuns Buddha la extaz? Și-a eliminat toate afecțiunile mentale.
Cum le-a eliminat? A perceput vacuitatea și a practicat.
De unde știm că a perceput vacuitatea? După ceea ce ne învață.
4. Al patrulea argument: “marea compasiune”. Acest argument ne va demonstra de ce el este un învățător.
| Să-l considerăm pe același învățător | De chuchen | |
| El ne predă vacuitatea | Tong nyi kyi tunpa yin te |  |
| Deoarece are o mare compasiune | Tuk je chenpo yupay chir |  |
Acesta este ultimul argument și el spune: “Cum devine Buddha un învățător? De unde știm că el este un învățător ? Pentru că el ne învață despre vacuitate și despre cum să practicăm. Datorită faptului că el însuși a practicat, ne poate învăța.
De ce a practicat? Cu toate că practica lui a fost extrem de dificilă și anevoioasă, Buddha a făcut această practică tocmai datorită marii lui compasiunii. Deoarece:
– el s-a conectat la suferința lui.
– făcând asta s-a conectat la suferința noastră.
– a ajuns astfel la bodhicitta supremă.
– a ajuns într-un loc unde nu a mai putut suporta să ne vadă că suferim.
El și-a spus: “Nu mai pot suporta să văd suferința tuturor ființelor, îi voi scoate eu însumi din ea. Voi merge să caut calea de ieșire din suferință și apoi am să-i învăț cum să facă asta”.
Gândirea perfectă și acțiunea perfectă
Deci, avem patru argumente.
Ce se referă la gândirea perfectă și ce se referă la acțiunea perfectă?
Argumentul pentru această compasiune este gândirea perfectă.
Care dintre argumentele date vorbește despre acțiunea perfectă?
Acest argument este cel al ” învățătorului”.
Îndeplinește ambele nevoi: ale lui şi ale celorlalți
Care dintre cele patru argumente se referă la nevoile lui și care la nevoile celorlalți?
Argumentul care se referă la nevoile celorlalți este cel al ”protectorului”, iar cel care se referă la nevoile lui este cel ”plecat la extaz”. Cu alte cuvinte Buddha s-a purificat de toate afecțiunile mentale și a întâlnit Dharmakaya. Toate acestea au dus la argumentul ”cel plecat la extaz”.
Un scurt rezumat
Deci, cum a devenit Buddha o percepție absolut corectă?
Fiecare argument adus dovedește pe cel anterior, iar aceasta este ordinea directă.
Totul a început de la compasiunea din inima lui. Deoarece Buddha nu a mai putut suporta să vadă suferința ființelor, a decis să le scoată el însuși din suferință.
Iar aici accentul se pune pe mai multe lucruri și anume:
– Pe el însuși, adică Buddha, nu a așteptat ca cineva să vină și să-l ajute.
El și-a spus: “Eu însumi voi face tot ceea ce este nevoie. Chiar dacă nimeni nu mă ajută. Chiar dacă toată lumea mă va critica. Chiar dacă toată lumea va crede că am căzut în cap. Chiar dacă toată lumea mă va judeca”. Pe măsură ce progresați pe calea spirituală, veți simți din ce în ce mai mult împotrivirea celorlalți. Aceasta va veni sub forma criticilor și a dezaprobărilor.
Și dacă nu le-ați auzit până acum, ele vor veni în mod cert mai târziu. Veți întâlni oameni care vor spune lucruri despre voi, dar pentru un Bodhisattva care este hotărât și are o imensă compasiune față de ceilalți, nu va conta ce vor spune alții, pentru că dorința lui este de a ajuta toate ființele.
Datorită marii lui dorințe de ai ajuta pe toți ceilalți, a mers să practice și să facă tot ceea ce era nevoie.
Iar acest lucru la făcut capabil să-i învețe pe alții. Este ceea ce la făcut să devină un învățător.
Și dacă el a devenit un învățător, adică a practicat tot ceea ce este necesar, înseamnă că și-a eliminat toate afecțiunile mentale și astfel a ajuns la extaz, la plăcerea supremă.Ajungând la extaz, el ne poate proteja acum. A devenit un protector. El are acum capacitatea de a ne proteja, adică de a ne învăța ce trebuie să facem și ce să nu mai facem. Iar atunci când îi urmăm sfatul, vedem că tot ce spune, este o percepție corectă.
Așa a devenit Buddha o percepție corectă. Și totul a început datorită marii lui compasiuni.
Dacă cineva are o abilitate – intuitivă sau telepatică sau orice de genul ăsta, se datorează numai compasiunii pe care o are. Dacă nu avem astfel de abilități, sau vedem doar puțin, este pentru că, compasiunea noastră este încă mică. Intuiția bună este un rezultat karmic. Sămânța karmică a intuiției este plantată atunci dorim să știm ce se întâmplă cu celălalt, pentru că vrem să-l ajutăm.
La fiecare început de lecție, spunem rugăciunea “Refugiul și dorința”:
Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.
De ce? Pentru a începe lecția cu motivația compasiunii. Ne refugiem în Buddha, Dharma, Sangha, ne refugiem în perfecțiunea înțelepciunii. Pentru cine facem toate acestea? Pentru întreaga creație.
Lucru care este foarte important! Nu avem nicio șansă să reușim în învățătura noastră fără să avem compasiune față de ceilalți. Putem învăța în mod rațional, putem înțelege toate argumentele aduse, dar acest miracol de a ajunge la iluminare și de a ieși din suferință, nu se va întâmpla. De aceea este nevoie de a ne deschide inima, iar ceea ce face ca inima să se deschidă este compasiunea și serviciul adus în folosul celorlalți.
Grup Facebook