Lectia 3 – Aci 9

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

Esența oceanului Vinaya de Je Tsangkapa

Vom trece de la „Yishin Norbu” scris de Chone Lama, la „Esența oceanului Vinaya” scris de Je Tsongkapa

 

Propoziția de deschidere

Acest text se deschide cu următoarea propoziție:

om delek su gyur chik

 

Semnificația lui Om

Deci, să începem de la Om.

Prima literă este  ཨོཾ – Om, iar deasupra apare un mic cerculeț, care este un punct în sanscrită, nazal.

– ོ Acest semn este vocala O,

Și această literă  ཨ este A.

OM este format din trei componente – AH, U, M – iar acestea reprezintă într-un singur sunet:

1. Corpul iluminat al lui Buddha,
2. Vorba iluminată al lui Buddha, și
3. Mintea iluminată a lui Buddha.

OM este, de asemenea, un cod pentru „chemarea tuturor Buddha și Bodhisattva”.

 

Corpul iluminat al lui Buddha

Corpul Iluminat al lui Buddha  este format din două corpuri fizice și două corpuri mentale ale lui Buddha. Cele două mentale sunt reprezentate de litera M a lui Om.

Ce corpuri fizice are Buddha?

1.Sambogakaya
2.Nirmanakaya

Sambogakaya – este corpul în care Buddha stă în paradisul său și Nirmanakaya – este corpul său de manifestare sau de emanație. Ele sunt reprezentate de litera A Toate aceste corpuri sunt descrise în cursul 6, și de aceea voi vorbi pe scurt despre primele două corpuri:

–   Sambogakaya – se numește „corpul plăcerii al lui Buddha”. Cel care ajunge la iluminare, are un corp de lumină, splendid, strălucitor, stă în paradis într-o mare plăcere. De aceea este numit „corpul plăcerii”. Oamenii obișnuiți nu-l pot vedea. Doar cei care percep direct vacuitatea, Arya, pot vedea această formă a lui Buddha. Buddha, care are o mare compasiune pentru toate ființele nu se mulțumește să stea liniștit în paradisul lui, el mai are un corp
–   Niramanakaya – care este corpul de manifestare sau de emanație. El este corpul în care se manifestă Buddha. Buddha se manifestă exact în forma de a care au nevoie ființele pentru a le învăța.

Buddha poate apărea într-o varietate de forme simultan. O face și spontan. El nu trebuie să se gândească: „Poate mâine ar fi bine dacă aș merge la Ion”. Buddha pot face acest lucru ca rezultat karmic al faptelor bune pe care le-a acumulat. El apare atunci când este nevoie, în mod spontan și simultan, în fața ființelor. Iubirea lui pentru toate ființele este cauza karmică care îi permite să facă acest lucru, să se materializează în acest fel și, prin urmare si întreaga practică bodhisattva

Pentru a ajunge la iluminarea deplină, va trebui să spunem: „Includ toate ființele vii, deoarece creează karma care produce această Niramanakaya care este trimisă tuturor ființelor și le ajută după cum au nevoie”.

 

Vorba sublimă al lui Buddha

U – simbolizează vorba sublimă, sfântă al lui Buddha care se exprimă prin învățătura pe care Buddha le-o oferă oamenilor. Buddha vine la oameni prin profesori de Dharma care îi învață Dharma. Buddha a spus: „În viitor, voi apărea în lume prin învățătorii voștri și vă voi învăța”. Deci acesta este U.

 

Mintea pură a lui Buddha

M – simbolizează mintea pură a lui Buddha, care este o minte omniscientă, care cunoaște fiecare obiect din univers – tot trecutul, prezentul și viitorul spontan și simultan.

 

Fericirea și bunătatea

Avem aici cuvântul De lek.

De înseamnă plăcere sau fericire sau extaz. El mai are și sensul de ușor (de înțeles).

Dar aici cuvântul are sensul de fericire și bucurie. Adică, bucuria de a nu cădea în tărâmurile inferioare.

Lek înseamnă bine, iar aici simbolizează Nirvana.

Deci, De – simbolizează nașterea în lumile superioare, în care este bine, dar nu binele suprem, pentru că viața se sfârșește, este limitată.

Lek – este binele suprem al iluminării, al nirvanei

De lek înseamnă bunătate, bun augur, bunăstare.

 

Diferența dintre nirvana și iluminare

Care este diferența dintre nirvana și iluminare?

În Nirvana – afecțiunile mentale și semințele lor încetează complet, iar mintea este deja plină de plăcerea Nirvanei. Cel care a ajuns la Nirvana, încă mai poate fi în vechiul său corp samsaric din acea viață, un corp care suferă și, prin urmare, să simtă dureri fizice, până când viața i se va termina. Și mediul său înconjurător să fie infestat.

Iluminare deplină este cu totul altceva.

Buddha a descris-o în sutre. Într-una din sutre, se spune că Buddha vine la un bodhisattva de nivel opt, care este deja gata să treacă la nirvana, și îl oprește și îi spune: „Ai văzut deja lumina” , adică a perceput vacuitatea. „Lumina ta este una singură. Privește! Lumina mea este de un miliard de ori mai mare.”

 

În cursul 3 scrie:

„Buddha îi dă lui Bodhisattva o frumoasă metaforă:

Fiul meu nobil! Lumina este deja în tine, ți-ai găsit lumina (Buddha se referă la vacuitate). Deja nu mai crezi că lucrurile care apar au o existență proprie de sine. Deja tu nu mai dai crezare etichetelor ce se aplica lucrurilor și a noțiunilor. Lumina ta este una singură. Cei Astfel Plecați (adică toți Buddha) au un miliard de lumini ca ale tale. Faptele lor sfinte sunt incomensurabile, în nenumărate combinații, sunt nesfârșite, nu există nimic asemănător lor. Stai acum și continuă-ți practica ca să poți ajunge acolo.

Aceasta este povestea despre Buddha care a venit la Bodhisattva. Si cu toate ca Bodhisattva a reușit să se purifice de toate afecțiunile mentale, Buddha îl îndeamnă să nu se oprească și să continue să practice pentru că încă mai există nenumărate ființe care mai suferă, și îi reamintește ce înseamnă să ajungă pe calea unui Buddha.

Concluzia este ca un Bodhisattva la nivelul opt încă mai are nevoie să acționeze în lume. Cu atât mai mult, și noi trebuie să continuam să facem astfel de lucruri. Nu putem spune: Este destul! Acum stau și voi ajunge la iluminare, pentru că nu se va întâmpla așa ceva. Trebuie să ne susținem unul pe altul. Metoda și înțelepciunea merg mână în mână. Sunt momente în care stăm și medităm și altele în care trebuie să ne sculăm și să acționam ca un Bodhisattva.”

Su Gyur Chik înseamnă „să fie”.

Am spus că Om reprezintă corpul, vorba și mintea lui Buddha. Atunci când maestrul începe propoziția cu Om este ca și cum i-ar chema pe toți Buddha și Bodhisattva. El cheamă toate ființele iluminate să-l ajute. După care ne trimite o binecuvântare – Delek .

Traducerea propoziției Om delek su gyur chik ar fi „Om! Fie să existe fericire și bunătate”, sau „Fie ca toate ființele vii să atingă fericirea temporară și iluminarea permanentă.”

„Fericirea” este fericirea temporară a renașterii ca ființă umană sau a plăcerii. „Bunătatea” este bunătatea absolută a nirvanei și a iluminării.

 

Jurămintele de eliberare

Am spus că textul „Esența oceanului Vinaya” este comentariul lui Je Tsongkapa  a sutrei numite „Sutra asupra Vinaya”. Je Tsongkapa după prima propoziție de deschidere, începe să vorbească despre jurămintele de eliberare.

Pratimoksha înseamnă în sanscrită jurămintele de eliberare, iar în tibetană:

Sosor Tarpa

După cum am menționat, Vinaya în mare se ocupă de:

• • Cum să luăm jurămintele,
  • Cum să ne păstrăm jurămintele, și
  • Cum să ne reparăm jurămintele care au fost încălcate.

De ce se numesc Sosor Tarpa? De ce sunt numite jurăminte de eliberare sau jurăminte de eliberare personală?

Iată cum explică Ngulchu Dharma Bhadra în comentariul său asupra textului lui Je Tsongkapa, „Esența oceanului Vinaya”:

dompa lang ne tsulshin sung ken nam korwa le tar ching, de le dokpa
nam mitarway gyu-tsen gyi sosor tarpay dompa she

Dompa lang ne     – cei care își iau jurămintele,
Tsulshin sung ken nam – le respectă, păstrează bine,
Korwa le tar           – vor fi eliberați de roata suferinței,
De le dokpa nam  – cei care evită să le ia și să le respecte,
Mitarway                 – nu se vor elibera,
Gyu-tsen gyi sosor tarpay dompa she  – acesta este motivul pentru care sunt numite „jurăminte de eliberare”.

Adică, Ngulchu Dharma Bhadra spune:

„Aceste jurăminte sunt numite „jurăminte de eliberare personală”, deoarece cei care le iau și le păstrează bine se vor elibera din roata suferinței, în timp ce cei care fac contrariul – nu se vor elibera”.

• Oamenii care păstrează bine aceste jurăminte ajung la Nirvana; iar cei care nu fac asta, nu ajung. Foarte simplu. Trebuie să păstrăm aceste jurăminte, cel puțin la nivelul minim care este predat celor care nu sunt călugări. Bineînțeles că este și mai bine să mergem la nivelele mai înalte de jurăminte, dar măcar nivelul minim să-l păstrăm. Dacă omul omoară, fură, etc. mintea lui va fi confuză, va fi plină de afecțiuni mentale și nu își va putea dezvolta nici o concentrare, și nu va ajunge nicăieri.

Moksha – libertate sau eliberarea din ciclul etern al vieții, morții și renașterii.

Prati – individual sau personal.

Un alt sens al cuvântului Prati este primul, ca și cum am spune: „Acestea sunt primele jurăminte care trebuie ținute”.

• O altă interpretare, mai puțin populară, de ce se numesc jurăminte de eliberare – Pratimoksha este pentru că în ziua în care le luăm, ne vom elibera din starea de a nu fi posesor de jurământ. Ca și cum, cei care nu au jurăminte, sunt cumva inferiori.

Ei nu au cale spre iluminare. În ziua în care le primim, suntem eliberați din această stare inferioară.

 

Definiția jurămintelor de eliberare 

În continuare este dată definiția jurămintelor de eliberare.

Textul spune:

ngenjung sampe gyu je ne
shennu shi dang chepa le dokpa

Ngenjung – renunțare,
Sampa – gând,
Gyu            – cauză, motiv, motivație,
Gyu je ne –  motivul pentru care,
Shen          – celălalt,
Nu              – a răni, a face rău,
Shennu    – rănirea celuilalt,
Shi dang chepa – baza și restul
Dokpa       – a evita, a se abține.

Putem traduce:

Abținerea de a rănii pe ceilalți,
Baza și restul,
Din motivația Renunțării.

Definiția este următoarea:

Jurămintele de eliberare personală sunt abținerea de a răni pe ceilalți și, de asemenea, abținerea de la baza de a răni pe ceilalți, din motivul/motivația Renunțării.

 

Motivația potrivită de a lua jurămintele

Motivația de a lua jurămintele poate fi o motivație greșită și poate fi o motivație potrivită.

Motivația de a lua jurămintele trebuie să fie Renunțarea, trebuie să fie dorința de a ieși din samsara și de a ajunge la nirvana. Trebuie să se bazeze pe înțelegerea a ceea ce nu funcționează în samsara, care a fost prima noastră lecție. Am vorbit acolo despre starea de suferință permanentă. Trebuie să avem aversiune față de suferință: „Ajunge!

–   De ajuns cât suferim.
–   De ajuns să-i vedem pe alții suferind.
–   De ajuns să-i pierdem pe cei dragi fără a avea control.
–   Nu suntem niciodată mulțumiți de ceea ce avem.
–   Nu ne putem baza niciodată pe nimic.
–   Suntem târâți tot timpul de forțele karmice; ni se întâmplă lucruri, ni se întâmplă dezastre care sunt dincolo de controlul nostru.

Copiii cărora le-am dat viață, nu știm cum să-i împiedicăm să moară. Le dorim o viață lungă, dar tot vor trebui să facă față bolilor și bătrâneții. Cum îi pot ajuta?

Atunci când omul ajunge să înțeleagă toate aceste lucruri și că viața este ca trenul din parcul de distracții, care urcă și coboară, când sus, când jos, că el este purtat încolo și încoace de forțele karmice fără control – începe să-și dezvolte aversiunea față de samsara și dorința de a ieși din ea. Iar atunci va și căuta o cale de ieșire din ea – aceasta este motivația de a începe să-și disciplineze mintea, să-și disciplineze simțurile.

Este imposibil de reparat samsara. Trebuie să ieșim din Samsara.

Samsara nu va funcționa niciodată. Indiferent cât de mult am încerca să o reparăm, ea nu va funcționa, pentru că aceasta este natura samsarei. De aceea se numește samsara. Asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să îmbunătățim lucrurile, ci motivația ar trebui să fie aceea de a aduce fericirea supremă.

 

Motivație greșită pentru a lua jurămintele

Care ar putea fi motivația greșită?

• • De exemplu, există țări precum Thailanda în care oamenii hrănesc călugării sau îi sprijină pe călugări. Cineva care este leneș și sătul de muncă și vrea să trăiască ușor, atunci se călugărește și ceilalți îl vor hrăni. Aceasta este o motivație complet greșită.
  • Dacă cineva are datorii, și nu vrea să le plătească, va spune: „Acum voi fi călugăr. Sunt scutit de plată”. Total greșit. Un Lama demn de respect nu-i va conferii jurămintele atâta timp cât are datorii. Mai întâi îl va trimite să-și plătească datoriile.
    Lama Dvora Hla spunea că a cunoscut o fată care s-a dus la Ken Rinpoche să-l roage să-i confere jurămintele monastice și avea datorii de aproximativ 70.000 de dolari. El a spus: „NU! Trebuie să termini cu datoriile”. Timp de doi-trei ani a avut două slujbe, și a muncit tot timpul ca să-și plătească datoriile și abia atunci a primit jurămintele.

• • Există locuri în care a te călugării este o modalitate de a evita serviciul militar. Aceasta nu este o motivație bună pentru a fi călugăr.
  • Sunt locuri în care se acordă mult respect călugărilor. Nu peste tot este așa, dar ar trebui să fie așa. Dacă cuiva îi place respectul și, prin urmare, devine călugăr – nu este un motiv bun.
  • Uneori, cei din jurul meu devin călugări pentru că așa este cultura locului. În Tibet, călugăria este considerată o onoare și cei mai talentați băieți sunt trimiși la mănăstire. Acesta nu este un motiv bun pentru a fi călugăr.

Deci, dacă venim cu această motivație, jurămintele nu vor funcționa. Nu ne vom elibera. Motivația trebuie să fie dorința de eliberare.

Copiii mici nu primesc jurămintele monastice. Ei doar poartă roba și încep să ducă un stil de viață monahal, dar nu primesc jurămintele. De fapt, există o regulă care spune că jurămintele monastice nu se dau înainte de vârsta de douăzeci de ani. Și există reguli despre cum se procedează atunci când persoana crede că are douăzeci de ani și de fapt are doar nouăsprezece ani și jumătate. Pentru că jurămintele nu se prind dacă cineva are sub douăzeci de ani, chiar și dacă nu este conștient că nu a ajuns încă la douăzeci.

Un alt aspect este că nu poți fi călugăr dacă nu ai acordul părinților tăi. Acest lucru se bazează pe povestea fiului lui Buddha care a dorit să se călugărească. Mama lui, soția lui Buddha i-a spus: „Bine! Du-te la tatăl tău și te va face călugăr”, și Buddha l-a făcut călugăr. Dar tatăl lui Buddha s-a dus la Buddha și i-a spus: „Nu este suficient că te-am pierdut ca fiu? Atunci Buddha a emis o lege prin care fără permisiunea părinților, copilul nu poate deveni călugăr.

Acest lucru vine ca urmare a faptului că în Asia, copiii au obligația morală de a avea grijă de părinți, iar fiul sau fiica care se călugărește este scutit de această obligație, așa că părinții trebuie să fie de acord cu asta. Dacă părinții nu sunt de acord și copiii nu își îndeplinesc datoria față de părinți, se creează o datorie karmică care îi va împiedica să realizeze scopurile călugăriei.

 

Dar aceia dintre noi care nu suntem călugări?

Noi nu avem acest jurământ sau această datorie, dar nici nu vrem obstacole pe calea spre iluminare. Dorim să ne creăm condițiile care să ne susțină calea spre iluminare și să acumulăm karma care să ne permită acest lucru. Și asta nu putem face dacă rănim pe cineva sau dacă este pe cheltuiala cuiva.

Trebuie create condițiile care să fie în armonie cu iluminarea.

Nu puteți renunța la responsabilitățile de familie și să spuneți: „Acum plec la iluminare”, pentru că vă creați karma negativă. Dacă aveți copii mici, trebuie să aveți grijă de ei. Trebuie să vă creați condițiile care să vă permită să ajungeți la iluminare. Această karma va izbucni foarte repede și vă va sta în cale, pentru că atunci când o persoană intenționează să ajungă la iluminare, trezește forțe potrivnice, iar dacă a acumulat chiar și puțină karma negativă, ea se va intensifica cu timpul. De aceea, omul trebuie să acționeze pentru a-și crea condițiile care să-l sprijine și, uneori, acest lucru poate dura mult timp.

Și ce dacă? Oricum nu poate scurta această etapă. Oricum va trebui să facă asta.

 

Esența jurămintelor de eliberare este de a nu face rău altora

Deci, datorită motivației de a ajunge la nirvana, ne luăm jurămintele a căror esență este aceea de a evita rănirea altora. Aceasta este a doua parte a descrierii.

Esența jurămintelor este evitarea rănirii celorlalți.

Avem trei jurăminte legate de trup:

1.   A nu ucide.
2.   A nu fura.
3.   A evita comportamentul sexual inadecvat. Pentru călugări este abstinența totală de la sex.

Și patru care sunt legate de vorbire:

4.   A nu minți.
5.   A nu dezbina.
6.   A evita vorba dură, aspră, nepoliticoasă.
7.   A evita vorba fără sens, inutilă.

Există multe variante și derivate, ale acestora. În Anexa 1, a fost pregătită o listă care cuprinde sferele concentrice ale fiecărui jurământ.

În definiția jurămintelor de eliberare mai scrie: „și, de asemenea, abținerea de la baza de a răni pe ceilalți”. Ce înseamnă această bază?

Toate aceste șapte jurăminte legate de corp și de vorbire, nu se întâmplă dacă nu există în mintea noastră un gând negativ în spatele lor. De ce? Pentru că fiecare vorbă și acțiune începe mai întâi în gând. Je Tsongkapa nu ne-a spus care este această bază, dar Ngulchu Dharma Bhadra ne dă o explicație. El  spune: „Baza înseamnă cele trei legate de gând”.

Care sunt ele?

8.   Lăcomia.
9.  Rea voință, bucuria de răul altuia.
10.  Ignoranța.

Ngulchu Dharma Bhadra spune: „Aceste trei – sunt baza a celor șapte”.

Deși jurămintele Vinaya se ocupă în principal de comportament și vorbire, ceea ce dorim este, de a evita de fapt ceea ce ne duce la aceste încălcări.

Jurămintele de eliberare sunt un antidot contra imoralității și a tot ceea ce implică ea.

 

Renunțarea „piele de găină” și Renunțarea adevărată

Așa cum am spus, motivația de a lua jurămintele trebuie să fie Renunțarea.

Există un tip de Renunțare care în tibetană se numește „piele de găină”. Pielea de găină poate apărea în cazul unei emoții puternice, dar ea trece repede.

Când se întâmplă Renunțarea „piele de găină”?

Când omul pierde pe cineva drag din familie, trece printr-o perioadă scurtă de doliu, este plin de tristețe, simte multă aversiune față de această stare de pierdere, își spune: „Am să fiu un om bun. Voi merge pe calea cea bună”. Se căiește câteva zile, iar apoi cineva îi duce la un film și se relaxează, și uită, iar Renunțarea s-a dus. Aceasta este, Renunțarea „piele de găină” și ea nu este suficient de bună.

Renunțarea trebuie să se bazeze pe multă reflecție, multă meditație, multă gândire, pe aprofundarea dezgustului profund față de suferința samsarică. Aversiunea pe care o dezvoltăm față de samsara, nu trebuie să fie doar emoțională, ci să se bazeze pe logică, analiză și înțelegere.

De aceea se pune atât de mult accent în Lamrim pe meditațiile analitice care dezvoltă profund această atitudine de silă față de samsara. Ea nu trebuie să fie ceva impulsiv, emoțional, care să treacă repede, ci bazată pe înțelegere profundă.

 

Jurămintele de eliberare personală sunt numai pentru această viață

Un alt aspect al jurămintelor de eliberare – este că le pierdem atunci când viața se termină. Sunt jurăminte pe viață, iar când viața se termină, le pierdem. Spre deosebire de jurămintele bodhisattva, care trec cu noi de la o viață la alta.

De ce se termină, în timp ce jurămintele bodhisattva continuă?

Pentru că Bodhisattva se concentrează asupra tuturor ființelor. Obiectul lui, nu este el însuși, ci el și toate ființele împreună și, de aceea puterea lor este cu mult mai mare. Aria lor este cu mult mai mare, în timp ce jurămintele Vinaya sunt eliberarea personală.

Cine este acest „personal”? Cine se eliberează? Este „Eul” acestei vieți. Pentru că ce înseamnă „personal”? De ce anume este eliberat? De modul în care mă gândesc la mine astăzi – sunt eliberat de asta. De aceea jurămintele se pierd când viața se termină.

 

Cele șase categorii din comentariul lui Je Tsongkapa

În comentariul său Je Tsongkapa trece la așa-numitele „șase categorii” care explică jurămintele de eliberare personală.

ngowo dang ni rabye dang
sosoy ngundzin kyeway ten
tongway gyu dang pen-yun…

Ngowo – esența, natura de bază,
Rabye – categorie,
Soso – individual, personal,
Ngun dzin – înțelegere,
Sosoy ngundzin – înțelegerea fiecărui jurământ în mod individual,

Ten – bază,
Kyewa – crește, se dezvoltă,
Kyeway ten – persoana în care jurămintele pot crește sau dezvolta,
Gyu – cauză sau factor,
Tongwa – a renunța, a abandona,
Tongway gyu – ce cauzează pierderea jurămintelor sau cum se pierd
Pen-yun – avantaj sau beneficiu.

Versetul de mai sus poate fi tradus astfel:

Natura lor de bază, modul în care sunt împărțite,
Descrierile lor individuale, cine le poate lua,
Cum se pierd și beneficiile pe care le oferă.

 

Vom face o listă cu aceste categorii și apoi vom vorbi despre ele.

1.   Prima categorie – natura de bază a jurămintelor

Prima categorie – este natura de bază a jurămintelor.

Ce înseamnă asta? Cineva spune: „Am luat jurămintele”.

Unde sunt aceste jurăminte? Ce înseamnă că a luat jurăminte? De unde știm că și-a luat jurăminte?

Cel care este călugăr poartă robă, deci vedem ceva exterior și știm că are jurămintele monastice, dar cineva care nu este călugăr? Cum știm că are jurăminte?

Și unde sunt aceste jurăminte? Care este natura lor de bază?

Este ceva fizic? Este ceva mental? Poate fi ceva care nu este nici fizic, nici mental? Care este natura jurămintelor?

În general, există patru opțiuni pentru fiecare lucru:

a)   Sau este ceva care nu se schimbă, cum ar fi spațiul gol sau vacuitatea.

Și dacă se schimbă – atunci poate fi:

b)   sau fizic.
c)   sau mental.
d)   sau ceva care nu este nici fizic și nici mental.

Deci, unde sunt jurămintele în toate acestea? Deci aceasta este prima categorie pe care Je Tsongkapa o discută.

2.   A doua categorie – câte seturi de jurăminte există? Răspunsul aici este opt și le vom enumera mai târziu.
3.   A treia categorie este o descriere individuală a jurământului în sine.
4.   A patra categorie – Ce fel de persoană poate crește jurămintele? Spunem: „Omul primește jurămintele și apoi ele cresc în el”, deci care sunt caracteristicile celui în care pot crește jurămintele?
5.   A cincea categorie – Cum pot fi pierdute jurămintele.
6.   A șasea categorie – beneficiile păstrării jurămintelor în mod corespunzător.

Acestea sunt categoriile din comentariul lui Je Tsongkapa.

 

Angajamentul de a termina cartea

Înainte de toate acestea, Je Tsongkapa promite că va termina cartea, iar acest lucru este obișnuit în cărțile de Dharma, sau în comentariile textelor de Dharma. Autorul se angajează să ducă la capăt comentariul pe care îl scrie sau eseul pe care îl scrie, sau orice scriere care aduce Dharma oamenilor.

Tot ceea ce facem, care aduce Dharma oamenilor, începe să-l enerveze pe Yama – Lordul Morții. De ce? Pentru că le oferim oamenilor o cale de a ieși din fălcile lui, de a se elibera din ghearele lui. Trezește energii negative. Stârnește împotriviri. Orice act de mare binecuvântare pe care îl facem, care aduce Dharma altora, va stârni dificultăți. Vor veni greutăți. În Tengyur (scripturile traduse din sanscrită ale marilor comentatori) – există multe cărți care au fost începute și neterminate, pentru că autorul a murit în mijlocul scrierii.

Deci, autorul înainte de a-și începe munca, își ia un angajament: „Voi începe această lucrare și o voi termina”. Se angajează să supraviețuiască, să rămână în viață, iar asta îl ajută să termine cartea.

Așa este munca de traducere, așa sunt toate aceste acțiuni binecuvântate.

 

Astăzi avem o șansă minunată

Avem condiții de viață bune:

√   Avem timp liber și trăim din belșug.
√   Suntem sănătoși.
√   Mintea noastră este bună.
√   Avem educație. În Orient, în general, toată educația era primită în mănăstiri
√   Avem o minte bună care pricepe lucrurile, înțelege Dharma.
√   Avem condiții necesare traiului.
√   Avem profesori de primă mână care au venit în vest să ne învețe.
√   Suntem interesați de aceste lucruri. Nu contează cât de inteligenți suntem și câți bani avem, fără acest interes, nu se va întâmpla nimic.

Avem o combinație rară de oportunități minunate. Ni se pare evident, dar nu este de la sine înțeles. Avem o karmă excepțională ca această combinație să se întâmple, dar și foarte fragilă.

Obstacolele apar foarte ușor. Oamenii își pierd interesul pentru Dharma, sau își pierd profesorii, sau își pierd condițiile care îi susțin, sau își pierd sănătatea, sau ceva merge prost, fie în exterior, fie în interior:

• • Exterior – în ceea ce privește familia, banii și așa mai departe,
  • Interior – în ceea ce privește sănătatea, claritatea minții noastre.

Viața trece cât am clipi.

Avem foarte puțin timp, și autorul înțelege acest lucru. El înțelege impermanența, înțelege raritatea, înțelege cu ce forțe are de-a face și promite că va termina cartea.

 

 1.   Prima categorie: care este natura de bază a jurămintelor?

În continuare vom vorbi despre natura de bază a jurămintelor de eliberare. Din ce sunt făcute jurămintele?

Să presupunem că ne-am luat jurămintele și ne-am culcat. Ce se întâmplă cu ele? Unde sunt jurămintele? Aceasta este o întrebare interesantă, nu-i așa?

Ce se întâmplă dacă leșinăm? Avem jurăminte sau nu le avem?

Diferite curente, diferite școli ale budismului au răspuns la aceste întrebări în moduri diferite, și le vom prezenta în continuare pentru că este foarte interesant.

Deci, natura de bază a jurămintelor de eliberare individuală este prezentată în funcție de modul în care fiecare dintre cele patru școli de gândire le explică.

 

Școlile budiste din India antică

Există patru școli de gândire.

–   Școala Vaibashika sau Abhidharma
–   Școala Căii de Mijloc – Madhyamika, cea mai înaltă.

iar Madhyamika este împărțită în: „Calea de Mijloc Superioară” – Prasangika, și „Calea de Mijloc Inferioară”- Svatantrika.

 

2.   Prima școală – Vaibashika

Prima școală este școala Vaibashika sau școala Detailiștilor. Ea face parte din școala Abhidharma și este prima și cea mai joasă dintre cele patru școli antice din India.

În ce sens este joasă? Ea nu este joasă, este foarte înaltă. Dar în raport cu înțelegerea vacuității, ea este considerată cea mai de jos.

 

4.   A patra școală cea mai înaltă este Prasangika Madhyamika

Cea mai înaltă școală de gândire este Prasangika Madhyamika. Ea este „Școala Consecințelor Căii de Mijloc” –  pe care a predat-o Arya Nagarjuna,  Chandrakirti, Je Tsongkapa, Dalai Lama, pe care o predăm noi astăzi.

Trebuie să ajungem la acest nivel de înțelegere a vacuității, al acestei școli înainte de a ne putea elibera.

De ce se numește „Calea de Mijloc”? Pentru că ea este între cele două extreme.

 

Cele două extreme

Care sunt cele două extreme? Există două concepții extreme asupra lumii:

1. Extrema existenței – concepție care atribuie lucrurilor existență de sine.

Ea este concepția celui care nu a auzit niciodată Dharma. Și majoritatea oamenilor care nu au auzit niciodată Dharma cred că lucrurile sunt așa cum le văd ei.

Yo Ta

Yo ta – extrema existenței.
Yo ta – atribuie existență de sine lucrurilor.

 

Pixul nu există așa cum credem noi că este

Dacă încep să mă uit la pix, ce percepe ochiul? Ochiul meu percepe forme și culori. El nu vede pix. Mâna mea nu ține un pix, mâna mea ține un obiect rotund și dur. Deci simțul meu tactil nu simte un pix, ci simte un obiect dur și rotund. Niciunul dintre simțurile mele nu percep un pix.

„Pixul” este o idee pe care o am în cap, pe care o proiectez pe o colecție de forme și culori pe care le percep cu simțurile mele. Deci „pixul” vine de la mine.

De ce câinele nu vede un pix? Pentru că nu are conceptul de scris în cap. Câinelui i se manifestă o altă karmă care nu are conceptul de scris.

Pentru mine se manifestă karma în care am conceptul de scris, de aceea proiectez un pix pe o colecție de date brute. Dar și datele brute sunt goale. Ele nu au natură proprie, cu excepția celei pe care eu o proiectez.

Unde este Bucureștiul? Nu pot găsi Bucureștiul, pentru că tot ce văd sunt case, copaci sau drumuri. Nu pot percepe „București” cu simțurile mele. Asta e o idee. Este o idee pe care o proiectez pe o colecție de case, drumuri și copaci. Nu găsesc Bucureștiul.

Daca vreau să caut casa de pe strada Delea Veche 23? Încep să caut unde este casa. Când caut cu simțurile unde este casa, ce văd? Pereți, văd un acoperiș, văd o fereastră. Dar unde este casa? Nu pot arăta spre casă. Pot arăta doar pereți, un acoperiș, ferestre, dar nu pot arăta „casa”, deoarece „casa” este o idee pe care o proiectez pe acele elemente. Ea a venit de la mine. Nu există acolo „casa”. Nu a existat niciodată acolo „casa”. Și nici va exista vreodată, pentru că „casa” este o idee. Este un concept care vine de la mine.

Trebuie să facem obligatoriu aceste meditații, pentru că altfel nu ne putem elibera. Altfel, vom continua să credem că așa este realitatea, și vom rămâne în samsara.

Aceasta este o extremă care își are originea în ignoranță, își are originea în înțelegere greșită a lipsei de sine, în înțelegerea greșită a vacuității și așa mai departe.

Aceasta este una dintre cele două extreme. Ea este cea care ne provoacă  suferința samsarică. Toată suferința samsarică se datorează acestei extreme.

 

2. Nihilismul. Extrema nihilismului crede că lucrurile nu există deloc.

Am spus că o extremă este de a crede că lucrurile există de la sine. Spunem: „Ăsta este un pix”. Ăla este un scaun. Ea este Ilona, pentru că așa o percep eu”. Care este cealaltă extremă?

Me ta

A doua extremă este de a crede că lucrurile nu există deloc.

Cineva aude o lecție despre vacuitate, și începe să-și dea seama că pixul nu există așa cum credea că există și că pixul nu este un pix în sine, deoarece câinele nu vede un pix, ci altceva . Deci pixul nu poate fi așa cum îl vede el. Pixul nu are natura de a scrie de la sine. Și dacă ne uităm unde este pixul, nu-l găsim. Nu putem găsi nimic în afară.

Și când începe să intre mai mult în aceste lucruri, ar putea ajunge la concluzia: „Ah! Dacă este așa, atunci nimic nu există”. Și atunci va cădea în cealaltă extremă spunând: „Nu există nimic!”

 

Pericolul:  desconsiderarea respectării moralității
care va duce la mari suferințe

Dar nici asta nu este adevărat, pentru că dacă nu există nimic, atunci cum rămâne cu Vinaya? De ce să ne mai ținem jurămintele morale? Și asta este  foarte periculos.

Dacă cred că nimic nu există, atunci nici moralitatea nu există, atunci nu contează ce fac și așa mai departe. Dacă încep să rulez această idee, cad în nihilism. Acesta este a doua extremă care este la fel de periculoasă ca și prima. De ce? Pentru că atunci nu va respecta legile morale și va continua să sufere.

 

Calea de Mijloc

Madhyamika – Calea de Mijloc”, spune: „Vom merge exact pe mijloc”.

Nu vom crede că lucrurile există de la sine, pentru că am văzut deja că acest lucru nu este adevărat, dar nici nu este adevărat că ele nu există deloc, deoarece ele există, dar nu așa cum credeam noi că există. Ele există convențional, dar apar în funcție de proiecția noastră. Este nevoie de mine ca să proiectez lumea așa cum o proiectez.

Aceasta este Madhyamika. Așa poate fi eliminată moartea pentru că ea nu există de la sine. Dacă ea ar fi existat de la sine, n-am mai avea nevoie de nicio practică. Și cu toate acestea, Buddha a spus că moartea poate fi învinsă. El ne-a spus în Sutra Inimii:

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.”

Bătrânețea și moartea nu există de la sine. Nu este adevărat că ele nu există deloc, dar nu există așa cum credem noi că există. Nici eliminarea lor nu există așa cum credem că există.

Prasangika Madhyamika spune: „Lucrurile există ca o proiecție din imaginile mentale care stau în mintea mea și nu au altă existență”.

Nu este adevărat că ele nu există deloc, dar nu de la sine, ci în funcție de proiecția mea. Aceasta este existența dependentă sau formarea condiționată conform școlii Madhyamika.

Vaibashika va spune: „Lucrurile vin din cauze”. Madhyamika va răspunde: „Da, dar cauza lucrurilor sunt imaginile mele mentale pe care le port cu mine. Și de unde au venit imaginile mentale pe care le port cu mine? Din karma pe care am făcut-o, pentru că întreaga mea lume a fost creată de karma.”

 

De ce se numește școala „Prasangika”?

Sensul cuvântului Prasangika este consecință. Deci, „Școala Consecințelor Căii de Mijloc”. Ea este numită „Școala Consecințelor” datorită metodelor de predare a vacuității. Ea folosește sarcasmul. Cei din această școală, nu fac ceea ce noi am făcut cu pixul. Ei dezvoltă metode pedagogice de dezbateri, iar dacă cineva le propune o concepție greșită asupra realității, ei încep să-i pună întrebări provocatoare, care să-l determine să-și observe greșeala logică pe care o face și să-și schimbe concepția asupra lumii și, astfel, să-l elibereze.

Deci metoda lor nu este de a da o explicație directă, ci indirect prin întrebări sarcastice. Înțelegerea ta nu va veni din explicația cuiva, ci prin logica ta, vei infirma credința greșită pe care o ai despre realitate.

2. A doua școală – Sautrantika

Am vorbit despre Vaibashika și despre Prasangika Madhimika? Ce este la mijloc? Există și alte școli de gândire. Există școala de gândire Sautrantika sau Sutriștii. Sautrantika – provine din cuvântul Sutra. Ea crede în sutre și se folosește în principal de sutre și mai puțin de alte scripturi.

3. A treia școală este Numai Minte. În cursul 15 se prezintă mai multe detalii a diferențelor dintre aceste școli.

4. A patra școală – școala Independenților – Svatantrika.

Ea este partea inferioară a Căii de Mijloc .

 

Cum explică diferitele școli de gândire esența jurămintelor

Acum trecem la subiectul nostru

Școlile 2, 3 și 4 – cred că jurămintele sunt mentale.

Ele spun că atunci când luăm jurămintele, avem o intenție continuă de a le ține, iar această intenție creează o sămânță mentală în mintea noastră, creează o tendință în mintea noastră și această tendință sau această sămânță mentală există chiar și atunci când dormim. Ea este cu noi în toate situațiile. Școlile spun că aceasta este o stare a minții noastre și în acest fel jurămintele stau în noi.

• • Deci, sutriștii spun că jurămintele există în noi ca o intenție continuă de a renunța la anumite comportamente şi la anumite lucruri. Intenția de a le respecta, intenția de a ne comporta conform jurămintelor și așa mai departe – această intenție continuă este modul în care ele există în noi. Când suntem pe punctul de a acționa, ne gândim: „O, nu, nu ar trebui să fac asta”.
  • Școala „Numai Minte” – dezbate subiectele. Există multe dezbateri în literatura ei și este foarte interesant de citit.

Ea dă un exemplu:

În Vinaya există un jurământ care spune că în timpul sezonului ploios trebuie protejate saltelele călugărilor pentru a nu se uda. Deoarece călugării merg cu toții să mediteze, ei numesc pe cineva să fie responsabil pentru saltele. Acesta trebuie să le pună la uscat dacă s-au udat, sau dacă începe ploaia să le ducă înăuntru ca să nu se ude.

Acest călugăr care trebuia să păzească saltelele ca să nu se ude de ploaie, se așază în meditație și începe să plouă, așa că saltelele se udă. Asta înseamnă că și-a încălcat jurământul pentru că s-a angajat să aibă grijă de saltele pentru toți ceilalți călugări. Dar el stătea în meditație profundă, și n-avea nicio intenție să-și încalce jurământul, nu-i așa?

Și aici apare problema – dacă jurămintele, așa cum spuneau școlile precedente, există ca o intenție în mintea noastră de a păstra jurămintele, atunci iată-l, pe călugăr că stă în meditație și își încalcă jurământul. Dar cum poți încălca jurămintele când ești în meditație profundă, când mintea nu mai este conceptuală?

Și aici începe disputa dintre școli. Cineva spune: „Dacă spui că jurămintele sunt condensate în intenția din spatele jurămintelor ca un fel de sămânță mentală, atunci cum rămâne cu o persoană care nu și-a luat încă jurămintele, dar are toată intenția de a le lua, este concentrat pe jurăminte, deci cum rămâne cu el? Are el jurăminte? Nu are jurăminte? Unde sunt jurămintele lui? Dar intenția?

Acestea sunt controversele dintre școli.

• • Școala Vaibashika – crede că jurămintele sunt fizice, că ele sunt ceva fizic în cel care își ia jurămintele. Ea crede că jurămintele sunt lucruri fizice invizibile, de neatins, care pătrund în corpul lui. Ea compară asta cu sămânța de susan pătrunsă de ulei, și spune: „Mintea noastră este pătrunsă de jurăminte”.
    Sau spune că este ca o aură. Persoana care a luat jurămintele, le poartă cu el ca o aură în interiorul corpului său.Școala face distincție între forma comunicativă și necomunicativă a jurămintelor.

Ce înseamnă asta? În ceremonia de conferire a jurămintelor, cel care primește jurămintele îngenunchează înaintea lui Khenpo care îi dă jurămintele. Persoana care primește jurămintele vine cu dorința puternică de renunțare și de a ieși din samsara. Entuziasmul este mare, de multe ori omul se simte impresionat și îi apar lacrimi în ochi. Acesta este un moment foarte important în viața unei persoane. Deci toată lumea din jur poate vedea că acesta și-a luat jurămintele. Deci aceasta este forma comunicativă a jurământului. Toată lumea vede că această persoană s-a angajat acum la ceva.

Ce se întâmplă după trei zile? Ceremonia s-a terminat. Oamenii s-au dus deja la culcare. Lacrimile s-au uscat. Nu mai este entuziasm. Aceasta este forma necomunicantă. Această școală spune: „Jurămintele sunt în el. Mintea lui este pătrunsă de jurăminte, doar că prezența lor nu este evidentă pentru observatori. Aceasta este forma necomunicativa”

Deci, Vaibashika vorbește despre aura care a pătruns în minte.

• • Este interesant că cea mai înaltă școală Prasangika Madhyamika este de acord cu școala cea mai de jos în această problemă. Și ea crede că jurămintele sunt fizice.

Dar ea se referă la altceva când spune că jurămintele sunt fizice.

Ea spune că atunci când ne înfrânăm comportamentul, vorba și mintea în conformitate cu jurămintele, atunci când ne disciplinăm comportamentul conform jurămintelor, așa cum le percepem în mintea noastră – acestea sunt jurămintele.

 

2.   A doua categorie: seturile de jurăminte

Voi da acum o listă scurtă, fără a intra în detalii acum. Vom vorbi despre ele în lecția următoare.

Je Tsongkapa a enumerat șase categorii :

1.   Prima categorie – natura de bază a jurămintelor
2.  A doua categorie – câte seturi de jurăminte există? Răspunsul aici este opt.
3.  A treia categorie este o descriere individuală a jurământului în sine.
4.  A patra categorie – Ce fel de persoană poate crește jurămintele?
5.  A cincea categorie – Cum pot fi pierdute jurămintele.
6.  A șasea categorie – beneficiile păstrării jurămintelor în mod corespunzător.

Deci a doua categorie vorbește despre opt seturi sau opt grupe de jurăminte de eliberare.

a.   Jurămintele de o zi

nyenne

Nyen – o zi.

Deci, Nyenne înseamnă jurămintele de o zi.

Putem să ne luăm jurămintele de eliberare pentru o zi și vom vorbi despre ele. Există opt jurăminte care pot fi luate pentru o zi.

A lua aceste jurăminte este mai mult pentru a acumula binefaceri. Cineva care nu este călugăr sau călugăriță, dar vrea să fie pentru o zi ca și un călugăr sau ca o călugăriță. Acest lucru plantează semințe în minte ca într-o zi, când vor rodi, să devină arhat.

Aceste jurăminte se țin de când soarele răsare până la următorul răsărit – douăzeci și patru de ore, și vom vorbi despre ele într-o altă lecție. De exemplu, un călugăr nu ia aceste jurăminte, pentru că a luat deja un nivel mult mai ridicat de jurăminte, care le include pe aceasta.

Jurămintele de o zi sunt doar pentru cei care nu sunt călugări. Acesta este nivelul cel mai scăzut de jurăminte.

b.   Jurămintele pe viață ale unui bărbat laic

ge-nyenpa

Ge – binefacere,
Pa – sufix masculin.

Acestea sunt jurămintele luate de un laic și le ia pe viață.

c.   Jurămintele pe viață ale unei femei laice

ge-nyenma

Ge   – binefacere,
Ma  – sufix feminin.

Acestea sunt jurămintele luate de o femeie laică și le ia pe viață.

Jurămintele pe viață sunt aceleași și pentru bărbatul laic și pentru femeia laică.

Primele trei grupe de jurăminte au fost pentru cei care nu sunt călugări.

 

Următoarele cinci sunt doar pentru cei care sunt călugări. Un călugăr este pe viață.

d.   Jurămintele călugărului junior/începător/novice

ge-tsulpa

Ge tsulpa – jurămintele pentru un călugăr junior.

e.   Jurămintele călugăriței junioare/ începătoare

ge-tsulma

f.   Jurămintele călugăriței intermediare

gelobma

Gelobma înseamnă călugăriță intermediară.

Spre deosebire de bărbați, femeile au trei niveluri de jurăminte. Femeile au jurămintele de călugăriță începătoare, intermediară și deplină.

g.   Jurămintele călugărului deplin/senior

gelongpa

h.   Jurămintele călugăriței depline/senioare

gelongma

Există și situația în care cineva și-a asumat obligația de a părăsi viața de familie, dar are jurământul pe viață a laicului și încă nu s-a călugărit. În acest caz, i se aplică reguli pentru cei care s-au angajat să părăsească viața de familie , iar acestea se numesc:

rabjung gi tsultrim

Rabjung  –  cel care a părăsit viața de familie,
Tsultrim  –  reguli de conduită.