Lectia 2 – Lo Jong 5 – ACI 14

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  2

 

Al doilea Lo Jong al lui Gyalwa Yang Gunpa

Vom trece acum la al doilea Lo Jong al maestrului Gyalwa Yang Gunpa.

Primul verset revine din nou la ideea pe care am avut-o în primul verset din precedentul Lo Jong. Primul verset din precedentul Lo Jong vorbea despre Renunțare, de a ne îndepărta de această lume plină de suferință, datorită neînțelegerii noastre. Și spune „Nu te atașa de lucrurile care apar, trebuie să lucrezi în interior, pentru că tu ești cel care le proiectează”. Pentru ca tu să poți face această muncă, această investigație și să preiei tu controlul, necesită efort, necesită mult studiu, necesită multă reflecție, necesită mult meditație. Este o muncă de amploare pe care fiecare dintre noi trebuie să o facă dacă vrem să găsim fericirea.

Pentru ca a ne dedica efortul și timpul necesar în această muncă, nu ne vom mai petrece ziua ca de obicei. Nu putem continua pe aceeași cale, pentru că  viața este perisabilă și nu mai rămâne timp să facem munca spirituală care ne va elibera.

Așa că atunci când spune: „Satură-te de asta, găsește renunțarea!”, asta înseamnă „încetează să mai fugi după lucrurile care nu-ți pot aduce fericirea”, pentru că ele sunt ca trestia fragilă, sunt lucruri deșarte, pentru că sunt doar proiecții; sunt reflexiile a ceea ce am semănat în trecut, iar acum fugim după ele în loc să ne concentrăm pe producerea unur reflexii mai bune.

„Oh, nu-mi place reflexia asta așa că îi voi explica ceea ce nu-mi place la ea”. Dacă nu îți place de ea… spargi oglinda? Vei lua altă oglindă? Cureți oglinda? Nu, lucrează în interior, și vei vedea o reflexie diferită.

Așa că spune; „Satură-te de lumea reflexiilor care dezamăgește și lucrează înăuntru”.

La toate acestea, se referă maestrul în primul verset din al doilea Lo Jong.

 

Dezvoltă-ți conștientizarea morții și a impermanenței

Această viață într-o clipă trece

Maestrul aduce un nou subiect. El spune „Nu mai continua să te comporți așa cum te-ai comportat până acum, pentru că viața va trece într-o clipă”.

Iar noi îi vom răspunde „Sigur că știm. Ce este nou în asta? Știm că viața trece și oamenii mor”.

Ah! Dar oare noi trăim conform acestei conștientizări? Pentru că de obicei gândim: „În lumea noastră, femeile trăiesc în medie de atât și atât, deci am timp. Mă voi ocupa mai întâi de diploma mea și de creșterea copiilor, voi termina să-mi construiesc casa. Mai întâi voi face toate acestea și apoi mă voi ocupa de lucrurile spirituale”.

Dar dacă nu voi mai avea timp după aceea! Poate fi prea târziu!

Când vine moartea, și pentru fiecare dintre noi va veni, mă voi simți că sunt în mijlocul lucrurilor. Nu-i voi putea spune morții: „Stai, stai așa! N-am terminat încă ce aveam de făcut”. Moartea nu stă pe gânduri, ne ia pe dată. De aceea o mare parte a învățăturilor spirituale este de a integra conștientizarea morții. Nu pentru a ne deprima, ci pentru a trăi o viață plină de sens. Altfel, vom fugi după lucruri deșarte și moartea ne va lua din mijlocul lucrurilor neterminatele. Despre asta vorbește aici maestrul.

Cum poate spune maestrul că viața trece într-o clipă? 70, 80 sau 90 de ani nu sunt o clipă. Dar dacă mă uit înapoi, parcă ieri am fost elevă de liceu și acum sunt bunică. Pentru mine a trecut într-o clipă! Și ce a mai rămas, și asta va trece într-o clipă. Și această muncă spirituală de a prelua controlul și de a începe să creez o altă lume este o muncă foarte solicitantă, necesită mult efort. Așa că maestrul spune: „Înțelege. Viața asta trece într-o clipă, urcă acum pe calea spre libertate! Fă-ți treaba acum.”

 

Încetează de a mai fugi după lucruri deșarte

Alungă gândurile preocupate de viața pe care o duci,
Îndreaptă-ți mintea spre ce va veni mâine.

Din nou, nu interpretați greșit ceea ce scrie. Maestrul nu vrea să spună „să nu ai grijă de copiii tăi acum”. El nu spune asta. Dacă aveți copii, trebuie să vă îngrijiți de ei, dar nu vă lăsați mintea să fie dominată de toate acestea, pentru că nu știți când va veni moartea și s-ar putea să nu fiți acolo pentru copiii voștri ca să le arătați calea de a se elibera de suferință. Pentru că dacă nu faceți nimic, copiii voștri vor ajunge și ei în aceeași roată a bolii, a bătrâneții și a morții, într-o lume a războaielor și a cancerului. Și ei vor experimenta toate acestea, cu excepția cazului în care veți investi efort și timp ca să descifrați acest puzzle și să ieșiți din suferință.

Așa că spune:

Alungă gândurile preocupate de viața pe care o duci

Cu alte cuvine ne spune: „Nu mai alerga după diplome, bani, renume, poziții sociale și așa mai departe”.

Lama Dvora Hla spunea:

„Eu sunt un astfel de exemplu. Am crezut că o diplomă mi-ar face bine. Licența nu m-a făcut fericită. Poate un master va fi mai bun. Am făcut un master. Nu a fost bine. Am făcut doctoratul, tot nu a fost bine. Oh, am nevoie de un loc de muncă într-un loc prestigios. M-am angajat într-un loc prestigios, și tot nu a fost bine. În cadrul locului prestigios există niveluri mai prestigioase. Am urcat, am ajuns până în vârf, tot nu era bine. Tot nu mi-a fost bine”.

Deci, putem alerga mult timp după toate aceste lucruri sau orice alte obiective. Ele nu duc nicăieri.

 

Îngrijește-te să plantezi semințe bune pentru viitor

Îndreaptă-ți mintea spre ce va veni mâine.

În sensul de cum putem crea fericirea, de cum putem ieși din această roată a suferinței.

Profită de ea cât poți

Adică, de această viață.

Pentru a profita la maximum de această viață, trebuie să integrăm conștientizarea morții. De a conștientiza că

–   Moartea se apropie cu fiecare clipă.
–   Fiecare clipă care a trecut nu se întoarce.
–   Fiecare clipă care a trecut, sunt mai aproape de moartea mea. Ce am făcut în acest moment?

Lama Ken Rinpoche ar fi spus „Ce semințe ai sădit astăzi? Ce produci acum pentru tine în viitor?”

Adevărul trist este că aceste semințe nu dau rod în prezent. Asemenea unei sămânțe din natură, ea are nevoie de timp pentru a germina. Ca să pot culege roadele, trebuie să semăn semințele acum și să le las să dea rod. Dar trebuie să semăn constant, altfel nu voi culege. Nu pot culege ceea ce nu am semănat. Cu toti știm asta. Ceea ce se întâmplă în natură, se întâmplă și la nivelul karmic, la nivelul vieții noastre.

Deci ce am făcut cu timpul meu acum? Dacă nu am acea conștientizare a morții iminente și a vieții care trece într-o clipă și a oportunități care trece, atunci îmi voi irosi această clipă și pe următoarea, a doua zi și săptămâna următoare.

Și moartea va veni și mă va smulge într-o zi.

 

Observă că în prezent nu ai niciun control asupra vieții tale

El spune:

Chiar dacă vrei să rămâi –
Asta nu este sub controlul tău.

Cu toții că bunica este moartă și mătușa este moartă și cumva credem că nu noi vom muri. Teoretic știm că vom muri. S-ar putea chiar să ne cumpărăm un loc de veci într-un cimitir. Dar cu toate astea noi nu înțelegem că aceste lucruri se vor termina. Că va veni ziua în care nu mă voi mai mișca, iar creierul meu nu va mai funcționa și voi muri. Nu este sub controlul nostru.

Timpul nostru este limitat, vine cu karma care ne-a adus în această viață.

Mai știți povestea despre arabul din Bagdad? El se trezește dimineața, merge la piață și îl întâlnește pe Lordul morții. Înspăimântat, își înhamă calul, călărește toată ziua, și ajunge la sud, în Basra obosit, fără suflare, transpirat. Coboară de pe cal în Basra, și îl vede pe Lordul morții. „Am fugit de tine toată ziua. Toată ziua am călărit să scap de tine. Te-am văzut azi dimineață la Bagdad. Lordul morții îi răspunde: „Așa este, ne-am întâlnit în Bagdad dimineața și am fost foarte surprins să văd că ești în Bagdad, pentru că știam că mă voi întâlni cu tine aici în această seară”.

Moartea este deja trasată pentru noi. Putem fugi de ea? Nu. Nu putem fugi de ea. Ce putem face?

Oare putem da sens acestei zile pe care o avem acum, dacă moartea va veni mâine? Și nu știm că ea nu vine mâine. Ce facem între dimineață și seară?

 

Viața noastră este rară și plină de oportunități

Maestrul spune:

Este greu să găsești o viață
Plină de resurse și oportunități.

Viața pe care o avem acum, nu numai că trece repede, ci este și extrem de rară. Viața noastră, dacă o comparăm cu a altora este nemaipomenită. Avem o viață relativ sănătoasă, claritate, abundență.

Și toți cei care stați aici aveți destule. Nu contează cum este contul vostru bancar. Sunteți îmbrăcat, sătui, aveți mâncare care intră regulat în stomac, aveți un acoperiș deasupra voastră, aveți studii, aveți profesori, aveți timp liber, deocamdată…

Deocamdată, avem libertatea de a ține o astfel de prelegere în această țară. Nu peste tot există acest lucru. Sunteți interesați de aceste lucruri, și nu întotdeauna veți avea interes să auzi astfel de lucruri. Și oportunitatea de a ieși din această capcană, din acest cerc vicios de renașteri, boli și moarte va trece. La acestea se referă maestrul când spune:

Profită de ea cât poți.

 

Practică zilnică de a integra învățătura

În continuare Gyalwa Yang Gunpa spune:

Este ușor să te obișnuiești cu greșelile

Acum spune „Bine, bine, am înțeles. Acum meditez la conștientizarea morții, încep”.

Ea trebuie făcută zilnic, pentru că uităm. Am auzit lucrurile, mergem acasă și deja le-am uitat. Această meditație ar trebui făcută în fiecare dimineață înainte de a vă ridica din pat: să vă gândiți la faptul că moartea este inevitabilă, momentul morții este incert și ceea ce veți lua cu voi sunt doar realizările voastre spirituale. Orice altceva le lăsați în urmă, inclusiv corpul, inclusiv înțelegerile obișnuite la nivelul lor obișnuit.

De asemenea este de dorit să faceți meditația o perioadă de timp, pe perna de meditație, pentru a o interioriza suficient, pentru că altfel treburile zilei ne vor lua pe sus și ne vor târî după ele.

A doua meditație este asupra rarității acestei vieți cu resursele și oportunitățile pe care ni le oferă. Ne gândim: „Uau, ce norocos sunt să am o astfel de viață și un astfel de corp și o astfel de minte și că am acces la asemenea învățături și la astfel de profesori și acum pot face ceva semnificativ pentru mine și pentru alții!”.

 

Este ușor să ne obișnuim cu o concepția greșită

„Ok, am făcut meditația și acum mă scol din pat”.

Ce se întâmplă în cursul zilei? Cineva a făcut o greșeală de calcul, nu au intrat banii în contul nostru din bancă, sau funcționarul nu ne-a vorbit frumos, cineva s-a băgat în fața mea la coadă, sau am fost claxonați și așa mai departe. Toate aceste lucruri ne surprind și reacționăm greșit datorită faptului că nu înțelegem de unde au venit aceste lucruri.

El spune:

Este ușor să te obișnuiești cu greșelile

Cu alte cuvinte, ne este ușor să ne obișnuim cu modul greșit de a gândi, de a da lucrurilor existență proprie de sine și de a reacționa față de ele ca și cum ar avea natură proprie de sine.

 

Dezvoltă-ți mintea

El spune:

Plasează santinela conștientizării tale.

Conștientizarea aici este descrisă ca o parte a minții care urmărește ce face restul minții.

Ok, cineva s-a băgat în fața mea la coadă. O parte a minții spune „Ia uite cum s-a băgat în fața mea, am să-i spun eu câteva….”. Și o altă parte spune „Stai! Ce faci acum? Te enervezi, îți blochezi canalele, îți creezi suferință?”. Așa că maestrul spune: „Plasează santinela conștientizării tale”.

Dar ca să-mi pun conștientizarea ca santinelă, trebuie să conștientizez. Practicantul spiritual investește mult efort în dezvoltarea conștientizării. Am numit-o Sheshin în tibetană.

She shin

Este câinele de pază, care împiedică restul minții să intre în reacție, să intre în ignoranță, să intre în neînțelegere, să nu încalce jurămintele morale și să nu ne determine de a ne învârti din nou în roata samsarei.

Fii atent cu pofta:

Specialitatea dorinței
Este de a-i împiedica pe oameni;
Renunță să te mai atașezi de lucruri inutile.

Ce este dorința?  Este pofta, pasiunea, [faptul că] ne dorim lucruri. Lucrurile ni se par atractive; ni se par că ele sunt așa de la sine și atunci vrem să le obținem. Vedem un lucru frumos într-o vitrină, intrăm, ne uităm dacă ni se potrivește.

Iluzia ne atrage, o urmăm. Iar specialitatea dorinței este de a ne împiedica să progresăm, de a ne scoate de pe calea spirituală; să ne derute crezând că dacă vom cumpăra acel lucru ne va fi bine și între timp ne-am irosit atât banii, cât și timpul și, ceea ce este mai grav dintre aceste două lucruri, este că ne consolidăm ignoranța.

De fiecare dată când suntem târâți de o astfel de dorință, ne consolidăm gândirea greșită că acel lucru ne va aduce fericirea.

Și, făcând asta, lăsăm amprente în mintea noastră, care vor rămâne în subconștientul nostru, iar când vor rodi ne vor produce mai multă suferință. Data viitoare vom fi atrași și mai mult de lucrurile inutile. Suntem ca într-un cerc vicios.

Mai mult de atât, dorințele provin din ignoranță, iar această ignoranță, care nu înțelege sursa lucrurilor bune din viața noastră, ne determină să ne abatem și  să ne încălcăm jurămintele morale, și chiar să-i rănim pe alții numai ca noi să putem obține ceea ce ne dorim, provocându-ne astfel suferință în viitor.

Cum a început totul?

Întrebare: De unde a început prima dorință?
Răspuns: Hai să analizăm împreună.

Trec pe lângă o vitrină și spun “Ah! Asta îmi va face bine acum”. Cred că dacă cumpăr acel lucru îmi va face bine, așa că acum voi investi timp și efort. Cum s-a întâmplat? Cum de m-am înșelat?

Acum veți spune: „Ok. Acum mi-ai explicat că a venit dintr-o amprentă anterioară. Am făcut acest lucru și înainte, fapt care mi-a consolidat convingerea că lucrurile exterioare îmi vor aduce fericire. Acum fac iar același lucru. Deci lucrurile pe care le-am făcut înainte, au lăsat amprente în mine.”

Întrebarea a fost „De unde a venit prima dorință?”

Să ne întoarcem mai întâi cu una înapoi. A fost una înainte care m-a determinat să fac asta din nou.

Acum ne întoarcem la cea anterioară.

De unde vine ea? De la una de dinainte.

De unde vine ea? De la una de dinainte.

Unde mă voi opri?

Presupunerea că a existat un început este un concept care nu are niciun fundament. Fiecare acțiune pe care o facem cu vorba sau cu gândul lasă o amprentă în mintea noastră, care se duce în subconștient, rămâne acolo un timp, după care dă rod și ne produce realitatea. Dacă este adevărat acest proces (și puteți verifica singuri) atunci nu poate exista un început pentru că niciun lucru nu poate veni din nimic.

Totul este cauzat, cu excepția câtorva lucruri pe care nu le menționăm aici, iar dacă este cauzat, atunci trebuie să fie o cauză.

Nu a existat niciodată un început pentru acest proces. Am fost mereu aici și am suferit mereu.

 

Mecanismul amprentelor mentale

Șeful țipă la mine și eu țip la el. M-am înregistrat țipând la el. Mintea a înregistrat tot ce am spus, cui i-am spus și mai ales cum am spus. Ea înregistrează sentimentul pe care l-am avut, intensitatea emoției, intenția cuvintelor mele, și în ce măsură am finalizat fapta și în ce măsură mi-am asumat răspunderea pentru acea faptă. Toți acești factorii determină amprenta karmică. Toate acestea sunt imprimate în aceeași amprentă, în această bază de date a amprentelor mele karmice.

Apoi coboară în subconștient. Nu mai îmi amintesc ce s-a întâmplat acum o lună cu șeful și cu siguranță nu ce s-a întâmplat acum un an. Dar într-o zi va da rod. Și cum va rodi? Din nou apare cineva și țipă la mine. Poate același șef, poate un alt șef, poate un vecin care a pus muzică zgomotoasă. Ceva iritant se întoarce la mine, aud țipete din nou. Aceasta este maturitatea acestei listări.

Deci, amprenta sau sămânța karmică rodește într-un mod în care

–   Mă simt o victimă a țipetelor,
–   Experimentez pe cineva țipă că la mine,
–   Mă simt foarte neplăcut că se țipă la mine.

Deci, există un obiect, un subiect și o experiență. Toate acestea vin din aceeași sămânță. Toate acestea au venit cu mine tot timpul în subconștient. Toate acestea nu au fost de fapt niciodată în afara mea. Port toată lumea în mine tot timpul. El vine cu mine tot timpul.

Există o lege pentru rodirea acestor amprente. Ele sunt rânduite, și când le vine momentul, rodesc și eu experimentez un anume moment din viața mea. Mă experimentez pe mine, experimentez obiectul și evenimentul în sine. Toate acestea au fost în interiorul sămânței. Nu a existat niciodată o separare, în afară de cea pe care eu o fac.

Această separare este complet artificială, ea vine de la mine, pentru că nu am înțeles natura mea de Buddha. Pentru că nu am înțeles vacuitatea fenomenelor din jurul meu, a minții mele și cum ea funcționează.

Cu toții percepem o lume imensă, plină de fenomene diferite și ciudate. Pe unele le cunoaștem îndeaproape, despre altele doar am auzit și despre altele le-am auzit de la cineva care la rândul lui le-a auzit din altă parte. Dar totul  vine din amprentele noastre. Totul, fără excepție. Și în măsura în care suferința apare în lumea mea, fie că sufăr la nivel personal, fie că întâlnesc pe altcineva care suferă, tot din amprentele mele vin. Numai eu le-am semănat.

Datoria mea, acum, este să înțeleg cum le-am semănat, altfel ele vor continua să rodească, iar eu voi suferi în continuare și lumea mea va fi plină de suferință. Aceasta este lecția pe care ne-o dă maestrul.

Du-te și cunoaște-ți prietenul

Adică, du-te și află cum faci asta. Și începe să învârți roata.

 

Maturizarea spirituală

Întrebare: Copiii spun o mulțime de lucruri care rănesc și care apoi se întorc asupra lor, ei de unde pot ști asta?
Răspuns: Copiii vin cu tendințe diferite. Unii aleargă cu tava să-i servească pe oaspeții și alții vor lua totul pentru ei; sunt copii care au grijă de animale și sunt alții care abuzează de animale.

De unde au apărut aceste tendințe? Dintr-o viață anterioară. Dar acesta este un alt subiect.

Dar la o anumită vârstă, și asta variază de la persoană la alta, copilul care înainte era concentrat numai pe el însuși și întreaga lume se învârtea în jurul lui și trebuia să-i satisfacă nevoile, începe să se trezească și își dă seama că există și alți oameni în lumea lui care și ei își doresc lucruri la fel ca el.

Și acesta este un moment foarte important în istoria noastră. Aceasta este adolescența. Înțelegem că nu numai suntem centrul lumii, și dacă înainte eram preocupați doar de satisfacerea nevoilor noastre și ne așteptam ca întreaga lume să ne satisfacă nevoile, acum s-ar putea să ne mutăm în cealaltă parte; să devenim noi cei care satisfac nevoile altora.

Și există maturitatea la un nivel mai înalt, o maturitate spirituală mai înaltă, în care înțeleg că dacă am creat această lume și dacă totul vine din semințele pe care le-am acumulat prin acțiunile mele, atunci dacă vreau să-i ajut pe alții, va trebui să lucrez cu mine însămi pentru a începe să-i proiectez altfel.

Și când vine momentul de înțelegere profundă a acestei situații, că eu am fost cel care a creat toată suferința din jurul meu, va veni iubirea, compasiunea mea, înțelegerea suferinței mele și a lor deopotrivă și îmi voi spune: „Tu poți și trebuie să faci ceva pentru ei”.

Acesta este bodhisattva. Aceasta este persoana care își dedică viața să muncească pentru toți ceilalți, să devină un Buddha, astfel încât să poată face munca supremă pentru ei.

 

Tot ce nu este dharma este lipsit de sens

El spune:

Tot ceea ce nu este Dharma
Este lipsit de orice sens.

Este lipsit de sens înseamnă că nu ne aduce fericire. Lucrurile de la care ne așteptăm să ne aducă satisfacție și fericire nu au puterea să facă asta. Din acest punct de vedere este lipsit de sens.

Pentru a fi fericit, trebuie să am o amprentă care să-mi creeze fericire. Ca să am un șef care este foarte mulțumit de mine, un șef care este încântat de mine sau să mă laude „O, tu vei conduce lucrurile, ai atât de mult succes!”, dacă îmi doresc o astfel de experiență, trebuie mai întâi să plantez sămânța și să-i dau timp să se maturizeze.

Asta înseamnă că mai întâi trebuie să mă filmez făcând asta altora, ajutându-i pe alții în cariera lor.

Același lucru pe care îl vreau pentru mine, trebuie să îl fac mai întâi pentru alții. Aceasta este una dintre legile karmei: fără sămânță, nu există copac. Dacă nu am semănat, nu pot culege.

Așa că dacă vreau să mă simt bine, de exemplu, dacă vreau zmeură, pentru că ea mă face să mă simt bine, va trebui să mă filmez că dăruiesc altcuiva ceva care îi place.

Întrebare: A-și putea doar să-mi imaginez că fac asta?
Răspuns: Este minunat dacă îți imaginezi, dar nu va avea aceeași intensitate. Va trebui realmente să faci acest lucru dacă dorești ca, acumularea karmică să fie suficient de puternică pentru a rodi repede și nu în următoarea viață. Nu vreau zmeura în viața următoare. O vreau acum.

Deci, dacă vreau să-mi fie mie bine, va trebui să fac altcuiva un bine asemănător, așa că îi atunci când îl hrănesc cu zmeură, și poate cu mure dacă îi plac mai mult. Pe cine hrănesc de fapt? Pe mine însumi. Îmi creez propria fericire. În același timp, îl fac și pe celălalt fericit și sunt și eu fericită. Și asta este frumusețea.

 

Tot ce este lumesc se termină cu moartea

Maestrul spune:

Tot ceea ce nu este Dharma
Este lipsit de orice sens.
Aruncă asta, ca pe un gunoi.

Aruncă asta în sensul de a nu crede o minciună.

Din nou, nu citiți greșit acest lucru. Lo Jong-urile sunt criptice, sunt atât de laconice. Maestrul nu se referă la nu vă arunca familia, sau locul de muncă sau munca, ci să aruncăm atașamentul față de ideea că aceste lucruri în sine ne pot aduce fericirea, pentru că nu o fac.

Aruncă asta, ca pe un gunoi.
Totul se termină cu moartea.

Toate fenomenele, situațiile și circumstanțele din viața noastră trebuie să se termine, pentru că karma care le-a creat se va termina. Chiar și viața noastră ca oameni trebuie să se termine, pentru că și ele provin din karma. Când înțelegem bine acest lucru, gândul că am putea muri astăzi, ne permite să ne păstrăm prioritățile corecte și să distingem între ceea ce este important să facem și ceea ce nu este: între ceea ce este Dharma și ceea ce nu este Dharma.

 

Profită de viața rară care ți-a fost dată

El spune:

Echipează-te ușor,
Și pornește acum pe drumul tău.

Adică, trăiește ușor, trăiește simplu, scapă de ceea ce nu ai nevoie.

Ai nevoie de această viață pentru că această viață îți permite să ieși din ciclul suferinței. Viața unui om sărac și înfometat din India nu permite acest lucru. Trebuie să muncească o zi întreagă pentru a lua cina, iar când se termină, trebuie să muncească a doua zi pentru a lua cina a doua zi. Nu are timp pentru asta.

Dar noi avem. Viața este foarte prețioasă. Ea este trecătoare, rară și foarte prețioasă pentru că ne permite să ieșim din ciclul suferinței, dacă știm să o folosim corect. Deci, trebuie să sprijinim ceea ce susține această viață; avem nevoie de un acoperiș deasupra capului și avem nevoie de mâncare.

Există un minim care trebuie să ne susțină. Maestrul ne spune: „Lasă la o parte orice altceva”.

Nu este adevărat că trebuie să lucrăm 50 de săptămâni pe an pentru a avea 2 săptămâni libere. Aceasta este o prostie. Muncim 50 de săptămâni pentru a trăi două săptămâni? Nu. Poate că ne putem reduce nivelul de trai. Poate că putem merge cu o mașină mai veche, sau să mergem cu mașina mai puțin sau poate că dacă avem o cameră mai puțin este suficient. Poate ceva mai puțin este suficient.

Majoritatea dintre noi care trăim în Occident avem mai mult decât ne trebuie. Trebuie să avem grijă de bunurile noastre, să le reparăm, să plătim taxe pentru ele. Și trebuie să ținem minte și unde se află ele. Toate acestea ne ocupă mintea.

Așa că spune: Echipează-te ușor, adică exact de ceea ce ai nevoie, și pornește acum pe drumul tău! Pornește la drum pentru a înțelege cum funcționează acest mecanism și inversează această roată!