Cursul 4
Dovada vieților viitoare
Primul nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 4
Într-o lecție trecută am văzut ce înseamnă Tsema – percepția corectă. Am citat versetul de deschidere a cărții maestrului Dignaga, în care se prosternează în fața lui Buddha și ne oferă o descriere a lui Buddha:
Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, învățătorului,
Celui plecat la extaz, și Protectorului nostru.
În continuare ne vom concentra puțin asupra acestei calități a lui Buddha și anume “cel devenit corect”. Am spus că în loc de ”cel devenit corect” mai putem spune “Cel devenit o percepție corectă“ și putem folosi câteva sinonime:
– Real.
– Percepție corectă.
– Percepție validă.
Apoi am vorbit despre diferitele tipuri de cunoaștere, care nu sunt considerate a fi percepții corecte, după care am discutat despre două tipuri de percepție corectă – Jepak Tsema, adică percepția deductivă și Ngunsum tsema – percepția corectă și directă.
Entitate a percepției corecte
Tseme Kyebu
Tsema – Pramana înseamnă percepție corectă.
Tseme înseamnă ”a percepției corecte”.
Kyebu = entitate sau om.
Deoarece ne referim la Buddha, nu vom alege cuvântul om ci entitate.
Deci, Tseme Kyebu înseamnă entitate a percepției corecte.
Am vorbit puțin despre asta, sensul nu este că această entitate are o percepție corectă ci că ea însăși este percepție corectă. Este întruchiparea percepției corecte. Această entitate în fiecare moment percepe corect. El nu are altceva decât o percepție corectă și directă. Iar un astfel de om, când ne spune ceva, știe bine ce ne spune. Această expresie este folosită uneori în semn de respect pentru marii Lama. O astfel de persoană nu poate minți, deoarece în orice moment are percepție corectă. Se spune despre Buddha că vede toate obiectele în mod direct, inclusiv pe cele care sunt ascunse sau complet ascunse pentru noi.
Nu există ceva care să fie în realitatea ascunsă sau în realitatea complet ascunsă pe care Buddha să nu-l perceapă. Pentru el, toate lucrurile sunt o realitate vizibilă pe care le percepe direct.
Vom trece acum la textul lui Dignaga. El scrie:
Cel cu aceste calități este Cel Victorios;
El însuși este percepția corectă.
Despre ce calități este vorba? Ele sunt cele din versetul:
Mă prosternez Celui devenit corect,
A cărui dorință este de a ajuta toate ființele, învățătorului,
Celui plecat la extaz și Protectorului nostru.
Cine este cel victorios? El este Buddha care și-a învins toate afecțiunile mentale.
Comentatorul Geshe Yeshe Wangchuk, prezintă următoarea secțiune în modul tipic al textelor logice budiste. Demonstrația logică budistă se face după un format fix. Vom descrie pe scurt acest format.
Structura demonstrației logice
Demonstrația de logică budistă se face după un format care are întotdeauna trei sau patru părți. Al patrulea este opțional, dar întotdeauna trebuie să existe trei.
1. Prima parte este stabilirea subiectului. Să spunem că subiectul dezbaterii este Buddha. Înainte de a începe dezbaterea atacantul spune: Di, jitar chü chen!, adică: ”Hai să cercetăm împreună subiectul!”.
Deci;
1. ”Să-l considerăm pe Buddha”.
2. A doua parte este afirmația, ce vrem să demonstrăm.
” El are o percepție corectă a tuturor fenomenelor”.
3. A treia parte este demonstrația însăși.
– Despre cine vorbim?
– Ce vrem să dovedim despre acesta?
– Care este cauza?
A demonstra înseamnă a da un argument la afirmația făcută.
De obicei adversarul întrebă: Chi Chir? Adică, de ce spui asta?
”Pentru că el are o percepție proaspătă și infailibilă a tuturor fenomenelor și el însuși este aceasta”.
După cum vă amintiți definiția percepției corecte este o stare de conștiință proaspătă și infailibilă . Ceea ce apare în plus este că Buddha are o percepție corectă față de toate fenomenele și că Buddha este însuși aceasta.
Acesta este argumentul care este dat în text, iar aici comentatorul intră un pic mai în profunzime. El spune: ”Principalul aspect aici este acela de a arăta că omnisciența este o percepție corectă, care vede direct și prin propria sa putere fiecare obiect existent: natura tuturor lucrurilor și totalitatea tuturor lucrurilor. Buddha este și o ființă care posedă această omnisciență”.
Comentatorul ne explică ce vrea să dovedească: (1) că omnisciența este o percepție corectă. Ce este percepția corectă?
“Cel ce are o percepție directă, prin însăși puterea ei, a tuturor fenomenelor existente” Ce înseamnă ”prin însăși puterea ei”?
Amintiți-vă că am vorbit despre diferența dintre percepția directă și cunoașterea de după, atunci când am făcut distincția dintre gustul ananasului din gură și amintirea gustului lui? Am spus că amintirea gustului ananasului se bazează pe o experiență pe care am avut-o în trecut, ea fiind cu mult mai slabă. Ea însăși nu poate defini pentru noi ce este gustul de ananas. Nu are această putere. Puterea de a defini ceva care nu am cunoscut înainte, vine din percepția directă.
Deci, pentru noi “percepția directă” este numai față de simțuri, ceea ce nu este valabil pentru Buddha. Percepția noastră directă se limitează doar la cea care se face prin intermediul simțurilor adică, percepem direct gustul ananasului atunci când ananasul este în gură, percepţie care este diferită de cea a amintirii lui.
Întrebarea este: ce este acceptat ca fiind un argument bun într-o demonstrație budistă? În acest sens logica budistă este diferită de logica occidentală.
Ce înseamnă o demonstrație bună în geometrie? Ea se bazează pe teoreme, care au fost deja demonstrate.
În logica budistă, pentru ca demonstrația să fie corectă, există câteva reguli:
a. Una dintre reguli este ca argumentul adus să fie acceptat de către adversar, adică de cel cu care dezbatem.
Deci persoana cu care discutăm afectează corectitudinea argumentului. Regula este ca discuțiile să pornească din locul în care ambii sunt de comun acord. Cu alte cuvinte va trebui să încep din locul acceptat de adversar. Dacă adversarul nu este de acord cu argumentul pe care i l-am dat, chiar dacă pentru mine argumentul este corect, va trebui să merg înapoi să găsesc locul în care amândoi suntem de acord.
b. O altă regulă este ca argumentul să fie adus ca inferență logică (inferența este o operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul). Începem de unde suntem de acord și se progresează împreună logic.
c. Altă regulă acceptată în logica budistă este ca atunci când nu se poate da un argument prin inferență logică, pentru că aceasta ține de realitatea ascunsă, atunci este legitim ca argumentul dat să se bazeze pe ce a spus Buddha și unde a spus asta, sau a cita din spusele altor maeștri. Cu alte cuvinte argumentul se va baza pe o autoritate.
Este ca și când ne folosim de o axiomă şi aceasta este dovada. Veți vedea chiar în această lectură, cum comentatorul poartă o discuție aici cu un adversar imaginar căruia îi spune: “Ah! Deci, dacă spui așa, atunci ce zice Buddha aici? Deci nu ești de acord cu Buddha? Am terminat. Ți-am dovedit!”.
Ce este omnisciența?
În continuare vom dori să arătăm că omnisciența lui Buddha, este:
– o percepție corectă.
– percepția este directă, prin însăși puterea ei.
Rang wang du ngun sum gyi sig pa
Ceea ce înseamnă percepție corectă care vede direct prin propria putere.
Există două tipuri de obiecte:
1. Primul tip:
Ji-nyepay chu
Chu înseamnă dharma, fenomen sau toate lucrurile care există. Ji-nyepay înseamnă toate fenomenele, oricare ar fi ele, în măsura în care există. Aceasta este expresia tibetană pentru: “toate fenomenele în măsura în care există”. Deci, Buddha vede în mod direct ansamblul tuturor obiectelor (natura lor convențională).
2. Al doilea tip:
Ji-taway chu
Chu = fenomene sau lucrurile existente.
Ji-taway înseamnă așa cum sunt.
Deci, Ji-taway chu înseamnă toate fenomenele exact așa cum sunt. Buddha vede lucrurile existente așa cum sunt (ca goale).
Care este diferența dintre unu și doi?
“Fenomenele” sunt ”adevărul convențional“.
“Exact așa cum sunt” înseamnă “realitatea lor ultimă“
Aceste două lucruri se referă la faptul că Buddha percepe simultan și în mod direct atât realitatea convențională cât și realitatea ultimă. El percepe tot timpul vacuitatea și percepe în mod direct toate fenomenele, percepția lui fiind proaspătă și corectă.
Arya, care percepe vacuitatea, nu are această abilitate ca Buddha. În timp ce percepe vacuitatea nu vede nimic altceva, nu are nici o idee despre “eu”, “vacuitate” sau “eu văd vacuitatea”. În acele momente el este complet contopit cu vacuitatea, iar mintea lui nu mai gândește conceptual. Pentru a percepe simultan ambele lucruri pe care le posedă Buddha este nevoie de foarte multă muncă.
Ceea ce dorim să arătăm este că:
– Buddha vede toate fenomenele.
– el le vede exact așa cum sunt.
– le vede direct.
– are această abilitate.
– de asemenea, de “a respinge credința”, precum că “persoanele realizate care sunt Buddha nu posedă funcția mentală a înțelepciunii”.
În continuare vom prezenta câteva întrebări interesante.
1. O primă întrebare este dacă Buddha are doar Tsema? Poate că el are ceva ce nu este Tsema, care nu este o percepție corectă directă?
În lectura acestui curs răspunsul este prezentat sub formă de polemică. Cineva vine și spune: Există primul moment în care Buddha devine Buddha. În primul moment în care a ajuns la iluminare este imediat omniscient. El percepe în mod direct toate fenomenele care există. Ce se întâmplă în cel de-al doilea moment? El le-a perceput deja în primul moment, deci, putem spune acum că el are cunoașterea de după?
Putem spune că știm deja răspunsul, pentru că şi în al doilea moment percepția este din nou proaspătă. Asta nu înseamnă că își amintește de ceea ce a perceput în momentul anterior, acest lucru fiind cunoașterea de după. Percepe permanent în mod direct. El nu se bazează nici pe memorie și nici pe logică. El nu are nici o altă percepție decât pe cea directă și proaspătă.
2. O altă întrebare interesantă este următoarea: Buddha vede trecutul, prezentul și viitorul? Deci, în primul moment el a văzut totul este omniscient. Deci, încă din prima clipă în care este Buddha, a văzut trecutul, prezentul și viitorul. Deci, în primul moment el a văzut deja viitorul, deci a văzut și cel de-al doilea moment. Acum a venit cel de-al doilea moment, ce înseamnă asta? Că percepe ceva care deja a văzut!
Din nou, avem aceeași întrebare, deci discuția este aceeași. Spunem că: în al doilea moment el vede din nou trecutul, prezentul și viitorul, percepție care este din nou proaspătă. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că în fiecare moment, el vede același lucru, el vede trecutul, prezentul și viitorul. În al doilea moment, el vede toate fenomenele din trecut, prezent și viitor. Ce se va întâmpla în continuare? Același lucru.
Astfel el percepe în mod constant toate fenomenele în mod proaspăt.
3. Această discuție conduce la următoarea întrebare, care este foarte interesantă: Se schimbă mintea lui Buddha sau nu?
Răspunsul este următorul: Din moment ce Buddha îmi percepe mintea în mod direct și din moment ce mintea mea se schimbă în orice moment, la fel și mintea lui Buddha.
4. Deci, dacă Buddha percepe simultan toate lucrurile atât pe cele din realitatea evidentă pentru noi, cât și pe cele din realitatea ascunsă și complet ascunsă pentru noi, de ce ar trebui să ne intereseze asta? De exemplu, a avut loc un accident de mașină în care se aflau doi călători. Unul a fost rănit și celălalt nu. De ce a fost rănit unul și nu a fost rănit și celălalt?
Buddha cunoaște exact subtilitățile karmei și știe exact care a fost motivul pentru care o persoană e rănită și cealaltă nu. Ce este în neregulă cu percepția noastră? De ce nu înțelegem cum se întâmplă lucrurile? Pentru că toate acestea fac parte din realitatea complet ascunsă pentru noi.
Unul dintre motivele pentru care învățăm acest curs este de a ne dezvolta abilitatea de deducție logică și de a ne dezvolta puțin modul nostru de percepție.
Vreau să vă citez din spusele maestrului Arya Nagarjuna:
Dacă vrei bani, trebuie să dai.
Dacă vrei fericire, moralitatea păstrează.
Dacă vrei frumusețe, nu te mai supăra vreodată.
Dacă vrei autoritate, fă lucrurile bine și cu bucurie.
Deci, ce ne spune Arya Nagarjuna?
El ne spune cum funcționează Karma. Vrem bani? Trebuie să dăruim bani. Vrem să fim fericiți? Trebuie să avem grijă de cum ne păstrăm moralitatea. Să nu luăm ceva ce nu ne aparține. Să nu-l rănim pe celălalt. Să avem un comportament sexual adecvat, să nu mințim. Asta va aduce fericirea. Cum vine frumusețea? Frumusețea vine din a nu ne mai supăra. Este adevărat că avem nevoie de timp, dar o putem vedea. Mai întâi de toate, putem vedea că oameni care s-au născut deja sunt frumoși, nu? Unii se nasc cu frumusețe și asta că în viețile anterioare au fost un pic suparați. Chiar și în această viață, puteți vedea oameni care devin frumoși și alții care se urâțesc. Sunt persoane care se nasc nu chiar frumoase, dar cu timpul vor căpăta o anume frumusețe. Poate că alura feții nu se va schimba, dar va radia frumusețea.
Iar toate aceste lucruri ni le spune maestrul Nagarjuna. Nu am fi putut ghici niciodată toate acestea, pentru că nu avem percepția lui Buddha. Deci, acesta este un exemplu al modului în care Buddha deține toate aceste cunoștințe.
Întrebarea este pe cine îl vom lua ca autoritate?
Vă amintiți că am vorbit despre trei tipuri de realitate:
– Realitatea vizibilă, evidentă, pe care o percepem direct cu ajutorul simțurilor și a gândurilor noastre.
– Realitate ascunsă, cum ar fi vacuitatea, impermanența subtilă. La toate acestea putem ajunge ca urmare a dezvoltării logicii pure și apoi, bineînțeles, meditând asupra lor.
– Realitatea complet ascunsă – realitate la care nu se poate ajunge nici chiar dacă ne-am dezvoltat logica pură. Șansa de a ajunge la concluzia că frumusețea este legată de mânie, este mică. Deci avem nevoie de o autoritate.
Deci, acum trebuie să decidem pe cine vom lua ca autoritate, pentru că nu orice poate fi o autoritate. Nu dorim să mergem orbește după toată lumea. De ce să-l credem pe maestrul Nagarjuna? Nu avem instrumentele necesare pentru a testa acest lucru.
Datorită faptului că puterea rațiunii nu este suficientă pentru a verifica dacă această afirmație este adevărată sau nu, vom merge pe ocolite. Adică, ne vom folosi de logica noastră nu pentru a examina afirmația spusă, ci să-l verificăm pe cel care a spus-o. Vom vorbi în continuare despre modul în care vom examina persoana care ne prezintă lucrurile, dacă să-l credem sau nu.
Trei teste (de a decide cine este potrivit
să fie o autoritate pentru noi)
Buddha ne-a transmis trei teste faimoase care să ne ajute să testăm noi înșine:
chepa sum
Chepa sum înseamnă cele trei teste.
1. Primul test se referă la percepția directă pe care o avem.
Ngunsum gyi mi nupa
Ceea ce înseamnă că, argumentul nu poate fi dovedit de nici o percepție directă pe care o avem sau am avut-o.
Cineva vine și ne spune ceva. Vom vedea dacă îl vom crede sau nu. Dacă el ne vorbește despre ceva ce putem percepe direct, prin simțurile noastre, atunci vom verifica dacă se potrivește percepției noastre directe sau nu. De exemplu, el ne spune că soarele este albastru. Haideți să verificăm. Putem vedea soarele dacă este albastru sau nu? Atunci putem decide în mod direct, dacă îl vom crede sau nu.
Deci, el poate să ne spună că soarele este albastru, dar dacă noi nu-l percepem ca fiind albastru, nu-l vom crede. Deci, primul test este acela de a se potrivi percepției noastre directe cu privire la acele lucruri față de care avem abilitatea de a le percepe direct.
În acest caz, ne referim la lucrurile pe care le putem percepe cu simțurile noastre. Dacă gustăm un fruct și are un gust amar iar o persoană ne va spune că este dulce, nu-l vom urma, pentru că pentru noi gustul este amar. Nu putem verifica ce spune. Dimpotrivă, respingem ceea ce spune, deci nu-l vom accepta ca pe o autoritate. Deci, dacă cineva vine și ne spune ceva care nu se potrivește cu experiența noastră directă, atunci nu-l vom crede.
Profesorii spirituali, ne vorbesc despre acele lucruri pe care nu le putem percepe direct. Ceea ce putem percepe direct nu este atât de interesant. Nu avem nevoie de un profesor spiritual pentru a gusta o prună.
Atunci unde este problema? Problema pe care o avem este legată de realitatea ascunsă și de cea complet ascunsă, realităţi pe care nu le putem percepe direct. Datorită acestui fapt avem o percepție greșită a lucrurilor. Nu înțelegem de unde ele provin, pentru că nu înțelegem subtilitățile karmei, reacționăm în mod greșit, creându-ne suferința.
2. Al doilea test (folosirea logicii noastre deductive atunci când se vorbește despre lucrurile ascunse pentru noi).
Je pag gyi mi nu pa
Ceea ce înseamnă, argumentul nu poate fi dovedit prin logică.
El ne vorbește despre lucrurile care sunt ascunse pentru noi, lucruri pe care probabil că nu le putem înțelege direct, dar le putem deduce folosindu-ne de logica deductivă. Aici, accentul este pus pe deducție. Iar, acest lucru este problematic pentru majoritatea dintre noi, pentru că nu avem o astfel de logică deductivă.
Deci, atunci când cineva vorbește despre o realitate ascunsă pentru noi , încercăm să-i urmărim spusele, iar, pe baza logicii noastre deductive, vom putea fi de acord cu el sau nu. De exemplu, el ne demonstrează ceva. Ori îi putem urmări argumentele și suntem de acord cu ele, ori dintr-o dată ne lasă în mijloc și continuă cu ceva cu care nu ne putem conecta. Nu înțelegem.
Atâta timp cât suntem conectați cu el, îl vom asculta. Dacă nu, atunci vom înceta să-l mai ascultăm. El spune: “Soarele este galben”, în regulă. “Soarele este cald”, bine. – ”De aceea sunt păsări pe Lună”. Dacă, brusc el continuă cu ceva cu care nu mai relaționăm, înseamnă că nu-l putem considera ca fiind o autoritate pentru noi.
3. Al treilea test: examinarea indirectă a cuvintelor lui, nu prin logică deductivă, atunci când vorbește despre o realitate ascunsă.
Nga chi min kal
Ceea ce înseamnă: ”nimic din ceea ce a spus înainte nu se contrazice cu ceea ce a spus mai târziu”.
Acest test este folosit în cazul în care ni se vorbește despre realitatea complet ascunsă, în care logica nu ne mai folosește pentru a ajunge la ea, cum ar fi de exemplu: frumusețea este legată de supărarea. Deci, cum putem hotărî dacă cel care ne vorbește despre această realitate complet ascunsă este o autoritate sau nu?
În acest caz, va trebuie să mergem să-l verificăm indirect. Adică, verificăm dacă ceea ce a spus mai devreme nu contrazice ceea ce a spus el în altă parte.
Cum să-l citim pe Buddha?
Și în ceea ce-l privește pe Buddha, avem o problemă, deoarece el a predat odată ceva, iar mai târziu a predat altceva, spunând că ceea ce a predat înainte nu este chiar corect, apoi a treia oară a predat din nou diferit. Deci, ce vom face? Când îl vom crede și când nu îl vom crede?
Marele Je Tsongkapa spunea : ” Dacă ai primit o educație budistă bună și ești un practician avansat, va veni o etapă în cunoașterea ta în care vei înțelege că nu a existat nimic contradictoriu în spusele lui Buddha, chiar și atunci când ți s–a părut că spusele lui se contrazic ”
Ca de exemplu, Buddha a spus:
ma dang pa nyi se ja shing
Ceea ce înseamnă: “Du-te și ucide-ți mama și tata.” Buddha a spus asta. Cum adică să-ți ucizi mama și tata? În altă parte el spune cât de importanți sunt părinții și cât de mult trebuie respectați părinții. Deci, este clar pentru noi, că astfel de spuse nu le putem accepta literalmente.
Deci, vine întrebarea: “Cum să-l citim pe Buddha?” Când să-i luăm spusele literalmente și când metaforic?
În acest exemplu, sensul cuvintelor este de a ne desprinde din atașamentul nostru față de lucruri, chiar și față de cele mai prețioase pentru noi. Buddha nu a spus: ”du-te și ucide-ți părinții fizic, ci elimină-ți atașamentele”.
În acest citat, el a vrut să spună că atâta timp cât suntem atașați chiar și de un singur lucru, nu vom putea ajunge la iluminare. Trebuie să venim cu mintea deschisă, să examinăm totul cu atenție și cu siguranță, să nu ne atașăm de nimic.
Lama Gelek Rinpoche povestea despre un alt mare Lama, care avea trei discipoli pe care i-a învățat practica Powa.
Powa este o tehnică care poate fi folosită de un practicant atunci când decide să părăsească planul fizic. În acele momente, el își poate conduce mintea spre un alt loc mai bun. Mulți mari Lama care cunoșteau această tehnică au folosit-o în timpul ocupației chineze în Tibet, pentru a nu fi închiși de către chinezi. Ei au spus: “Ne vom muta într-o altă lume”.
Deci, cei trei discipoli sunt sfătuiți de către Lama să-și transfere conștiința în altă parte. Această poveste este reală și recentă. Doi au făcut Powa și au ajuns într-o lume mai bună. Pentru că Lama era atotștiutor, știa ce se întâmplă cu elevii săi și era foarte mulțumit.
Al treilea discipol, stătea pe patul de moarte fiind incapabil să moară. Lama, datorită puterilor paranormale pe care le avea își dădu seama că cel de-al treilea discipol al său are probleme și merse să vadă ce se întâmplă.
Discipolul îi spune: “Nu reușesc. Nu pot!”.
Lama: ”Ah, văd că ai o cămașă nouă pe tine!”.
Discipolul: ” Nu-i așa că este frumoasă cămașa mea?”
Lama îi spune: “Dă-ți jos repede cămașa de pe tine!”
Discipolul: “Nu, nu. Dar acum am cumpărat-o”.
Elevul se atașase pur și simplu de cămașa lui şi nu putea să treacă în lumea îngerilor. Lama îi spune: “Scoate-ți rapid cămașa!” Elevul își dădu jos cămașa de pe el, făcu Powa și pleacă.
În seminarul Lo Jong 2 s-a vorbit despre un fel de Powa. Tehnica Powa este folosită în pragul morții pentru direcționarea conștiinței spre o existență mai bună, numai, în condițiile în care practicantul are claritatea minții și deține controlul asupra gândurilor sale.
Atunci când o persoană normală se află în pragul morții, una dintre nenumăratele karme acumulate, va fi activată și îl va arunca în următoarea sa existență, următoarea sa încarnare. Acest proces seamănă destul de mult cu ruleta rusească. Dacă, de exemplu, unei persoane în acele momente ale morții îi este frig dorind căldură, este foarte probabil să fie aruncat în infernul fierbinte. Din acest motiv, în budism se recomandă ca mortul să nu fie pus la morgă în frigider”. Asta datorită faptului că atunci când persoana încetează să mai respire, mintea încă nu a părăsit corpul. Medicii nu cunosc acest lucru și nu fac niciun serviciu acestor oameni.
Sunt cazuri când muribundul dorește subit să bea apă, el putând fi aruncat în lumea spiritelor flămânde. Orice dependență pe care o avem în minte poate activa în momentul morții, una dintre aceste karme.
Dacă înțelegem mecanismul karmei, putem influența locul unde mergem. De exemplu, dacă vrem să ne naștem într-o lume mai bună, fără suferință, ce putem face în momentul morții dacă, mai avem încă capacitatea de a gândi? Putem face Tong Len. A face Tong Len, este unul dintre modurile cele mai frumoase de a muri. Dacă cel care este pe patul de moarte îşi va spune: “Fie ca nimeni să nu mai treacă prin suferința prin care trec eu acum și prin durerile mele iau asupra mea, durerea întregii lumi”, exact aceste gânduri sunt cele care-l vor proiecta în lumea îngerilor. Bodhichita este cea care aduce conștiința la aceste nivel.
Se povestește despre Lama Chekawa că se afla pe patul de moarte, înconjurat de toți elevii lui. Cu toții stăteau triști în jurul patului, dorind să-și însoțească Lama în ultimele sale clipe de viață . Pentru că Lama Chekawa își iubea mult elevii, dorea să le descrie pe cât putea prin ce trece. Așa cum stătea în meditație, fiind în procesul de trecere a conștiinței, le spune: „ Nu pot! Nu pot! ”Elevii îl întrebă: Ce nu poți? Iar Lama Chekawa răspunse: “Încerc să ajung în infern ca să ajut ființele care suferă acolo și văd numai îngeri în jurul meu”. Dorința lui imensă de a merge să-i ajute pe cei care putrezesc în infern, era cea care îl proiecta în lumea îngerilor.
Cum putem ști dacă cuvintele lui Buddha sunt la propriu sau la figurat?
Drang nge
Drang = figurativ/metaforic.
Nge = literal/textual.
Întrebarea care se pune este, cum putem ști semnificația spuselor lui Buddha? Cum putem ști când învățătura lui Buddha este literalmente sau figurativă?
În continuare, vor fi prezentate trei reguli de a decide cum să luăm spusele lui Buddha, ori la propriu ori la figurat. Cele trei reguli de determinare a afirmațiilor lui Buddha, când să le luăm în sens literal și când figurativ.
1. Prima regulă: Care a fost adevărata intenție a afirmației? Care a fost gândul din spatele spuselor?
Gong shi
Gong = gânduri.
Shi = bază.
Ce anume stă la baza gândurilor poate fi înțeles din context. Din contextul textului putem să știm care a fost intenția reală a lui Buddha. În exemplul pe care l-am dat, intenția lui Buddha atunci când a spus: ”Du-te și ucide-ți mama și tata ” a fost să ne eliberăm de toate atașamentele. Și așa cum mai spus, în budism părinții trebuie respectați cu desăvârșire, deci în mod sigur intenția din spatele cuvintelor nu a fost de a omorî. Mai mult de atât, uciderea unuia dintre părinții sau a ambilor, este considerată ca fiind una dintre cele cinci fapte grave imediate, ce are ca efect căderea în infern. Ele se numesc imediate, deoarece în viața imediat următoare, făptașul cade direct în infern. Deci, în acest exemplu, spusele lui Buddha trebuie luate la figurat și nu la propriu.
2. A doua regulă, este să vedem dacă ceea ce ne spune el este în contradicție cu percepția directă a realității noastre.
Ngo la nu ja
Ngo = realitate.
La nu ja = a contrazice.
Ngo la nu ja înseamnă a contrazice realitatea.
De exemplu, dacă spune că soarele este albastru, înseamnă că nu a spus acest lucru literalmente.
3. Cea de a treia regulă, este să vedem dacă nu a existat vreo nevoie stringentă, de a afirma ceea ce a afirmat ca să atingă un anumit scop înalt.
Go pa
Go pa = nevoie.
De exemplu, Buddha a predat școli diferite. El a predat vacuitatea în moduri diferite. El însuși a afirmat mai târziu că uneori a predat vacuitatea într-un mod inexact. De ce Buddha a făcut asta?
Buddha, de fapt, și-a corelat modul de predare în funcție de grupurile de persoane care stăteau în fața lui. Pentru unii, era mai potrivit să audă versiunea nu tocmai precisă, decât ceva care să-i sperie și să-i arunce în extrema nihilismului.
Deci, când Buddha știa că omul nu este încă pregătit să audă versiunea corectă și puternică a vacuității, atunci îi dădea versiunea care o putea înțelege în acele momente. Asta nu înseamnă că nu spunea adevărul.
Există o bine-cunoscută zicală despre Buddha cum că “Buddha poate să spună o minciună fără să mintă“. Buddha nu poate minți. El este o ființă a percepției corecte. El percepe întotdeauna corect, el nu este capabil să mintă.
Dacă definim acest lucru ca fiind o “minciună”, înseamnă că nu înțelegem intenția pe care a avut-o, nu înţelegem care a fost contextul în acele momente și cui s-a adresat.
Există o regulă care vine de la școala Madhyamika Prasangika, școala cea mai înaltă a lui Madhyamika, care să ne ajute să decidem care dintre învățăturile lui Buddha ar trebui să fie luate literalmente și care figurative. Regula spune așa: dacă sutra nu vorbește despre vacuitate, atunci ea este figurativă, va trebui să fie luată ca metaforică.
Un rezumat practic: când trebuie să considerăm afirmațiile ca literare și când nu?
Deci, dorim să verificăm pe cineva dacă este o autoritate sau nu.
Un profesor vine și ne învață ceva.
– Prima reacție, pe care oricum o avem în mod automat, este: oare ceea ce a spus, contrazice lucrul pe care îl știm deja în mod direct, de care suntem convinși? Dacă suntem convinși că soarele este galben și el ne spune că el este albastru, în mod automat îi vom respinge afirmația.
– Al doilea lucru, este să verificăm dacă nu cumva există vreun motiv pentru care profesorul spune ceea ce spune? Poate că sună literar, dar poate că are un motiv să spună ceea ce spune.
– În exemplul cu: a ucide mama și tata, ne întrebăm de ce a spus Buddha “ucide mama și tatăl”, în loc să spună: “Trebuie să renunțați la atașamente?” De ce a ales să spună așa? Este complet contrar cu ceea ce a predat, nu? Deci, ce a vrut să facă?
De ce a spus Dignaga că Buddha “a devenit corect”?
Vom discuta acum despre sensul cuvintelor ”a devenit corect”. De ce maestrul Dignaga a spus că Buddha “a devenit corect”?
Tsemar gyurpa
Tsemar gyurpa înseamnă cel devenit corect.
Sunt citate două motive, unul negativ și unul pozitiv:
1. Motivul negativ: De ce scrie că a devenit corect? Pentru că nu a fost întotdeauna El a fost înainte ca și noi, un om obișnuit, după care a devenit un Buddha.
2. Motivul pozitiv: El însuși a practicat ceea ce a predat altora și a devenit un Buddha.
Grup Facebook