Lecția 4 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 4

  Lumea oamenilor

    Această lecție se va ocupa de lumea oamenilor și a zeilor.  

    Primul Panchen Lama 

    Materialul acestei lecții a fost preluat dintr-un text scris de Primul Panchen Lama, Lobsang Chuki Gyeltsen.  

 Principalul comentator al acestui curs este Primul Dalai Lama, dar acum vorbim de Primul Panchen Lama. Acestea sunt linii paralele. Pe măsură ce Dalai Lama îmbătrânește, Panchen Lama este tânăr. Pentru că aceasta nu este o relație biologică, atunci când Panchen Lama părăsește lumea, până când i se descoperă noua încarnare și până va crește și se va maturiza, în tot acest timp Dalai Lama este cel care este înscăunat. După ce Dalai Lama moare, atunci liderul va fi din linia Panchen Lama, apoi se schimbă din nou. În zilele noastre, chinezii îl țin captiv pe tânărul Panchen Lama, dar așa a fost până acum.

    Primul Panchen Lama a fost un o persoană remarcabilă. A scris multe, multe texte Lam Rim, Tantra, și de asemenea multe poezii. El a trăit până la vârsta de 92 de ani, între anii 1570 – 1662, o viață foarte lungă pentru tibetani în acea perioadă. Toți discipolii lui au murit înaintea lui. Gândiți-vă ce sentiment a avut acest mare învățător. A scris mult despre asta. A fost un mare poet. Și poate va veni vremea să-i traducem poeziile în română. A scris poezii despre calea spre iluminare. Una dintre poezii a scris-o la vârsta de 14 ani. Un adevărat Buddha. În ultimi ani de viață, a scris poezii foarte triste, despre bătrânețe și viață, punând mai mult accent în privește această viață. Poezii de o mare frumusețe. 

    Textul de care ne vom folosi acum se numește:

De înseamnă plăcere, dar și ușor.
Lamcale

    Delam înseamnă Calea plăcută sau Calea ușoară. Deci, Delam este calea spre plăcere.

    Textul este Lam Rim. La fel cum este și Lam Rim-ul lui Je Tsongkapa care este prezentat în cursul 1. Aroma lui este foarte tantrică, așa că este nevoie de o anumită pregătire pentru a ajunge la profunzimea lui. De asemenea, ne vom folosi de comentariul asupra Delam, scris de către:

   El este un maestru deosebit de important în tradiția noastră, în special în Tantra. A trăit între anii 1772 până în 1851.

   Ngulchu – înseamnă mercur în limba tibetană și este numele regiunii din care a provenit. Iar Dharma Bhadra este probabil numele lui de călugăr. Acest nume este de fapt un nume în sanscrită, și de aceea ortografia lui este ciudată. Comentariul pe care l-a scris asupra lui De Lam, se numește „Cutia comorilor”.

   Este un mare privilegiu să învățăm de la acești doi mari înțelepți.

 
    Ne motivează să ieșim din Samsara

    Ce este special în acest De Lam, este faptul că Lobsang Chukyi Gyeltsen dorește să ne stimuleze de a ieși din Samsara. De ce suntem încă în Samsara? Pentru că dorința noastră de a ieși din ea nu este suficient de puternică. Numai când vom dori asta foarte mult, numai atunci vom începe să practicăm cum trebuie și să ieșim din ea. Acest lucru nu se va petrece dintr-o dată, pentru că ne-am aflat dintotdeauna în Samsara, și asta este tot ce știm să facem. Samsara este ca mlaștina care ne trage în jos tot timpul.

   Și una dintre misiunile marilor Lama, este să ne motiveze tot timpul să vrem să ieșim din această lume suferindă, pentru că altfel vom fi târâți de plăcerile lumești și moartea ne va înșfăca înainte de a mai putea face ceva. Așa că el vine și ne spune de ce să dorim să ieșim din Samsara și ne descrie suferința care este în ea.

    Cele șase tipuri de suferință umană

    Cuvântul pentru suferință în limba tibetană este:

    Așa că vorbește despre așa-numitul:

 Ceea ce înseamnă „cele șase tipuri de suferință”.

    Veți întâlni acest lucru mult în literatura de specialitate și în cursurile noastre. Întru-unul din capitolele cărții „Grădina”, Geshe Michael descrie foarte frumos aceste suferințe.

    1. În Samsara nu există nimic cert pe care să ne putem baza.

Ngepa – certitudine,
    Mepa – nu există, absența, lipsă.

    Așadar, Ngepa mepa înseamnă lipsa de certitudine sau nu există certitudine.

    Ce înseamnă că nu există certitudine?

    Să ne uităm la relațiile cu cei apropiați sau îndepărtați. Când intrăm într-o relație, intrăm cu multă speranță și afecțiune, și de multe ori ea se dovedește a fi falsă. Fie că este vorba de relația de familie sau de cuplu sau oricare altă relație, speranțele noastre sunt adesea spulberate. De fapt, rar se întâmplă ca speranțele să fie împlinite. Și în general, karma funcționează în detrimentul nostru.

    Și acest lucru nu se întâmplă doar cu relațiile, ci cu tot ce avem:

    – sănătatea se deteriorează, 

    – potența sexuală scade,

    – frumusețea noastră se duce,

    – inteligența noastră scade.    Aceasta este natura karmei, este natura vieții în lumea:

 Karma care este impură. Primele cinci capitole din Abhidharma Kosha se referă la această existență care este complet sub controlul puterilor karmice impure.

    Faptul că ne-am născut, va trebui să murim, chiar dacă vom lua toate vitaminele necesare sau ne vom antrena fizic. Orice relație pe care o începem, ea se va și încheia. Bine sau rău – ea se va termina oricum, chiar dacă vom face totul bine. În cele din urmă ne vom pierde soții; dacă nu înainte de moarte, atunci când vine moartea. Orice lucru pe care îl avem, se va uza. Așa este natura karmei, ea se deteriorează. Cu excepția cazului în care percepem vacuitatea și atunci vom ști cum să ne creăm lumea, și asta este cu totul altă poveste. Altfel nu există nimic fix pe care să-l putem păstra. Totul este într-o continuă schimbare. Și în fizică există legea entropiei, care spune că toate sistemele fizice lăsate liber tind să devină dezordonate. Așa este karma. 

    Ne vom pierde viața, ne vom pierde corpul pe care-l avem și vom pierde orice lucru bun sau rău din viața noastră. Întrebarea este, cu ce le înlocuim, cu un alt lucru rău, sau cu unul bun?

    În viața noastră nu există nicio certitudine. Nu putem spune: „Sunt aranjat în viața”, și ne culcăm pe o ureche. Nu există așa ceva. Dacă avem noroc, Samsara ne va arăta adevărata ei față înainte să fim prea bătrâni sau senili. Dacă nu, vom continua să îndurăm suferința eoni după eoni. 

    Maestrul  Nagarjuna, ne dă parabola broaștei țestoase care trăiește pe fundul oceanului. El este foarte bătrân și la fiecare 100 de ani, urcă la suprafața apei să ia puțin aer. Pe apă se află un colac care plutește. Maestrul Nagarjuna compară șansa de a dobândi o viață umană, cu șansa ca broasca să iasă la suprafață odată la 100 de ani și să scoată capul exact prin colacul care plutește. El dorește să ne arate cât de scăzută este probabilitatea.

    De ce? Pentru că toată această lume în care trăim – este proiecția noastră. Lumea există și funcționează, dar nu așa cum credem noi. Totul este o proiecție a noastră, iar natura ei este să se deterioreze.

    De aceea, îmbătrânim și murim. Mai întâi am avut karma să ne vedem tineri, puternici și frumoși, iar cu timpul karma se deteriorează și ajungem bătrâni și neputincioși. 

    Acesta este primul tip de suferință, nimic în viață nu este cert. Nu există nimic samsaric de care să fim siguri. 

    Nu există nicio persoană, rudă, soț, copil, părinte, casă, cont bancar, sănătate de care să fim siguri. Nu ne putem baza nici pe propriul nostru corp.

    Cine ne va ucide? Corpul nostru. Cel de care ne îngrijim tot timpul. El este cel care ne va trăda. În Samsara nu există nimic sigur. Totul este iluzoriu, dar funcționează. 

    Când pășesc pe podea, am siguranța că ea mă sprijină. De ce mă sprijină podeaua? Podeaua nu mă sprijină ea în sine, ci pentru că am karma care rodește în acest fel în prezent. Și când ea se va termina, ce se va întâmpla? Clădirea se va prăbuși.

    Abhidharma Kosha descrie ce se va întâmpla cu clădirea. Când karma mea s-a terminat, voi vedea podea pe care stau, prăbușindu-se. Pentru că podeaua este proiecția mea. Corpul meu se va descompune atunci când karma care susține întregul corp se va termina.

    Singurul refugiu este cel spiritual

    Pe ce ne putem sprijini? Pe Buddha, Dharma și Sangha.

    Ce este Buddha, Dharma și Sangha? Asigurarea noastră.

    Ele se mai numesc și Cele trei diamante.

    Diamantul Buddha

    Diamantul Buddha nu este statuia sau fotografia lui Buddha. El nu este nici Gautama Buddha, cel care a trăit în India acum 2500 de ani – el a fost manifestarea lui Buddha, o reprezentare a lui Buddha. Ce este Buddha? Buddha este o entitate iluminată, o ființă care a dobândit înțelepciunea vacuități și care și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, ajungând la plăcerea sublimă.

    Diamantul Dharma

    Diamantul Dharma nu este cartea sau lecția de Dharma și nici cuvinte. El este realizarea învățăturii și a cuvintelor în inima practicantului. Și ce înseamnă această realizare? Este eliminarea afecțiunilor mentale și dobândirea înțelepciunii vacuității. Pot avea încredere în el. De ce? Pentru că dacă voi realiza aceste lucruri, atunci voi ști cum să ies din suferință. Eu însămi voi ști cum să elimin orice suferință și să-mi aduc toată fericirea. 

    Diamantul Sangha

    Diamantul Sangha reprezintă pe cei care au perceput vacuitatea. Ei nu sunt încă Buddha, dar sunt Arya, și ne pot îndruma spre această experiență. Ceea ce dorim este ne apropiem de ei, să rămânem în preajma lor, pentru că aceasta este cheia noastră pentru fericire.

    Sangha are mai multe sensuri, dar aici ne folosim de această semnificație care este supremă. Sangha este, de asemenea, un grup care studiază Dharma. 

    Atunci când ne prosternăm la Buddha, Dharma, Sangha, ne prosternăm la înțelepciunea și compasiunea care ne eliberează din suferința, și pe noi și pe ceilalți. Cu alte cuvinte, ne refugiem în această aspirație de a dobândi înțelepciunea care să ne elibereze.

    Jurămintele de refugiu – angajarea pe calea spirituală

    Este o mare diferență între a auzi despre această cale și să ne angajăm la ea. Ce înseamnă să ne angajăm pe această cale? De a lua jurăminte. Acest angajament spune: „Mă angajez de acum înainte să-mi pun toată încrederea pe calea spirituală, pe concepția asupra lumii care mă va elibera din suferință”. Așa că voi căuta să înțeleg această cale, să o învăț, să o aplic și să o practic. Și treptat mă purifică.

    Pentru cel care ia un astfel de jurământ, puterea acestor lucruri pe care le aude acum, va deveni cu mult mai intensă.

    Când jurământul, a fost luat el rămâne pe fundal. Chiar dacă în prezent spălați vasele și poate nu vă gândiți la aceste lucruri, acesta acționează din fundal tot timpul. Este ca și când mintea ar fi îmbibată de acest angajament. El dă forță oricărui lucru pe care le facem. Iar în fiecare moment, vom acumula multă karma bună, spre deosebire de cel care nu și-a luat jurământul. Este ca și cum am ieși cu cineva fără să avem vreo obligație, spre deosebire de a ne căsători cu el. Este cu totul alt nivel. Oricine poate lua jurămintele de refugiu. Ele se iau o singură dată în viață.

    2. Niciodată nu suntem satisfăcuți.

Ngom mi-shepa înseamnă nu putem fi satisfăcuți.

    A nu fi niciodată satisfăcut este unul dintre blestemele existenței umane. Și dacă credeți că nu aveți asta, înseamnă că nu v-ați uitat suficient de bine. Această formă de suferință are niveluri diferite. Este adevărat, că există oameni care sunt mai tot timpul mulțumiți și alții mai puțin mulțumiți. Dar, chiar și cei care sunt mulțumiți tot timpul, sunt atinși puternic de această afecțiune mentală.

    De ce ne sculăm din pat? De ce mergem să mâncăm? Pentru că nu suntem satisfăcuți. Acum avem nevoie de altceva pentru a ne satisface. Ceea ce avem acum nu este suficient, avem nevoie de altceva. Acesta este motivul pentru care ne mutăm dintr-un loc în altul. De aceea ne și mișcăm în meditație; Ne-am așezat să medităm, începem să ne schimbăm poziția, sau ne scărpinăm, sau ne simțim tensionați, și așa mai departe. Suntem în permanență nesatisfăcuți, fie în mod subtil, fie grosier. 

    Să vorbim puțin despre modul grosier de insatisfacție:

    Vedem ceva care ne place: o persoană, o haină, o casă, sau o mașină – orice. Ceva în inima noastră ne atrage spre acel obiect și vom încerca să-l obținem. L-am obținut, am primit ce am vrut, ce se va întâmpla după aceea? S-ar putea ca o perioadă de timp să fim mulțumiți de ceea ce am obținut, după care nu va mai fi suficient sau nu mai avem nevoie de el.

    Lucrul pe care ni-l dorim ne va provoca suferință

    Ceea doresc să spun, este să aduc faptul la absurd. 

    Acel lucru pe care îl caut ca să-mi aducă satisfacție este sursa suferinței mele. Aceeași casă pe care o renovăm acum, după un an de zile nu vom mai fi mulțumiți de ea. Aceeași masă cu care ne-am delectat la un restaurant de lux, după câteva ore avem nevoie din nou să mâncăm. Același lucru care cred că mă va satisface pe deplin, este sursă de nemulțumire.

    Putem vedea că în Samsara nu există un lucru care să nu fie suferință, inclusiv lucrurile care ne fac plăcere. Nu există ceva în Samsara despre care să spunem: „Întotdeauna îmi va fi bine cu el”. Așa ceva nu există. 

    
    Suferința este cea care ne urcă pe cale

    Și acesta este motivul pentru care existența umană este ideală pentru a ieși din ea spre iluminare. Pentru că numai ea are această combinație între momente de satisfacție și insatisfacție. Și mai mult de atât, ca cineva să urce cu seriozitate pe cale, aproape întotdeauna este necesar să i se întâmple un dezastru personal.

    Rodirea karmei este grea, dureroasă. Pierdem pe cineva drag sau ne pierdem sănătatea, și începem să întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Dacă înainte am crezut că suntem la control, atunci când ni se întâmplă ceva de genul acesta, ne trezește: “Ai crezut că deții controlul? Ai greșit, nu ai control, karma deține controlul. Doamna Karma te controlează pe deplin.”

    Dacă mai înainte am spus că lucrul care îmi aduce satisfacție în cele urmă îmi va provoca insatisfacție, un dezastru, el poate fi o  mare binecuvântare, deoarece mă va stimula să pornesc pe cale.

    Se spune despre Ken Rinpoche, elevul lui Pabongka Rinpoche, că de mic copil se ținea de șotii și făcea tot felul de farse profesorilor lui din mănăstire, până când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche vorbind despre aceste lucruri, după care și-a spus: ” Stai așa, poate a venit vremea să fac ceva “. Datorită acestor povești, a început să învețe serios, devenind un maestru inegalabil.


Cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha

    Nu este vina noastră. Acesta este procesul, aceasta este legea karmei, aceasta este natura conștiinței noastre, aceasta este natura conștiinței unei persoane din Samsara. Dar, deoarece lucrurile sunt goale, ele sunt așa doar în acest moment. Și acesta este motivul pentru care suntem aici și pentru care există calea budistă. Vă mai amintiți de cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha?

   – Primul adevăr este adevărul suferinței. Este adevărul pe care îl descriem aici, cele șase tipuri de suferință.
    – Al doilea adevăr spune: există cauze pentru suferință.
    – Al treilea adevăr spune: suferința are sfârșit.
    – Și al patrulea adevăr spune: există o cale de a pune capăt suferinței.

    Acestea sunt cele patru adevăruri ale lui Buddha. În prezent suferim, există cauze pentru care suferim, dar există sfârșit la suferință. Am suferit mereu, dar nu vom suferi pentru totdeauna. Va veni momentul în care ea se va opri.

    Cele cinci căi pe calea spre iluminare

    Atunci când vorbim despre cariera noastră spirituală, fiecare dintre noi va trebui să parcurgă cinci etape/căi pe calea spirituală. Ele sunt:

    – Calea „acumulării”,
    – Calea „pregătirii”,
    – Calea „perceperii”,
    – Calea „practicii”,
    – Cale „nimic nu mai este de învățat”. Aceasta este iluminarea. Este Buddha

 

   Mai întâi va trebui să urcăm pe calea acumulării. Când am urcat pe cale, ne dăm seama că totul ține de noi, și începem să acumulăm binefaceri. Dar pentru asta trebuie să înțelegem ce înseamnă să acumulăm binefaceri. Deci, începem:

    – să căutăm profesori,
    – să-i servim,
    – să permitem desfășurarea lecțiilor de Dharma,
    – să învățăm mult,
    – și să învățăm să medităm.

     Dar până nu ajungem aici, nu vom putea să medităm corespunzător pentru că suntem preocupați de multe lucruri. De ce suntem atât de preocupați? Pentru că prioritățile noastre sunt dictate de Samsara, și nu înțelegem asta. Nu înțelegem urâțenia Samsarei.

    Lama Zopa, care are moduri de exprimare foarte puternice, spunea: „Chiar și o secundă de Samsara, este o oroare care nu poate fi tolerată”. „Nu trebuie tolerată”. Chiar dacă o singură ființă se află și pentru o secundă în Samsara, trebuie să ne dedicăm toată energia pentru ca aceasta să nu i se mai întâmple.

    Problema noastră este că nu vedem, și nici nu ne dăm seama măcar de cât de adânc suntem cufundați în mocirlă. Nu știm unde suntem, nu cunoaștem cealaltă parte. Dacă nu ajungem pe calea percepției vacuității, în mod garantat vom cădea din nou în Samsara. Perceperea vacuității ne asigură ieșirea din suferință.

    3. Suntem nevoiți să trecem prin moarte din nou și din nou.

    Al treilea tip de suferință se numește:

 Yang Yang – din nou și din nou.
    Lu – corp.
    Dorwa – a lepăda, a se debarasa.

     Yang yang lu ndorwa înseamnă să ne lepădăm de trup din nou și din nou.                                                

    Este posibil ca acest fapt să nu vă impresioneze atât de mult, pentru că nu sunteți convinși de continuitatea conștiinței și a reîncarnărilor.

     Într-o lecție anterioară, ne-am referit puțin la diferența uriașă dintre minte și corp și cât de naiv este să credem că ele merg împreună. Ele merg împreună doar pentru moment scurt, iar apoi conștiința continuă în alt corp, din nou și din nou. 

    Se spune că dacă am aduna toate trupurile pe care le-am lepădat, mormanul format va fi mai înalt decât muntele Meru. Vom vorbi despre el mai târziu.

    Suferința morții

    Întregul proces al morții este o mare suferință. Nu cunoaștem durerea implicată în aceste tranziții, deoarece tranzițiile sunt atât de traumatizante încât le uităm. Dar atunci când suntem în perioada de trecere a morții și a bardo-ului, suferința este îngrozitoare și vom vorbi despre asta. Chiar înainte de acest proces , dacă aveți pe cineva bătrân în familie sau oameni bolnavi, atunci poți vedea cât de mare este suferința separării de corp. Și nu despre ei este vorba, ci despre noi.

    În Statele Unite există o piatră de mormânt, pe care stă scris următorul vers:
Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu
Și unde sunt eu astăzi, la fel și tu vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele sa vii.

    Avem obiceiul să ne îngrijim de trupul nostru; mergem la sala de sport, la cosmetician, la coafor, la nutriționist, la medic, etc. Dar ceea ce ne va ucide este exact corpul nostru. El este cel care ne va trăda și va pune capăt zilelor noastre. Este ceea ce credem că suntem, până ajungem la calea perceperii. Și ce facem în tot acest timp? Ne preocupăm de noi înșine și nu-i ajutăm pe ceilalți.

    Ne îngrijim de acest corp care ne va ucide, și nu ne ocupăm exact de ceea ce ne reînvie, de ceea ce ne aduce la iluminare, și anume de a avea grijă de ceilalți.

    Și nici nu putem lua acest corp cu noi. Bineînțeles, că nu spunem să nu ne îngrijim de corpul nostru, ci vorbim doar despre greșeala care însoțește îngrijirea corpului. Când această greșeală va deveni clară, veți face ceea ce trebuie cu corpul și nu cu ceea ce nu trebuie.

    Desigur că avem nevoie de corpul nostru pentru a ajunge la iluminare, de aceea  ne îngrijim de sănătatea lui. El este instrumentul nostru pentru iluminare. Iar dacă mergem pe această cale, îngrijirea lui va fi cu totul altceva. 

    Și paradoxul este, cu cât petrecem mai mult timp având grijă de noi înșine, cu atât acumulăm mai multă karma negativă, pentru că, atunci când ne concentrăm toată atenția pe noi înșine, ne identificăm din ce în ce mai mult cu cel ce nu suntem noi. Deci, cu cât ne îngrijim de noi înșine mai mult, cu atât ne afundăm mai mult în Samsara. Am mers la sala de sport două ore – am ieșit cu două ore mai bătrâni. Și acum vedeți unde este greșeala.

    Câteva versete ale maestrului Shantideva despre moarte

Vă voi citi câteva din versetele maestrului Shantideva, din cartea „Ghidul de viață a luptătorului spiritual”, capitolul 2: 

34.
Va trebui să pierd totul deodată!
Prin faptul că nu am înțeles toate acestea,
Am comis nenumărate tipuri de păcate,
De dragul prietenilor și dușmanilor mei.

35.

Toți dușmanii mei vor înceta să mai fie,
Prietenii mei și ei vor înceta să mai fie,
Și mie îmi va veni, de asemenea, sfârșitul,
La fel și toate celelalte lucruri.

36.

La fel sunt și toate fenomenele ce există:
Precum experiența trăită într-un vis,
Îndată, ea doar o amintire va rămâne,
Și tot ce a trecut – nu se mai întoarce.

37.

Chiar și în această scurtă viață,
Au trecut deja mulți prieteni și dușmani,
Dar relele cumplite comise pentru ei
Înaintea mea rămân.


    Toate răutățile vor rămâne înaintea mea. Pentru a-l câștiga pe cel dorit, am mers și am trădat pe altcineva, am făcut tot felul de lucruri urâte. Acești oameni față de care am făcut faptele, de mult au trecut din lumea mea, și eu am trecut din această lume, dar răutatea este aici și asta este karma. Și ea îmi va dicta realitatea mea viitoare. Un exemplu frumos este pisica din povestea Alice în Țara Minunilor, care șade pe un copac și zâmbește, pisica dispare și rămâne doar zâmbetul – asta este.

38.

Dintr-o dată, fără să bag de seamă,
Fiind sub influența otrăvii ignoranței,
A dorinței și a urii,
Am comis atâta rău.

60.

Orice lucru ce m-a făcut fericit în trecut,
S-a terminat, nimic nu a mai rămas din el!
Dar, datorită atașamentului meu față de acele lucruri,
Am acționat contrar sfaturilor maeștrilor mei spirituali.

    Adică, am acționat ca și când ar exista ceva în afară pe care trebuia să-l obțin sau să-l dau la o parte, am reacționat din ignoranță, și acum trăiesc cu karma pe care am acumulat-o. Aceste lucruri s-au risipit de mult, deoarece aceasta este natura lucrurilor din Samsara. Ele sunt doar apariții, sunt o iluzie pe care o proiectăm. Dar karma va rămâne între timp cu mine. El spune:

61.

Corpul tău, și tot ce ai în viața ta acum
Nevoit vei fi să le pierzi, prieteni și rude,
Și singur vei pleca – cine știe unde?
La ce-ți folosește să-ți faci prieteni și dușmani?


    Ne spune oare maestrul Shantideva că este rău să avem prieteni? Nu, nu spune asta. Când este rău? Atunci când nu înțelegem de unde vin ei, și acționăm ca și cum aceștia ar avea o existență proprie de sine. Doresc să le fac un bine și, între timp, încalc un jurământ pentru a obține ceva pentru ei. Iar acum rămân cu rezultatul.

    Jurămintele și situațiile de încercare

    Când ar trebui să fie încălcat un jurământ? Răspunsul este, niciodată. Niciodată, nu vom încălca jurământul de dragul cuiva.

    Există uneori un jurământ cu mult mai înalt, și pare să vină în contradicție cu alt jurământ. Dacă înțelegem profund jurămintele vom vedea că nu există nicio contradicție. Trebuie înțeles că nu încălcăm de fapt jurământul, ci îl păstrăm pe cel inferior într-o formă mult mai înaltă.

    Există legenda despre Robin Hood care fură de la cei bogați pentru a da celor săraci. În Dharma se spune că aceasta este o mare greșeală. Nu putem face bine cuiva prin a face altuia rău. Dacă dorea să-i ajute este minunat. Dar în măsura în care încalcă jurământul de a nu fura – asta este mai rău.

    Pentru cine facem astfel de lucruri? Pentru nimeni. Nici măcar pentru Lama. Dacă Lama vă spune să faceți ceva, iar voi credeți că acest lucru este o încălcare de jurământ, va trebui să-i spuneți Lamei: „Îmi pare rău, m-ai învățat altfel” sau „M-ai învățat altfel – te rog explică-mi de ce îmi ceri asta”.


  Suspendarea jurisdicției

    Întrebarea este, cum Buddha a putut să ucidă pe cineva pentru a salva cinci sute de oameni?

    Răspunsul este că în acea situație Buddha a mers după un jurământ cu mult mai înalt. Dar pentru asta avem nevoie de mintea lui Buddha. Uneori există situații care, în ochii noștri dintr-un trup de carne și oase, pot părea fărădelegi. Nu trebuie să judecăm niciodată pe cel care săvârșește astfel de lucruri, pentru că nu știm cine este el și de ce face asta. Noi vedem doar ceea ce percepem din mica noastră perspectivă.

    Deci, ce trebuie să facem atunci când cineva face o faptă rea? Va trebui să facem tot posibilul pentru a împiedica fapta rea, altfel, vom acumula karma negativă. Dar, în nici un caz nu-i judecăm pe cei care fac rău. Nu știm cine sunt și nu știm care este motivul lor ultim. Este posibil să avem o perspectivă de jumătate de minut, iar ei pot avea cinci secole înainte. Nu știm cine sunt. De aceea nu-i vom judeca niciodată; Îi vom iubi întotdeauna în inimile noastre. Și vom face tot posibilul pentru a preveni infracțiunile.

    Este foarte important să înțelegem că un om care a făcut deja o cale lungă, perspectiva lui este cu totul diferită de a noastră, ca exemplul cu Buddha. Datorită faptului că Buddha a putut să citească mintea criminalului și a știut că intenționează să ucidă pe toți cei de pe vas, i-a luat-o înainte și l-a omorât. De ce? Pentru a-l salva pe criminal de o karmă cumplită.

    Cine are voie să facă așa ceva? Numai cei care sunt capabili să-l ducă pe ucigaș după moartea lui într-o lume mai bună, în loc să cadă în infern ca urmare a uciderii celor de pe vas. Dacă nu aveți această capacitate, nu încercați să faceți asta.

    Dacă nu putem citi mințile oamenilor, în niciun caz nu trebuie să-i judecăm pentru ceea ce fac. Iar dacă vedem pe cineva că face ceva rău – va trebui să-l oprim pe cât putem noi mai bine.

    Cu toți sunt mama mea

    Ceea ce ne ajută cu adevărat, este înțelegerea că fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Datorită faptului că ne-am încarnat de un milion de eoni, asta înseamnă că fiecare ființă din viața noastră a fost deja mama noastră.

    Dacă mama voastră în această viață, ar face o fărădelege, ce ați face? Ați încerca s-o opriți. Dar n-ați judeca-o și n-ați bate-o și n-ați chinui-o.

    Atunci când vin oamenii și spun: „Uite, a ucis, este un terorist!”, Ce vei face? Dacă mama ta ar fi făcut aceste acte, ce ai face cu ea? A-i împiedica-o de la faptă, tocmai datorită compasiunii față de ea, dar în niciun caz nu o judeci în inima ta, și nici nu o condamni. Inima va rămâne deschisă. Orice ai face, inima va trebui să rămână deschisă, iubitoare și cu compasiune, și fără judecată.

    Noi suntem cei care ne creăm lumea, cu binele și cu răul din ea

    Cineva întreabă: „Cum pot eu să iert un act cum ar fi dărâmarea Turnurilor Gemene? Cum pot să mă gândesc că Bin Laden a fost mama mea? Am o problemă cu asta”. 

    Există o parte a conștiinței noastre de care nu suntem conștienți. Este nevoie de mult timp să ajungem la o vedere înaltă, la înțelegerea că numai noi suntem cei care am proiectat toată această lume din canalele noastre energetice: turnurile gemene, criminalii, și pe Maica Tereza. Toate acestea vin de la noi. Și când înțelegem asta, începem să ne controlăm karma, pentru că atunci înțelegem cum i-am creat, iar apoi vom începe să o creăm pe Maica Tereza și nu pe teroriștii.

    Dar ce vom face între timp, până când vom vedea asta? Pentru că tot ceea ce am vorbit despre proiecții, ele încă nu sunt reale pentru noi. Lucrurile ni se par că apar din exterior, fără să aibă vreo legătură cu noi. Cu toate că nu am experimentat în mod direct faptul că percepțiile vin din noi, vom lucra în prezent la nivel intelectual, și ne abținem de la reacția noastră obișnuită de a judeca, și atunci vom începe să urcăm pe spirala care ne va duce la perceperea directă.

    Ce se întâmplă dacă auzim pe cineva care plănuiește un sabotaj? Dacă ne stă în putere să facem ceva ca să-l oprim, vom face asta. Dacă trebuie să chemăm poliția pentru a-l aresta, ca să nu poată comite fapta, o vom face. Dar ceea ce contează este să nu ne închidem inima, și nici să-l condamnăm. La nivelul convențional vom spune: „Nu știu cine este el”, iar la nivelul înalt – „a venit din mine”, din cea mai profundă înțelegere a vacuității.

    Purificarea noastră și a întregii lumi

     Cum putem să evităm, de fapt toate aceste orori din lumea noastră? Doar prin a ne purifica mintea, pentru că de acolo au venit. Cu cât aprofundăm această înțelegere, cu atât ne va stimula să practicăm și să ne purificăm. În prezent, nu putem face nimic semnificativ pentru a schimba situația, decât să plantăm semințele pentru viitor.

    Mintea tuturor produce același adevăr? Da, karma poate fi comună pentru un grup de persoane. Faptul că ne aflăm, de exemplu, în această lecție, dobândind înțelepciune împreună, înseamnă că odată am adus o mare binecuvântare altora ca grup. Cu toți experimentăm aceeași țară sau aceeași cameră. Fiecare are propria sa karma, dar karmele se poate întâlni. Dacă acționăm împreună, atunci această karma va rodi pentru noi toți. Și totuși, karma este individuală.

    Karma de a auzi aceste lucruri

    Toate aceste lucruri pe care le auzim sunt dificile. Și este firesc să fie așa. Încă nu cunoaștem aceste lucruri și ne opunem. De aceea, încă suferim.

    Dar faptul că le auzim este deja karma minunată. A auzi despre această concepție asupra lumii, chiar dacă nu am adoptat-o ​​sau încă nu am interiorizat-o, deoarece acest proces necesită timp și depinde de noi, cât de repede vrem să ieșim din suferință, este o karma extraordinară care ne-a rodit. Vine din noi.

    Credeți că eu vi le spun? Nu, voi vi le spuneți. Eu doar scot decibeli. Sensul cuvintelor le dați numai voi. Eu nu pot să vă pun sensul în conștiința voastră. Nu am această abilitate. Sensul vine din karma voastră, din faptul că ați făcut multe fapte bune. Faptul că legați literele în cuvinte, apoi într-o propoziție, îi dați un sens și înțelegeți ceea ce încerc să vă transmit – sunteți numai voi, aceasta este karma voastră. Eu sunt complet goală de orice natură și cuvintele mele de asemenea sunt complet goale.

    Aceleași cuvinte, le pot spune unui grup de oameni, după care unii vin și îmi spun „mulțumesc”, iar alții îmi spun: „Lucrurile ce le-ai spus nu mi se par …”

    De asemenea și cuvintele lui Buddha sunt goale. În măsura în care găsim înțelepciune în ele și ne aduce la iluminare – asta este tot karma noastră.

    Onoarea că ați venit la aceste lecții este a voastră. Ceea ce va adus aici și că ați înțeles sensul lucrurilor – este karma voastră minunată. Și asta pentru că ați făcut multe binefaceri, mult timp. Într-o zi veți vedea asta direct. Când veți medita mult, veți ajunge să vedeți că absolut totul vine din voi, fără excepție.

    Cineva poate spune: Să zicem că Robin Hood s-a gândit astfel: „Bine, fac ceva rău. Sunt dispus să iau rezultatele karmice asupra mea. Am făcut asta ca să ajut pe ceilalți”. Răspunsul este că în principiu, legea karmică spune că dintr-un lucru rău nu poate ieși un lucru bun. Din sămânța de lămâie nu va ieși un curmal.

    4. Suntem nevoiți să ne naștem iar și iar într-o viață de suferință.

Yang yang – iar și iar,
 Nying tsam jorwa – a renaște
.

    Traversăm linia din nou și din nou.

    Ce linie? Linia dintre moarte și renaștere. Dacă suferința numărul trei a fost că ne lepădăm trupul din nou și din nou, aici vorbim despre trecerea liniei dintre moarte și renaștere, în viața următoare.

    Energia care ne duce din această viață la următoarea viață este o energie defectă; Este o energie care este guvernată de legile karmice. Deci, până când nu ne vom elibera de această energie, vom continua să suferim, indiferent în ce viață vom cădea. Deoarece acum:

    – aceeași energie care ne aduce sănătate, este exact aceeași energie care ne va aduce boala.
    – aceeași energie care ne aduce tinerețea, este exact aceeași energie care ne va aduce bătrânețea.
    – iar cea care ne dă viață, este cea care ne aduce moartea. Și este inevitabil.

    Există o istorioară bine cunoscută în literatura budistă despre un rege care trăia într-un mare regat, iar consilierii săi vin și îi spun că s-a întâmplat un mare dezastru, și anume s-a descoperit că ceva otrăvește apa în regiunile îndepărtate de capitală, iar oricine bea apă înnebunește. Apa continuă să curgă, toxinele se apropie de capitală, iar oamenii înnebunesc.

    Regele trimite oamenii să strângă multă apă, dar știe el câtă apă poate stoca? Va veni otrava. Așa că spune: „Voi desena un X pe frunte, și atunci când voi bea din apa otrăvită și voi înnebuni, voi vedea X-ul în oglindă și îmi voi aminti că sunt nebun”. Și ce se întâmplă? El desenează X-ul, bea apa otrăvită și nu-și mai poate aminti. E nebun, și-a pierdut mințile.

   Asta ni se întâmplă și nouă, suntem nebuni în acest sens. Suntem cufundați adânc în ignoranță, într-o concepție asupra lumii care nu înțelege. De fiecare dată când trecem linia dintre moarte și renaștere, uităm. În literatura evreiască se spune că vine un înger și ne plesnește ușor peste nas, motiv pentru care avem această adâncitură sub nas și de aceea am uitat.

    Deci, a treia suferință se referă la lepădarea trupului fizic, iar patru se referă la trecerea în următorul corp. Pasajul în sine, are multe suferințe în el. Vom vorbi despre el.

    Amintiți-vă cine ne oferă aceste descrieri – Primul Panchen Lama, o ființă iluminată. El a devenit iluminat deja în viața anterioară și a ajuns iluminat în această viață. La vârsta de 14 ani el descris iluminarea completă. O astfel de persoană are atotcunoașterea. “Cum vă pot ajuta? Hai să vă descriu. Nici măcar nu știți unde sunteți.” Asta ne spune el.

5. După urcuș vine coborâș.

 Yang yang – iar și iar.
    To – urcuș, în sus.
    Men – coborâș, în jos.

    To Men Du – ar însemna sus, jos.

    Gyurwa – este verbul care face Tomen în sus și în jos.

    Deci, a cincea suferință spune că tot timpul urcăm și coborâm. Suntem în continuu când sus, când jos.  Karma este energia care vine mereu în valuri. Karma urcă și coboară:

    – De fiecare dată când ajungem la o funcție înaltă, vom cădea din ea. Nu avem cum să o menținem.
    – În orice relație există o ascensiune, după care va veni declinul.
    – Viața însăși ne va duce la moarte.

     Panchen Lama nu ne învață degeaba aceste lucruri . El spune: “Cum să vă fac să vă mișcați mai repede? Pentru că nu există timp”. Este important să vă gândiți la aceste lucruri, să vă gândiți la exemple din viața voastră. Viața însăși este cea care ne duce spre moarte, iar întreaga noastră problemă este să ieșim din ea.

    6. Întotdeauna singur.

  Drok – prieten, însoțitor, tovarăș de companie.
  Drok Mepa
înseamnă fără prieten, fără tovarăș.

    Ce înseamnă asta? Că suntem întotdeauna singuri. Nu putem să acumulăm karma pentru alții, iar alții nu pot acumula karma pentru noi. Nu le putem da propria noastră karma, și nici ei pe-a lor. Suntem karma noastră și nu o putem împărtăși cu alții. Și așa este pentru totdeauna, chiar dacă suntem pentru o clipă însoțiți de cineva. Iar această karma de a fi însoțiți este una frumoasă. Karma este individuală. Când întâlnim pe cineva va fi temporar, pentru că drumurile noastre se vor despărți din nou.

    La cinci secunde după ce închidem ochii, nu ne vom mai aminti cine am fost. Sunt persoane care chiar înainte de a muri, uită de membrii familiei lor, nu-i mai recunosc de fel. Lama Dvora Hla povestește că mama dânsei nu a mai recunoscut-o când se afla pe patul de moarte. Nimeni nu poate veni cu noi în momentul morții.


    Concepția asupra vieții

    Și dacă revenim asupra încălcării jurământului: Pentru cine încălcăm un jurământ? Nu există nimeni ca să încălcăm un jurământ pentru el, pentru că nu există nimeni acolo. Nu în modul suprem. El apare separat de noi, funcționează separat de noi, dar el este proiecția noastră. Și când învățăm să înțelegem acest lucru, nu ne vom mai supăra pe el, pentru că el suntem noi. Atunci pe cine ne mai supărăm?

    Când există o înțelegere profundă, ce va rămâne în locul mâniei și a criticii? Doar regretul. Cum de am făcut așa ceva? Cum am putut crea o astfel de lume și nici măcar nu știu? Și asta este o forță motrică, pentru că spune: „Trebuie să îmi dau seama cum să nu mai fac asta, pentru că oamenii suferă”.

    Nu avem ce să remediem la ceilalți. Dacă cel mai bun prieten al meu mă învinuie de ceva, ce voi face? Îl învinui și eu, sau merg să iau prânzul cu el? Ce voi face? Nu contează. Pot lua prânzul cu el dacă vreau să-l onorez, dar nu pentru a-l corecta. Dacă el mă învinuiește de ceva, înseamnă că eu am făcut la fel altora, și karma mi se întoarce asupra mea. 

    Iată legea budistă: Dacă vedeți că cineva face ceva bun, respectați-l și bucurați-vă pentru el. Dacă vedeți pe cineva că face un lucru rău, ce veți face? Îngrijiți-vă de interiorul vostru.

   Dacă vă puteți aminti de o singură propoziție pe care am spus-o aici, luați-o în considerare. Vă va schimba viața.

    Karma și iluminarea 

    Întrebarea este: karma este în minte? Da. Există niveluri ale minții.

    – Există mintea grosieră, și asta include mintea care cunoaște matematica și înțelege muzica fină. 

    – Există o minte subtilă și există o minte și mai subtilă. Ceea ce merge cu noi în viața următoare este mintea cea mai subtilă, și aici stă karma. De obicei, în viața de zi cu zi nu avem niciun contact cu ea. Ea rămâne închisă în ceea ce numim: Mi Shikpe Tigle. O picătură care se află în chakra inimii, iar aici se află mintea cea mai subtilă și nu avem acces la ea, deoarece canalul nostru principal este blocat.

    Atunci când murim, acest loc se deschide, mintea părăsește trupul și pleacă într-o altă lume. Toată înțelepciunea este să învățăm să deschidem acest loc înainte de moarte, iar atunci am învins moartea, nu vom mai muri. Nu este un proces ușor de a-l deschide. Și chiar și după ce se deschide, dacă nu deținem controlul asupra situației, forțele karmice ne târăsc după ele în suferință. Și vom continua așa dacă nu vom ajunge să deținem controlul. 

    Acesta este scopul studiilor și al Tantrei. Aceste lucruri se fac de fapt în etapele avansate ale Tantrei. Iar pentru asta este nevoie de multă pregătire pentru a reuși. Nu putem sări direct în aceste etape.

    Pentru asta învățăm toate aceste lucruri, ca să ajungem la această minte foarte subtilă înainte de moarte. Cu toții vom ajunge la ea în momentul morții, dar atunci vom fi neputincioși să facem ceva cu ea, deoarece nu avem niciun control și karma ne ia după ea. Dacă reușim să ajungem acolo înainte de moarte – și toată practica noastră este de a ajunge acolo, am învins moartea și atunci vom deține puterea și îi vom putea ajuta pe ceilalți.

    Unde se află semințele? Tot acolo.